VLADICA BARTOLOMEU DESPRE TARELE OMULUI CONTEMPORAN: instrainarea prin Internet si TV, paranoia egocentrista, lingusirea si senzualitatea. “Cand va fi sfarsitul lumii?”
“Iubitii mei, crestinismul este cel care ne descopera innoirea omului, noutatea si innoirea omului. De aceea, am zis sa ne luam un ragaz de cateva minute si sa ne oprim asupra acestui lucru.
Pentru ca, stiti care este paradoxul secolului vitezei pe care il mosteneste cel in care am intrat, si care sunt neajunsurile? Pe de-o parte, cu cat informatiile si mijloacele de informatie sunt mai rapide si mai sofisticate, cu atat noi, oamenii, ne cunoastem mai putin intre noi. Pentru ca primesti stirea, dar nu asa cum este, sau a fost transmisa ea la origine, ci asa cum vrea sa ti-o transmita cel care ti-o transmite, care intre tine si sursa stirilor adevarata pune un filtru, o oglinda, o anumita culoare care o deformeaza. In general se numeste manipularea individului si ea exista! Asa incat, iata de ce ne instrainam unii de altii, si iata ce si tarile, popoarele, se instraineaza unele de altele: pentru ca se conteaza pe imagine, iar imaginea este doar aceea care se transmite.
Iata de ce este nevoie ca oamenii sa se apropie sufleteste si fizic, unii de altii, prin vizite, prin excursii, prin calatorii, sa nu astepte totul de la televizor si de la internet, ca daca vom ajungem sa ne cunoastem, sa ne iubim, sa ne uram, sa ne casatorim, sa ne inmormantam doar prin internet, atunci intr-adevar ne vom instraina cu desavarsire unii de altii.
Repet ceea ce am spus alta data, ca un batran calugar intelept, cu viata sfanta a fost intrebat de cineva:
“Parinte, cand o sa fie sfarsitul lumii?”.
Si el a raspuns: “Sfarsitul lumii va fi atunci cand o sa dispara potecile dintre casele oamenilor”.
Ei bine, nu trebuie sa lasam aceste poteci, sa dispara, sa creasca iarba peste ele, ci sa le pastram batatorite. De aceea este importanta institutia bisericeasca, fiindca ea este aceea care ne aduce in fata lui Dumnezeu si ne aduce unul langa altul.
Ati vazut cat de miscator a fost momentul de azi-noapte, cand unii s-au hotarat sa nu intampine Anul Nou cu ochii stalpiti [=pironiti, n.n.] pe micul ecran, pe televizor, ci sa vina in catedrala, sau in alta biserica si sa-l intampine privind catre Dumnezeu, catre eternitate, catre Cel care ne innoieste cu adevarat, si pe noi, si Anul in care am intrat?! Ne-am simtit ca suntem unii langa altii, iar cand am iesit din biserica am citit pe fetele tuturor, barbati, femei si copii o bucurie extraordinara.
Atunci cand esti in fata televizorului esti singur, pentru ca vezi acolo numai ceea ce vrea televizorul sa-ti transmita. Dar aici esti in fata lui Dumnezeu, a slujitorilor Lui, si laolalta umar langa umar cu fratii tai, si simti comuniunea, [care este ceva] mai mult decat comunitatea. Si aceasta pentru ca cei care au venit aici, si-au adus aminte ca sufletul lor este cel care are nevoie de innoire, iar innoirea se face si prin rugaciune”.
“A fi egoist, repet, inseamna a trai doar pentru tine. Egocentrismul inseamna constiinta pacatoasa de a te crede pe tine centrul universului, sau, intr-un limbaj romanesc, buricul pamantului. Sa crezi ca totul se-nvarte in jurul tau, sa crezi ca toti oamenii iti datoreaza tie totul, si lor nu le datorezi nimic, sa crezi ca tu esti cel mai important, cel mai inzestrat, cel mai frumos, cel mai tanar, cel mai destept, si cel mai iubit.
Cat priveste egolatria, ea este culmea egocentrismului. De indata ce ai ajuns , despre tine, sa te crezi centrul pamntului, nu esti departe de paranoia. Sa-ti creezi si sa-ti cultivi un cult al personalitatii, in asa fel ca oamenii sa vorbeasca bine, sa te laude, numai despre tine, si prin toate mijloacele sa fi slavit si preaslavit, onorat, laudat, de catre ceilalti.
Este cursa cea mai vicleana in care cad de obicei conducatorii de popoare si cei care sunt pusi sa stapaneasca, pentru ca intotdauna colaboratorii au tendinta sa te laude pe degeaba, si sa te linguseasca, iar tu incepi incetul cu incetul sa crezi putin cate putin din ceea ce spun ei, si toate aceste laude se acumuleaza in tine, si incepi si tu sa crezi despre tine ceea ce spun lingusitorii. De aceea, adevaratul conducator intelept este acela care nu le permite subalternilor sai sa-l laude sub nicio forma, si nu numai ca nu le permite, dar chiar le interzice. Aceasta, pentru ca sa-si pastreze dreapta masura, si sa cumpaneasca el exact ceea ce este, si ceea ce nu este in lumea aceasta, ce e bun, sau ce e rau. Aceasta inseamna si dreapta socotinta despre tine insuti.
Ei bine, dragii mei, de indata ce ai renuntat la egoism, ai renuntat la egocentrism, si te-ai lepadat, sau ai respins egolatria, inseamna ca te-ai lepadat de tine. Aceasta nu inseamna sa te ranesti, nu inseamna sa te negi pe tine insuti, ramai o persoana demna si intreaga, cu rostul tau in familie si in societate, cu dreptul tau de a vietui onorabil in lumea aceasta, dar in masura decentei si in masura smereniei”.
“E foarte important, si ma adresez in special tineretului: nu va mai croiti viata fara sa aveti nicio certitudine pentru ziua de maine, si nu mai traiti la intamplare! Traiti dupa niste principii sanatoase, si asigurati-va de pe acum, ceea ce este esential pentru un adolescent, sau pentru un tanar, pentru o adolescenta sau pentru o tanara: spiritul de discernamant, sa stii sa alegi intre bine si rau, intre folositor si nefolositor.
Nu cultivati neaparat senzualitatea, in dauna afectiunii. Senzualitatea inseamna depravare, dar inseamna si labilitate, astazi este-nu este, se schimba, pe cata vreme afectiunea se traduce in prima si ultima instanta prin iubire. Iar casnicia trebuie neaparat intemeiata pe iubire si pe incredere reciproca. Fara acestea nu se poate“.
Legaturi:
- IPS BARTOLOMEU ANANIA, OMUL CARE NE-A DUS IN SPATE… Marturisiri de la emisiunea Eugeniei Voda, “Profesionistii”
- VLADICA TEOFAN INALTA CEL MAI EMOTIONANT NECROLOG MITROPOLITULUI BARTOLOMEU: “A fost un urias si ramane un urias. Vocea lui care chema lupta nu este stinsa, rasuna mai puternic prin rugaciune”
- IN ACEASTA SEARA MITROPOLITUL BARTOLOMEU ANANIA A PLECAT SPRE LUMINA CEA NEAPUSA, INAINTE DE A FI IMPLINIT 90 DE ANI: “Moartea, practic, nu exista, pentru ca noi credem in Inviere!” (MARTURII VIDEO)
In direct pe NCN cu Andrei Marga despre Mitropolitul Bartolomeu
http://graiulortodox.wordpress.com/
Multe adevaruri spune vladica nostru drag…
1. Pai poteci de la unul(a)la altul(a) chiar ca nu se mai ‘fac’; de obicei, se trage unul Hais!, altul Cea! si….ce-i mai vadit – culmea! constient(a) – fiind de (in)departarea fata de cei dragi (in primul rand: parinti, surori, frati, rude) apoi prieteni, amici, cunoscuti – cand te vezi cu ei te simti bine, vorbesti, despici firu-n patru, iti spui pasurile DAR…cand e vorba sa te (mai) intalnesti cu unii din ei parca este asa de greeeeeeeeuu…te urnesti greu, ba ai avea nu stiu ce de facut, ba nu te simti prea bine, ba vremea de-afara e cum e…e prea frig, prea cald, ploua, ninge, tuna, fulgera….ramai ‘satisfacut’ in cuibul tau – in fata net-ului si/sau a TV-ului dar…la un moment dat simti nevoia izbitoare sa auzi o voce care, sa nu vorbeasca numai ce vrea ea – la modul innebunitor – sa-ti transmita prin imagini naucitoare ori dulceag lesioase, ori vulgare pierzandu-ti timpul aiurea…ci, cineva care rezoneaza la auzul vocii tale, te imbie la vorba, te bine-dispune, te asculta, discuta…singuratatea se ghiceste la toti – mai mult sau mai putin DAR…parca exista o forta ce te tine in loc (eu stiu cine e…) si te mosmondeste intr-o letargie greu de iesit din ea de nu te trezesti tu, in deplina cunostiinta de cauza!
2.Referitor la legaturile umane – mai ales dintre barbat si femeie – tendinta ( in majoritatea cazurilor )consta in a se prefera – in prima faza – in locul iubirii senzualitatea care, in ‘credinta’ unora…poate (de)genera in iubire!
Paradoxal, nu? Dar…cam asa se gandeste chiar daca toti au o foame de iubire, de apreciere reala sufleteasca din care, impreunarea trupeasca sa fie o consecinta a legaturii sufletesti iar, nu invers.
Este adevarat ca Internetul ocupa din ce in ce mai mult viata tinerelor generatii, riscand foarte mult sa inlocuiasca momentele esentiale din viata unui om, si impingandu-l intr-un spatiu virtual in care se regaseste cu toata lumea, uitand insa de intalnirea cu sinele, cu omul launtric.
Dar, totusi, nu putem face abstractie nici de timpul in care traim, de faptul ca tehnologia a ajuns sa impanzeasca din ce in ce mai mult lumea, si ca inevitabil si noi avem contact cu ea. Totul este sa stim sa o folosim noi pe ea, in favoarea noastra, si nu sa ne foloseasca ea pe noi, evident, in defavoarea noastra. Si masura, ar trebui, si aici, sa si-o cunoasca fiecare, pentru ca nu pe toti ne afecteaza la fel, iar omul trebuie sa fie tot timpul in cautarea unui echilibru, sa stie cat, cum, de ce,… foloseste un anumit lucru, astfel incat prin aceasta sa construiasca ceva, si chiar sa se zideasca sufleteste.
Pentu ca, pana la urma, nu vom fi intrebati la Judecata daca am folosit Internetul sau telefonul pentru a fi trecuti in partea stanga, ci va fi important daca ne-am invesnicit clipa, daca am transformat-o intr-un moment de lucrare pentru mantuirea noastra si chiar si a altora.
Cu toate acestea trebuie sa recunoastem ca aceasta tehnologie avansata este foarte alunecoasa, pentru ca are caracteristica de a tine cat mai mult omul agatat de ea, pana la a face din suflet o masina usor de manipulat de catre altii.
Este un pericol evident de moarte sufleteasca, deoarece informatia este intre om si masina, sau masina se interpune in comunicarea interpersonala, realizand astfel o pierdere a unor simtiri sufletesti. Acum diavolul nu mai mizeaza pe nestiinta omului (1), care astazi poate foarte simplu sa afle cate si mai cate, ci mizeaza pe nepasare, pe nesimitirea sufleteasca, pe impietrirea inimii, caci din spatele masinii nu se mai poate participa in mod real la trairea aproapelui. Si, pe langa acestea, tot prin intermediul tehnologiei, vrasmasul, mai mizeaza si pe uitare, caci omul prins in aceasta lume virtuala uita sa-si mai traiasca viata, uita de propiul om launtric, uita de cei care ii sunt aproape, uita de Dumnezeu.
Asadar totul trebuie folosit cu dreapta socotinta si, asa cum ne indemna si IPS Bartolomeu in cuvantul pe care ni l-a lasat, trebuie sa nu uitam sa batatorim potecile intre casele oamenilor caci “este nevoie ca oamenii sa se apropie sufleteste si fizic, unii de altii, prin vizite, prin excursii, prin calatorii, sa nu astepte totul de la televizor si de la internet“. Ar fi bine daca, de exemplu, calatoriile din spatiu virtual s-ar continua cu pelerinajele din spatiu real…
Noua ne revine alegerea!
(1) Nestiinta este maica tuturor relelor. Ea este unul dintre cei trei uriasi puternici ai diavolului (alaturi de uitare si nepasare), sub ocrotirea carora se furiseaza toate patimile in suflete. De aceea omul are datoria sa lupte necontenit pentru alungarea nestiintei din sine. (Sfantul Marcu Ascetul)
Am ascultat predicile IPS-tului Bartolomeu Anania, cel putin aici, de pe site!
Mi-ar fi placut sa discut cu un astfel de om; sfatul sau in privinta tinerilor de a nu mai trai la intamplare ci, cu responsabilitate, cernand/discernand informatia, trecand apoi…la fapte demne de numele de crestin iar nu de cre(s)tin egolatru, plin de ifose atotstiutoare TINE, totusi…de experienta de viata (minima!);
-cei/cele care reusesc din prima sa se lepede de sine, au avut/au parinti/mosi/stramosi vrednici, au fost ‘dusi’ la Biserica de mici, au gustat si au vazut ce bun e Domnul si astfel, experimentand pe propria piele mici caderi/greseli au ajuns INCA din tinerete sa urasca slava desarta provenita din lauda altora ori din autoinchipuirea de sine; apoi auto-aprecierea trupeasca ce tine de estetic: frumusetea, vigoarea tineretii isi cere ‘tributul’ pe altarul cultululi personalitatii (eu sunt cel/cea mai cea…, VREAU, POT si FAC!) – nu e lesne sa fie inlocuite cu dorinta de a placea NUMAI Celui ce este!
‘Canon’ usor si dulce pentru cei ce s-au lipit de Domnul si nadajduiesc in vederea Slavei Lui in Imparatie, greu si anevoios pentru cei poticniti intre doua luntre.
!
Un mesaj pe care l-am primit azi,de la o prietena …pe e-mail :
”
Versuri scrise la intrarea în biserica de la Sadinca, jud. Sibiu , mica mânăstire condusă de părintele-călugăr David.
Pe cat de frumoase, pe atat de adevărate !
“Un lung tren ne pare viaţa.
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama,
Unde ne-am suit şi când.
Fericirile sunt halte,
Unde stăm cât un minut,
Până bine ne dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.
Iar durerile sunt staţii
Lungi, de nu se mai sfârşesc
Şi în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.
Arzători de nerăbdare,
Înainte tot privim,
Să ajungem mai degrabă
La vreo ţintă ce-o dorim.
Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe şi dureri,
Noi trăim hrăniţi de visuri
Şi-nsetaţi după plăceri.
Mulţi copii voioşi se urcă.
Câţi în drum n-am întâlnit,
Iar câte un bătrân coboară,
Trist şi frânt, sau istovit.
Vine-odată însă vremea,
Să ne coborâm şi noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?
Dar pe când, privind în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună goarna VEŞNICIEI:
DOAMNE ! Iti multumim ! iarta-ne…si…ajuta-ne…
Sa avem inima buna ! si…Dreapta Credinta !
L-am cunoscut si mi-a fost oaspete, eu fiind un simplu preot de tara, in 4 sau 5 randuri… Mare caracter… Aici il vedeti, emotionat, in biserica in care am slujit 18 ani, la Vad…
http://www.youtube.com/watch?v=vtVLRWG69dk&feature=player_embedded
N-aş fi dorit să vă întristez, dar vreau să semnalez o coincidenţă deloc suspectă: un site ortodox (rusesc, ecumenist???: http://www.egliserusse.eu/blogdiscussion/Deces-du-metropolite-de-Cluj-figure-controversee-de-l-orthodoxie-roumaine_a1407.html) preia o pagină a “fârtaţilor” catolici (http://www.la-croix.com/afp.static/pages/110131192759.du0cbq3e.htm) în care portretul IPS Bartolomeu Anania e ciuntit voit după standarde comunisto-ecumeniste. Oare chiar nu puteau fraţii noştri ortodocşi ruşi să se adape din izvoare ortodoxe româneşti? Ar fi fost de ajuns o selecţie din mesajele PF Daniel, IPS Teofan, etc, traduse frumos şi cu dragoste pravoslavnică.
(mesajul meu nu ţin neapărat să fie afişat, dar nici nu pot să vă opresc. Sper că-l primiţi).
Cuvant(e) cu putere multa, nu te mai saturi ascultandu-l, a fost cu adevarat un apostol al Domnului. Vesnica lui pomenire!
http://www.petitieonline.ro/petitie/papa_nu_are_ce_cauta_in_romania_-p66477055.html
…am simtit cumva inflexiunile vocii doar citind (nu am difuzoare) si e cu dragoste si ar fi bine sa se propage din om in om…
Si multumim si dam slava lui Dumnezeu, Bunul!
…Fie ca darul acestor dragi si parintesti iubitori ai semenilor lor aflati in cautare si nevoi multe, sa vindece si sa hraneasca pe cei infometati ce cautam sfat si sa ne invrednicim apoi de a-l si primi cum se cuvine!
http://tvr.ro/live_tvri.php
Ramas bun, Inalt Prea Sfintite!
A fost un vladica puternic. Vesnica lui pomenire!
http://danilacosmin.weebly.com/index.html
Haideti sa ajutam cu totii un copilas bolnav de cancer..Sper ca povestea lui sa ajunga in adancul sufletului fiecaruia si sa-l ajutam cu micile noastre posibilitati. Doamne Ajuta!
http://www.youtube.com/watch?v=BbQpq-TVMDM&NR=1
Hienei nerusinate care a scris cu numele de Florin (nepublicat):
Pe langa faptul ca te hranesti (cu ura, minciuna si mizerie umana) de pe urma celor raposati, te mai si crezi mai cunoscator al Aiudului decat insisi cei care au trecut pe acolo, cum sunt Demostene Andronescu (care explica tocmai acuzatiile calomnioase care i s-au adus Inaltului) sau ing. Iulian Constantin:
http://www.punctecardinale.ro/apr_2006/apr_2006_10.html
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/02/01/ips-bartolomeu-anania-omul-care-ne-a-dus-in-spate-marturisiri-de-la-emisiunea-eugeniei-voda-profesionistii/
Tocmai citesc…Secretele Vaticanului de Bernard Lecomte.Parinte, parinti e diferenta mare intre ce spuneti si ce faceti…Poate totusi vorbiti mai putin si faceti mai mult.Exista un Dumnezeu dar …nu vad ce treaba aveti voi preotii cu Bunul Dumnezeu. Acum ceva timp am inmormantat ceva super drag mie in Bellu-tocmeala de tocmeala si in final totul a dus la 14 000 ron
. E normal sa te tocmesti tu ca preot???
@”vladica”:
Pai, in primul rand, e bine sa aflati ca Biserica Ortodoxa e diferita de catolicism si ca Vaticanul nu are nicio treaba nici cu BOR nici cu vreo alta biserica ortodoxa din lume. ”Secretele Vaticanului” privesc doar …Vaticanul.
Apoi, desigur ca ati intalnit in viata dvs medici si medici, profesori si profesori, judecatori si judecatori. Unii corupti, altii painea lui Dumnezeu. Ce ziceti, pentru fiecare medic/profesor/judecator corupt intalnit, v-ati facut o parere definitiva si irevocabila privind TOTI cei ce fac parte din aceste categorii profesionale? Este, de pilda, matematica mai putin matematica daca sunt si profesori corupti? Sau medicina e mai putin medicina daca sunt medici corupti?
Asa si cu preotii. Sunt preoti si preoti… Preotia este insa sfanta, si asta e esentialul. Iar restul mai tine si de noi.
si pt. a nu va supara pe mine, singura Parohie si preot in care am incredere si cred in ceea ce spune este bunul meu prieten Pr. Conf. dr. Constantin Patuleanu, preot ce mi-a redat increderea in ortodoxie ,in biserica ortodocxa si…in preoti.Parohia Udricani sa inaltat , consolidat si dezvoltat in perioada in care ma duceam duminica de duminica si nu numai la biserica, inca o data datorita parintelui Patuleanu.2007 -2011.
Doamne Ajuta.