VLADICA BARTOLOMEU DESPRE TARELE OMULUI CONTEMPORAN: instrainarea prin Internet si TV, paranoia egocentrista, lingusirea si senzualitatea. “Cand va fi sfarsitul lumii?”

“Iubitii mei, crestinismul este cel care ne descopera innoirea omului, noutatea si innoirea omului. De aceea, am zis sa ne luam un ragaz de cateva minute si sa ne oprim asupra acestui lucru.

Pentru ca, stiti care este paradoxul secolului vitezei pe care il mosteneste cel in care am intrat, si care sunt neajunsurile? Pe de-o parte, cu cat informatiile si mijloacele de informatie sunt mai rapide si mai sofisticate, cu atat noi, oamenii, ne cunoastem mai putin intre noi. Pentru ca primesti stirea, dar nu asa cum este, sau a fost transmisa ea la origine, ci asa cum vrea sa ti-o transmita cel care ti-o transmite, care intre tine si sursa stirilor adevarata pune un filtru, o oglinda, o anumita culoare care o deformeaza. In general se numeste manipularea individului si ea exista! Asa incat, iata de ce ne instrainam unii de altii, si iata ce si tarile, popoarele, se instraineaza unele de altele: pentru ca se conteaza pe imagine, iar imaginea este doar aceea care se transmite.

Iata de ce este nevoie ca oamenii sa se apropie sufleteste si fizic, unii de altii, prin vizite, prin excursii, prin calatorii, sa nu astepte totul de la televizor si de la internet, ca daca vom ajungem sa ne cunoastem, sa ne iubim, sa ne uram, sa ne casatorim, sa ne inmormantam doar prin internet, atunci intr-adevar ne vom instraina cu desavarsire unii de altii.

Repet ceea ce am spus alta data, ca un batran calugar intelept, cu viata sfanta a fost intrebat de cineva:

“Parinte, cand o sa fie sfarsitul lumii?”.

Si el a raspuns: “Sfarsitul lumii va fi atunci cand o sa dispara potecile dintre casele oamenilor”.

Ei bine, nu trebuie sa lasam aceste poteci, sa dispara, sa creasca iarba peste ele, ci sa le pastram batatorite. De aceea este importanta institutia bisericeasca, fiindca ea este aceea care ne aduce in fata lui Dumnezeu si ne aduce unul langa altul.

Ati vazut cat de miscator a fost momentul de azi-noapte, cand unii s-au hotarat sa nu intampine Anul Nou cu ochii stalpiti [=pironiti, n.n.] pe micul ecran, pe televizor, ci sa vina in catedrala, sau in alta biserica si sa-l intampine privind catre Dumnezeu, catre eternitate, catre Cel care ne innoieste cu adevarat, si pe noi, si  Anul in care am intrat?! Ne-am simtit ca suntem unii langa altii, iar cand am iesit din biserica am citit pe fetele tuturor, barbati, femei si copii o bucurie extraordinara.

Atunci cand esti in fata televizorului esti singur, pentru ca vezi acolo numai ceea ce vrea televizorul sa-ti transmita. Dar aici esti in fata lui Dumnezeu, a slujitorilor Lui, si laolalta umar langa umar cu fratii tai, si simti comuniunea, [care este ceva] mai mult decat comunitatea. Si aceasta pentru ca cei care au venit aici, si-au adus aminte ca sufletul lor este cel care are nevoie de innoire, iar innoirea se face si prin rugaciune”.

“A fi egoist, repet, inseamna a trai doar pentru tine. Egocentrismul inseamna constiinta pacatoasa de a te crede pe tine centrul universului, sau, intr-un limbaj romanesc, buricul pamantului. Sa crezi ca totul se-nvarte in jurul tau, sa crezi ca toti oamenii iti datoreaza tie totul, si lor nu le datorezi nimic, sa crezi ca tu esti cel mai important, cel mai inzestrat, cel mai frumos, cel mai tanar, cel mai destept, si cel mai iubit.

Cat priveste egolatria, ea este culmea egocentrismului. De indata ce ai ajuns , despre tine, sa te crezi centrul pamntului, nu esti departe de paranoia. Sa-ti creezi si sa-ti cultivi un cult al personalitatii, in asa fel ca oamenii sa vorbeasca bine, sa te laude, numai despre tine, si prin toate mijloacele sa fi slavit si preaslavit, onorat, laudat, de catre ceilalti.

Este cursa cea mai vicleana in care cad de obicei conducatorii de popoare si cei care sunt pusi sa stapaneasca, pentru ca intotdauna colaboratorii au tendinta sa te laude pe degeaba, si sa te linguseasca, iar tu incepi incetul cu incetul sa crezi putin cate putin din ceea ce spun ei, si toate aceste laude se acumuleaza in tine, si incepi si tu sa crezi despre tine ceea ce spun lingusitorii. De aceea, adevaratul conducator intelept este acela care nu le permite subalternilor sai sa-l laude sub nicio forma, si nu numai ca nu le permite, dar chiar le interzice. Aceasta, pentru ca sa-si pastreze dreapta masura, si sa cumpaneasca el exact ceea ce este, si ceea ce nu este in lumea aceasta, ce e bun, sau ce e rau. Aceasta inseamna si dreapta socotinta despre tine insuti.

Ei bine, dragii mei, de indata ce ai renuntat la egoism, ai renuntat la egocentrism, si te-ai lepadat, sau ai respins egolatria, inseamna ca te-ai lepadat de tine. Aceasta nu inseamna sa te ranesti, nu inseamna sa te negi pe tine insuti, ramai o persoana demna si intreaga, cu rostul tau in familie si in societate, cu dreptul tau de a vietui onorabil in lumea aceasta, dar in masura decentei si in masura smereniei”.

“E foarte important, si ma adresez in special tineretului: nu va mai croiti viata fara sa aveti nicio certitudine pentru ziua de maine, si nu mai traiti la intamplare! Traiti dupa niste principii sanatoase, si asigurati-va de pe acum, ceea ce este esential pentru un adolescent, sau pentru un tanar, pentru o adolescenta sau pentru o tanara: spiritul de discernamant, sa stii sa alegi intre bine si rau, intre folositor si nefolositor.

Nu cultivati neaparat senzualitatea, in dauna afectiunii. Senzualitatea inseamna depravare, dar inseamna si labilitate, astazi este-nu este, se schimba, pe cata vreme afectiunea se traduce in prima si ultima instanta prin iubire. Iar casnicia trebuie neaparat intemeiata pe iubire si pe incredere reciproca. Fara acestea nu se poate“.

Legaturi: