SUB MANA CEA TARE A LUI DUMNEZEU/ “Fii credincios pana la moarte si-ti voi da cununa vietii!”

Domnul ne va da usurare

Şi ingerul Domnului i-a zis: „Intoarce-te la stapana ta si supune-te sub mainile ei. Domnul ti-a auzit necazul”. (Facere 16, 9, 11)

Agar a fugit de la Sara. I s-a parut ca nu va putea supor­ta persecutiile acesteia. Dar ingerul Domnului i-a dat po­runca sa se intoarca la indatoririle sale.

In paharul suferintei omenesti nu trebuie sa se afle nicio picatura de prisos. Nu-i mare lucru sa fugi de o incercare, dar ce crezi ca poti obti­ne facand asa ceva? Sa nu ne luam soarta in nepriceputele noastre maini, ci sa ne smerim „sub mana cea tare a lui Dumnezeu” (I Petru 5, 6), sa ne lasam in seama Lui. Smerindu-ne, vom capata binecuvantare de Sus.

Agar ajunsese la disperare, cand a primit vestea unor indurari nemaitraite pana atunci. Ingerul i-a spus ca i se va naste un fiu, Ismail. „Ismail” se talmaceste „Domnul mi-a auzit glasul”.

Chiar daca oamenii raman surzi la nevoile noastre, chiar daca ne umilesc si ne defaimeaza, sa nu ne tulburam; Domnul ne aude. Iar atunci cand ne trimite usurarea Sa, mila Sa, aces­tea depasesc intr-atat suferinta prin care am trecut, incat am si dat-o uitarii. Sa fim multumiti ca Domnul ne asculta, sa punem capat cartelii si jelaniilor. Domnul nu ne va supune niciodata unor incercari pe care n-am fi in stare sa le supor­tam. El Insusi ne va conduce, ne va ajuta sa trecem marea necazurilor si lacrimilor noastre. Sa vedem in toate mana lui Dumnezeu, a Dumnezeului celui viu, precum Agar, cand s-a smerit in fata Lui, cand a tinut seama de glasul Lui, sti­ind ca i-a inteles suferinta.

“Fii credincios pana la moarte si-ti voi da cununa vietii” [1]

Daruindu-ne viata, Dumnezeu ne incredinteaza cate ceva fiecaruia, care se cuvine pastrat, folosit, pazit si, in cele din urma, inapoiat lui Hristos, nevatamat, neirosit. Hristos i-a putut spune Tatalui ceresc la capatul vietii Sale pamantesti: „Niciunul dintre ei n-a pierit, decat fiul pierzarii” (Ioan 17,12)

Cand vom ajunge la capatul ostenelilor noastre pamantesti, sa dea Dumnezeu sa-I putem restitui Lui totul, zicand: „Toate cate le-am primit din mainile Tale le-am pastrat neatinse; nimic din cele ce mi-ai dat nu s-a pierdut si n-a fost vatamat”.

Apostolul Pavel i-a spus lui Timotei:

„Nu nesocoti harul care este intru tine“ (I Timotei 4, 14),

intelegand prin acest har ravna intru propovaduirea invataturii lui Hristos. Timo­tei era pe atunci tanar, el trebuia sa pastreze curata credinta care i se descoperise. Asijderea fiecare tanar crestin trebuie sa se fereasca de influentele lumii si, strabatand calea vietii, sa se straduiasca a se pazi pe sine neatins, nepatat.

Se spune ca mica jivina numita helge (hermina) se in­grijeste atat de mult sa-si pastreze curata blanita, incat pre­fera sa moara, decat sa si-o murdareasca. Ar fi de dorit sa vedem la tinerii aflati la inceputul vietii acelasi instinct de aparare in sens moral. Este de preferat sa consimti la orice sacrificiu, la orice suferinta, numai pentru a-ti pastra inima curata si viata neatinsa de niciun viciu.

Cand mama isi tine pruncul in brate, avand constiinta ca Insusi Dumnezeu i l-a trimis, ce-ar putea fi mai sfant pentru ea decat a purta de grija si a pazi sufletul inocent al copilului care i-a fost incredintat, pentru a fi predat candva in mainile lui Dumnezeu intreg, neatins, spre viata vesnica? […]

Cea mai buna mostenire pe care un parinte poate sa o la­se copiilor sai este un nume cinstit; ei trebuie sa-l considere o sfanta chezasie si sa-l pastreze pe de-a-ntregul curat. Da­ca numele pe care ni-l dau parintii se cuvine pazit cu atata grija, ce sa mai spunem de numele de crestin? Raspunderea crestinului este imensa, trebuie sa fim constienti de ea ori­unde si cu oricine ne-am afla.

Sa stim ai cui suntem, pe Cine slujim si al Carui nume il purtam. Domnul si Invatatorul nostru vrea sa fim „credinciosi si in mic”, credinciosi fata de tot ce ni s-a incredintat. Pentru aceasta trebuie sa primim, in fiecare zi, de la Domnul ceva ce ni se da in pastrare, sa ne improspatam zilnic fortele, pentru a ne duce crucea pana la capat.

„Fii credincios pana la moarte si-ti voi da cununa vietii”.

[1] Apocalipsa 2, 10.

(din:“Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu – 366 Cuvinte de folos pentru toate zilele anului“, Editura Sophia, 2008)

Legaturi:

Din aceeasi carte: