SIMPLITATEA CURATIEI, IUBIRII SI A PATIMIRII FERICITE. Cateva din scrisorile inedite ale Fericitului Martir Valeriu Gafencu

22-03-2011 Sublinieri

22 noiembrie 1943

Scumpul meu Emil, draga mea Lizuta si Fanel

Miscat pana la lacrimi de iubirea voastra pentru mine, cu dor mult in inima, va comunic acum multumiri, ganduri bune si dragoste la dragostea voastra. Dumnezeu sa va ajute! Sunt  sanatos si ma gandesc intr-una la voi, dragii mei, la toate incercarile prin care a trebuit  sa treceti spre a va da seama de desertaciunea acestei lumi, de ajutorul si dragostea lui Dumnezeu, de Viata Vesnica, pe care noi o putem castiga cu mila Domnului, daca ne vom trai viata in iubire curata, fapte bune  si rugaciune.

Viata e un dar  al  lui Dumnezeu, si noi trebuie sa  stim a o trai in chipul cel mai vrednic. Sa ne curatam  de pacate, care ne urmaresc la tot pasul, sa fim cu iubire fata de semenii nostri, sa ajutam, sa raspundem la rau prin bine si la ura prin dragoste, sa ne marturisim pacatele si sa luam temeinic hotararea de a nu le mai savarsi.

Iata, a venit si postul Craciunului. Pregatiti-va sufleteste pentru aceasta mare sarbatoare crestina, prin post si rugaciune si nu uitati milostenia pentru cei saraci si lipsiti, caci milostenia acopera o multime de pacate. Asa ca faceti aceasta fapta mareata, ca la Sfintele Sarbatori sa dati la cate un sarac lipsit de ajutor, ba o paine, ba o prajitura, ba un banut, ca mult va va rasplati Dumnezeu si in vata aceasta si in viata viitoare.

Mie imi pare tare bine ca voi intelegeti aceasta lume. Mi-aduc aminte ca, inca in sat, ii mai ajutati din cand in cand si pe tiganii si nevoiasii de pe la noi! Stiti si voi ce inseamna lucrul acesta!?! Fericirea este sensul intregii noastre vieti. Si eu va marturisesc azi, dupa ani de suferinta, meditatie si framantari cu viata aspra, ca Viata nu are nici un sens fara Hristos! Ca toate alergarile noastre fara Iisus sunt desertaciune si goana dupa vant!

De aceea, sa cautam ca prin modul nostru de traire sa-l castigam pe Mantuitorul in inimile noastre.

Numaidecat sa va spovediti si impartasiti. Sa faceti o spovedanie cat mai serioasa si mai adanca. Sa luati hotararea de a va lepada de pacate, sa duceti lupta cu raul inimii voastre inclinate a-i judeca si condamna pe altii pentru faptele lor cand noi insine savarsim  aceleasi pacate. Va rog foarte mult, grijiti-va de suflet!

Pe Emil cresteti-l  in iubire de Dumnezeu. Invatati-l sa se roage, se cante cantece crestine, sa se poarte cu dragoste si nevinovatie. El e un copil curat si nevinovat la suflet. Si eu ma straduiesc sa devin prunc la suflet, ca si el. Voi, ca parinti  aveti o mare raspundere. Anume, aceea de a-i da o educatie crestina, a-l creste in cea mai mare curatenie, a-l  ingriji si a-i face Viata  cu adevarat fericitia printr-o traire curata a Domnului nostru Iisus Hristos. Iubiti-va voi si iubiti pe toata lumea. Purtati-va cu toti asa cum va purtati cu proprii vostri frati si surori. Dumnezeu care vede toate va va rasplati insutit.

(…). Sunt fericit si multumit. Iar voua va multumec pentru modul frumos cum ati inteles intotdeauna a va purta cu mine. Iar eu, pentru greselile pe care le-am savarsit fata de voi, cat am fosti in mijlocul vostru va cer iertare. Pe Emil il strang la san, cu iubire. Va iubesc mult!

Cu toata dragostea Valeriu

 

***

30 ianuarie 1948

Scumpa mama, Valentina draga sora,

Multumesc bunului Dumnezeu pentru grija si dragostea cu care ne pazeste pe toti. Am primit cu bucurie vestea ca ai calatorit bine pana la Alba-Iulia. Aseara am primit randurile matale, mama draga, si o c.p. de la Parintele.

Sa ne rugam lui Dumnezeu, sa-i multumim Lui pentru tot. Sunt asa de multumit ca te-am vazut, mama, senina si increzatoare. Aseara am primit o scrisoare de la Norica, cu multe vesti frumoase si tare multumita. Indeosebi de dragostea cu care ati imbratisat-o cat a fost acasa si la plecarea ei.

Azi am primit semnul tau de dragoste, Valentina, scumpa mea sora, si sunt asa de bucuros, de linistea sufletului tau, de credinta si iubirea ta, de nadejdea ta in Dumnezeu.

Draga Lizunea [Elisabeta, sora cea mica, n.n.], tu ce spui: iti sta bine la bal, dansand, in timp ce Tuţa [tatal lor, Vasile, n.n.] cine stie unde este? [Vasile Gafencu murise inca din 1942, deportat de sovietici in Siberia, insa familia sa ii pierduse legatura din momentul in care a hotarat, in 1940, sa ramana in Basarabia rapita de sovietici, n.n.] Dumnezeu sa-l aiba sub aripa dragostei lui, in timp ce noi, fratii tai, ai nostri, tremuram la gandul ca ati putea savarsi din nestiinta vreo greseala!

Iar tu, acum, cand intelegi ce este dansul, intelegi ca balurile sunt expresia patimilor, placerilor si a destrabalarii omenesti, tu inca mai starui in acest rau!?

Astept de la tine vesti frumoase, astept din partea ta o hotarare ferma in trairea Virtutii. Scumpa mama, fii tare in credinta. In curand am nadejdea mare ca Dumnezeu ne va darui o bucurie aleasa, mult asteptata. In ziua aceea, Valentina draga, vei sta muta de fericire. Iar Lizunea, tu, micuta surioara, iti vei avea ochii umezi de dragoste si multumire. Norica, vei canta un imn de slava lui Dumnezeu. Si toti vom ingenunchia pentru rugaciune, [sub] mainile mamei.

Va sarut, Valeriu.

***

31 ianuarie 1948

Scumpa sora,

In toate imprejurarile roaga-te lui Dumnezeu sa se implineasca voia Lui. Vad lucrarea lui Dumnezeu in sufletele noastre, vad purtarea Lui de grija si sunt atata de multumit!

Draga Norica, “acum, dar, raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea” (Corinteni 13). Dragostea este cea mai mare Virtute. Dragostea este insasi Desavarsirea.

Cand dragostea, in loc sa o darui Izvorului a tot binele, lui Dumnezeu – si, prin El, aproapelui tau – o darui acestei lumi pamantesti, deci ii rastorn sensul, ea devine din cea mai minunata Virtute, cea mai primejdioasa patima. Dumnezeu l-a daruit pe om cu atatea daruri incat, prin staruinta in virtute, cu ajutorul Parintelui ceresc, omul poate sa se mantuiasca. Dumnezeu i-a daruit omului atatia “talanti”, pentru ca prin ei omul sa poata lupta, omul sa poata sa se apropie de El, omul sa daruiasca, sa cultive si sa jertfeasca.

In masura in care un om intrebuinteaza bine “talantul” pe care i l-a incredintat Dumnezeu, in masura in care un om cultiva darurile pe care Parintele Ceresc i le-a dat, in aceasta masura devine el placut Stapanului sau, in aceasta masura devine el “sluga buna si credincioasa”.

Asadar, pentru fiecare dintre noi, se pune in cel mai serios mod problema intrebuintarii bune, a “talantului” daruit, incredintat lui de Dumnezeu. Nu-i este permis omului nici a intrebuinta in rau “talantul”, si nici a-l ingropa in pamant, cum a facut sluga cea rea si necredincioasa.

“Ale Tale dintru ale Tale, Tie aducem de toate si pentru toate”. Ceea ce ne-a incredintat spre cultivare Dumnezeu, Lui sa-i daruim. El ne-a dat Viata, pentru El sa traim, Lui sa I-o daruim, pentru Singurul lui Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos.

El ne-a daruit Iubirea, Lui sa I-o daruim. Folosirea in rau a darului lui Dumnezeu este greseala si atrage drept consecinta pedeapsa, ispasirea, si in aceasta Viata, dar mai ales in Viata viitoare. In aceasta Viata, pedeapsa prin suferinta are doua aspecte: are rol ispasitor si are rol purificator, curatitor de pacate in Viata viitoare, insa pedeapsa prin suferinta este chin, este ispasire groaznica. De aceea se cuvine sa-i multumim lui Dumnezeu cand ne pedepseste acum, in Viata aceasta.

Deci, trebuie sa fim cu cea mai mare atentie, cand este vorba de modul de intrebuintare a darului lui Dumnezeu, a “talantului”. Pentru ca, de felul cum vom intrebuinta acest dar depinde viitorul nostru, al sufletului nostru: “fericire vesnica” sau “chin vesnic”.

Scumpa sora, te-ai inscris la Conservator. Dumnezeu te-a ajutat. El ti-a incredintat acest “talant” pretios: vocea. Este indeajuns sa te gandesti ca, prin acest “talant” ti-ai putea face, cu ajutorul lui Dumnezeu, drum in Viata, caci te-ai pornit sa-ti croiesti drum de viitor; de acasa, fara abilitati materiale si, ajungand in Capitala, te-ai inscris la conservator, ai intrat intr-o corala religioasa si, prin aceasta corala, ai intrat la Institutul de surori de ocrotire. Deci, drumul catre Institut ti l-a facut Dumnezeu, prin darul Lui, incredintat tie. Se cuvine ca tu sa-i multumesti Lui pentru acest dar, unul din multele daruri ce ti-au fost incredintate tie de Dumnezeu si pentru care trebuie sa-i fi recunoscatoare.

***

Aiud, 25 mai 1948

Scumpele mele surori, cu rugaciunea si cu dragostea voastra dragii mei, sunt sanatos, multumit sufleteste – in mijlocul celor scumpi. Ion si Marin sunt senini si calzi la suflet, imi sunt tare dragi! Bucuria de a-i vedea e neasemuit de mare pentru mine! Imi dau seama ca sunt un simplu vas si Dumnezeu lucreaza cu Harul Lui Sfant, si ma incearca si ma cerceteaza, si ma cearta pentru greseli si ma mangaie in suferinta… Pentru mine, viata mea e o minune si eu insumi privesc la evolutia sufletului meu, ca un copil micut, si neputincios. Bucuriile mari pe care le-am trait si le traiesc nu vi le pot marturisi. Traiesc o minune si minunea aceasta mare este Viata mea. Dragostea cu care sunt inconjurat ma umileste si ma pune in situatia de a tacea. Iar cand vorbesc, ma simt stingher si umilit prin insasi cuvintele mele. Mama este sanatoasa si senina ca un copil. E multumita si inconjurata cu multa iubire. A fost cu D. Vasea si Mura la mine. Cu bucurii am trait si traiesc. Scumpa Valentina, scumpa Tiganca, din tot sufletul va multumesc pentru tot ce faceti pentru mine. Norica e tare scumpa. Si toti… toti mi-s dragi, mi-s tare dragi. Sarut pe toti.

Va saruta Valeriu.

Nota: Domnisoarei Valentina Gafencu, Gimnaziul unic, Com. Vaida – Recea, Fagaras; cenzurata.

***

Alte insemnari si scrisori nedatate, semnate Valeriu Gafencu

O zi mare. Inaltarea Domnului. Ziua Eroilor. Am trait-o cu o intensitate launtrica uriasa. Este una din cele mai mari zile ale vietii mele.

Dimineata am fost la Biserica. M-am dus sa culeg flori, pe platou. Apoi, sigur pe creasta dealului, m-am dus la Biserica. Am trecut raul descaltandu-ma de pantofi. Eram obosit. M-am rugat si am depus buchetul de flori la mormantul unui preot roman viteaz si aparator al dreptei credinte.

Am venit acasa cu florile. Dupa masa, trebuind sa se elibereze un camarad, m-am apucat sa scriu scrisori acasa. La un moment dat, Ion vine si ne anunta ca el a plecat, fara a ne fi anuntat, fara a-si fi luat ramas bun de la noi.

Tot sufletul ne-a fost zguduit intr-un chip neobisnuit. Se elibereaza dupa 5 ani de temnita, in care timp am stat mereu alaturi – in suferinta si grele incercari – si azi pleaca, fara a-si fi luat ramas bun. O, Doamne! Ce tristete era in sufletul meu pentru sufletul lui!

Am tacut putin, apoi… singur… fara a-i fi spus nimanui nimic m­-am pornit spre gara Cosleri sa-i intind eu mana si sa-i arat iubire in suflet. Ma durea. Am tacut si am plecat. Eram obosit. Vroiam sa-mi simt cugetul impacat. Vroiam sa fac totul pentru a ma sti in liniste sufleteasca. Cine stie ce soarta voi avea?! El s-a eliberat si noi se poate sa nu ne mai vedem niciodata in aceasta lume. Voiam sa am convingerea totala ca-n sufletul meu e iubire pentru el, pana-n ultima clipa. Am mers drept inainte, neuitandu-ma deloc in urma mea… Cand am ajuns pe izlaz am inceput sa fiu intovarasit de cantecul ciocarliei. Am mers repede de tot. In sfarsit, cand am ajuns langa gara Cosleri, vad un tren pornind din gara. Credeam ca e inca devreme. Peste cateva minute ma intalnesc cu alti doi prieteni de-ai lui, care-i petrecusera cu bagajele. Au ramas surprinsi cand m-au vazut. “Ati uitat poate ceva si doriti sa-i comunicati?!” “Nu! Voiam doar sa-mi iau ramas bun. El nu si-a luat ramas bun de la mine. Probabil a uitat. Si m-a durut mult. M-am pornit singur la gara”. Mi-au spus ca el, probabil in graba, a uitat sa-si ia ramas bun. Trenul plecase deja din gara. M-au invitat sa merg cu ei spre centru. Le-am raspuns ca sunt obosit si vreau sa ma odihnesc putin, ramanand mai in urma. M-am asezat jos. Am urmarit zborul ciocarliei, cantand. La un moment dat s-a ridicat atata de sus… abia o puteam urmari… si continua sa cante, dand din aripi cu o repeziciune uimitoare.

A zburat mult, mult, la o inaltime mare… apoi deodata si-a dat drumul in jos. M-ai intai plutind in valurile vazduhului, apoi taind vazduhul cu o viteza uimitoare… O iubesc atat de mult…

M-am pornit spre casa. Am ajuns la fantana. M-am spalat, am baut apa, apoi am pornit mai departe. Ma simteam atata de bine! Dumnezeu m-a ajutat! O pace adanca era in sufletul meu si bucuria, multumirea mare ca Dumnezeu m-a ajutat in gandul meu. (…) Simteam in sufletul meu iubire. Si m-am gandit atunci ca el s-a eliberat din inchisoare fiziceste. Dar ce durere mare ca, in acesti ani de grele suferinte, nu si-a castigat si libertatea sufleteasca! Intr-o zi poate va intelege si el ce desemneaza, in fond, iubirea crestina; si atunci va plange ca a plecat din inchisoare fara a-si fi luat ramas bun, macar de la toti camarazii lui de suferinta, langa care a patimit atatia ani. Am ajuns in valea castelului frant de oboseala. M-am dus si am cules un buchet de flori, de maci rosii si flori violete, si le-am dus la biserica, eram singur in biserica. M-am rugat linistit, fericit. Si-am multumit lui Dumnezeu pentru tot ce-am trait azi. Am ajuns la Castel. Aici le-am intalnit pe Elisabeta si Maria, doua fetite pe care le iubesc mult.

Acum e pe inserate. Soarele apune. Sunt fericit. Sarut toata suflarea, Valeriu.

***

Dragile mele Norica si Zunea, sunt sanatos si bucuros in inima. Cu drag ma gandesc la voi! Va sarut, Valeriu.

Un prunc sfant se naste

In noaptea-nstelata

Din Sfanta Fecioara si Duhul cel sfant

Al Tatalui drept cuvant

Coboara azi pe pamant,

Faclie pe veci luminata.

In noaptea Craciunului alb si senin

O mama cu Pruncul la san

Curata-n iubire

Porneste-n uimire

Plinindu-se Buna-Vestire

Pe cai troienite de viscol si vant

Cu sufletul plin de avant

Veniti de departe cu inimi plecate

Se-nchina Imparatului  Sfant

O stea calatoare de la rasarit

Cu iepele albe, de-argint

Aluneca lin

Pe-albastru senin

Al cerului viu inflorit.

***

Maicuta iubita,

Mi-esti draga tare si te port permanent in inima si in rugaciunea mea. Sunt bine si fericit. Dumnezeu are multa grija de mine si ma iubeste netarmurit. Sa tii credinta si sa te rogi mult pentru iubirea mea. Vreau sa ai siguranta launtrica ca eu sunt fericit, ca Dumnezeu ma calauzeste, ca voi ajunge, cu ajutorul Domnului, la limanul fericirii celei mari.

Iti saruta mainile, toata inima mea, Valeriu.

***

Dragul meu Culita,

Te sarut cu dragostea toata. Mi-ai ramas in suflet cu o nota, de mare curatenie si demnitate sufleteasca. Cu dragoste si caldura sunt tare fericit ca te-am vazut. Mi-au scris Livia, Nelu, Maria, Neculai…

Te saruta, Valeriu.

***

Scumpa Margareta,

Iti scriu in prezenta Valentinei. A stat trei zile aici, cu o prietena: Livia. Am vorbit de toate. Mi-a vorbit mult de tine. Cred c-ai primit scrisoarea mea catre tine – trimisa prin Gavrila – cea trimisa prin posta, pe adresa Facultatii. Mi-i gandul mereu la tine, suflet iubit. Tu mi-ai fost calda mangaiere in cele mai grele momente prin care am trecut. In sufletul tau am gasit intelegere, si iubirea ta curata mi-a fost odihna, atunci cand simteam si vedeam ca oamenii nu inteleg jertfa permanenta pentru Iubire si Adevar.

Mi-i dor tare de tine, Margareta draga. Mi-i dor, mi-i dor, mi-i dor. Mi-i dor de sufletul tau, care mi-i asa de drag. Mi-a adus Valentina o fotografie de-a ta. Imi place mult, dar, draga mea, as vrea sa fii cu totul simpla. Ma refer la margele. Vreau sa fii asa cum te-a lasat Dumnezeu. Imi dau seama ca e foarte greu in societatea de azi sa se inteleaga aceasta; oh, Margareta, dar azi imi pare atata de evident si luminos adevarul Mantuitorului Hristos, incat nu mai am nici un alt gand, decat acela de a trai totul dupa Dreptarul Sfant al Domnului.

Te port in suflet mereu. Eu insumi nu-mi pot da seama cum de s-a realizat o iubire atat de mare intre noi! E o iubire curata, care va dainui pentru totdeauna, caci nimic nu ar putea-o zdruncina sau adumbri. In inima mea te voi purta mereu, ca pe prietena cea mai scumpa, a carei iubire, in cele mai grele momente, nu numai ca nu m-a parasit, ci mi-a fost reazem si drum spre Ideal.

E greu a intelege asta de catre lume. Dar sunt convins ca tu intelegi totul. Viata mea e simpla azi. Si lupt mereu cu mine insumi, sa ma simplific si mai mult. Sa-mi curat sufletul de pacate si sa mi-l desavarsesc. Te vad mereu inlacrimata, asa cum te-am vazut ultima oara printre zabrele. Tu simti si stii tot ce este in inima mea. Astept cu incredere clipa intalnirii noastre. Vreau sa te stiu fericita. Si voi face totul pentru a contribui la fericirea ta. Tu stii asta.

Te rog foarte mult mergi regulat la Biserica. Si atunci cand te vei simti singura, neinteleasa, indurerata de povara vietii, cand sufletul tau, insetat de odihna, va plange tacut, dornic dupa Iubirea cea mare, sa te retragi smerita intr-o bisericuta smerita, sa ingenunchezi si sa te rogi fierbinte. Rugaciunea ta se va intalni cu rugaciunea mea. Te port in suflet cu toata dragostea, suflet iubit.

Fratele tau drag, Valeriu.

***

Valeriu Gafencu despre parinti

– insemnari din colonia Galda, 1947 –

Insemnez din gandurile mele, pe malul izvorului cu apa limpede si rece, sub cele patru salcii de unde i-am scris ieri Marioarei. Soarele coboara cate asfintit. M-am pornit singur de la Castel, cu gandul la Dumnezeu si dragostea indreptata catre cei dragi ai mei.

Mai intai Mama:

Intr-o noapte, aici in Galda, veneam cu mama de la Biserica. Ne rugasem impreuna si-n sufletele noastre coborasera… (manuscris indescifrabil) sufletul total fata de mama... ii marturisesem toate pacatele si greselile pe care le savarsisem in viata, asa incat, prin aceasta marturisire, devenisem cu mama (indraznesc sa afirm, cu constiinta de om pacatos) prieten.

Si-n timp ce mergeam linistiti, sub cerul senin, mama a inceput sa povesteasca, raspunzand dorintei mele, momente-aspecte din iubirea ei cu Tuţa.

Cand s-a casatorit, mama avea vreo 24 de ani, Tuta era cu vreo 10 ani mai in varsta. Tuta o iubea in taina, inca de cand era baietan.

Mama era o fata simpla, (numai) cu scoala primara, fara alta avere decat fecioria sufletului si a trupului.

Tuţa era un om intreg, sanatos si voinic, cu un trecut frumos, student la politehnica, bine vazut de toti oamenii mai de valoare pe care-i avea Basarabia in acele vremi. Ii mai trebuia putin si iesea si el inginer. Dar luand contact cu societatea asa zis “sus pusa” si cunoscandu-i decadenta, a renuntat la toate perspectivele pe care i le deschidea viitorul si s-a intors in sat, la plug, facandu-se si invatator. Vroia sa-si intemeieze un camin frumos si curat, sa aiba sotie, copiii lui, gospodaria lui…

Si, a luat-o pe mama.

Mama l-a intrebat:

“De ce ma iei tu pe mine de sotie, ca eu n-am nici carte, nici avere… pe cand tu… de ce nu ti-ai ales o fata invatata, de la Iasi, ca doar atatea te doreau de barbat ?”

Iar el i-a raspuns:

“Ei, Lena, de cate ori ma uit la tine, ma gandesc ca nu sunt vrednic de tine. Tu ai ceva ales, tu ai fecioria. Esti curata. Si de aceea te iubesc eu”.

Tuţa, pana la data casatoriei, pacatuise cu alte femei. Avea insa cinstea sufleteasca, era de o sinceritate totala in a-si recunoaste pacatosenia. De aceea mi-i atata de drag.

Cand eram in clasa a VIII-a (ultima clasa de liceu), framantat de ganduri si nelinisti privitoare la relatiile cu femeile, l-am intrebat intr-o noapte:

“Tuţa, mi-i cam rusine, dar te rog spune-mi deschis, cum este mai bine sa pastrezi relatile cu femeile: sa te abtii sau sa ai contact cu ele?! Eu marturisesc intre baieti pentru abstinenta. Intampin insa cele mai mari opozitii. Mediul e f. stricat prin scoli”.

Tuţa mi-a raspuns:

“Cel mai bine este sa te abtii. Eu am pacatuit in tineretea mea, dintr-o nelamurire. Trecusem de 21 de ani si eram fecior inca, curat, dar s-a zvonit printre baietii si fetele de seama mea, ca sunt impotent si de aceea n-am relatii cu femeile. Si atunci, de ciuda, am cautat sa aflu cine a scornit acest zvon. Si am aflat ca totul pornea de la o fata intrigata de atitudinea mea demna si curata. Si am pacatuit cu ea, de ciuda. Mi-a parut rau mai tarziu”.

O! Cat de mult mi-a folosit mie marturisirea lui Tuţa! De cate ispite si caderi nu m-a ferit, sfatul, marturisirea lui!

……………………………………………………………………………………….

“Valeriu, dupa arestarea ta, eram singura acasa. Intr-o noapte din iarna anului 1944, m-am pornit pe jos de la Balti spre Sangerei. Era un ger atat de mare. M-a ajuns din urma un om cu sanie. La rugamintea mea, m-a luat in sanie. Era dintr-un sat mai indepartat. Am ajuns in Sangerei noaptea tarziu. Fiind vreme de iarna, l-am adapostit in casa noastra. Dupa ce l-am ospatat, m-am gandit: acum trebuie sa-i pregatesc patul ca sa se culce”.

Si buna mea mama s-a gandit ca este mai bine sa-i pregateasca patul in dormitor, iar ea sa se duca sa se culce in bucatarie. Asa a si facut. La o bucata de noapte, marna aude deschizandu-se, rand pe rand, usile casei. S-a trezit numaidecat emotionata. Omul a deschis incet usa bucatariei si, cand mama, cu glasul ei blajin, l-a intrebat: “Ce doriti domnule?”, el i-a raspuns: “M-am gandit ca poate dumitale ti- i frig si vrei sa te incalzesti”.

Mama s-a uitat la el si i-a raspuns: “Eu te-am ospatat si adapostit in casa mea, oferindu-ti locul cel mai de cinste, cu gandul la Dumnezeu. Si dupa cum am un singur Dumnezeu, Hristos, tot asa am un singur barbat”.

Omul si-a plecat ochii in pamant, si, smerindu-se, a inchis usa in urma lui, ducandu-se sa se culce.

Am sarutat-o pe mama si ea mi-a spus ca, in toata casnicia lor, amandoi, si Tuţa si mama, au fost cinstiti unul fata de altul. Ce lucru minunat si placut in fata lui Dumnezeu. Au trait toata viata atat de frumos, s-au iubit. Si noi, copiii, niciodata nu i-am vazut certati. Stiu ca Tuţa o iubea pe mama, o ocrotea. Bunaoara el se scula cu noaptea in cap si-si pregatea toate pentru lucrul campului. Isi aseza gospodaria si adesea, la rasaritul soarelui, cand el pleca la deal, o trezea si pe mama. O lasa intodeauna sa doarma mai mult, sa se odihneasca. Si parca-l aud cum, cu glas dragastos, ii spunea: “Hai Lena, leneso, scoala”.

………………………………………………………………………………………………..

In noaptea aceea (era dupa Pasti), i-am spus mamei c-o rog sa se duca numaidecat la Manastirea Sambata si sa-l roage pe Parintele (sters numele, probabil Arsenie) s-o spovedeasca, si sa-i marturiseasca Parintelui si toate pacatele lui Tuţa pe care mama le cunoaste, pentru ca el, acolo unde este azi, e mai mult ca sigur (daca e in viata, bineinteles), ca n-are un preot la care sa se poata spovedi.

Azi, mama mea bate doua drumuri: drumul temnitei si al manastirii. Si familia mea intreaga bate aceste doua drumuri. Si-i fericita.

O familie numai atunci este fericita cand exista deplina comuniune sufleteasca intre sot si sotie. Realizati aceasta comuniune! O! Doamne! Cat sunt eu de fericit!

Sarut picioarele mamei mele si-i sarut mainile tatalui meu iubit. Doamne! Slava Tie!

(Extrase din: Studentul Valeriu Gafencu, “Sfantul inchisorilor din Romania”, Coordonare si cuvant inainte de Nicolae Trifoiu, Editura Napoca Star, Cluj, 1998).

Cititi si:

***


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Crestinul in lume, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Sfantul Valeriu Gafencu, Viata de familie

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

22 Commentarii la “SIMPLITATEA CURATIEI, IUBIRII SI A PATIMIRII FERICITE. Cateva din scrisorile inedite ale Fericitului Martir Valeriu Gafencu

  1. Am nevoie de sfatul dumneavoastra in ceea ce priveste Psaltirea. Este adevarat ca nu trebuie citita in saptamanile a 5-a si a 7-a din Postul Pastelui? Eu citesc o Catisma pe zi, incepand din prima zi a Postului.

  2. @ Munteanu (off-topic) De ce ar exista perioade de timp in care nu trebuie sa se citeasca Sfanta Scriptura? Exista slujba in Biserica in care sa nu se citeasca macar un psalm, sau un verset din Psaltire? Nu prea cred…

  3. @ Munteanu:

    Iertati-ne pentru raspunsul tarziu, va rugam.

    Nu, nu este adevarat, cu siguranta, pentru a cincea. A saptea este Saptamana Mare, practic este separata de Postul Mare propriu-zis, este speciala, dar tot nu am auzit pana acum ca nu ar trebui citita Psaltirea atunci.

  4. “Pe oamenii acestia,pe Gafencu,pe Trifan,pe Marian,pe acesti toti,Maxim,Pascu,si ceilalti,pe toti i-as sfinti( canoniza).
    Era,oare,unul mai bun ca celalalt?
    Toti erau gata de moarte.
    Conteaza maniera in care primesti suferinta.
    Pe toti i-as sfinti,pentru ca au fost sinceri si pentru ca nu au ezitat a se jertfi.Toti se jertfeau.
    S-au dus cu totii,rand pe rand.
    Cu o bucurie greu de explicat,la proscomidie ii amintesc pe toti ca pe niste luptatori,alaturi de marii voievozi ai tarii.”
    (Pr.Arsenie Papacioc)

  5. daca veni vorba de scrisori ale lui Valeriu Gafencu …

    sa vedem ce scrie sfantul Valeriu in 15 mai 1946 din Aiud surorilor sale despre parintele Arsenie Boca (caci tot am vazut ca au inceput unii sa indrazneasca a-l contesta pe parintele …, un om unic in ortodoxia romana, cu adevarat cel mai mare duhovnic al sec. XX, si cam singurul cu valente mistice in scriitura si gandirea sa, cel putin in perioada in care a trait.

    “Cine împlineşte Cuvântul lui Hristos, realizează Maximum, Totul! Port o dragoste întreagă şi încredere neţărmurită în Părintele Boca. Prin voi îi comunic: “Toată iubirea sufletului în Domnul nostru Iisus Hristos, îi sărut mâinile şi tare mult doresc să-l cunosc”. Vă rog foarte mult să vi-l faceţi Duhovnic. Să vă spovediţi lui, căci e un preot unic. Mama îndeosebi. Din când în când mergeţi pe la Sâmbăta şi vă spovediţi Părintelui Boca. În toate situaţiile grele consultaţi-vă cu el, cereţi-i sfatul.”

    ( Valeriu Gafencu. Calea spre fericire (scrisori trimise din inchisoare celor dragi), ed. Agaton – 2006, pag.48 )

    apoi, pe pagina 49 este redata o fotografie cu parintele Arsenie impreuna cu sora lui Valeriu, Eleonora, si alti cativa credinciosi la Hurezu in anii 40-50 la sfintirea bisericii. Apoi alta reintalnire a sorei lui Valeriu cu parintele, dupa ce comunistii ii luasera dreptul de a sluji, il tunsesera etc ..

    ce faceti oameni buni, il contestati si pe sfantul inchisorilor? Valeriu Gafencu. Cum de se stiau ei, unul fiind in temnita, iar altul slujind “in afara”, lui Hristos? Ne inchipuim ca darul rugaciunii este mare iar ei, prin folosul tainei acesteia, se cunoasteau ca doi umili slujitori ai Mantuitorului Hristos ce erau.

    apoi stai sa te mai intrebi, cate mai stia parintele in legatura cu prigoana, suferintele si jertfa adusa de acesti tineri romani, acolo sub pamant, in inchisorile comuniste, de vreme ce undeva prin anii ’60 L-a pictat pe bolta altarului bisericii Elefterie pe Iisus prunc, in bratele Maicii Sale, cu haine de zeghe de intemnitat … Nu e clar la ce se referea parintele si cate cunostea inca de pe atunci, slava la care au ajuns acestia..? Eu zic ca si lor le-a inchinat acea pictura, pe langa Mantuitorul Iisus Hristos. Iar marea majoritate dintre noi cei care am trait pana azi, am aflat de toata acesta jertfa abia dupa anii ’90, sau chiar dupa 2000 ..

  6. Valeriu Gafencu, Sfîntul închisorilor: ,,nu regret că am fost legionar şi că am purtat haină legionară dar dacă voi regreta ceva, va fi faptul de a nu fi purtat de la începutul începuturilor o singură haină: haina lui Hristos !”

  7. Cine nu a gustat din dulceata corespondentei cu persoane dragi are ce pierde.Comentariile de pe intenet sau sms-urile de pe mobil nu pot inlocui emotia redactarii sau citirii unei scrisori.
    E fascinant acest Valeriu Gafencu si prin nimic nu se poate evidentia mai mult personalitatea lui decat prin aceste scrisori.Simti cu adevarat bucuria si fericirea care il stapaneau.
    Ma bucur ca pe acest site am descoperit tineri care ii calca pe urme.Nu trebuie sa traim numai din trecut.Prin mila Domnului aceasta tara inca mai are “aluat care sa dospeasca toata framantatura”.

  8. Pingback: Război întru Cuvânt » CE CREDINTA, CE OAMENI, CE PARINTI… Din amintirile lui Virgil Maxim de dupa eliberare. “Noua Dumnezeu ne-a dat rabdare. Voi sa cereti sa va dea indurare”
  9. Pingback: Război întru Cuvânt » Chemarea primilor Apostoli si Duminica Sfintilor Romani. CHEMAREA SI LUCRAREA TAINICA A DUHULUI. CARE SUNT CRITERIILE CANONIZARII UNUI SFANT?
  10. Pingback: INDREPTAR DE SPOVEDANIE elaborat de mucenicul inchisorilor, Valeriu Gafencu. CARE SUNT PACATELE SI URMARILE LOR? (Ghid orientativ)
  11. Pingback: VALERIU GAFENCU, SFANTUL INCHISORILOR – 60 de ani de la nasterea in Imparatia cerurilor -
  12. De ce nu sunt inca canonizati Sfintii Inchisorilor?De ce nu e canonizat Sf Valeriu Gafencu?E dureros ce se intampla pe vremea comunistilor au suferit chinuri inimaginabile pentru Hristos ,azi cand e ,,libertate,, biserica noastra ii ignora.Dureros foarte dureros.

  13. Parerea noastra: in primul rand este ingaduit asa pentru ca oricum nu suntem vrednici de ei, din pacate, si nu ii cinstim cum se cuvine nici noi, cei care ii cunoastem.

  14. Pingback: Fragmente din scrisorile din prima intemnitare a Fericitului Valeriu Gafencu: “CURAJ! ORICE BUCURIE ADEVARATA SE CASTIGA CU PRET DE JERTFA” -
  15. Pingback: 18 februarie - ziua sfantului inchisorilor. MARTURII DESPRE "BANDITUL MISTIC", VALERIU GAFENCU DE LA SURORILE SALE, VALENTINA SI NORA/ Marturii inedite despre convertirea unui militian tortionar, Ioan Chertitie, sub inraurirea sfinteniei Fericit
  16. Pingback: VALERIU GAFENCU, SFANTUL INCHISORILOR – 62 de ani de la nasterea in vesnicie a noului MARE MUCENIC FILOCALIC de la Targu Ocna -
  17. Pingback: VIRGIL MAXIM – MANUSCRIS INEDIT: Scrisoare-testament catre fiica sa: “Multumeste-te cu putin. Nu te lasa ispitita de modernism si mondenism. Satan a pregatit pentru mileniul trei o lege numita ‘drepturile omului’” -
  18. Pingback: VALERIU GAFENCU, NOUL MUCENIC care si-a jertfit viata in inchisorile comuniste, daruind streptomicina salvatoare evreului RICHARD WURMBRANDT | Cuvântul Ortodox
  19. Pingback: 18 februarie – ziua sfantului inchisorilor. MARTURII DESPRE “BANDITUL MISTIC”, VALERIU GAFENCU DE LA SURORILE SALE, VALENTINA SI NORA/ Marturii inedite despre convertirea unui militian tortionar, Ioan Chertitie, sub inraurirea sfinteniei
  20. Pingback: VALERIU GAFENCU – UN SFANT IN MIJLOCUL IADULUI DE PE PAMANT, “un om în care via, gândea, zâmbea, trăia şi biruia Hristos” | Cuvântul Ortodox
  21. Pingback: VALERIU GAFENCU, omul care A ALES LIBERTATEA LUI HRISTOS sau “EVADAREA” SPRE INAUNTRU: “Numai în măsura în care slujim lui Dumnezeu contribuim la salvarea neamului, la înnoirea lui sufletească… VĂ ROG FOARTE MULT, GRIJIŢI-V
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate