Vom recunoaste glasul păstorului de cel al strainului de turma?

10-08-2007 Sublinieri

hristos-blandul-pastor.jpg

Adevarat, adevarat zic voua: Cel ce nu intra pe usa, in staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur si talhar. Iar cel ce intra prin usa este pastorul oilor. Acestuia portarul ii deschide si oile asculta de glasul lui, si oile sale le cheama pe nume si le mana afara. Si cand le scoate afara pe toate ale sale, merge inaintea lor, si oile merg dupa el, caci cunosc glasul lui. Iar dupa un strain, ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru ca nu cunosc glasul lui (Ioan 10, 1-5). ——————————————————————————————————————————————–

Care este realitatea infricosatoare? Cumva aceea ca exista păstori si straini (falsi păstori) de turma? Sau aceea ca exista lupi rapitori mascati in păstori, care vor sa prade mostenirea cuvenita Fiului?

Da, este si aceasta o realitate infricosatoare. Cu atat mai mult cu cat in zilele noastre inselaciunea s-a raspandit mult mai puternic si are o putere de amagire mult mai eficienta, incat ameninta sa ii orbeasca pana si pe cei alesi. Dar asemenea păstori au mai fost. A mai fost Arie si arianismul lui anti-hristic, au fost si ierarhii care au cedat la falsul Sinod de la Florenta, au fost atatea sinoade mincinoase…

Mai infricosatoare chiar decat aceasta este insa starea turmei. A noastra, adica, a oilor celor cuvantatoare. Mai putem noi distinge glasul strainului de glasul păstorului? Mai putem distinge Adevărul de minciună? Mai putem intelege cuvantul cel vesnic sau ne plac intelesurile cele slabe ale lumii? Ne mai patrunde, ne mai schimba, ne mai intareste cuvantul vesnic, sau ne sminteste?

Mai avem credinta? Aceasta este intrebarea cu adevarat cea mai importanta pe care trebuie sa ne-o punem…

Judecam lucrurile dupa mintea noastra si nu mai stim, nu mai vrem sa le judecam dupa Sfintele Scripturi sau dupa Sfintii Parinti. Din aceasta cauza, noi nu vom fi precum acei credinciosi drept-maritori cu adevarat, care, la intoarcerea ierarhilor de la falsul Sinod de la Florenta (unde ierarhii ortodocsi au semnat o asa-zisa unire cu Biserica Catolica, cu exceptia Sf. Marcu al Efesului) au obligat pe ierarhi sa se dezica si sa se lepede de actele lor potrivnice ortodoxiei. Acesta cadere se explica printr-o stricata intelegere a principiilor evanghelice. De pilda, judecarea sau ne-judecarea unui ierarh. Lucrurile simple si adevarate sunt, ca de obicei, respinse, pentru pretinse invataturi lumesti care fac din ierarh un idol pe care nu ai voie sa il atingi cu nimic, faţă de care nu poti ridica un cuvant sau o observatie, de parca el este Dumnezeu, si nu doar un slujitor al harului Sau.

Ierarhii sunt transformati intr-un soi de papi ai ortodoxiei, dincolo de bine si de rau. La extrema cealalta, sunt dusmanii furibunzi ai Bisericii, care vad peste tot numai oameni compromisi, care isi ascund, de fapt, ura in spatele unor pretinse idealuri morale. Este usor sa te ratacesti in acest vacarm obositor si tulburator de voci stridente.

Pentru Sfintii Parinti lucrurile nu stateau asa. Sa ne intoarcem catre ei pentru a gasi ajutor in aceste vremuri de rascruce. Sfantul Ioan Gura de Aur, de pilda, afirma cat se poate de simplu si clar, in privinta modului in care crestinul simplu se raporteaza la ierarh/preot:

Trebuie a asculta de invatatori si de preoti, si a nu-i judeca, chiar de ar avea o viata urata; daca însa credinta le e gresita, atunci nu trebuie doar sa nu-i ascultam, ci si sa fugim de ei, si sa-i judecam. Caci Dumnezeu prin toti lucreaza pentru mantuirea poporului, iar pro-aducerea jertfei aceeasi este, fie ca are viata curata sau necurata cel ce proaduce.”

In alta parte, acelasi Sfant Ierarh al Bisericii talcuieste din epistola catre Evrei a Sf. Ap. Pavel astfel:

(Ascultati pe mai marii vostrii…[Evrei 13, 17] este versetul talcuit de Sfantul Ioan Gura de aur in paragraful urmator)

Cand e vorba de credinta (de greseli in credinta, n.mea), apoi fugi si te departează de dansul, de ar fi nu numai om, ci chiar înger căzut din cer, iar dacă e vorba de vieata lui, nu cerceta cu amănuntime.

De fapt, Sfantul Ioan Gura de Aur repeta cuvantul Sf. Apostol Pavel:

Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o să fie anatema! Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit – să fie anatema!” (Galateni 1,8-9 )

Aceasta este invatatura Sfintilor Parinti si a Sfintilor Apostoli. Ce am primit, credinta ortodoxa, este platit cu mare pret, si trebuie aparata fie si cu pretul vietii. Astfel, vom fi ascultatori fata de ierarhii si preotii care tin dreapa credinta, chiar si in cazul in care viata lor ar fi reprobabila. Ne ajunge atunci doar sa nu facem ca ei, dar sa facem ce spun ei. Insa daca ierarhul/preotul se indeparteaza de dreapta credinta si stramba invatatura Sfintilor Parinti, atunci vom fugi de el, le vom respinge invatatura mincinoasa si nu le vom urma, pentru ca nu sunt păstorii noştri, ci doar furi de cele sfinte.

De citit si aceste articole, pe aceeasi tema a raportarii corecte, duhovnicesti, fata de principiile judecarii si ale atitudinii fata de ierarhi:

ARHIM.IUSTIN PÂRVU: TĂCERE ŞI MĂRTURISIRE

IPS Averchie despre principiile evanghelice ale iertarii pacatelor si judecarii raului

ATITUDINEA FATA DE EPISCOPI SI CANOANE sau Despre falsificarea sensului ascultarii duhovnicesti

SALVAREA ORTODOCSILOR DE ASTAZI (I)

Porţile iadului (1) – Nu mai contează ce credinţă mărturisim?!

Câteva referinţe despre însemnătatea păstrării şi mărturisirii credinţei drepte


Categorii

Meditatii duhovnicesti, Preotie (pentru preoti), Razboiul nevazut, Sfantul Ioan Gura de Aur, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

4 Commentarii la “Vom recunoaste glasul păstorului de cel al strainului de turma?

  1. La cuvintele pline de putere de foc şi de lumină postate mai sus, aş dori să mai adaug numai câteva consideraţii legate de taina înşelăciunii şi a fărădelegii care se lucrează acum cu putere în lume şi care orbeşte minţile şi ale păstorilor şi ale oilor cuvântătoare ca să nu mai deosebească aevărul de minciună, sau dacă îl deosebesc să nu poată să-l urmeze şi să-l împlinească.

    În cele 51 de omilii ale sale, Sf. MACARIE EGIPTEANUL, spune undeva CĂ PRECUM AESTE AMESTECATĂ VREMEA ÎNSORITĂ, CU VREMEA VIJELIOASĂ ŞI PLINĂ DE VÂT ŞI RAFALE PUTERNICE, tot aşa în lume este amestecată lumina cu întunericul şi mai ales virtutea şi vieţuirea dreaptă cu păcatul şi vieţuirea plină de viicii şi fărădelegi.
    Şi mai adaugă Sf. Macarie, precum numai Domnul Dumnezeu poate să facă să înceteze fie vântul vijelios şi să rămână numai soarele, fie să se întunece soarele şi să rămână numai vântul şi vremea furtunoasă, TOT AŞA NUMAI DUMNEZEU POATE DESPARTE FĂRĂDELEGEA DE VIRTUTE ŞI ÎNŞEĂCIUNEA DE ADEVĂR ŞI LE POATE SEPARA DESĂVÂRŞIT!

    Parcă niciodată nu s-au adeverit aceste spuse ale Sf. Macarie ca acum, căci parcă niciodată ca acum în istorie NU A FOST O STARE ŞI O VREME DUHOVNICEASCĂ DE “VÂNT ŞI SOARE” ca acum! Căci aşa de bine este amestecată în lume Vântul ÎNŞELĂRII ŞI AL AMĂGIRII CU SOARELE ADEVĂRULUI ORTODOXIEI, şi niciodată parcă nu au mai fost publicate atât de multe cărţi ale Sfinţilor Părinţi ca acum (şi la noi şi în Occident, vorba ieromonahului Gabriel Bunge), dar şi atâta pornografie şi literatură ocultă.

    Şi de asemenea niciodată nu a fost mai bine amestecată (până la OMOGENIZARE, aproape deplină) vieţiurea duhovnicească autentică, nu cu cea păcătoasă, CI CU CEA FARISEICĂ ŞI FALSĂ ŞI NEAUTENTICĂ ŞI MINCINOASĂ ca în zilele noastre!

    Medicii şi biologia ne spun că la oamenii care suferă de ciroză hepatică, creşte în ţesutul hepatic UN ALT ŢESUT , străin de ţesutul hepatic şi care distruge ţesutul hepatic, iar acest ţesut este ţesutul CONJUNCTIV. Practic CREŞTE O ALTĂ “CARNE” în carnea ficatului şi în celulele lui.

    Tot aşa în biserica noastră ortodoxă, de mai multă vreme CREŞTE O ALTĂ VIAŢĂ DUHOVNICEASCĂ, FALSĂ ŞI NEAUTENTICĂ DECÂT CEA ADEVĂRATĂ ŞI SĂNĂTOASĂ, şi care viaţă falsă are în ea ALTE “ŢESUTURI OCCIDENTALE ŞI SECULARIZATE”, ALTE PRINCIPII şi O ALTĂ VIZIUNE şi IDEOLOGIE DECÂT CEA TRADIŢIONALĂ ORTODOXĂ şi CURAT ORTODOXĂ. De fapt asta ESTE SECULARIZAREA, după marele teolog ALEXANDRU SCHMEMANN, adică UN ALT MOD DE VIAŢĂ DECÂT DUHOVNICESC (lumesc, pâgân (neopăgân), eretic. trupesc şi vicios şi plin de patimi şi pofte păcătoase şi de idei eretice şi necreştine, ba chiar anticreştine) DAR CARE ESTE ALTOIT ŞI RĂSĂRIT (CA ŞI ŢESUTUL CONJUNCTIV ÎN ŢESUTUL HEPATIC), ÎN CHIAR VIAŢA AUTENTICĂ ŞI DUHOVNICEASCĂ A BISERICII DREPTMĂRITOARE DE RĂSĂRIT!

    Or, azi asta vedem, şi anume cum ECUMENISMUL ŞI VIAŢA TRUPEASCĂ, SE ALTOIEŞTE ŞI RĂSARE ŞI SE CUIBĂREŞTE ŞI SE INCUBEAZĂ ÎN CHIAR INIMA ŞI MĂRUNTAIELE VIEŢII BISERICEŞTI ŞI ÎN MINŢILE ŞI INIMILE ATÂT ALE PĂSTORILOR CÂT ŞI ALE MIRENILOR ŞI CHIAR MONAHILOR!

    Să-L rugăm pe Domnul să ne dea puterea de a ne păzi neântinaţi de lume (cf. IACOV, cap.1,vers.27) şi de molima ei ucigătoare de VIAŢĂ DUHOVNICEASCĂ şi să facem din Parohile noastre , acolo unde se poate adevărate INSULE şi OAZE şi BUNCĂRE unde să ne refugiem din oceanul şi deşertul şi pierzarea lumii şi a tainei şi molimei nelegiuirii care se lucrează în ea…Amin!

    SLĂVIT SĂ FIE DOMNUL!

  2. Asupra ideii de “VÂNT ŞI SOARE” a Sf. Macarie Egipteanul pe care am amintit-o mai înainte, aş mai vrea să stărui un pic, cu încă o remarcă.

    Şi anume că în viitor şi chiar în vremea MARELUI NECAZ care va veni peste creştini şi de care aminteşte Înşuşi Domnul HRISTOS în Evanghelia după Matei, în cap.24, ver.21, VOR FI MULŢI CREŞTINI CARE VOR DEOSEBI ADEVĂRUL DE FALSUL…adevăr şi VIAŢA AUTENTICĂ CREŞTINĂ DE…falsele ei imitaţii, dar DEŞI VOR VEDEA SOARELE ADEVĂRULUI ORTODOXIEI, totuşi greu vor putea să mai înainteze pe calea mântuirii, PENTRU CĂ UN MARE VÂNT LE VA STA ÎMPOTRIVĂ CA ŞI APOSTOLILOR pe marea Galilei, şi care vânt nu va fi altul decât un tăvălug de patimi şi obiceiuri păgân şi idolatre şi superstiţioase, încât foarte puţini creştini vor mai putea să rămână curaţi şi neîntinaţi de lume.

    Şi aşa precum este geamul ferestrei pentru păsări şi geamul acvariului pentru peşti, aşa va fi şi în zilele din urmă, şi anume CREŞTINI VOR VEDEA ADEVĂRUL DAR o “sticlă” TRANSPARENTĂ şi PUTERNICĂ LE VA STA ÎN CALE şi îi va chinui în înaintarea lor către Portul Împărăţiei Cerurilor, după cum ne spune şi Sf. Ignatie Briancianinov despre ARIPILE DE VULTUR …”TRUPEŞTI ŞI CU PENE” care s-au dat creştinilor din lume şi monahilor în vremea din urmă CA SĂ TREACĂ MAREA VIEŢII, spre deosebire de ARIPILE DE VULTUR DE FOC, care s-au dat creştinilor monahi şi mireni în Antichitate.

    Şi tot acest mare ierarh, în lucrarea sa FĂRĂMITURILE OSPĂŢULUI, sau OFRANDĂ MONAHILOR CONTEMPORANI, mai spune depre vremurile nostre că sunt vremuri pe care le deplânge şi pentru care el se tânguia “O NENOROCIRE A NENOROCIRILOR, O JELANIE A JELANIILOR” (citez din memorie), că ne precizează Sf. Ignatie, DUPĂ CE CREDINŢA VA SLĂBI, VA MAI VENI ŞI NENOROCIREA LUĂRII HARULUI DE LA CREŞTINII CARE SE VOR LUPTA CU PĂCATUL ÎN VREMEA DIN URMĂ, şi pentru luarea harului DE LA CREŞTINII LUCRĂTORI, plângea şi se tânguia Sf. Ignatie!

    Doamnul să ne ajute să urmăm îndrumările Sf. SILUAN ATHONITUL şi ale ucenicului său PĂRINTELE SOFRONIE DE LA ESEX, că dacă ne vom întrista pentru păcatele nostre VOM ATRAGE HARUL şi îl vom ţine adăstat asupra noastră. Acelaşi lucru spune sf. Ignatie şi despre SMERITA CUGETARE, că doar ea şi smerenia atrage HARUL DIVIN, iar SF. PETRU DAMASCHINUL ne spune în vol. 5 din Filocalie că smerita cugetare ESTE LUMINĂ şi din ea SE NAŞTE STRĂVEDEREA DISCERNĂMÂNTULUI!

    Aşadar POCĂINŢĂ, SMERITĂ CUGETARE, SMERENIE, TÂNGUIRE ŞI PLÂNGERE LĂUNTRICĂ (Plânsul fiind după Sf. Ignatie ÎMPĂRATUL PUTERILOR LĂUNTRICE şi COMANDANTUL OŞTILOR LĂUNTRICE AL PUTERILOR SUFLETULUI), ca Domnul să se ÎNDURE şi SĂ NU NE IA HARUL, CI SĂ-L ÎNNOIASCĂ ŞI SĂ NE DEA VREMURI DE UŞURARE DUHOVNICEASCĂ ŞI PĂSTORI ADEVĂRAŢI, pe care să-i deosebim de cei falşi ŞI PE CARE SĂ-I URMĂM PE CALEA MÂNTUIRII. AMIN!

    SLĂVIT SĂ FIE DOMNUL!

  3. Pingback: Război întru Cuvânt » PS Siluan despre faptul ca ascultarea de duhovnic nu inseamna sclavie
  4. Pingback: Război întru Cuvânt » DE CARE PĂSTORI SA ASCULTAM? – Predica Arhim. IOIL Konstantaros la Pericopa apostolica a sarbatorii Sfantului Nicolae
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate