“Atunci cand se umple masura, vine Masura” – Predica PS DANIIL STOENESCU la inceputul pandemiei de coronavirus: “Dumnezeu vorbeste lumii de astazi din sanul vijeliei, dar putini talcuiesc ceea ce vrea Dumnezeu sa vorbeasca” (si VIDEO)

Predica Preasfintitului Daniil Stoenescu – Prislop, 13 martie 2020:

“Rugaţi-vă să nu vină peste voi ceea ce o să vină peste lumea întreagă!” spunea Părintele Arsenie, în anii 80, la Prislop.

“Atunci când se umple măsura, vine Măsura” – un alt cuvânt al Părintelui Arsenie.

“Va veni vremea când mulţi români vor voi să se întoarcă în ţară şi nu vor mai putea” – al treilea cuvânt al Părintelui Arsenie.

Transcriere partiala

Preacuviosi parinti, preacuvioase maici si surori, iubiti credinciosi si credincioase, traim zile si vremuri in care ni se pare ca se implinesc cel putin trei cuvinte ale preacuviosului nostru Parinte Arsenie Boca. In anii ’80 ne spunea in aceasta sfanta manastire a Prislopului: “Rugati-va sa nu vina si peste voi, ceea ce o sa vina peste lumea intreaga.” Acest cuvant l-am auzit si eu. In al doilea rand, am citit un cuvant al parintelui nostru Arsenie Boca scris in anii 80: “Atunci cand se umple masura, vine Masura.” Cel de-al treilea cuvant nu l-am auzit direct, ci indirect, de la oameni credinciosi care l-au auzit de la parintele nostru Arsenie, cum ca va veni vremea cand multi romani vor vrea sa se intoarca in tara si nu vor mai putea.” Mi se pare ca traim zilele si vremurile implinirii acestor cuvinte rostite de preacuviosul nostru parinte Arsenie Boca sau de Dumnezeu, prin Harul Sau, prin gura sfintiei sale. (…)

Precuviosi parinti, precuvioase maici, iubiti credinciosi si credincioase,in anul 252, in Cartagina, metropola de nord a Africii romane era episcop Sfantul Ciprian al Cartaginei, viitor mucenic, prin taierea capului cu sabia, in ziua de 14 septembrie anul 258. In anul 252, in Cartagina si in imprejurimi, in nordul Africii, bantuia o molima, o ciuma, precum in zilele si vremurile noastre. Mureau si pagani, dar mureau si crestini si se intrebau crestinii de ce oare ingaduie Dumnezeu ca sa moara de ciuma si crestinii impreuna cu paganii. Sfantul Ciprian, episcop al Cartaginei a scris in anul 252 o Epistola pastorala catre eparhia sa, catre Biserica lui Hristos pe care o avea in grija. Aceasta epistola, aceasta lucrare Patristica se numeste “De mortalitate” – adica Despre moarte. Si Sfantul Ciprian ii pregateste pe crestini ca sa accepte si ei la nevoie moartea prin ciuma, prin molima (…). Socotesc de mare actualitate aceasta lucrare patristica unica despre moarte in vreme de ciuma, pentru ca Dumnezeu ingaduie in aceste vremuri si aceste zile  ca sa scuture omizile, adica pacatele, patimile, din copacul care este plin de ramuri si de crengi uscate al lumii de astazi, al tarii noastre, al familiei noastre si, mai ales, al vietii noastre.

De aceea, imi aduc aminte si va marturisesc cuvintele care sunt scrise in Cartea lui Iov, in capitolul 38, versetul 1. Ne spune cuvantul lui Dumnezeu ca Dumnezeu a vorbit lui Iov din sanul vijeliei, iar in capitolul 40, versetul 6 din aceiasi Carte ni se spune ca Dumnezeu i-a vorbit lui Iov din mijlocul furtunii.

Dumnezeu i-a vorbit sfantului prooroc Ilie Tesviteanul la Horeb, precum citim in Cartea a 3-a a Regilor, cap 19, din adierea blanda si linistita a Duhului in gura pesterii. Dar de ce, oare, Dumnezeu i-a vorbit de doua ori lui Iov din sanul vijeliei si apoi din mijlocul furtunii? Mi se pare ca aceste doua versete se potrivesc cu vremurile si zilele noastre. Este o vijelie in lumea intreaga, pe fata intregului pamant si aceasta vijelie risca sa se transforme in furtuna. Pentru ca este o diferenta intre vijelie si furtuna. Dumnezeu i-a vorbit lui Iov din sanul vijeliei si apoi, dupa doua capitole, din mijlocul furtunii. Vijelia este un vant puternic, napraznic care rupe crengi, ramuri, doboara frunze, dezradacineaza pomi sau copaci si poate chiar misca stalpi sau pietre din munti si dealuri. Furtuna insa este o vijelie impreunata cu ploaie, ca pe vremea Potopului, grindina chiar, cu ploaie multa. De aceea in vreme de vijelie, de furtuna, datori suntem fiecare dintre noi sa cautam un adapost, adapost duhovnicesc, adapost prin credinta, prin citire si rostire mai ales a Psalmului 90, care este Psalmul de ocrotire a noastra de catre Dumnezeu in vreme de molima, de ciuma sau de Coronavirus.

Dumnezeu vorbeste lumii de astazi din sanul vijeliei, dar putini talcuiesc ceea ce vrea Dumnezeu sa vorbeasca. Dumnezeu s-ar putea sa vorbeasca maine-poimaine lumii de astazi si noua, tuturor, si fiecaruia in parte, din mijlocul furtunii. E destul sa urmarim mass-media, sa vedem ce se intampla in dreapta, in stanga, mai departe sau mai aproape. De aceea, se cuvine sa ne impacam cu Dumnezeu, sa alergam spre Dumnezeu, ca nu cumva molima, ciuma, Coronavirusul sa alerge spre noi din ce in ce mai repede. (…) Nu se stie care dintre noi vom cadea, nu se stie care dintre noi nu vom mai fi in viata peste ceva vreme, nu se stie ce va fi cu noi si ce masuri va lua Dumnezeu cu noi.

Vijelia si furtuna din Cartea lui Iov din mijlocul caruia vorbeste Dumnezeu si azi lumii noastre, pentru ca Iov statea in mijlocul unui morman de gunoi, la marginea cetatii, cand Dumnezeu i-a vorbit. Si lumea aceasta sta pe o uriasa gramada de gunoi, a pacatelor, a stricaciunilor, a nelegiuirilor. E atata rautate in oameni si intre oameni. E atata mandrie in oameni si intre oameni, e atata destrabalare si desertaciune si stricaciune in oameni si intre oameni. De aceea sa nu ne miram ca Dumnezeu ne mai ingaduie cate o vijelie, cate o furtuna de felul acesta, cum se poate sa nu se mai fi fost vreodata pe fata pamantului.

Ne amintim de furtuna din viata si Cartea Sfantului Prooroc Iona de pe Marea Mediterana. Atunci cand Iona fugea de la fata lui Dumnezeu, Dumnezeu a pornit o furtuna puternica asupra corabiei in care era Iona culcat ascuns, oarecum nepasator. Si nu s-a potolit furtuna, pana cand corabierii nu l-au ridicat pe Iona, afland ca fuge de la fata lui Dumnezeu, Care l-a trimis la Ninive sa predice porunca lui Dumnezeu in cetatea aceea pagana si stricata. Nu s-a potolit furtuna pana cand vina, Iona proorocul, a fost aruncata in mare. Indata ce Iona a fost aruncat in mare, furtuna s-a potolit.

Indata ce pacatul lumii de astazi va fi aruncat in marea indurarii lui Dumnezeu prin intoarcerea la Dumnezeu, intoarcere propovaduita de Iona cel de astazi care este Biserica lui Hristos – prin arhierei, prin preoti, prin monahi, prin slujitorii lui Dumnezeu – indata astazi furtuna se va potoli, daca noi vom lepada si vom arunca, precum Iona a fost aruncat in mare, vom arunca vina fugii noastre de la fata lui Dumnezeu.

Dumnezeu sa ne ajuta si cei ce au urechi de auzit, sa auda! Amin!”

Legaturi:

***