“Ca un pelican, impungandu-Te acum, Cuvinte…” DE UNDE IZVORASTE VIATA NOASTRA?

6-05-2011 Sublinieri

Sfantul Ioan Iacob Hozevitul: IZVORUL VIETII

sursa

În istoriile vechi scrie despre următoarea întâmplare:

În cuibul unui pelican a intrat odinioară un şarpe veninos.

Pelicanul nu era în cuib, erau numai puişorii singuri.

Şarpele a început să muşte şi să bage veninul lui ucigător în toţi puişorii. Când era aproape să-i înghită, s-a ivit şi pelicanul. La zgomotul aripilor lui, şarpele a părăsit cuibul, fără să guste din pradă.

Bietul pelican vede cu durere că puişorii lui sunt pe jumătate morţi, fiind otrăviţi de vrăjmaşul şarpe. Fără să mai stea mult pe gânduri, el se hotărăşte să-i scape cu orice preţ. Şi iată anume ce face: îşi găureşte coasta cu ciocul şi cu sângele său adapă pe toţi puişorii care sunt ameţiţi de veninul şarpelui. Sângele lui curat are minunata putere să taie otrava şarpelui şi prin aceasta puişorii lui se înviorează şi scapă de moarte. Pelicanul este o pasăre de pustie cu gâtul lung, ca şi bâtlanul. Când puişorii lui sunt aprinşi de sete sau vătămaţi de jigănii otrăvitoare, atunci pelicanul îşi răneşte coasta sa şi îi adapă cu sângele său. Iată o pildă minunată de dragoste părintească, care ajunge până la jertfă.

Dacă vom lua seama bine, vom vedea că în cântările Prohodului, la starea a II-a se pomeneşte despre pelican şi anume iată cum zice:

“Ca un pelican, împungându-Te acum, Cuvinte, Înviezi pe fiii Tăi, revărsându-le dintru coasta Ta, izvor mântuitor!”

Cuvintele Prohodului aseamănă jertfa cea de pe cruce a Domnului cu jertfa pelicanului, care îşi varsă sângele pentru viaţa puilor săi.

Căci după cum şarpele cel firesc otrăveşte puişorii pelicanului, tot astfel şi vicleanul diavol intrând oarecând în şarpe, a otrăvit pe strămoşii noştri în rai, prin sfatul lui cel pierzător. Cu nimic nu s-au putut izbăvi strămoşii noştri din osânda cea veşnică, decât numai prin sângele cel scump al Domnului. Toţi cei născuţi din Adam, aveau în firea lor otrava păcatului strămoşesc şi pentru aceasta erau osândiţi la moarte veşnică (ca şi puii pelicanului din istorie).

Domnul nostru Iisus Hristos primeşte de bună voie (ca şi pelicanul) să-i străpungă Sfânta Lui coastă cu suliţa, pentru izbăvirea zidirii Sale. Din Sfânta Lui coastă s-au deschis două izvoare de mântuire: sângele şi apa. Aceste izvoare mântuitoare alcătuiesc temelia Sfintei noastre Biserici, căci după cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur, sfânta noastră Biserică este plămădită din Coasta Domnului.

Şi anume, apa care a ieşit din coasta Domnului închipuie Taina Sfântului Botez, iar sângele închipuie Taina Sfintei Împărtăşiri. Fără aceste două Taine nimeni nu se poate mântui, căci ele sunt cheile mântuirii.

După cum odinioară în rai, când dormea strămoşul Adam, a luat fiinţă Eva (maica noastră de obşte după trup) tot astfel pe Stânca Golgotei, în vremea când Domnul era adormit cu somnul morţii, a luat fiinţă Sfânta Biserică, care este maica noastră duhovnicească.

Eva este cuvânt evreiesc şi se tâlcuieşte viaţă pe limba noastră.

“Din coasta lui Adam este femeia, din coasta cea însuliţată a Domnului s-a plămădit Biserica, zice Sf. Ioan Gură de Aur.

Şi după cum Eva este os din oasele lui Adam şi trup din trupul lui, tot astfel şi Sfânta noastră Biserică este plămădită din sângele lui Hristos şi rămâne în veci nebiruită.

Adam a dobândit fii din Eva, însă şi Domnul a dobândit şi dobândeşte mereu fii duhovniceşti prin Sfânta lui Biserică. Cu sângele şi cu apa care au curs din coasta Domnului Biserica hrăneşte pe fiii săi până în sfârşitul veacului.

Cu apa s-a întemeiat Sfântul Botez, iar cu sângele s-a întemeiat Taina Sfintei Împărtăşiri.

“Acesta este cel ce vine prin apă şi prin sânge”, iar “Sângele lui ne curăţă pe noi de orice păcat” (Scrie Sf. Ioan Evanghelistul).

Tâlcuirea aceasta se vede şi în cântările Octoihului, unde zice:

“Picăturile sângelui celui din Dumnezeu curs şi ale apei, care s-a vărsat din coasta ta, a înnoit lumea; căci cu apă speli păcatele tuturor, Doamne, iar cu sângele scrii iertare”.

Şi mai departe iarăşi zice:

“Cu stropirea dumnezeieştii curgeri, ce s-a scurs din dumnezeiasca coastă a Fiului tău curată, spală ranele inimii mele …” (vezi Octoih, glasul 3, canonul de Miercuri şi Vineri).

(din:  Sfantul Ioan Iacob Hozevitul, “Din Ierihon catre Sion”)

Legaturi:


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Saptamana Mare, Sfantul Ioan Iacob Hozevitul

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

16 Commentarii la ““Ca un pelican, impungandu-Te acum, Cuvinte…” DE UNDE IZVORASTE VIATA NOASTRA?

  1. Rugaciune la Sfanta Cruce – (de la finalul Acatistului Sfintei Cruci)

    Doamne Iisuse Hristoase, dulce Mantuitorul Osufletului meu, marturisesc inaintea Ta, intru aceasta zi a rastignirii Tale, in care ai patimit si ai luat moarte pe Cruce pentru pacatele noastre, ca eu sunt cel ce Te-am rastignit cu pacatele mele cele multe si cu faradelegile mele cele rele. De aceea ma rog bunatatii Tale celei nemarginite, ca sa ma faci si pe mine partas sfintelor Tale Patimi, cinstitelor rani si mortii Tale celei de viata facatoare, pentru ca sa ma invrednicesc, prin darul Tau, sa castig si eu asemenea Tie, pentru dragostea Ta, precum Tu cel milostiv le-ai rabdat pentru mantuirea mea, intarindu-ma pururea cu aceeasi putere si rabdare ce ai avut cand Te-au rastignit nemultumitorii evrei.

    De aceea intareste-ma, Doamne, ca sa pot ridica cu bucurie de astazi inainte Crucea Ta cu deplina pocainta, intristarea mortii Tale sa o simt, precum au simtit o Preasfanta Ta Maica, ucenicii Tai si mironositele femei. Si-mi inviaza simtirile mele cele sufletesti, ca sa cunoasca moartea Ta, precum ai facut de Te-au cunoscut si zidirile cele neinsufletite, care s-au miscat la rastignirea Ta; cum Te a cunoscut talharul cel credincios si, rugandu-Ti-se, l-ai primit in rai.

    Da-mi, Doamne, si mie, talharului celui rau, darul Tau, precum ai dat atunci aceluia, si iarta pacatele mele pentru sfintele Tale Patimi, si ma primeste prin pocainta impreuna cu el in rai, ca un Dumnezeu si ziditor ce-mi esti. Asemenea fa cu toti crestinii, vii si morti, precum se roaga Tie in toate zilele Sfanta Biserica si le lasa lor toate pacatele si-i invredniceste pe ei de imparatia Ta si sa vada lumina Ta si sa mareasca slava Ta. Ma inchinam Crucii Tale, Hristoase si zic catre dansa: „Slava ei pentru dragostea Ta.”

    Bucura-te preacinstita Cruce a lui Hristos, ca prin tine sa mantuit lumea, ridicand asupra ta pe Iisus tintuit. Bucura-te, pom preamarit, pentru ca Tu ai tinut rodul vietii ce nea mantuit din moartea pacatului.

    Bucura-te toiagul cel tare ce ai sfaramat usile iadului. Bucura-te cheia imparateasca ce ai deschis usa raiului. Ma bucur si eu, pentru ca vad pe vrajmasii Tai surpati, iar pe prietenii Tai ca imparatesc in ceruri, pe vrajmasii Tai biruiti de puterea Ta, iar pe crestinii, ce Ti se inchina, inarmati cu puterea Ta. O, Rastignitul meu Hristoase, cate ai patimit pentru noi, cate rani, cate scuipari, cate batjocuri si necinste ai rabdat pentru pacatele noastre, pentru ca sa ne dai pilda de adevarata rabdare! De aceea cum pot eu sa fug de Cruce, vazand pe Hristos ca este ridicat pe ea? Cum sa-mi para grele chinurile vazand pe Stapanul meu ca le iubeste si le cere si le socoteste Lui de mare cinste? Rusine-mi este, cu adevarat, de ma voi intrista de relele ce-mi pricinuiesc oamenii, sau de ispitele ce-mi aduc diavolii, trupul si gandul meu cel rau, sau pentru saracia si bolile ce-mi vin din voia lui Dumnezeu pentru pacatele mele, deoarece acestea toate le trimite pentru ca sa ma apropie mai mult de El pentru ca sa-L slavesc si sa ma pedepsesc in aceasta viata pentru binele meu, pentru ca sa ma odihnesc cu mai multa marire intru imparatia Lui cea vesnica.

    Si de vreme ce este asa, inmulteste-mi, Doamne, ostenelile, ispitele si durerile, dar sa-mi inmultesti impreuna si sa-mi prisosesti si rabdarea si puterea, ca sa pot rabda toate cate mi s-ar intampla. Pentru ca recunosc ca sunt neputincios de nu ma vei intari, orbi de nu ma vei lumina, legat de nu ma vei dezlega, fricos de nu ma vei face indrazneti, rau de nu ma vei preface in bun, pierdut de nu ma vei ierta, robi de nu ma vei rascumpara cu bogata si dum nezeiasca Ta putere si cu darul Sfintei Tale Cruci, careia ma inchin si o maresc acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

  2. Hristos a inviat !
    un restaurator de arta, care a si lucrat cu Pr.Sofian Boghiu, in echipa sfintiei sale ce picta bisserici, mi-a povestit despre o fresca ce avea si pelicanul mentionat si in Prohod:
    de fapt sacrificiul pelicanului (probabil, datoria lungimii ciocului, ar fi si greu sa se raneasca in coasta, si oricum ar fi si mai greu datorita penajului) este permanent … Pelicanul are membrana imensului cioc, extrem de vascularizata, si prin incarcarea cu peste din abundenta pt pui, se raneste, astfel ca hranindu-si puii, si-i hraneste si cu propriul sange. Probabil e si o randuiala divina in aceasta, cum sunt multe lucruri miraculoase si uneori greu de inteles sau neintelese de noi in intreaga Creatie.

    Astfel se face ca pelicanul isi hraneste permanent puii cu propriul sau sange.

    Hristos a inviat !

  3. “Acesta este Trupul Meu care se frange pentru voi;aceasta sa faceti spre pomenirea Mea”(Luca 22,19)
    “Beti dintru aceasta toti,ca acesta este sangele Meu,al Legii celei noi,care
    pentru voi se varsa spre iertarea pacatelor”(Matei26.27-28

    Expresiile”se frange” si “se varsa” sunt ROADELE Sf.Jertfe pe care Domnul Hristos la Cina cea de Taina le anticipeaza cu o zi inainte si le instituiaza pana la sfarsitul veacurilor Apostolilor Sai si tuturor celor care vor crede in El.Acest Nou Legamant intre om si Dumnezeu,se concretizeaza in Biserica pe care Supremul Arhiereu Hristos,a intemeiat-o in acel moment si a incredintat-o Apostolilor Sai,menita sa risipeasca intunericul paganismului si sa comunice oamenilor viata divina:
    “Si Eu va randuiesc voua imparatie precum Mi-a randuit Mie Tatal Meu,ca sa mancati si sa beti la Masa Mea,in Imparatia Mea si sa sedeti pe tronuri,judecand cele dousprezece semintii ale lui Israel”.In alte randuri Hristos Domnul zice:”Pentru aceasta Ma iubeste Tatal Meu,fiindca Eu Imi pun sufletul,ca iarasi sa-l iau.Nimeni nu-l ia de la Mine,ci Eu de la Mine Insumi il pun”.(Ioan 10,17-18)Cata daruire si supunere fata de Tatal Sau si Tatal nostru ceresc!
    O actualizare a Sfintei Euharistii de la Cina cea de Taina si de la Drumul spre Emaus,o intalnim desigur la Sfanta Liturghie,fiind etapa cea mai semnificativa.Astfel Domnul IISUS HRISTOS,vine iar in mijlocul nostru si ni se daruieste prin cuvintele Sale ,facand apoi sa “arda inimile in noi”.Stim cu totii ca Sfanta Euharistie se pregateste incepand de la Proscomodie care este partea introductiva a Sf.Liturghii,urmand astfel prin rugaciunile preotilor si credinciosilor sa se finalizeze prin coborarea Sfantului Duh.
    Plecand de la tema acestui articol,as vrea sa arat aici ca acest instrument-suluita -cu care Domnul Iisus a fost strapuns in coasta se regaseste in mod simbolic aici la Sfanta Proscomodie sub numele de COPIA.Nu stiu daca depasesc limita dar as vrea sa arat (de pe net)cum este folosit acest instrument care arata ca o mica sulita, de catre preot:
    Preotul ia intai prescura si copia si cu amandoua mainile le ridica pana in dreptul fruntii si zice:”Rascumparatu-ne-ai pe noi din blestemul legii cu Scump Sangele Tau.Pe cruce fiind rastignit,si cu SULITA impuns,nemurire ai izvorat oamenilor,Mantuitorul nostru,Slava Tie!Apoi avand prescura in mana stanga,iar in dreapta cu copia insemneaza semnul crucii de trei ori deasupra prescurii ,zicand de fiecare data;” Intru pomenirea Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru IISUS HRISTOS”.Punand prescura pe tava,preotul o taie in partea pecetii cu literele IC si NI zicand:”Ca un miel nevinovat spre junghiereS-a adus…si ca o oaie fara de glas impotriva celui ce-o tunde ,asa nu Si-a deschis gura Sa….si dupa alte randuieli,intr-un final preotul infinge copia in prescura in coltul drept al pecetii (de unde se scoate sfanul Agnet) zicand:”Si unul dintre ostasi cu sulita in coasta L-a impuns”…..”Si in data a iesit sange si apa”….Am selectat doar partea in care este folosita sulita sau copia,preanchipuind acest act de care s-a vorbit.
    Va cer iertare pentru aceste completari si pentru indrazneala cu care le-am scris.

  4. Semnele Biruintei

    de Sf.Ioan Iacob Hozevitul

    Ridicandu-Te,cu slava,
    Din lacasul celor morti
    Semnul sulitei,Hristoase,
    Si al cuielor Il porti.

    Fruntea Ta pastreaza inca
    (Si in veacul viitor)
    Urma spinilor-adanca,
    Ca un semn biruitor.

    Iar la Tronul cel din Slava
    Crucea este “Steagul Sfant”
    Inchinat la cer de Ingeri
    Si de oameni,pe pamant.

    Taina nepatrunsa,Doamne!
    -Ca fiind un lucru rar-
    Porti in slava vesniciei
    “Semnele de la Calvar”.

    Imparatii fac izbanda
    Cu ostirea la razboi,
    Tu zdrobesti puterea mortii,
    Viata dandu-Ti pentru noi.

    Ai intins pe Cruce mana
    Tainic aratand mereu
    Ca esti” Mirele Rabdarii”
    Si al “Milei Dumnezeu”.

    Iar in Raiul Desfatarii,
    Mai intai pecel talhar,
    L-ai suit,Preamilostive,
    Aratandu-Ti Sfantul dar.

  5. Pingback: AJUNUL BOBOTEZEI. Predica Parintelui Sofian din urma cu un sfert de veac. Predici si cateheze actuale ale Parintelui Mihail Stanciu (audio)
  6. Pingback: BICIUIREA SI BATJOCORIREA LUI HRISTOS. Ne rusinam sa mai cautam placerile sau sa mai cartim? “Cum te rabda inima sa inmultesti inca ranele lui Iisus?” -
  7. Pingback: VINEREA MARE. Predici, meditatii si plangeri strapungatoare la SFINTELE PATIMI ALE DOMNULUI, inaintea Epitafului Sau -
  8. Pingback: SFANTUL IOAN IACOB DE LA NEAMT (ROMANUL): “De somnul nesimtirii sa nu mai dormitati!” Viata, poezii, tropar. Acatistul savarsit la Hozeva, la moastele sale (VIDEO) -
  9. Pingback: PATIMILE LUI HRISTOS si riscul atenuarii pana la refuz al asumarii intelesului Crucii -
  10. Pingback: Sa intelegem mai profund cum a fost PATIMIREA si MOARTEA PE CRUCE A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS. De ce si cum a fost rastignit Fiul lui Dumnezeu si care este semnificatia infricosatoarei jertfe a Mantuitorului? -
  11. Pingback: Injumatatirea Praznicului Cincizecimii: HRISTOS IN MIJLOCUL NOSTRU, DAND APA VIE CELOR INSETATI DE NE-LUMESC | Cuvântul Ortodox
  12. Pingback: “DRAGOSTEA MEA S-A RASTIGNIT…” | Cuvântul Ortodox
  13. Pingback: “…nu ştiu altceva, decât pe Iisus Hristos, şi pe Acesta RĂSTIGNIT” | Cuvântul Ortodox
  14. Pingback: SCOATEREA SFANTULUI EPITAF – video integral si predicile Cuviosului Ioan Krestiankin in VINEREA MARE SI SFANTA A PATIMIRII SI RASTIGNIRII DOMNULUI: “Şi astăzi, adunându-ne la mormântul cel de viață făcător, să nu stăm în nesimţire,
  15. Pingback: Jertfa Pelicanului | Gabriela Mihaita David
  16. Pingback: Crucea e Totul. IATA, VIATA TA! RAMAI AICI, OMULE!/ “Durerea mai asurzitoare decat cerurile a Dumnezeului care nu poate sa salveze pe cei ce nu vor asta”/ GUSTAND DIN RASTIGNIRE IMPREUNA CU IISUS SI CU BISERICA SA BATJOCORITA, GUSTAM DIN IMPAR
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate