TESTAMENTUL SFANTULUI MARTIR VALERIU, OMUL IN CARE VIA HRISTOS: Paziti neschimbat Adevarul, dar sa ocoliti fanatismul! Duceti Duhul mai departe!

65 Commentarii la “TESTAMENTUL SFANTULUI MARTIR VALERIU, OMUL IN CARE VIA HRISTOS: Paziti neschimbat Adevarul, dar sa ocoliti fanatismul! Duceti Duhul mai departe!”

<< Pagina 1 / 3 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

Stelian Gombos

18-02-2011 11:15

Recenzie: „Sfântul închisorilor – Mărturii despre Valeriu Gafencu, adunate şi adnotate de monahul Moise”, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2007, 336 pagini.

Cartea aceasta ne oferă nouă, celor obişnuiţi cu o viaţă comodă, prilejul de a medita la jertfă, la suferinţă şi la cruce. Şi asta pentru că nimic nu se poate realiza fără efort, fără jertfă. Tendinţa, tentaţia şi ispita omului contemporan, spune Sfântul Paisie Aghioritul, este de a dobândi totul fără jertfă, aşa încât şi noi creştinii, am dori să ne mântuim fără să ne nevoim, ceea ce este, de fapt, imposibil. Aşa stând lucrurile, cartea de faţă este un memento, o aducere aminte a vremurilor extraordinare şi teribile în care cei ce au vrut să se mântuie au avut foarte mult de suferit, adică atunci când statul român, comunist şi ateu, foloindu-se de instituţii diabolice şi draconice precum securitatea şi închisoarea, i-a chinuit pe cei mai buni creştini, aflaţi atunci printre noi; căci „comunismul a umplut cerul de Sfinţi – zice Părintele Arsenie Papacioc. De aceea, dacă ar fi să cunoască cineva pe toţi din neamul nostru care au trecut pragul sfinţeniei în prigoana comunistă, ar veni la cuvintele rostite în veacul al XVII – lea de sfântul Mitropolit Dosoftei al Moldovei: „dară şi dintre rumâni mulţi sunt sfinţi., dară nu s-au căutat!”…
Lucrarea aceasta, cu adevărat mărturisitoare şi folositoare, apărută cu binecuvântarea părintească, duhovnicească şi responsabilă a Înaltpreasfinţitului Andrei – Arhiepiscopul Alba Iuliei – care are „Aiudul aproape, cu teribila-i închisoare şi cu monumentul dedicat celor ce au pătimit”, a fost îngrijită şi redactată de către Părintele Moise Morgovan de la Mănăstirea Oaşa – Alba, care are o mare evlavie faţă de cei ce au suferit în temniţele comuniste, mărturisindu-l pe Hristos. Potrivit Cuvântului Înainte, intitulat „Ne lăudăm şi în suferinţe” – semnat de către acelaşi distins ierarh şi slujitor al Bisericii: „Această evlavie, secondată de râvna cercetării, l-a determinat să bată ţara în lung şi în lat pentru a strânge documente şi mărturii de la oamenii care au trecut prin iadul încarcerării şi încă mai trăiesc, alcătuind lucrarea de faţă şi alta care va urma, oferindu-ne nouă posibilitatea de a afla lucruri cutremurătoare dintr-o perioadă tristă prin care a trecut România”.
Unul dintre cei care au suferit, mărturisindu-l pe Hristos a fost Valeriu Gafencu, pentru care era foarte clar şi limpede cuvântul Mântuitorului: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturi-voi şi Eu pentru El înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri” (Matei 10, 32). De remarcat este că Părintele Moise a reuşit să scoată în evidenţă faptul că într-adevăr, Valeriu Gafencu a reuşit să se delimteze de orice ideologie şi atitudine partizană, acţionând pur şi sipmlu ca un sincer ucenic al lui Hristos. Chiar dacă la început a fost membru al „Frăţiilor de cruce” – şi atunci doar din elanul său pentru o viaţă spirituală curată, fără compromisuri şi politicianisme – a ajuns să se detaşeze atât de mult de toate, încât şi unii dintre cei de dreapta îl socoteau un exagerat şi un mistic. Aşa se face că Părintele Nicolae Steinhardt – evreu de origine – îl supranumeşte „Sfântul închisorilor”. Aşadar, Valeriu Gafencu a fost una din cele mai impresionante figuri care s-a înălţat la o admirabilă trăire duhovnicească în condiţiile vieţii de temniţă. Prin dragostea sa jertfelnică izvorâtă dintr-o desăvârşită închinare a vieţii lui Hristos, a rămas zugrăvit în cele mai luminoase culori în inimile celor ce l-au cunoscut. Astfel, Părintele Gheorghe Calciu spunea că „nu are nici o îndoială că este sfânt; a trăit cuvântul lui Dumnezeu la o înălţime de neînţeles pentru noi”. De aceea Părintele Constantin Voicescu era încredinţat că „mai devreme sau mai târziu Biserica Ortodoxă Română îl va canoniza”. Părintele Moise mărturiseşte cu toată sinceritatea şi responsabilitatea că deşi „Valeriu Gafencu este adesea amintit în mărturiile publicate de cei trecuţi prin închisori, cu toate că despre el au apărut articole în presă, şi s-a făcut chiar un documentar de televiziune, fiind – ca să folosim un termen la modă – cel mai „mediatizat” dintre trăitorii temniţelor comuniste, totuşi viaţa lui este mult prea puţin cunoscută în rândul credincioşilor. Prin urmare, folosind tot ceea ce s-a publicat, alăturând unele mărturii inedite, în cele urmează (adică în această carte) vom pune în faţa cititorului crâmpeiele adunate despre viaţa, trăirea şi gândirea acestui sfânt al veacului XX.
Memoriile foarte mişcătoare cuprinse în acest volum, sunt împărţite în următoarele tiluri foarte sugestive, cum ar fi: „Dară şi dintre rumâni mulţi sunt sfinţi”, „Înainte de închisoare”, „Valeriu şi educaţia legionară”, „Nevoitorii de la Aiud”, „Ei au găsit această cale cu un ceas mai devreme”, „Calea fericirii”, „Viaţa în „lavra” Aiudului”, „Colonia de muncă de la Galda de Jos”, „Din mărturia lui Marin Naidim”, „Valeriu Gafencu: o lumină!”, „Închisoarea Piteşti şi reeducarea”, „Valeriu la Piteşti”, „Mi-e aşa de dor de Târgu Ocna!”, „Un om fericit”, „Mărturitorul lui Hristos”, „Lui i-au dat fiere şi tu îmi dai miere?!”, „Am văzut-o pe Maica Domnului”, „Mărturia Părintelui Mihai Lungeanu”, „Va veni o zi când inima ta va cânta rugăciunea”, „Pastorul Richard Wurbrand”, „Crăciun la Târgu Ocna”, „Trecerea la cele veşnice”, „Ucenicii lui Valeriu”, „Lotul mistico-legionar Târgu Ocna”, „Dialoguri cu Valeriu”, „Gânduri pentru o împreună lucrare spirituală”, „Două mărturii”, „Adenda: Valeriu Gafencu – scrisori şi poezii; Îndreptar de spovedanie alcătuit de Valeriu Gafencu”, toate acestea fiind scrise (parţial), de cel care mucenicit în puşcăriile comuniste ale gulagului românesc timp îndelungat (sau de alţii în cinstea lui), alături de Ioan Ianolide, Părinţii Gheorghe Calciu, Marcu Dumitru, Gherasim Iscu, Constantin Voicescu, Dumitru Stăniloae, Constantin Galeriu, Daniil Sandu Tudor ori Mircea Vulcănescu, Marcel Petrişor, Radu Gyr, Constantin Oprişan, Nichifor Crainic şi Gheorghe Jimboiu împreună cu mulţi alţii. Această scriere constituie o adevărată odisee a spiritului, o introspecţie abisală făcută cu multă umilinţă şi fineţe, pe care numai un om trecut prin chinurile iadului şi ieşit curat pe malul înalt al sfinţirii le-a putut primi de la îngerul care l-a vegheat pe toată calea încercărilor”, căci aceşti martiri contemporani au supravieţuit în arena „leilor comunişti” datorită credinţei lor nestrămutate în Dumnezeu – Cel Care „toate le poate celui ce crede”, dându-le celor smeriţi Harul ce sfinţeşte, stăpâneşte şi ocârmuieşte toată făptura!…
Din toate relatările despre închisori, din toată investigaţia psihologică a atâtor autori, toţi înzestraţi cu duhul mărturisitor, cartea aceasta (alături de cea a lui Ioan Ianolide) este una dintre cele mai duhovniceşti, una dintre cele mai pătrunzătoare, „cea mai în măsură să înţeleagă împreună cu toţi sfinţii ce este lăţimea şi lungimea, adâncimea şi înălţimea, să cunoască iubirea lui Hristos cea mai presus de cunoştere şi să se umple de toată plinătatea lui Dumnezeu (cf.3, 18–19).” Afirmaţiile Părintelui Calciu făcute în „Cuvântul său introductiv” din cartea „Întoarcerea la Hristos” al lui Ioan Ianolide, se potriveşte foarte bine şi aici căci, „dacă ai îndoieli asupra mântuirii, asupra jertfei sau asupra biruirii vrăşmaşului văzut şi nevăzut prin puterea credinţei şi a rugăciunii, dacă te îndoieşti de iubirea lui Hristos şi de eficienţa pocăinţei, această carte, acest document duhovnicesc, te va convinge” şi are multă dreptate căci eroii lucrării acesteia şi a închisorilor comuniste şi politice în general, au căutat în primul rând, să-şi pună în ordine propriile vieţi, să înţeleagă şi să trăiască experienţa comunitară din Biserica primară, să-şi şlefuiască încet dar sigur, caracterul pentru iubire, jertfă, bunătate şi trăirea dragostei comunitare” şi asta pentru că toţi aceşti mucenici contemporani ai veacului al XX – lea „locuind în aceeaşi celulă, au încercat să facă din spaţiul ei o biserică a lui Hristos, dincolo de toate ispitele, piedicile şi poticnelile inerente convieţuirii multora la un loc, într-un spaţiu impropriu, mizer şi insalubru!… Şi până la urmă, lucrarea cu pricina dezvăluie cititorilor „treptele descoperite de Duhul lui Dumnezeu acestor tineri neştiutori (la început), dar dorind arzător după Dumnezeu: mai întâi, ei constată că omul este mereu atacat de duhurile rele, dar că omul are puterea să le primească ori să le respingă dintru început sau mai târziu, fiindcă aceste duhuri rele îl războiesc pe om, dar cineva care are trezvie poate cunoaşte stadiile atacurilor şi poate lupta împotriva lor, chiar dacă lupta este coplexă şi de durată, însă nu imposibilă. Dacă cineva nu este determinat să oprească gândul rău de la început, acesta pătrunde în mintea lui şi-i argumentează că nu este chiar atât de rău. Dacă omul acceptă şi acest stadiu, gândul devine poftă şi-i hrăneşte mintea, imaginaţia şi simţurile. Până aici fiind războiul nevăzut” – iată şcoala Filocaliei şi a Spiritualităţii Răsăritene autentice, pe care aceşti cultivatori ai Duhului şi stăruitori într-ale Rugăciunii şi Ascezei au învăţat-o acolo unde te aşteptai probabil cel mai puţin, adică în temniţele „cruciadei roşii”!… Cu alte cuvinte, deprinderea persoanei în lupta duhovnicească, parcurgând toate treptele ascezei creştine, în cadrul războiului nevăzut şi văzut în care au fost angrenaţi aceşti slujitori ai lui Hristos şi iubitori ai aproapelui, duce la o asemenea analiză ce „nu putea fi făcută de către aceşti tineri decât numai prin prezenţa Duhului Sfânt, Care i-a asistat pe toată durata vieţii lor în închisoare”.
Drept pentru care „cititorul care se apleca asupra acestei cărţi nu o va sfârşi fără a fi măcar cutremurat, dacă nu întors spre credinţă, căci viaţa lui Valeriu Gafencu şi a celorlalţi ca el este un model moral şi o scară de suire spre cele înalte, o chemare stăruitoare de a ieşi măcar pentru o vreme din mlaştina acestei vieţi şi de a urca spre Soarele Dreptăţii, spre Răsăritul cel de Sus, Care este Hristos. Oare nu este cutremurător ceea ce spune un tânăr neteolog care şi-a asumat suferinţa şi moartea ca pe o curăţire şi o înviere (căci finalitatea vieţii umane nu este moartea, ci învierea)? Şi nu vreau ca cittitorul de bună credinţă să treacă fără atenţie peste unele cuvinte rămase de la Gafencu, ce se arată a fi adevărate file de Filocalie, şi asta pentru că atunci când Valeriu Gafencu se simţea bine, vorbea frumos şi cu însufleţire, oprindu-se cu precădere la tema lui preferată, curăţirea lăuntrică” – pe care şi-a asumat-o în viaţa sa duhovnicească la modul plenar, din convingere şi din purtarea de grijă a lui Dumnezeu, în pofida tuturor vicisitudinilor pe care le-a traversat din cauza sistemului şi a regimului ticăloşit, antihristic!…
Lucrarea în sine este un complex, un tot grăitor, alcătuită dintr-un şir întreg de evenimente, fapte, momente cruciale, de-a dreptul existenţiale şi determinante pentru eroul cărţii, care, deşi s-a urmărit acest lucru, nu a fost niciodată victimă, ci întotdeauna va fi consemnat (alături de ceilalţi), de către posteritatea ce trebuie să fie cât mai obiectivă, drept eroul credinţei, purtătorul Duhului Celui Dumnezeiesc în iadul lumii acesteia pământeşti, din a doua jumătate a secolului al XX – lea!…
Eu cred că trebuie reţinut şi subliniat faptul că interesul cărţii nu stă atât în faptele relatate, cât în deschiderea duhovnicească (de care am pomenit şi mai sus): anecdotica se completează, se întregeşte şi se transcende prin adevărate pagini de Filocalie contemporană, relevând cu prisosinţă că în temniţele comuniste, în jurul lui Valeriu Gafencu, s-a constituit, mutatis mutandis, o mişcare spirituală corespunzătoare celei promovate, dincoace de gratii, de gruparea „Rugului Aprins” de la Antim (cumplit lovită la rândul ei de teroarea ateismului oficial al epocii staliniste)”.
În încheiere, vreau să subliniez că lucrarea de faţă reprezintă meritul de necontestat al ierarhului locului, al editorilor de la Alba Iulia, al Părintelui Moise Morgovan de la Mănăstirea Oaşa – un om tânăr, care n-a trăit în acele timpuri, dar care toţi au demonstrat importanţa, rolul, locul şi valoarea „Pro Memoriei” istoriei recente, a experienţei ascetice şi mistice, petrecută în locurile cele mai insuportabile şi mai inumane, pentru cunoaşterea Ortodoxiei, deci a Bisericii. Volumul de faţă, cu caracterul său pedagogic şi chiar apologetic – misionar, ne reaminteşte şi ne reliefează convingerea că fără comuniune, participare şi jertfă, creştinismul este o simplă ideologie, lipsită de „Duh şi de adevăr”. Aşadar, Biserica – care este o Instituţie divino-umană vie şi dinamică, nu reprezintă un muzeu de antichităţi, de piese istorice şi artistice de valoare, ci constituie Muntele Schimbării noastre la faţă şi al naşterii atâtor generaţii de oameni „din apă, Duh Sfânt şi foc”, mulţi dintre ei iată, fiind chemaţi la a îmbrăţişa „cununa muceniciei şi deci, a sfinţeniei”. Aşa încât, „un om, ca şi un popor, atâta preţuieşte, cât a înţeles din Evanghelie şi cât poate să urmeze învăţăturii lui Iisus” – după cum spunea Simion Mehedinţi. Adoptând-o ca o concluzie, Părintele Moise recunoaşte şi mărturiseşte că „Oamenii prin care Duhul Sfânt lucra cu putere, precum Valeriu Gafencu şi alţi mărturisitori ai temniţelor, vrednici de toată preţuirea, îşi aşteaptă locul în calendar, fiind cele mai sigure modele pentru noi în vremurile acestea dominate de confuzii. Viaţa lor merită cunoscută, nu pentru slava lor pământească, ci ca oamenii din zilelele noastre înnegurate de atâtea rătăciri, urmări ale îndepărtării de Dumnezeu, să ştie că au existat în veacul al XX – lea asemenea aleşi care s-au ridicat la puterea de credinţă şi de jertfă a primilor martiri creştini”.
Aşadar, cei alungaţi din turnurile babilonice pot bate la porţile cetăţii noului Ierusalim – cel bisericesc şi ceresc ce „nu are trebuinţă de soare, nici de lună, ca să o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o, făclia ei fiind Mielul” (Apoc. 21, 23). Lucrarea aceasta, cu alte cuvinte, este una de referinţă în domeniul istoriei şi a spiritualităţii autentice, care ar trebui să se afle la îndemâna tuturor celor ce cred că „Biserica este cetatea pe care nici porţile iadului nu o vor birui”!…

Drd. Stelian Gomboş.

1. Pingback: PAROHIA "SF.PROOROC ILIE TESVITEANUL ŞI SF. IERARH GRIGORIE PALAMA"-GIRONA (CATALUNYA) » Blog Archive » 59 de ani de la mutarea la ceruri a Sfântului Valeriu Gafencu
ioana

18-02-2011 13:00

Am citit, recitit si re-recitit articolul cautand ceva anume, dar n-am gasit ceea ce cautam.

Iata ce am retinut insa din ultimele indemnuri si sfaturi ale Sfantului Valeriu:
– Doresc mult sa slujim domnului intru totul si intru toate.
– Suntem fii Bisericii si nu ne vom desparti de ea.
– Prin toate,in toate sa fim crestini (nu doar ortodocsi)
– Aici noi AM REDESCOPERIT pe Hristos, Biserica si crestinatatea.
– Sa dati slava lui Dumnezeu toata viata!
– Slaviti-L pe Dumnezeu si toate lucrurile Lui!
– Va rog sa reveniti la Hristos ca Pavel (Wurmbrandt).
– (…)si dvs. va obositi ingrijindu-va de soarta noastra (politrucului).
– Va rog mult sa-L urmati, sa-L slaviti si sa-L slujiti.
– Doresc mult sa mearga pe calea Domnului (mama si surioarele).
– Sa ia seama la Hristos si sa urmeze invataturile Sale (oamenii politici).

Ce am cautat si n-am gasit? Nimic cu privire la Capitanul.
Chiar daca in sala procesului cand a fost judecat, a rostit numele lui CZC, inainte de a trece la Domnul, a “uitat” sa ne indemne sa ii urmam acestuia. Poate pentru ca aici L-a REDESCOPERIT pe Hristos, catre care ne indeamna pe toti.

Indrazniti, lumea e a lui Hristos! (Maica Domnului catre Fericitul Valeriu)

admin

18-02-2011 13:13

Poate pentru ca aici L-a REDESCOPERIT pe Hristos, catre care ne indeamna pe toti.

… si care e singurul adevarat Capitan! Restul sunt oameni, cu virtuti, cu harisme, cu bune intentii, dar si cu limite, cu greseli, cu alunecari, unele chiar grave… Ai ce invata de la ei, te duc jumatate de drum, te invata morala onoarei si disciplina severa, te invata patriotismul si eroismul, dar atat (nu ca r fi putin – fiindca azi nici asa ceva nu mai exista – dar nu e destul) dar acolo, in fata suferintei zdrobitoare te lasa singur si blocat… si de acolo numai Hristos te poate prelua. Si Maica Domnului te poarta in brate si te ajuta sa treci cea mai cumplita genune… Cine faca insa din oameni idoli si li se inchina sau ii urmeaza orbeste, acela e ca si lepadat de Hristos.

Si mai era de retinut ceva esential, pus de noi si in titlu:

Paziti neschimbat Adevarul, dar sa ocoliti fanatismul!

Costel

18-02-2011 13:52

http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/ceea_ce_credem.htm

http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/arhimandritul_sofronie-theologia.htm

Nevrotic

18-02-2011 14:44

Va recomand sa vedeti un film de exceptie, cu un puternic mesaj crestin: “Sacrificiul suprem”, in original “To End All Wars”, bazat pe cartea autobiografica cu acelasi nume:

“«Through the Valley of the Kwai» (also published under the titles «Miracle on the River Kwai» and «To End All Wars») is the autobiography of a Scottish captain named Ernest Gordon and recounts the experiences of faith and hope of the men held in a Japanese prisoner of war labour camp, building the Burma Railway during the last three and a half years of World War II.

The book was adapted into a film in 2001 under the title «To End All Wars».”

To End All Wars (2001)
http://www.imdb.com/title/tt0243609/

Vedeti si:

Ernest Gordon, a remarkable man of forgiveness and endurance
http://www.pauladams.org/Stories/ErnestGordon.htm

The Arts & Faith Top 100 Films
http://artsandfaith.com/t100/

nonewage

18-02-2011 17:48

@nevrotic
din pacate filmele recomandate de dvs nu au nimic in comun cu ortodoxia si din toata lista de filme din topul celor 100 doar Andrei Rubliov este facut de rusi ortodocsi.

eu v-as recomanda Ostrovul si Stalker care nu sunt (din cat am vazut eu) printre acele filme, sau Tsarul.

mesajul multor filme asa zis crestine este putin defazat deci daca sunt facute in cel mai bun caz de catolici sau protestanti ele nu sunt in adevaratul duh ortodox, s-ar putea sa smulga o lacrima privitorului neinitiat dar nu pot invata adevarul in care au traiti sfintii nostri ortodocsi.

Marian

18-02-2011 17:48

Mult l-a iubit Bunul Dumnezeu pe Valeriu. Şi pentru inima lui cea mare şi curată l-a lăsat în mâinile urâtorilor de Dumnezeu pentru a-i ruşina pe ei şi a-l preaslăvi pe Valeriu. Şi Valeriu a înţeles şi, în mijlocul grozăviilor temniţelor, a odihnit în Hristos, şi L-a mărturisit într-o plenitudine ce mă copleşeşte. El a luat păcatele călăilor lui şi le-a spălat, păcate grele, izvorâte din întunecimea iadului şi le-a oprit în inma lui şi nu le-a întors lumii. De aceea a fost atât de plăcut înaintea Domnului şi a Preacuratei Maicii Sale.
Şi a fost mărturisitor. Şi din plinătatea inimii lui curate ne-a spus că cine crede fără a fi şi un misionar acela n-a cunoscut credinţa ortodoxă, cea adevărată. Şi ne-a lăsat îndemnul de a mărturisi, de a mărturisi cu dragoste, de a certa cu blândeţe, de a nu tăcea, de a deveni pilde vii. Şi ne-a lăsat şi calea. El nu a organizat nicio rezistenţă, nu a îndemnat la luptă cu sistemul ci s-a curăţit pe sine pentru a primi Sfinţenia Lui Hristos pe care a căutat să o dăruiască şi altora.
Astăzi, când ni se cere lepădarea de toate înlesnirile diavoleşti, avem mai mult ca oricând nevoie de pilda Sfântului Mucenic Valeriu care a ales mai cu bucurie calea jetfei de sine decât pactul cu diavolul.
Bunul Dumnezeu, pentru rugăciunile Sfântului Mucenic Valeriu, să ne dăruiască putere şi răbdare în încercările ce vor să fie peste noi ca să rămânem tari în credinţa cea adevărată. Amin.

Nevrotic

18-02-2011 18:42

Educativ:

Logotherapy and Existential Analysis
http://www.viktorfrankl.org/e/logotherapy.html

“In Logotherapy/Existential Analysis the search for a meaning in life is identified as the primary motivational force in human beings.”

Intemeiatorul logoterapiei (de la “logos” — cuvant, sens) si analizei existentiale, psihoterapeutul Viktor Frankl a fost unul dintre supravietuitorii holocaustului.

I-a oprit pe multi de la sinucidere, ajutandu-i sa-si gaseasca un scop, un sens in viata, chiar si in momentele cele mai grele.

Mirela

18-02-2011 19:50

Foarte, foarte frumos…. Minunat acest mare Sfant crestin, marturisitor, mucenic, ostas al lui Hristos cu adevarat. Ma intristeaza insa ca unii care apreciaza ML si pe initiatorul ei, Corneliu ZC, nu aprofundeaza mai mult mesajul sfintilor martiri ai inchisorilor. Testamentul lui Valeriu pt noi a fost cheamarea noastra la Hristos, nu la razbunare, ci la iubire, iertare, jertfa pentru Hristos. Spune “sa nu uitam ca lupta noastra este cu incepatoriile si stapaniile intunericului” nu contra evreilor (simple cozi de topor)… Nu reusesc sa treaca de intelegerea lumeasca, vazuta, a lucrurilor, argumente politice, economice, NWO, dar fiind doar instrumente in lumea vazuta spre pierzarea sufletelor. Adevarata lupta nu este una lumeasca, ci una duhovniceasca, de aceea si armele noastre trebuie sa fie DUHOVNICESTI si nu lumesti. Atat timp cat uram pe evrei (vrajmasii vazuti) nu facem nimic, Sfintii Parinti spun ca lupta cu raul se face doar cu Hristos si prin Hristos. Doar prezenta lui Hristos in noi ii infrange pe diavoli. Iar ca sa il castigam pe Hristos, trebuie sa ascultam de El, care ne invata sa iubim pana si pe vrajmasi, iar nu sa-i uram. El este Calea, Adevarul si Viata.

Dar desi s-a spus “Caci intelepciunea lumii acesteia este nebunie inaintea lui Dumnezeu”, unii raman cantonati in aceasta intelegere lumeasca, intelegand lupta cu raul la un nivel cu totul lumesc.

Altceva, am citit azi pe un blog ca sunt persoane dezamagite ca la conferinta de ieri, ref. marturisitorii, minuni si marturii, nu s-a pomenit nimic despre ML si Corneliu Z Codreanu. Ideea ar fi cam aceasta: “Daca nu era Capitanul,care a facut Miscarea Legionara,nu existau 75-80% dintre Sfintii Inchisorilor!!!”. Cineva da si un raspuns foarte pertinent, il postez si eu aici, pt ca merita citit.

Cezar Machidon said,

E posibil sa supar, insa nu credeti ca se incurca lucrurile putin?
Titlul conferinte a fost asa: MARTURISITORII. Minuni. Marturii. Repere.
Care marturisitori? Cei din INCHISORILE comuniste. Capitanul, desi a luptat din tinerete impotriva comunismului, Dumnezeu a randuit sa nu prinda aceasta forma de guvernamant la putere.
Si ce minuni a facut Corneliu Zelea Codreanu pentru a se pomeni in conferinta?
Nu inteleg aceasta frustrare printre neo-legionarii nostri, de a se vorbi peste tot despre Capitan. Cati insa se intreaba ce ar fi vrut Capitanul? Eu cred ca el e Sfant, si in acest caz cum vede el lucrurile din ceruri? Se bucura pentru conferinta de ieri ori se intristeaza ca nu l-a ridicat lumea pe el in slavi?
Oare noi trebuie sa-i aparam pe Sfinti, ori Sfintii sa ne apara pe noi?
Codreanu a fost un oastas, ca si noi ceilalti, nu a fost alt Hristos, pentru ca daca ar fi fost alt Hristos ar fi fost unul eretic.
Din pacate multi fac precum sectarii. Aleg din scripturi parti pe care le respecta cu strictete, iar pe altele nu le considera importante. La fel si neo-legionarii, aleg din doctrina legionara doar lupta lumeasca, fara a baga prea mult in seama partea crestina, care de fapt e cea mai importanta si fara de care lupta legionara nu ar fi cu nimic mai mult fata de lupta talibanilor impotriva ocupatiei americane.
Intradevar, ar trebui conferinte si despre Codreanu? Si atunci de ce nu o fac cei care se arata indignati aici?
Oare purtarea acestor luptatori pentru neamul romanesc e mai deosebita fata de purtarea cetateanului roman care sta zi lumina in fatza televizorului si injura politicienii dar el nu e in stare sa faca nimic nici macar pentru familia lui?
[…]
Codreanu nu a infiintat o doctrina religioasa, ci a urmat una.
Sa spui ca ML e minunea Capitanului e ca si cum ai spune ca minunea lui Stefan cel Mare si Sfant e victoria de la Vaslui. Totul s-a facut pentru ca a fost urmata invatatura lui Hristos. Desi chiar Capitanul spune in Insemnari de la Jilava ca daca ar fi citit Noul Testament mai devreme ar fi procedat altfel. Apoi tot el spune ca a fost o greseala intrarea miscarii in politica, aceasta trebuind fi ramas una de dezvoltare culturala si spirituala.
Daca nu ar fi existat Codreanu, nu ar fi existat 80% din Sfintii Inchisorilor. Poate fi adevarat, dar intemnitatii au devenit Sfinti prin Hristos, nu prin Codreanu. Cand au intrat in puscarii pregatirea religioasa a majoritatii era precara. Ei acolo s-au ridicat duhovniceste, nu in fratiile de cruce.
De la Codreanu, pana la FDC-uri si la celelalte aspecte, a existat Hristos, pe jertfa caruia s-au Sfintit acesti legionari.
Pe acest aspect s-a discutat la Conferinta.”

Martirii inchisorilor s-au sfintit prin Hristos. Nici un sfant, martir nu s-a cinstit pe el, ci pe Hristos, fara de care nimic nu suntem. Sa ne cinstim si sa ne iubim martirii, dar sa si ascultam de sfaturile lor, prin care El ne-a vorbit. Iar mesajul lui Valeriu catre noi este:

“Cred ca e necesar sa ne legam a fi slujitorii lui Hristos si ai oamenilor. Nu putem sa ne multumim cu putin, trebuie sa nazuim totul in Hristos si El va implini toate prin cei ce-I slujesc.

Va rog mult sa-L urmati, sa-L slaviti si sa-L slujiti. Sunt fericit sa mor pentru Hristos.”

ioana

20-02-2011 15:12

Acum – mai bine mai tarziu decat niciodata 🙁 – inteleg de ce Sfantul Valeriu ne sfatuieste sa ne ferim de fanatism. Si multumiri ca ne-ati atras atentia.
Cine are interesul sa se agite spiritele si sa se compromita si “putinul” care se face?
Incurcate sunt caile oamenilor…

admin

20-02-2011 15:53

Da, asta e problema. Ca sunt provocatori infiltrati printre “noi”, care fac de multe ori ce stiu ei mai bine: diversiuni si provocari… Lucrate profesionist. Ca sa atraga apoi reactii (previzibile) extreme. De cand se straduiesc sa faca asta… Meta-intrusii. Cei mai perfizi, cei mai parsivi. Intrusii care striga: “Uitati, hotii ne ataca furibund…” cand ei sunt hotii, si tot ei au atacat, au mintit si au muscat cu coltii urii mana care i-a hranit… Intrusii care arunca fitilul si apoi o fac pe niznaii, mirandu-se ca s-a aprins focul… Dar nu, nu se aprinde niciodata in capul lor. Ei niciodata nu risca nimic, ei doar imping pe altii in fata. Ei sunt mereu la adapost, cu spatele asigurat. Cine ramane in vizuina sa subpamanteana, iesind numai pe intuneric si musca pe la spate?

Va mai amintiti?

http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2010/08/18/parintele-mihail-stanciu-cuvant-de-lamurire-in-chestiunea-actelor-biometrice-si-de-avertizare-cu-privire-la-bravada-luptatorilor-anti-sistem/

Dar mie altceva mi se pare mai suspect și mai grav. Să bravezi înainte de termen, anunțându-ți și vrăjmașul ce vrei să faci, cu cine, cum și unde să te refugiezi ca să te aperi de atacurile lui încă nedeclanșate, mi se pare chiar o dovadă de prostie crasă… Nu înțeleg de ce trebuie să spui ce ai de gând să faci când nu te forțează nimic, decât nerăbdarea isterică a unor bloggeri anti-sistem care fac tocmai iscodirea cea bineplăcută… sistemului. Sau ei sunt tocmai agenți ai sistemului și aplică metoda felinarului aruncând momeala pentru aflarea victimelor, a pulsului și a vigilenței lor?

Paula

21-02-2011 07:10

@ioana, admin,

se aplica si in cazul celui mai recent scandal pe care provocatorii il coceau demult. Era clar, pentru cine avea ochi de vazut, ca se va ajunge aici…se urmareste de fapt compromiterea Ortodoxiei si a Sfintilor inchisorilor….se urmareste, sa imi fie cu iertare, ca omul de pe strada sa ajunga sa puna semnul egal intre Ortodoxie si fandacsie.

ioana

21-02-2011 11:38

Paula,
pe mine ma uimeste in ce masura e compromisa Ortodoxia de ortodocsi (fie ca ei isi dau seama sau nu).
Tocmai noi cei care ne credem in Biserica dam motive si ocazii omului de pe strada sa puna semnul egal intre ceea ce in nici un caz nu ar trebui sa fie pus pe pozitii de egalitate.

Dumnezeu sa ne fereasca de inselare, ca noi singuri…Dar, cum zicea in vara Parintele Proclu: nici un pas fara sfat de la duhovnic.

ioana

21-02-2011 11:54

Eu ma intreb daca din postura de cititor/comentator al unui blog vii cu propuneri la solutionarea unei probleme la ora 14-15, duminica dupa Sfanta Liturghie, ai avut timp sa te consulti cu parintele duhovnicesc? Daca da, e in regula, esti sub ascultare, mergi cu binecuvantarea duhovnicului oriunde, ca duhovnicul va raspunde in fata lui Dumnezeu. Dar daca nu te-ai sfatuit si nu ai luat binecuvantare? A cui voie o faci in acest caz?

Repet: ma refer la cititori/comentatori, nu discut ceea ce fac administratorii de bloguri.

Si inca un aspect, legat tot de cititori/comentatori (dar si in atentia administratorilor): aveti grija cu cine plecati la “lupta”, ca pana sa inceapa lupta ne decimeaza dracul curviei. Trist, foarte trist – sa te crezi in stare de a te bate cu lumea intreaga si sa fii biruit de o patima de ocara.
Valeriu Gafencu si ceilalti Marturisitori au fost intai curati sufleteste si trupeste (inclusiv Fericitul Daniil Sandu Tudor, prin pocainta) si in urma acestei curatiri li s-a dat puterea marturisitoare.
Sa ne dea Domnul intelepciune tuturor!

admin, daca vreti, postati daca nu, nu e cu suparare.

2. Pingback: Razboi întru Cuvânt » “Sminteala pentru evrei si nebunie pentru…” zelotistii de tip Barabas? Reflectii despre un scandal mediatic provocat pe seama manastirii Petru-Voda, plecand de la un cantec: “Sfanta tinerete legionara&
3. Pingback: Război întru Cuvânt » Sf. Valeriu Gafencu: “SUNTEM CRESTINI NUMAI CU NUMELE…” Ce inseamna sa fim crestini, cum putem realiza curatirea launtrica si nasterea din nou?
4. Pingback: Război întru Cuvânt » Dr. Ioan Gandu: SA LUPTAM LUPTA CEA BUNA (II). “Stiti voi, fratilor, care este arma cea mai puternica a omului pe pamant?…”. De ce o lepadam tocmai pe ea?
5. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Aldea despre lectiile esentiale pentru noi ale marturisitorilor din inchisorile comuniste. CE INVATAM DIN CADERILE SI RIDICARILE NOILOR MARTIRI? CUM LUPTAM IMPOTRIVA DIAVOLULUI?
6. Pingback: Război întru Cuvânt » SIMPLITATEA CURATIEI, IUBIRII SI A PATIMIRII FERICITE. Cateva din scrisorile inedite ale Fericitului Martir Valeriu Gafencu
7. Pingback: Război întru Cuvânt » PARINTELE GHEORGHE CALCIU: Cuvant la Sfantul Mare Mucenic Gheorghe
8. Pingback: Război întru Cuvânt » Aduse cu posta electronica (2): Dr. Ioan Gandu: SA LUPTAM LUPTA CEA BUNA (I)
9. Pingback: CUVANT AL PARINTELUI ARSENIE PAPACIOC PENTRU UNITATEA BISERICII si impotriva celor care puneau intrebarea tendentioasa: "Unde a fost Biserica Ortodoxa in vremea comunismului?"
10. Pingback: UNDE ESTE INGROPAT SFANTUL INCHISORILOR? Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului a demarat cercetari arheologice pentru descoperirea moastelor Martirului Valeriu Gafencu
11. Pingback: PARINTELE SOFIAN DESPRE MAICA DOMNULUI si ajutorul ei minunat in inchisoare: "Cand ai un necaz mare sa te rogi Maicii Domnului!"
12. Pingback: IMPARATEASA CERULUI SI A PAMANTULUI. Mari duhovnici si sfinti contemporani despre Maica Domnului si maicuta noastra preamilostiva
13. Pingback: NASTEREA MAICII DOMNULUI. Predica Parintelui Sofian Boghiu: „Astazi este inceputul mantuirii noastre”.
14. Pingback: MINUNILE MAICII DOMNULUI (extrase)
15. Pingback: PARINTELE DIMITRIE BEJAN († 21 septembrie 1995): "Jertfa noastra inca n-a rodit"
16. Pingback: CUI II E FRICA DE SFANTUL INCHISORILOR? Stadiul cercetarilor dupa moastele Sfantului Valeriu Gafencu si nelipsite TETNTATIVE DE A ACOPERI LUMINA SUB OBROC