Stefan cel Mare si Sfant: ”VOM LUPTA PANA LA MOARTE PENTRU LEGEA CRESTINEASCA”. Cantari, acatist, paraclis si slujbe (audio si text)
Doxologia:
Sfântul Ştefan cel Mare, voievodul fără seamăn
Ştefan al III-lea, supranumit Ştefan cel Mare s-a născut în Borzeşti (în actualul judeţ Bacău). Era fiul lui Bogdan al II-lea şi nepotul lui Alexandru cel Bun (1400-1432). După uciderea tatălui său de către Petru Aron, se refugiază în Ţara Românească, revenind după 6 ani şi, sprijinit de Vlad Ţepeş, îl înlătură pe asasinul tatălui său, fiind uns domn al Moldovei la 14 aprilie 1457 pe locul ce se chema „câmpia Direptăţii”, lângă cetatea Sucevei.
„Cu ajutorul lui Dumnezeu şi bărbăţia moldovenilor”
În vremea lui Ştefan, Moldova se întindea de la Carpaţii Răsăriteni şi până la Nistru, poziţie care plasa micul stat în calea „marilor furtuni” ale vremii.
Astfel, în decursul domniei sale, Ştefan cel Mare a purtat războaie cu duşmani veniţi din cele patru zări. Din răsărit a trebuit să stăvilească incursiunile hoardelor tătăreşti, la miazănoapte şi apus a trebuit să vegheze asupra ameninţării nestatornicilor poloni şi unguri, iar de la miazăzi sufla vântul aspru al celei mai teribile ameninţări a vremii: semiluna otomană.
Scânteia declanşatoare a ofensivei musulmane în Moldova a constituit-o amestecul voievodului Ştefan în treburile Ţării Româneşti care, prevăzând că va avea de luptat în curând cu turcii – refuzase să plătească tribut Porţii – a căutat să pună un domn prieten, lucru pe care l-a şi reuşit în 1473, când îl înlătură pe Radu cel Frumos, vasal turcilor.
Înfuriat de îndrăzneala domnitorului moldovean, Mahomed al II-lea, cuceritorul cetăţii milenare a Bizanţului, îl trimite în Moldova pe Soliman paşa cu o oaste de 120.000 de oameni. Spune legenda că
„văzând Ştefan puzderia cea de turci, n-a fost chip să se bată făţiş şi la loc larg. Îndată a cotigit-o Ştefan cu oastea îndărăt, pe ici, pe colea. Şi tot i-a tras pe turci, încet-încet, drept pe unde ştia năzdrăvanul Moldovei că-i va face chisăliţă pe duşmanii care voiau să-i închinăm ţara cu voie, ori fără voie”.
Locul cel mai favorabil moldovenilor pentru confruntarea finală s-a dovedit a fi lângă Vaslui, lângă localitatea „Podu Înalt”.
În dimineaţa zilei de 10 ianuarie 1475, Ştefan, cu cei 40.000 de oşteni ai săi, dădu atacul pe neaşteptate, configuraţia câmpului de luptă, ceaţa şi terenul mlăştinos nedând armatei otomane posibilitatea – superioare nu doar numeric, ci şi tehnic – să se desfăşoare. Şi spune acelaşi izvor că
„aşa, cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu bărbăţia ostaşilor moldoveni, a scăpat Ştefan Vodă ţara de necaz şi de închinare înaintea păgânului”.
Europa elogiază victoria lui Ştefan
Biruinţa lui Ştefan Vodă cel Mare a impresionat într-atât lumea creştină, încât cronicarul polon Dlugosz îl elogia prin cuvintele:
„O, bărbat demn de admirat, care cel dintâi dintre principii lumii a repurtat în zilele noastre o victorie atât de strălucită împotriva turcilor. După părerea mea, el este cel mai vrednic să i se încredinţeze conducerea şi stăpânirea lumii şi mai ales funcţia de comandant şi conducător contra turcilor, cu sfatul comun, înţelegerea şi hotărârea creştinilor, pe când ceilalţi regi şi principi creştini trândăvesc în lene, în desfătări şi lupte civile”,
iar papa Sixt al IV-lea într-o scrisoare adresată voievodului moldovean şi datată la 10 martie 1476, scria:
„lucrarea ta asupra necredincioşilor turci, vrăjmaşi comuni, săvârşită până acum cu înţelepciune şi bărbăţie au adaos atâta strălucire numelui tău, că eşti în gura tuturor şi eşti lăudat cu deosebire de toţi, în unire de simţiri.”
„Cu voia lui Dumnezeu au fost înfrânţi creştinii”
Conştient că înfrângerea suferită de turci nu însemna şi dispariţia pericolului otoman, domnul moldovean scrie la 25 ianuarie 1475 mai multor conducători europeni, aducându-le la cunoştinţă victoria obţinută şi cerându-le ajutor militar, în eventualitatea unor noi incursiuni otomane. Cu toate felicitările şi promisiunile primite, Ştefan n-a fost ajutat de nimeni atunci când, anul următor, însuşi sultanul Mahomed al II-lea a venit în Moldova, cu o armată de 200.000 de oameni. Aflaţi în evidentă inferioritate, moldovenii au aplicat strategia devenită „tradiţională” în ţările române, a hărţuielii şi pustiirii regiunilor străbătute de oştile duşmane.
În ziua decisivă luptei, la 26 iulie 1476, aşa cum scrie în pisania bisericii ridicate după 20 de ani, la Războieni, locul confruntării,
„s-au ridicat puternicul Mahomed, împăratul turcesc, cu toate puterile sale răsăritene… şi au venit să prade şi să ia Ţara Moldovei. Şi au ajuns până aici, la locul numit Valea Albă (n.r. sau Războieni). Iar noi, Ştefan Voievod şi cu fiul nostru Alexandru am ieşit înaintea lor şi am făcut mare război cu ei, în luna iulie 26; şi cu voia lui Dumnezeu au fost înfrânţi creştinii de păgâni. Şi au căzut acolo mulţime mare de ostaşi ai Moldovei”.
Mahomed îşi continuă marşul, atacând cetăţile Suceava, Neamţul şi Hotinul, fără a reuşi să le cucerească. Aflând că Ştefan pregăteşte o nouă oaste, că ungurii şi polonezii se apropie de graniţele Moldovei cu ajutor armat, scăzând resursele de hrană, iar epidemia de ciumă nimicindu-i tot mai mulţi soldaţi, hotărî retragerea, fără a-şi vedea realizat planul de supunere a ţării.
Din nefericire, în 1484, noul sultan Baiazid al II-lea, atacă pe neaşteptate cetăţile Chilia şi Cetatea Albă şi le cucereşte, ceea ce a avut pentru Moldova urmări foarte nefavorabile, închizându-se, astfel, drumul spre Marea Neagră.
Întrucât garnizoanele turceşti instalate în cetăţile cucerite reprezentau o permanentă ameninţare, viteazul şi înţeleptul domn hotărî, pentru binele ţării, să încheie în 1489 un tratat de pace cu turcii, obligându-se să plătească un tribut anual de 3000 de florini veneţieni.
O epocă plină de lupte
Epoca Binecredinciosului voievod a fost, după cum spune istoricul Ştefan S. Gorovei
„o epocă plină de lupte, care s-au purtat pentru că nu s-a putut altfel, dar care nu e numai o vreme de lupte şi care, cu toate jertfele şi pagubele care au trebuit să fie, n-a sărăcit ţara şi nici n-a sleit-o de principala ei forţă, cea umană. O epocă, în acelaşi timp, de desăvârşire a construcţiei de stat, o epocă de înflorire a culturii şi artelor, o epocă în care Moldova s-a acoperit de monumente strălucitoare, o epocă în care s-au copiat sute (poate mii!) de manuscrise împodobite cu miniaturi, manuscrise dintre care unele, ajunse în străinătate, sunt socotite printre cele mai preţioase din depozitele unor muzee de mare faimă.
Numai un asemenea om – care (şi acest lucru trebuie spus şi repetat) nu a făcut războaie pentru cuceriri pe seama altor popoare, reuşind, totuşi, o cucerire mult mai trainică: cea a sufletului propriului său popor – numai un asemenea om a putut căpăta, în perspectiva celor cinci veacuri care ne despart de el, statura aceasta monumentală şi strălucitoare: monumentalitate care nu striveşte şi strălucire care nu orbeşte”.
Mare ctitor de locaşuri sfinte
Spune legenda că Ştefan cel Mare şi Sfânt ar fi ctitorit 44 de biserici şi mănăstiri. Nu au dăinuit toate până în zilele noastre, însă cele care au ajuns până la noi, arată grija şi dărnicia domnului pentru Biserică şi podoaba ei.
Trebuie amintită, în primul rând mănăstirea Putna, mănăstirea cea mai apropiată sufletului voievodului – prima sa ctitorie – pe care a ales-o şi ca loc pentru odihna veşnică.
O altă ctitorie ştefaniană este Voroneţul, ridicat pe locul unui schit din lemn, în care, potrivit tradiţiei, ar fi trăit Daniil Sihastrul, de la care domnitorul a primit sfat şi cuvânt de mângâiere în ceas de grea cumpănă în timpul luptelor pentru apărarea pământului strămoşesc. Biserica – cu hramul Sfântul Mucenic Gheorghe – a fost ridicată în mai puţin de patru luni, din 26 mai până în 14 septembrie 1488. Ea şi-a câştigat un renume deosebit în întreaga lume pentru picturile sale exterioare.
În timpul domniei lui Ştefan mănăstiri ca Probota, Moldoviţa, Bistriţa, Humor ş.a., ridicate de înaintaşii săi la scaun, şi-au continuat existenţa, primind diferite danii din partea domnitorului.
Numărul lăcaşurilor de închinare a sporit prin mănăstirile, schiturile şi bisericile de mir ridicate de Ştefan sau de boierii săi. La multe din ctitoriile înaintaşilor au fost ridicate construcţii noi ori au fost refăcute cele existente. De pildă, la mănăstirea Neamţ a ridicat din temelie o biserică nouă cu hramul „Înălţarea Domnului”, existentă şi astăzi, terminată la 14 noiembrie 1497. La Bistriţa a zidit o clopotniţă cu paraclis, care, de asemenea, dăinuieşte până în zilele noastre. În ultimii ani de domnie a înălţat o biserică nouă la mănăstirea Dobrovăţ, lângă Iaşi. În afară de mănăstiri, credinciosul domn a ctitorit şi numeroase biserici de mir – cu mult mai multe decât mănăstirile – construite, de obicei, pe locul bătăliilor.
„Ştefan cel Mare, mântuitorul neamului”
Din veneraţie adâncă pentru Ştefan cel Mare, Mihai Eminescu şi alţi tineri de nădejde pentru neamul românesc au organizat cu mari strădanii festivităţile de la Putna din 1871. La vibrantele apeluri ale studenţilor de la Viena pentru sărbătoarea de la Putna, studenţii români de la Paris declarau în răspunsul lor că ei văd în personalitatea Voievodului Ştefan cel Mare „o figură supremă”, deoarece în el s-a întruchipat „concepţiunea unei singure Românii”.
Organizatorii memorabilei ceremonii de la Putna scriau despre Ştefan Vodă că a fost
„cel mai mare apărător al românismului în Orient şi al civilizaţiei creştine în secolul al XV-lea. El a înfrânt incursiuni barbare, nu numai spre gloria şi fericirea naţiunii române, ci şi spre binele Europei întregi”.
Pe frontispiciul arcului de triumf ridicat de ei la intrarea în Mănăstirea Putna strălucea inscripţia: „Memoriei lui Ştefan cel Mare, mântuitorul neamului”. (N.P.)
***
Scrisoarea trimisă de Sfântul Ştefan principilor creştini, după ce i-a înfrânt pe turci
„Către Coroana ungurească şi către toate ţările în care va ajunge această scrisoare, sănătate.
Noi, Ştefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldovei, mă închin cu prietenie vouă, tuturor cărora le scriu, şi vă doresc tot binele, şi vă spun Domniilor Voastre că necredinciosul împărat al turcilor a fost de multă vreme şi este încă pierzătorul întregii creştinătăţi şi în fiecare zi se gândeşte cum ar putea să supună şi să nimicească toată creştinătatea.
De aceea, facem cunoscut Domniilor Voastre că, pe la Boboteaza trecută, mai sus-numitul turc a trimis în ţara noastră şi împotriva noastră o mare oştire, în număr de 120.000 de oameni, al cărei căpitan de frunte era Soliman paşa beglerbegul; împreună cu acesta se aflau toţi curtenii sus-numitului turc, şi toate popoarele din Romania (n.r. fostul teritoriul bizantin), şi domnul Ţării Munteneşti cu toată puterea lui, şi Assan beg, şi Ali beg, şi Schender beg, şi Grana beg, şi Oşu beg, şi Valtival beg, şi Serefaga beg, domnul din Sofia, şi Cusenra beg, şi Piri beg, fiul lui Isac paşa, cu toată puterea lui de ieniceri. Aceşti mai sus-numiţi erau toţi căpitanii cei mari, cu oştile lor.
Auzind şi văzând noi acestea, am luat sabia în mână şi, cu ajutorul Domnului Dumnezeului nostru Atotputernic, am mers împotriva duşmanilor creştinătăţii, i-am biruit şi i-am călcat în picioare, şi pe toţi i-am trecut sub ascuţişul săbiei noastre; pentru care lucru, lăudat să fie Domnul Dumnezeul nostru. Auzind despre aceasta, păgânul împărat al turcilor îşi puse în gând să se răzbune şi să vie, în luna lui mai, cu capul său şi cu toată puterea sa împotriva noastră şi să supună ţara noastră, care e poarta creştinătăţii şi pe care Dumnezeu a ferit-o până acum. Dar dacă această poartă, care e ţara noastră, va fi pierdută – Dumnezeu să ne ferească de aşa ceva – atunci toată creştinătatea va fi în mare primejdie.
De aceea, ne rugăm de Domniile Voastre să ne trimiteţi pe căpitanii voştri într-ajutor împotriva duşmanilor creştinătăţii, până mai este vreme, fiindcă turcul are acum mulţi potrivnici şi din toate părţile are de lucru cu oameni ce-i stau împotrivă cu sabia în mână. Iar noi, din partea noastră, făgăduim, pe credinţa noastră creştinească şi cu jurământul Domniei Noastre, că vom sta în picioare şi ne vom lupta până la moarte pentru legea creştinească, noi cu capul nostru.
Aşa trebuie să faceţi şi voi, pe mare şi pe uscat, după ce, cu ajutorul lui Dumnezeu celui Atotputernic, noi i-am tăiat mână cea dreaptă. Deci, fiţi gata, fără întârziere.”
Dată în Suceava, în ziua de Sfântul Pavel, luna ianuarie în 25, anul Domnului 1475.
Ştefan voievod, domnul Ţării Moldovei.
***
Descarcati si ascultati:
- Paraclisul Sfantului Stefan Cel Mare – Grupul psaltic al Man. Putna
Extrase online:
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
*
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
*
De la Maicile de la Manastirea Diaconesti:
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.
Legaturi:
***
- CAROR STAPANIRI SI IN CE FEL NE SUPUNEM?
- SFANTUL NEAGOE BASARAB SI INVATATURILE SALE CATRE FIUL SAU, THEODOSIE. Ce voievozi am avut, ce credinta aveau…
- Despina Doamna, sotia Sfantului Neagoe Basarab, o viata cu multe lacrimi
- FAMILIA DE MUCENICI A BRANCOVENILOR – KILOMETRUL 0 AL DEMNITATII ORTODOXE ROMANESTI
- FERICITA DOAMNA MARIA BRANCOVEANU – marturisitoarea si co-patimitoarea muceniciei, dupa chipul Maicii lui Dumnezeu
- AVEM… VINA IUBIRII DE ORTODOXIE
- “Aduceti-va aminte de mai-marii vostri, la a caror savarsire a vietii privind, sa le urmati credinta!”. DE CE NOI, ROMANII, NE UITAM SFINTII?
… Şi poporu-n hohot plânge/ Cui ne laşi pe noi stăpâne?
http://www.youtube.com/watch?hl=ro&v=bXuZTry_M50
Asa cum era de asteptat, patriarhia a dat inca un comunicat sec cu privire la acest praznic. Ca doar nu erau prosti sa spuna ceva si despre personalitatile bisericesti prezente la acest praznic (parintele Mihail Jar si episcopul din Ucraina), mai ales daca aceste personalitati sunt oameni iubiti de credinciosi. Vrem sa crape le prea bahtale daniil de ciuda? Doar unul singur poate fi tatucul bisericii noastre ajunsa de rasul lumii. Si acest tatuc este…ati ghicit! daniel 😉
http://www.basilica.ro/ro/stiri/sarbatoarea_manastirii_putna_3569.html
http://www.basilica.ro/_upload/img/1341248514927533086.jpg
http://www.basilica.ro/_upload/img/13412485149276802607.jpg
@ George (Sorin):
Hai, poate totusi gasim si un alt limbaj mai crestinesc si cuviincios, cine stie, poate chiar reusesti… Pe fond, poate ai dreptate, nu am stat sa cercetam si tema asta azi.
E patriarh, fratilor , si daca l-am vedea cu oasele goale tot ar trebui sa acoperim, nu sa stigam in gura mare. O sa fim judecati de judecarea preotilor, nu stiti?
Ce diferenta intre domnitorii de odinioara si conducatorii de acum… Contemporanii nu stau o secunda sa gandeasca inainte sa ne vanda bogatiile tarii si ne sa tradeze principiile noastre crestine.
admin vezi cum smintesti oamenii? de ce nu spui ca patriarhul daniel e mason si ecumenist..,,De ce nu spui cine sunt masonii si ce vor ei sa faca noua romanilor..hai sa te vad daca ai curajul sa spui pe blog,ca in capul BOR AVEM UN MASON-pe numa daniel adica daniel ciobotea. vezi admin in credinta ortodoxa nu au ce cauta masonii,ecumenistii,homosexualii si etc.Tu zici sistemul asa si asa.,,da cine-i sistemul-masonii satanisti asta-i sistemul.,,,
@vasilica:
Va compatimim.
Nu aveti de unde sa stiti, avand capul impuiat de minciunile altora, ca pe acest site a fost scris singurul material existent in toata Romania asta ortodoxa care arata, argumentat, familiaritatea de idei intre PF Daniel si masonerie:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/05/27/obiectivul-patriarhului-acelasi-cu-al-masoneriei-unitatea-spirituala-a-lumii/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/07/31/chemati-toti-la-o-singura-amagire-intru-antihrist/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2010/01/26/propovaduirea-ereziei-ecumeniste-de-pe-tronul-patriarhal-sau-cine-surpa-via-lui-hristos-in-numele-unitatii/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2011/09/03/patriarhul-daniel-elogiaza-pe-marele-rabin-crede-in-%e2%80%9dbogatia-spirituala-comuna%e2%80%9d-a-crestinilor-cu-iudeii-si-in-%e2%80%9dmisiunea-profetica%e2%80%9d-a-celor-doua-comunitati-care-e/
Spre deosebire de cei pe care ii frecventati virtual, noi nu urlam ignar si lipsit de orice cuviinta ca PF Daniel e mason, caci nici nu se poate dovedi asa ceva, ci aratam, documentat, care sunt ideile masonice sau chiar eretice din discursurile sale. Si facem aceasta recunoscandu-l drept Patriarh al Bisericii, asa cum au facut toti cei pe care incercam sa ii urmam cand vine vorba despre atitudinea fata de mai marii nostri: Cuviosul Paisie, Parintele Epifanie T., Cuviosul Iustin Popovici, etc.
Lasati prostiile cu care ati fost intoxicata si incercati sa gustati si sa vedeti ca bun este Domnul, daca pe El Il cautam.
Orice greseala ar face un om, mai ales cand vorbim de un ierarh, e bine sa ne ferim a-l osandi si a arunca cuvinte grele, pentru ca fiecare dintre noi va fi judecat pentru cuvintele graite in desert, pentru defaimare. Citez un pasaj dintr-o predica despre acest pacat, al vorbirii de rau:
Cat despre Stefan cel Mare, mai este un episod din viata acestuia demn de retinut. Citez din wikipedia:
Asadar asa domnitor mare am avut… A aceptat o umilinta pe care putini altii in postura lui ar fi acceptat-o, aceea de a ingenunchia in fata unui rege strain, si aceasta pentru a-si slava tara si credinta crestina a neamului sau de invazia paganeasca care ameninta si alte popoare crestine ale Europei. A stiut sa se smereasca punand mai presus de demnitatea lui, salvarea tarii si a credintei stramosesti.
Ce diferenta fata de cei care ne conduc in aceste timpuri, care ingenunchiaza in fata altor forte straine doar pentru a se putea mentine la putere, vanzand la bucata aceasta tara.
Ce ar fi facut Stefan cel Mare azi cand legea homosexualitatii bate la usa?