CE AU SPUS, IN REALITATE, MARTURISITORII ROMANI INTERBELICI DESPRE PROBLEMA PASCALIEI SI A CALENDARULUI

9-04-2010 Sublinieri

“Ce vom face noi, faţă de această stare grea, în care chiriarhii noştri au adus Biserica? Nu vom pierde nădejdea, căci Domnul Nostru Iisus Hristos este Domnul răbdării şi al milei fără de sfârşit”. (Fericitul Martir Mircea Vulcanescu)

In ultima perioada o serie de promotori ai variantei schismatice de impotrivire fata de adoptarea noului calendar de catre B.O.R. (adoptare care a fost, in sine, o greseala vadita provocata de presiuni masonice) invoca rezistenta unor cercuri intelectuale din interbelic, rezistenta restransa, sumar, la o singura propozitie: Nu mai avem Sinod, datorita, chipurile, adoptarii noului calendar. Propozitia este atribuita lui Mircea Vulcanescu (pomenit uneori alaturi de Nae Ionescu). De fapt, pomenirea cazului interbelic romanesc al adoptarii noului calendar nu arata altceva decat – cel putin – superficialitatea noilor propovaduitori zeloti, ignorarea adevarului istoric, precum si distorsionarea marturisirii curate ale celor care vor deveni chiar Martiri ai Bisericii pe care ei, zelotii, o considera a se afla sub anatema. Sa vedem, asadar, care este adevarul istoric, cine a marturisit si, mai ales, ce:

1. Campania de impotrivire condusa de cercurile de intelectuali crestini a fost provocata nu atat de introducerea noului calendar, ci de repetarea unei anomalii a B.O.R. in anul 1929 – anume, fixarea unei pascalii diferite fata de intreaga Biserica Ortodoxa Universala.

2. Anomalia pascaliei ”romanesti” era efectul adoptarii nu a calendarului gregorian ca atare (sau a “noului calendar“, cel despre care se spune ca e anatemizat de o serie de sinoade din sec. XVII) ci a calendarului iulian rectificat, opera a prof. Chiricescu care, culmea, era anti-catolic fervent. Detalii se gasesc aici: http://www.hexaimeron.ro/Calendar/Rezistenta.html

3. Campania a fost dusa, in principal, de doua curente: cel condus de Nae Ionescu, prin Cuvantul, si cel condus de Nichifor Crainic, prin Curentul. Controversa a cuprins insa mai toate mediile din acel timp, problema fiind discutata inclusiv in Academia Romana si atragand atentia politicienilor vremii.

4. Sinodul, dupa ce a incercat sa justifice si sa respinga toate atacurile privitoare la pascalia ”romaneasca” (care in 1929 era pe 31 martie, pe cand pascalia ortodoxa era pe 5 mai), anomalia de care vorbeam, initial revine, facand concesia de a lasa crestinii sa sarbatoreasca Pastile la data la care doresc (ceea ce ducea la aberatia praznuirii Pastelui de doua ori in cuprinsul aceleasi Patriarhii) iar apoi renuntand cu totul la orice ”originalitate” cu privire la data Pastilor si revenind la randuielile Traditiei si ale Bisericii Ortodoxe Universale. Ironia istoriei face ca Nae Ionescu sa considere ca Patriarhul Miron Cristea NU a fost unul din sustinatorii acerbi ai noii pascalii:

Cum s-a schimbat calendarul

Există o eroare, de pildă, dacă se crede că vina, „îndreptării” calendarului cade asupra Î.P.S. Miron. Părintele Patriarh a fost multă vreme de părere că reforma calendarului nu se poate face decât în plină ecumenicitate, printr-un congres panortodox cel puţin – dacă nu într-un sinod ecumenic. Călătoria pe care Î.P.S. Miron a întreprins-o acum câţiva ani pe la patriarhii şi mitropoliţii Răsăritului urmărea, între altele, şi lămurirea acestei probleme. Din nefericire, în lipsa părintelui patriarh, Ion Brătianu, nerăbdător că rezolvarea chestiunii calendarului întârzia a dat ordin mitropolitului Pimen să sfârşească o dată cu „stilul vechi”. Se ştie că, din motive… ştiinţifice, P.S. Pimen s-a executat. Părintele patriarh nu a făcut decât să accepte o situaţie pe care nu o crease.

Cine a impus pe 31 martie?

Trebuie să stabilim, de asemenea, că aceeaşi atitudine de acceptare a adoptat Î.P.S. Miron în chestiunea datei Pastelor. După prima greşeală, care stabilea prăznuirea Paştelor la 31 mart, părintele Patriarh şi-a dat seama de consecinţele grave ale unui asemenea act şi a încercat o revenire. Convocarea Sinodului avea ca principal scop chiar această problemă. Se ştie cum au decurs dezbaterile; după cum se ştie că luni, marţi şi miercuri, înainte de 24 ianuarie, atmosfera generală era pentru o amendă onorabilă şi reintrarea în Ortodoxie, prin admiterea datei de 5 mai. Putem adăuga chiar că miercuri după-amiază Î.P.S. Miron a afirmat într-o convorbire particulară că a doua zi se va hotărî în sensul dorinţei cinci-maiştilor…

Cele două Paşti

Discuţia lămuritoare pe care foaia noastră a întreprins-o în jurul datei prăznuirii Paştelor şi a îndreptării calendarului se apropie de sfârşit. Am arătat că hotărârea de la 24 ianuarie este, din toate punctele de vedere, inacceptabilă şi creatoare de grave dificultăţi…În adevăr, dacă Biserica basarabeană ar fi de sine stătătoare, îngăduinţa printre 5-maişti de a prăznui după lege ar fi un succes. Biserica basarabeană stă însă sub autoritatea Sfântului Sinod de la Bucureşti. Şi dacă trebuie să fim mulţumitori P.S. Gurie, Visarion şi Iustinian pentru că, prin atitudinea lor energică, au obţinut, principial şi în fapt, dreptul de a rămâne în lege, cu drept cuvânt suntem obligaţi să le reproşăm, că nu au avut aceeaşi străşnicie întru apărarea Sfântului Sinod din care totuşi fac parte. Credincioşii lor sunt, fără îndoială, satisfăcuţi în această elementară nevoie de a prăznui după aşezarea duhovnicească… Situaţia de astăzi? Scriam, în momentul în care deschideam această campanie de lămurire în foaia noastră: când va fi rătăcirea de pe urmă mai amară decât cea dintâi. Nu a trebuit să aşteptăm prea mult pentru ca întâmplările să ne dea dreptate. Hotărârea de la 8 februar, prin care se îngăduie prăznuirea Paştelor de două ori în acelaşi an, este – aşa cum am arătat aci, de altfel – o grozavă aberaţie. (sursa).

Asadar, a fost o frumoasa biruinta a marturisitorilor Predaniei renuntarea la pascalia originala ”romaneasca” si revenirea la pascalia Traditiei. O biruinta care este intunecata insa de defaimarile unora ce spun ca, de fapt, acesti marturisitori s-au impotrivit nu doar pascaliei ”romanesti”, ci cu totul calendarului nou (punand egal, asadar, intre marturisirea lor si atitudinea zelotist-schismatica a celor care agita acum apele in interesul gruparilor stiliste mai mult sau mai putin obscure), considerand, prin implicatie, ca Sinodul nu ar mai fi Sinod din cauza noului calendar.

Spunem “defaimari” deoarece acesti zeloti, care dau citate ciuntite, nu fac decat adumbreasca integritatea marturisitorilor din interbelic, caci din doua una: or marturisitorii nostri considerau BOR anatema din cauza noului calendar si atunci nu se explica de ce au ramas in comuniune cu aceasta si cu Sinodul acesteia, or impotrivirea lor nu era legata, esential, de problema calendarului, ci de problema pascaliei.

Intr-adevar, printre numele cele mai cunoscute care au participat la campania de impotrivire fata de pascalia ”romaneasca” se numara Fericitul Martir Mircea Vulcanescu, ce a semnat o serie de articole, adevarate bijuterii de marturisire ortodoxa. O parte din aceste articole este semnata insa in colectiv, alaturi de Vulcanescu aducandu-si contributia George Racoveanu si un alt viitor mucenic al inchisorilor comuniste, Sandu Tudor.

Interesant, nu? Asadar, Sandu Tudor (adica viitorul parinte isihast si marturisitor Daniil de la Rarau, participant de frunte al Miscarii “Rugul Aprins” de la Antim) a participat si era foarte in tema cu problema pascaliei si a calendarului. Cu toate acestea, Sandu Tudor decide sa se faca monah in 1948, avandu-l drept duhovnic pe Parintele Cleopa. Sa nu fi stiut oare Sandu Tudor nimic despre factiunile obscure stiliste existente in momentul in care a devenit monah? Greu de crezut… In orice caz, era foarte in tema pe problema calendarului si totusi nu numai ca a ramas in Biserica Ortodoxa Romana fara sovaiala, dar a devenit monah si apoi parinte duhovnicesc si staret in cadrul acesteia acesteia! Pentru a-si sfarsi alergarea sa ca martir in iadul Aiudului. Inteleg oare noii zeloti de astazi care impart icoane cu Sfantul Mucenic Daniil pilda acestuia? Tare ne indoim…

Revenind la tema… Asadar, Mircea Vulcanescu, Sandu Tudor si George Racoveanu elaboreaza impreuna doua articole marturisitoare din seria mai cuprinzatoare a Cuvantului lui Nae Ionescu: Infailibilitatea Bisericii si Failibitatea Sinodala si Raspuns Prea Sfintitului Vartolomeu. Ratacirea Sinodala (articolul se gaseste, incomplet, la pag. 12 din documentul scribd. A fost atribuit in mod eronat lui Nae Ionescu; in arhivele lui Mircea Vulcanescu acesta precizeaza cine au fost autorii.)

In Raspunsul catre P.S. Vartolomeu cei trei marturisitori afirma clar (in mod bizar, din documentul din scribd lipseste un pasaj intreg ce se regaseste in editia Bunul Dumnezeu contemporan. Studii despre Religie, Ed. Humanitas, p. 288):

Prea Sfintitilor, liberi sunteti sa adoptati orice sistem de calculare a vremii: pagan, crestin, stiintific sau nu; al lui Sosigene, Aximene, Lilio, Coculescu, Chiricescu ori Ghenadie Niculescu Pastile cele sfintite insa, Pastile cele Mari, Pastile Domnului trebuie sa se serbeze asa fel incat sa fie respectata Traditia bisericii ortodoxe de pretutindenea, care cere ca:

1) să nu se serbeze o dată cu Paştile evreilor;

2) să se serbeze după Paştele evreilor;

3) să se serbeze totdeauna în zi de duminică;

4) să se serbeze de către toţi creştinii ortodocşi deodată.

In acelasi timp, marturisitorii au indemnat, in subsidiar si nu ca tema principala de campanie, ca Sinodalii sa renunte, totusi, la noul calendar. Dar renuntarea la noul calendar nu au cerut-o pe motiv ca, adoptandu-l, Biserica ar pierde harul, ci pentru ca noul calendar, concomitent cu pascalia pe stil vechi, ar fi ridicat probleme legate de cursivitatea praznicelor:

P.S. Vartolomeu arată toată necazurile ce ar decurge din rămânerea la stil nou cu sărbătorile fixe şi la stil vechi cu Pascalia. Între altele, ne pune înainte perspectivele serbării, în anul 9942, a Sfintelor Paşti la 29 iunie, adică la Sfinţii Apostoli, iar la anul 31070, as fi ajuns chiar la 25 decembrie, adică chiar în ziua de Naşterea Domnului. După vechiul nostru „calendar bisericesc”, aceasta însă nu s-ar putea întâmpla în veac. Care trebuie să fie acum grija Bisericii? Să renunţe la reforma calendarului sau la Pascalia Ortodoxă? Altă ieşire nu există. Renunţând la prima, dogmele, canoanele, Tradiţia Bisericii (ce formează patrimoniul bisericesc) nu sunt întru nimic lovite. Renunţând la Pascalie, acest tezaur e călcat în picioare. Care consideraţiuni trebuie să primeze într-o decizie sinodală?...

Asadar, una sunt ”necazurile” provocate de existenta, in acelasi timp, a calendarului nou si a pascaliei pe vechi, si alta este sa afirmi ca Biserica nu are har sau chiar ca se afla sub anatema pentru aceasta situatie. Pentru marturisitorii citati aici esentiala era data de praznuire a Pastilor, care trebuia sa fie conforma Traditiei.

In alta parte, Mircea Vulcanescu afirma urmatoarele despre problema generala a calendarului:

…din punct de vedere bisericesc, noul calendar nu este bun si, ca atare, Sinodul trebuie neaparat sa il lepede ca pe un netrebnic, daca vrea cu tot dinadinsul sa nu se intample nicio tulburare. (articolul ”Netemeinicia scrisorii sinodale”, Studii despre religie, Ed. Humanitas, p. 270).

Asadar, ratiunile pentru care reforma calendarului era considerata gresita sunt:

  • reforma se facea din cauze si pricini ne-patristice;
  • produce tulburare in popor;
  • produce neoranduieli legate de cursivitatea praznicelor, pe termen lung.

Nu pentru ca ne scoate din sobornicitate si pentru ca ne lipseste de har! Acestea sunt legate abia de schimbarea datei pascaliei! Doar prin decizia de a praznui Pastile separat de Biserica Ortodoxa Universala, doar prin iesirea din sobornicitate si din randuielile stabilite la Niceea privitoare la Pasti, abia asa s-a pus problema unei virtuale (deci nu implinite, realizata) schisme initiata insa (NOTA BENE) nu de marturisitorii Predaniei, ci de inovatori!

Iata deci alta dovada a discernamantului si a constiintei marturisitoare a lui Mircea Vulcanescu – faptul ca nu ei, fideli traditiei, amenintau cu o schisma sau initiau o astfel de miscare (!), ci ca sinodalii inovatori s-ar fi pus, singuri, in schisma, daca ar fi afurisit gruparea condusa de Nae Ionescu:

Cat priveste amenintarea cu afurisenia pe 40 de zile, Sinodul nu ne poate zvarli o asemenea anatema, caci ar afurisi, implicit, toate celelalte biserici ortodoxe deopotriva cu care am pastrat neschimbata aceeasi predanie; si aceasta ar insemna proclamarea oficiala drept schismatica a bisericii romanesti… Astfel, biserica romaneasca, in prezent, virtualmente schismatica, ar deveni schismatica in chip manifest si categoric. De fapt, daca invatatura pe care o marturisim e falsa, Sinodul n-are decat sa afuriseasca. Am cerut-o si o repetam, constienti ca faptul n-ar putea duce decat limpezirea lucrurilor. Suntem insa siguri ca nu o va face, pentru ca nu mai are dreptul sa o faca. Facand-o, se scoate pe sine din ecumenicitate – cum am aratat, iar noi ramanem pravoslavnici, in biserica parintilor nostri. (din Raspuns carte P.S. Vartolomeu…)

Intr-adevar, Sinodul BOR nu numai ca nu a afurisit gruparea lui Nae Ionescu, ci a renuntat la pascalia romaneasca, revenind la pascalia ortodoxa. Asadar, Sinodul BOR a ramas in ecumenicitate si in Biserica Ortodoxa Universala.

De remarcat insa caracteristica autentica a duhului marturisitor, asa cum avea sa-l formuleze apoi si Cuviosul Paisie Aghioritul: a spune adevarul in interiorul Bisericii, pana cand, la limita tragica, vrajmasii adevarului se scot pe ei insisi singuri din aceasta. Niciodata a te rupe de Biserica pentru a fonda grupari schismatice!

Ca scopul campaniei dusa de Nae Ionescu si ceilalti marturisitori a fost revenirea la Pascalia ortodoxa o atesta insusi filosoful, remarcand efectul marturisirii:

Restabilirea ecumenicităţii

Direcţiunea Sfântului Sinod a trimis tuturor ziarelor o încunoştinţare, arătând că, pentru anul ce vine, Sfintele Paşti se va prăznui la 20 aprilie. Pentru a înţelege semnificaţia acestui fapt, vom aminti că 20 aprilie însemnează, pe vechiul calendar, 7 aprilie, şi că 7 aprilie este tocmai data indicată de vechea Pascalie. Vasăzică, la anul vom prăznui cu toţii Paştele, în ecumenicitate, laolaltă cu toţi creştinii pravoslavnici. Şi mai este un fapt care trebuie relevat. Data prăznuirii Paştelor pentru anul ce vine a fost stabilită printr-o înţelegere a Patriarhiei noastre cu Patriarhia Ecumenică din Constantinopol… Ce am cerut noi?

1) Să prăznuim Paştele în ecumenicitate…

2) să nu prăznuim Paştele înaintea evreilor…Este adevărat că, de data aceasta, a intervenit însuşi părintele patriarh… (sursa)

Ceea ce s-a cerut si ceea ce s-a obtinut a fost revenirea la Pascalia ortodoxa. Pericolul a trecut, inovatorii nu au avut castig de cauza, Biserica Ortodoxa Romana a ramas Biserica Pravoslavnica.

Mai mult, la inceputul campaniei Nae Ionescu citeaza chiar celebrul Sighilion patriarhal din 1583 care, printre alte anateme aduse invataturilor catolice, anatemizeaza si calendarul gregorian, latin, care includea, evident, o pascalie schimbata. Asadar, nu se poate spune ca Nae Ionescu si ceilalti nu cunosteau istoria bisericeasca si sinoadele in materie. Stiind aceleasi lucruri pe care le invoca si schismaticii zilelor noastre, esentialul pentru ei, o spunem cu riscul de a ne repeta, a fost pascalia, care facea ca Biserica noastra sa se afle in sobornicitate sau in afara ei. Calendarul indreptat nu era bun, insa nu au considerat ca este nevoie sa faca inca o campanie pe tema revenirii la vechiul calendar, nici in momentul in care Sinodul a dat inapoi in problema pascaliei, in anul 1929, nici in momentul introducerii lui, cu cativa ani mai devreme. Acestea sunt faptele istorice, aceasta este marturisirea iubitorilor Traditiei si Predaniei ortodoxe.

Si mai trebuie aratat un lucru esential: Sighilionul patriarhal din 1583 nu se putea aplica Bisericii Ortodoxe Romane din perioada interbelica, asa cum nu se poate aplica nici BOR din prezent! Pentru simplul motiv ca B.O.R. nu a avut niciodata adoptat, integral, calendarul gregorian sau latin! In perioada interbelica, chiar si cand a avut anomalia legata de pascalie, BOR avea ”calendar iulian revizuit” iar acum are calendarul gregorian doar in parte, avand Pascalia praznuita pe calendarul vechi. Ne aflam, asadar, intr-o situatie canonica noua pentru care Sinoadele istorice invocate de zelotii schismatici nu se aplica. Se aplica, in schimb, hotararea pan-ortodoxa de la Moscova din 1948, care a oranduit co-existenta unor calendare diferite dar existenta unei singure date a Pastilor, cea conforma Predaniei.

Referitor la sintagma care i se atribuie lui Mircea Vulcanesc: “nu avem sinod”. In realitate, asa cum am aratat, Mircea Vulcanescu si ceilalti nu faceau decat sa constate o virtualitate (deci nu un fapt implinit!): decizia de a sarbatori Pascalia diferit fata de Soborul Bisericilor Ortodoxe (deci iarasi, este vorba despre Pascalie si nu despre calendar!) nu facea decat sa puna Sinodul intr-o pozitie in raspar cu intreaga ortodoxie. Virtualitatea NU a devenit realitate, Sinodul a revenit la Pascalia ortodoxa iar marturisitorii nostri au ramas, prin biruinta lor, atat in Biserica Luptatoare cat si in cea Triumfatoare, din cer.

Selectam insa un ultim citat din Mircea Vulcanescu pentru a vedea duhul in care acesta marturisea si ce distanta este intre duhul marturisirii autentice a Predaniei si duhul zelotismului care ii agita pe cei care ar fi trebuit sa ia aminte la Sfinti Inchisorilor…

Ce vom face noi, faţă de această stare grea, în care chiriarhii noştri au adus Biserica? Nu vom pierde nădejdea, căci Domnul Nostru Iisus Hristos este Domnul răbdării şi al milei fără de sfârşit. Ne vom îndrepta către Sinod şi,… vom spune, din inimă fiiască rostind:

Prea Sfinţilor Părinţi, Învăluiţi de autoritatea ştiinţei, nimeni nu vă mai recunoaşte căpetenii,

Învăluiţi de nimbul de lumină al Duhului Sfânt, da.

Voi sunteţi semnul unei alte autorităţi decât cea lumească, şi

Nu se cade s-o dispreţuiţi, trecându-i înainte alte temeiuri şi alte autorităţi.Voi nu vorbiţi nici astronomilor, nici ateilor, oricât de supuşi, ci numai celor care cred şi mărturisesc Treimei.

Căci voi sunteţi sarea Pământului şi, dacă sarea-şi pierde Darul, cu ce se va săra?! Uitaţi, deci, glasul veacului şi al ştiinţei, daţi pas credinţei, scoateţi candela de sub obroc, ca toţi să cunoască precum că sunteţi întru El, prin aceea că aveţi dragoste întru voi. Voi n-aveţi a vă potrivi nimănui şi toţi au a se potrivi darului fără măsură. (sursa)

Ce distanta intre atacurile bezmetice si ignobile la adresa arhiereilor nostri, intre meschina sapatura dupa semnaturi puse cu ani in urma pe o serie de acte care oricum nu sunt sinodale, si aceasta pilda a dreptului marturisitor…

Concluzii

Marele rau pe care il fac cei care se folosesc de frumoasa biruinta din perioada interbelica a marturisitorilor Predaniei este ca o falsifica pe aceasta si lipsesc poporul binecredincios de un reper esential. Pentru ca noi trebuie sa urmam marturisitorilor si nu zelotistilor care se folosesc in mod iezuit de citate trunchiate si de sfintele moaste ale Martirilor din inchisori.

Asadar, daca vrem sa avem parte de marturisitorii Predaniei si de Sfintii Inchisorilor, sa urmam lor, intelegand ca schimbarea calendarului a fost o decizie nepotrivita Traditiei ortodoxe, provenita dintr-un duh ne-patristic de innoire, dar ca:

  • esentiala este pastrarea Pascaliei randuita de Sfintii Parinti si sobornicitatea praznuirii,
  • ca trebuie sa ne opunem atat tentativelor ecumeniste de schimbare a datei Pastilor cat si derivelor zelotist-schismatice, ambele fiind pericole care duc la acelasi rezultat, parasirea Bisericii si tradarea Predaniei,
  • ca Biserica Ortodoxa Romana are Pascalia randuita de Sfintii Parinti si este Biserica Deplina, cu Har Deplin, cu Taine Depline, cu ierarhi martiri (episcopul Grigorie Leu e doar unul dintre ei), preoti sfinti marturisitori (Ilie Lacatusu, Daniil-Sandu Tudor, Gherasim Iscu, Ilarion Felea, Marcu Dumitru, Gheorghe Calciu, si cati altii…), martiri (Mircea Vulcanescu, Valeriu Gafencu s.a.) si mari cuviosi (Cleopa, Paisie Olaru, Arsenie Boca, Ioanichie Balan, etc, etc, etc. – nenumarati!) si mari duhovnici contemporani (Justin Parvu, Arsenie Papacioc, Adrian Fageteanu) toti acestia fiind roade vadite ale Duhului care nu se impiedica de un calendar care e gresit in parte,
  • ca Duhul sfinteste chiar si cu acest calendar gresit, dovada fiind sfintirea Agheasmei Mari de la Boboteaza,
  • ca daca vrem sa avem, cu adevarat, parte cu Sfintii Inchisorilor, trebuie sa le urmam pilda pana la capat, ramanand in Biserica si lasand putregaiul ecumenist sa se taie singur din Trupul lui Hristos.

Ioan Bucur

Legaturi:


Categorii

Biserica la ceas de cumpana, Marturisitorii si Sfintii inchisorilor, Meditatii duhovnicesti, Mircea Vulcanescu, Parintele Daniil Teodorescu (Sandu Tudor), Razboiul nevazut, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

97 Commentarii la “CE AU SPUS, IN REALITATE, MARTURISITORII ROMANI INTERBELICI DESPRE PROBLEMA PASCALIEI SI A CALENDARULUI

<< Pagina 1 / 4 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. HRISTOS A INVIAT!

    Exceptional articol! Si foarte bine documentat. Sa luam aminte la exemplul fratilor de la razbointrucuvant, care in vremurile acestea de mare tulburare, in care multi se pot sminti, au binevoit sa se osteneasca cu aceste articole folositoare. Sper ca, prin intermediul acestor marturii, se vor linisti apele. Imi pare foarte rau pentru ce se intampla cu fratele Danion, insa exagerarile si duhul sterp al corectitudinii il urmareau de mult timp (chiar si inainte de problema cu calendarul). Situatia nu este decat o urmare fireasca a marturisirii prin vorbarie si ATAT. Vorbaria singura duce la rationalism si in cele din urma, la schisma si erezie. Dumnezeu sa il ierte!
    Pentru cei care prefera sa lase situatia “asa cum este”, din frica de “judecata” – sa stiti ca suntem DATORI sa cercetam cu multa luare aminte (sa cercetam, nu sa judecam), persoanele de la care primim invatatura, spre ale caror cuvinte ne indreptam increderea, atat mireni, cat si duhovnici. Traim niste vremuri in care vrajmasul este mult mai perfid ca inainte. Nu observati ca adevarul nu mai este atat de clar delimitat de minciuna? Au inceput sa apara fructe stricate chiar in mijlocul pomilor infloriti. Insa nu va ingrijorati, fructele stricate cad singure, daca nu se indreapta. Toti trebuie sa avem mare grija. Parerea mea este ca, pe vremuri, oamenii mergeau pe un pod, raul era la stanga, iar binele la dreapta. Astazi nu mai mergem pe un pod, ci pe o sfoara subtire de tot, de pe care poate aluneca oricine. Chiar si cei care ni se par cei mai mari marturisitori ne pot dezamagi (si inca ce dezamagire…)
    Recomand calduros cartea Sfantului Ignatie Briancianinov – Faramiturile Ospatului, in special capitolele despre ASCULTAREA de duhovnici si invatatori. Ar fi frumos daca ati posta un articol cu cateva extrase din acea carte minunata.

  2. Hristos a inviat!

    Foarte potrivit acest articol, pentru ca lamureste lipsa de indreptatire duhovniceasca a celor care vor sa provoace schisma in Biserica. Un lucru totusi nu pot intelege: de ce e gresit calendarul nou? Cunoastem cu totii explicatia parintelui Cleopa. Calendarul e un instrument, asadar indreptarea lui nu are nimic “nepatristic”. Iata si un citat, pentru exemplificare:

    “INVATACELUL: As vrea sa stiu daca a fost nevoie de indreptat calendarul cel vechi (iulian), caci cei ce tin pe stilul vechi zic ca nu trebuia schimbat.

    PREOTUL: Calendarul vechi nu s-a schimbat, ci s-a indreptat, caci avea mare nevoie de indreptare. Acest calendar a fost intocmit de filosoful pagan Iulian Sosigene din Alexandria, in anul 44, inainte de venirea Domnului, din porunca imparatului Romei, Iulius Cezar. Acest calendar a fost intocmit si asezat la acea vreme, potrivit cu izomeria (echinoctiul), care era la data de 24 martie si 24 septembrie. Dar dupa intocmirea acestui calendar, astronomii cei vechi au observat ca acest calendar ramanea in urma, fata de calendarul ceresc, la 300 de ani, cu o zi si o noapte, iar unii mai noi au dovedit ca la 134 de ani, calendarul iulian ramanea cu o zi si o noapte in urma.”

    …si multe altele asemenea, pe care sunt sigur ca le cunoasteti si fratiile voastre. Asadar, unde e eroarea adoptarii unui calendar nou, atunci cand cel vechi e inexact?

  3. “Nu pentru ca ne scoate din sobornicitate si pentru ca ne lipseste de har! Acestea sunt legate abia de schimbarea datei pascaliei! Doar prin decizia de a praznui Pastile separat de Biserica Ortodoxa Universala, doar prin iesirea din sobornicitate si din randuielile stabilite la Niceea privitoare la Pasti, abia asa s-a pus problema unei virtuale (deci nu implinite, realizata) schisme initiata insa (NOTA BENE) nu de marturisitorii Predaniei, ci de inovatori!”

    Sa inteleg asadar ca biserica Finlandei este iesita din sobornicitate si cazuta din har? De ce suntem in comuniune cu o biserica pe care toti marturisitorii interbelici o socotesc cazuta din har?

    E multa fatarnicie in acest articol, asa documentat cum este!

  4. @ Andrei:

    Adevarat a Inviat Hristos!

    Multumim dragostei fratiei tale, dar nu la noi trebuie sa se ia aminte, nu suntem un exemplu.

    Avem deja capitolele respective, chiar de acum vreo 3 ani postate pe site:
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/05/02/o-viata-de-ascultare-pe-langa-un-batran/
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/05/02/viata-dusa-urmarind-sfaturile-duhovnicesti/

  5. Scopul frate Paul! Scopul introducerii calendarului a fost unul marsav! Schimbarea in sine, nu a fost rea! Se aducea calendarul in uz, cel omenesc, mai aproape de cel ceresc, infaptuit de Dumnezeu!

    Anumite lucruri omul nu va putea niciodata sa le inteleaga; de pilda, π-ul aproximat este 3.14, dar noi stim ca cifrele dupa virgula sunt infinite!
    La fel si cu calendarul! Unul perfect nu exista, asa ca cel infaptuit de om va ramane intotdeauna in urma calendarului ceresc!

    Chiar Galaction Cordun, intaistatorul stilistilor slatioreni, zicea in 1916, “pentru introducerea acestui calendar sau mai bine pentru uşurătatea introducerii lui, ne trebuieşte cel puţin 80 la sută inteligenţi în popor, cu o raţiune a lucrărilor serioase mai dezvoltată ca să se poată face aces pas înspre progres (dacă poate fi numit astfel), fără a se simţi vreo împotrivire cât de mică.”

    Poporul atunci a inteles ca li se schimba “religia”, ca s’au dat cu “catolicii”, s.a.m.d.

    La fel si’n Rusia, poporul a percepit schimbarea calendarului ca o impunere venita din partea puterii bolsevice prin asa zisa Biserica Vie!

    Mai adauga si motivele unor forte oculte, ca masonii, si rezultatul este schisma!

    Gandeste-te numa’ la Principatele Romane! Ce bucurie a fost pentru romani aceasta unire! Fautorul acestei uniri, Alexandru Ioan Cuza, a fost mason!

    Sa ne gandim la revolutia franceza! Poporul infometat n’a mai rezistat asa ca s’a revoltat! Fortele masonice si iluministe au stiut sa manipuleze norodul si au preluat puterea! La fel a fost si’n ’89!

    Scopul bun in sine, in “mainile” unor oameni aduce schisma si tulburari…

  6. fain articol. multe din cele de aici. indiscutabil. citim cu placere.
    problema mea in ceea ce va priveste e chestiunea fonturilor si a culorilor. e oarecum deranjanta. e doar o chestiune de estetica.

    in rest, luptati fratilor!

  7. Atitudinea traditionalista ar trebui sa fie alta. Nu spunem ca e cazuta din har nici Biserica Finlandei, e o stare foarte delicata a Bisericii, pe care o toleram, alaturi de celelalte nereguli. Daca maine UE ne-ar impune schimbarea calendarului si in privinta pascaliei, ar aparea sigur din nou sminteli grave, dar totusi sunt sigura ca traditionalistii nu ar face schisma pt asta, ci cel mult in cazul unirii de facto, (inclusiv Sf Impartasanie) cu alti eretici.

  8. @ Ingrid:

    Va multumim pentru cuvintele “frumoase”. Ne pare rau ca ati trecut la jigniri asa de repede dupa laudele de acum putina vreme, doar fiindca aici nu va mai convine. Dar cum bine ziceau parintii filocalici, cand cineva te lauda astazi, tu pregateste-te de ocara de maine.

    Hristos a inviat!

  9. Pingback: “RAZBOI INTRU CUVANT”: MARTURISITORII ROMANI INTERBELICI DESPRE PROBLEMA PASCALIEI SI A CALENDARULUI « Saccsiv’s Weblog
  10. @ingrid: scopul articolului nu a fost sa spuna, asa cum spun schismaticii, ca X are har si Y nu. Scopul a fost sa prezinte in mod adecvat episodul istoric al marturisitorilor interbelici care s-au opus schimbarii datei pascaliei si care au criticat schimbarea calendarului, ca actiuni seculare asupra Bisericii. Aceasta este argumentatia lor pe care nu am facut decat sa o rezumam. Biserica Finlandiei este un caz separat, si in Biserica randuielile canonice nu sunt Codul Napoleonian, adica un cod juridic ce se aplica impersonal si fara sa se ia seama la conditiile particulare, istorice etc. Este evident insa ca, inclusiv prin prisma cazului interbelic romanesc, nu avem cum sa privim cu ochi buni cazul finlandez. Nu este bine, este gresit ce se face acolo, ortodoxia este profund afectata. Dar, dincolo de aceasta, nu stim, pentru ca nu suntem competenti, sa ne pronuntam asupra harului… Lasam asta pe seama celor care se nevoiesc pana la sange in vorbirea cu Dumnezeu si in slujirea Lui, de la care nadajduim luminare si pentru noi in zilele rele.

  11. @Vasile:

    Totusi, in ravna apararii Bisericii de zelotismul schismatic, sa nu justificam unele lucruri cam greu de acceptat. Nu doar scopul introducerii noului calendar a fost gresit, ci si premisele si mijloacele, si cam totul. Dar una este o greseala (partiala si aceea) si alta este anatema sau despartirea de Biserica. Una este istoria reala, plina de nuante, si alta este ideologia zelotista care rescrie si falsifica istoria.

    Pe scurt: una din ratiunile introducerii noului calendar a fost ca era mai bun dpdpv astronomic. Interbelicii (care erau, de altfel, atat heliocentristi si care, nota bene, considerau ca da, calendarul gregorian e mai bun astronomic) au respins acest argument astfel: calendarul bisericesc are alte ratiuni decat cele stiintifice. Stiinta, failibila prin excelenta, nu are a se amesteca cu ratiunile si randuielile bisericesti. Mai mult, Parintii erau constienti ca tipul de calendar folosit de ei (iulian) avea neajunsuri, insa nu au considerat necesar sa le corecteze, taind zile, tocmai pentru motivul de a nu starni tulburari in Biserica. Biserica nu este loc de aplicare a descoperirilor stiintifice si de aplicat reforme…

  12. Sa presupunem ca BOR ar trece la calendarul vechi,ar fi urmatoarele avantaje:
    -stilistii ar veni la Biserica mama
    -am sarbatori (Craciunul,Boboteza,etc)impreuna cu:Sf. Munte Athos,Biseica Sf. Mormant,cu B.O.Rusa.Ar fi o comuniune intre ortodocsi(nu vad nimic rau in asta)!

  13. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Revista blogurilor in cazul smintelii provocate de Danion Vasile prin conferintele sale pe problema calendarului. MAI MULTE INREGISTRARI AUDIO SI VIDEO SI PRIMELE NOASTRE COMENTARII
  14. @Rodica: evident ca nu ar fi nimic rau. Dar e nerealist. Si stilistii din alte cauze decat de calendar nu sunt in comuniune cu noi… Calendarul este doar un pretext pentru o ravna zelotista.

    Ca sa exemplificam incoerenta si invalmaseala mintii produse de acest tip de zelotism, citam aici dintr-un comentariu (acum sters) de pe un blog pro-stilist:

    Sa va mai adaug eu ceva? Cineva care a fost la Ierusalim acum un an sau doi imi povesteste ca a nimerti intr-un grup de stilisti slătioreni. Aceia aveau binecuvantare de la un episcop al lor, ziceau ei, de a se impartasi la Sf. Mormant. Aceatsa desi ei zic ca nu e har in Bisericile „oficiale” si cele in comuniune cu ele. De praznicul respectiv (Aratarea Domnului) au slujit la Sf. Mormant opt arhierei, intre care unul din Sinodul BOR, mai precis IPS Teodosie. Slatiorenii s-au imparasit chiar din mana IPS-ului Teodosie. Exista si poze, inteleg, de la acest eveniment.
    Eu insusim i-am vazut asta vara la Ierusalim pe slatioristi ca participau la Liturghiile de noapte de la Sf. Mormant. Si la acele Dumnezeiesti Liturghii cine slujeau? in mai multe nopti au slujit singuri (inconjurati de proprii diaconi si de cate unul-doi preoti de la Sf. Mormant) episcopi veniti din Grecia sau Cipru, toti aflati pe noul calendar. Cum se face una ca asta, ca slatioristii statau acolo Liturghie? Ce cauta la slujbele noastre daca nu avem har? De ce sunt asa de ipocriti?
    BOSV-ul este in comuniune cu chiprianitii din Grecia. L-am intrebat pe un episcop chiprianit cum de sunt in comuniune cu ei, pt ca eclesiologia chiprianita accepta harul si la cei de pe noul calendar, insa BOSV-ul are pozitii mateite (adica spune ca nu e har la cei pe noul, in BOR etc). A dat un raspuns evaziv, si anume ca in Romania e mai mult ecumenism decat in Grecia. Dar amre parte din Grecia tine direct de Patriarhia Ecumenic. Deci este o aberatie de raspuns.
    Cat despre problem datei Pastelui, nici nu merita continuat. BOR are calendar mixt. Pastele si sarbatorile miscatoare sunt pe vechiul caledar, deci nu se incalca vreun Sinod Ecumenic.
    Sunt absolut de acord ca schimbarile de calendar, care strica unitatea cultica (dar nu si dogmatica) a Bisericii, trebuiau facute doar cu un sinod Panortodox. Nu cu intruniri, comitete si comitzii interortodoxe dupa trendul protestant si lumesc si nereprezentative la nivel panortodox (adica la nivel ecumenic).
    Sunt de acord si ca schimbarea ciclului mineatic s-a facut la presiuni lumesti, deci serghianiste. Dar acesta nu este un motiv ca sa spui ca nu este har la cei care au calendar mixt, asa cum are BOR-ul.
    Iertati si sa fiti iertati!
    Hristos a inviat!

    Comentariu prin Marian — aprilie 7, 2010 @ 11:42 pm

    Intelegi acum ca problema stilistilor nu este calendarul? Si ca discutiile nu se pot duce, cu ei, pe fond? Pentru ca alta e problema acolo… Din nefericire.

  15. Admin, cititi scrisoarea Patriarhului Tikhon din 1919 catre Patriarhul Ecumenic (pe blogul lui Rafael Udriste), unde se vorbeste despre o viitoare schimbare a calendarului (inainte de enciclica din 1920 si conferinta din 1923)! Si Patriarhul Tikhon, cand a cerut aceasta schimbare, n’a facut-o din motive masonice ci din motive practice, vazand ca statul sovietic a trecut pe nou!

    Bineinteles ca Sfantul a vrut ca schimbarea sa fie facuta printr-un sinod pan-ortodox si cu acordul norodului, ca sa nu iasa schisma, ca cea a rascolnicilor din secolul 17, insa stim bine cum s’a facut si de cine s’a facut!

    Mai bine nu se facea! Ce bine era daca se facea cu “cap”!

    Ortodoxia insa a trecut si va trece peste toate incercarile vrajmasului, pasind pe calea imparateasca, nici la dreapta-dreapta, nici la stanga-stanga!

    Cititi doar perioada ariana… am fi niste

  16. Va multumesc pentru ca publicati astfel de articole! Este mare nevoie de asa ceva in zilele noastre, in care alfel am fi doborati de atatea informatii. Eu am auzit ca Romania este numita Gradina Maicii Domnului; nu cred ca are nici o legatura cu calendarul, ci dimpotriva, ma duce cu gandul la alt fel de sentimente, mai duioase.

  17. @ Vasile
    “Poporul atunci a inteles ca li se schimba “religia”, ca s’au dat cu “catolicii”, s.a.m.d.”
    Sa-ti fie rusine pentru ce insinuezi , anume ca poporul era prost si nu stiau cum stau lucrurile !
    Citeste parerea lui Mircea Vulcanescu in aceasta problema aici , la pagina 19 , penultimul paragraf :
    http://www.scribd.com/doc/10473163/Problematica-legat-de-calendarul-Bisericesc-articole-de-Nae-Ionescu-Cuvantul-1929-i-Mircea-Vulcnescu-
    Mare diferenta , fericitul martir Mircea Vulcanescu considera “nesocotitorii credintei ortodoxe” pe membrii sinodului si strajerii ortodoxiei pe credinciosii care cu “minunata indaratnicie” pastreaza comoara de mult pret si se delimiteaza de duhul innoirilor !

  18. @Ingrid, biserica Finlandei pe langa problema legata de data Pastelui, mai are multe alte probleme. Homosexualitatea de exemplu, nu este vazuta ca un pacat. Nu se dau canoane ptr nici un pacat, impartasania este continua. La toate astea mai trebuie adaugat ceva?

  19. Felicitari pentru postarea acestui articol si nu pot decit sa apreciez efortul vostru si mai ales duhul si lumina in care va exprimati opiniile!

    Dincolo de acestea v-as ruga sa detaliati putin acest fragmen din comentariul vostru:

    “Interbelicii (care erau, de altfel, atat heliocentristi si care, nota bene, considerau ca da, calendarul gregorian e mai bun astronomic) au respins acest argument astfel: calendarul bisericesc are alte ratiuni decat cele stiintifice”

    Doamne Ajuta!

  20. @tutenes:

    E bine ca i-ai descoperit pe marturisitorii din interbelic, insa nu e bine ca ii folosesti intr-o directie in care ei nu au mers. Noi am dat citate mult mai dure si mai tari fata de Sinod decat ce arati acolo. Apropo, citatul corect la care faci referire este:

    Care este, acum, situaţia SfântulSinod al Bisericii noastre?… Despre a cărui alcătuire, spune mitropolitul Gurie astfel: ,,nu toţi chiriarhii erau la şedinţă; unii din cei prezenţi cereau amânarea, iar o parte a fost de părere să se sărbătorească la 5 mai. Şi la şedinţă n-a fost patriarhul”… Întrebăm: în această situaţie, mai poate fi vorba de ,,duh de răzvrătire”, de ,,conservatism idiot” din partea poporului şi de ameninţări din partea Sfântului Sinod? Cine sunt nesocotitorii credinţei ortodoxe? Şi cine străjerii ei?… Încă o dată minunata îndărătnicie a credincioşilor ortodocşi întru păstrarea „comorii de mult preţ” se dovedeşte a fi un formidabil răspuns lumescului ,,duh al înnoirilor”.

    Dupa cum se arata si aici, adoptarea pascaliei romanesti a suferit si de un viciu de procedura, pentru ca a fost luata in lipsa patriarhului si in conditiile in care o parte din ierarhi voiau pascalia “pe vechi”. Sau partea asta a istoriei iti scapa? Da, exista un duh al innoirilor si da, exista o rezistenta din partea drepcredinciosilor. Dar ce legatura aveti voi cu acei credinciosi? Pentru ca Vulcanescu vorbeste aici despre credinciosii care nu primeau pascalia pe 31 martie, nu de cei care au respins in corpore calendarul vechi. Reamintim – calendarul revizuit se introdusese in Romania din 1924, de mai bine de 5 ani, asadar.

    Mai mult, in Cuvantul lui Nae Ionescu scriau multe fete bisericesti si gruparea lor avea legaturi apropiate cu arhierei ai vremii. Nu folosi, asadar, pilda marturisitorilor din interbelic pentru propriile rataciri stiliste.
    Nu spuneti voi ca vreti adevarul? De ce, atunci, il prigoniti? De ce nu vedeti adevarul, clar ca seninul cerului?

  21. @Narcis:

    In seria de articole care se gaseste la linkul http://www.scribd.com/doc/10473163/Problematica-legat-de-calendarul-Bisericesc-articole-de-Nae-Ionescu-Cuvantul-1929-i-Mircea-Vulcnescu- vei gasi pasaje din care reiese faptul ca 1. Mircea Vulcanescu si ceilalti (credem ca si Nae Ionescu) considerau ca pamantul se invarte in jurul soarelui – deci erau heliocentristi; 2. ca, din punct de vedere pur astronomic calendarul gregorian era mai exact ca cel iulian dar 3. calendarul gregorian nu era bun pentru Biserica, deoarece aceasta avea propriul sau calendar, randuit de Parinti si pastrat prin Traditie.

  22. Mare frică,mare şi profundă nevoinţă, multă cunoştinţă, experienţă duhovnicească şi prevedere, multă sfătuire cu cei mai de seamă trăitori şi împlinitori ai trăirii autentice, a smereniei şi ascultării socot că ne trebuie atunci când cutezăm să vorbim public despre probleme ca aceasta în care sunt implicate şi alte bisrici şi popoare,peste care timpul a trecut şi a dat răspuns prin dovezi ale sfinţeniei în ele. Martirii nu cer îndreptarea calendarului ci a vieţii personale.Ne cer să fim atenţi nu la calendar ci la ceia ce va înlocui comunismul.Cum de a fost posibilă întoarecrea la ortodoxie într-o biserică lipsită de har din experienţele hinduiste ale yoghinilor ?

  23. Tutenes, am ajuns sa discutam pe 3 bloguri concomitent! 🙂

    Ti-am mai spus ca Nae Ionescu si Mircea Vulcanescu au marturisit Adevarul, in Biserica Ortodoxa Romana pentru unitatea Bisericii Ortodoxe Romane cu Sobornicitatea!

    Acestia nu s’au rupt de Biserica cautand sa devina episcopi, asa cum facea Glicherie in Grecia prin anii ’30!

    Uite ceva interesant! Voi ziceti ca v’ati despartit de Biserica din cauza schimbarii calendarului! Ei bine, schimbarea calendarului constituie erezie?
    Poate imi vei zice de evenimentele din ’26 si ’29! Ti-am demonstrat ca a fost o greseala (si o greseala canonica (si chiar eretica as spune, gandindu-ma la Fericitul Augustin) nu duce “automat” la pierderea Harului), ierarhii sesizand rezistenta unor oameni marturisitori ca Nae Ionescu si Mircea Vulcanescu, intorcandu-se inapoi la pascalia alexandrina!

    Vazand ca Biserica Ortodoxa Romana, s’a intors inapoi la pascalia alexandrina, DE CE GLICHERIE VROIA “EPISCOPI” PENTRU GRUPAREA SA?

    Acel canon 15 dat la Sinodul I-II zice de intreruperea comuniunii in caz de EREZIE!

    Ori ce erezie exista atunci? Pascalia era la locul ei, dogmele erau la locul lor! Putem zice ca doar calendarul constituia abatere tipiconala dar in nici un caz nu exista NIMIC ERETIC!

    Calendarul a fost mai important decat unitatea Bisericii! Si vedem rezultatele, 11 grupari stiliste in Grecia si 5 in Romania! Toate lupta pentru “Adevar”, desi Adevarul e Unu!

    Daca’mi permiti sa fac o paralela, protestantii cu Biblia iti arata “adevarul”, stilistii cu canoanele si anathemele!

    Calea imparateasca e solutia fratele meu, nici la stanga, nici la dreapta!

  24. Ok, asa am inteles si eu insa trebuie sa remarc ca aici intra in contradictie cu Sfintii Parinti care erau geocentristi, adica in Adevarul revelat nu cel “descoperit” de Copernic .

    Stiu ca pentru multi e absurd sa crezi ca pamintul e fix, in mijlocul universului insa acesta este adevarul pe care s-au bazat si Sfintii Parinti de la Niceea si multi dupa ei. Daca am putut face Pamintul calator prin univers , putem relativiza multe…

    Cu toate acestea nu putem decit sa speram ca ne vom ridica si noi la nivelul lor de marturisire atunci cind se va pune problema schimbarii pascaliei pe considerente europene, globalizatoare…

    Doamne Ajuta!

  25. Stiu ca e OFF topic, dar cred ca e bine sa se spuna si lucrurile astea.

    Am fost de Pasti la Ierusalim. M-am intors acum 2 zile. Ar fi enorm de spus si povestit. Toti din grup am fost de acord ca in 6 zile am trait cit in 10 ani datorita valmasagului urias de sentimente noi, de conflicte, interese, credinte, popoare inghesuite toate pe o suprafata extrem de mica. Acolo totul iese la suprafata: lupta crestinilor de a-si mentine locurile sfinte, ura satanica a evreilor, debandada spirituala a musulmanilor (care insa la o adica, pun mult mai putine probleme crestinilor decit evreii).

    Trebuie sa fac insa urmatoarele observatii:
    1.De la an la an este din ce in ce mai greu de ajuns la Sf. Mormint din cauza politiei evreesti care, sub pretextul mentinerii ordinii, nu permite accesul decit unui foarte mic grup de oameni si ierarhi in biserica. Dupa o dimineata(Simbata) in care ne-am calcat in picioare sa ajungem la mormint, dupa ce am traversat bariera dupa bariera (politistii baricadasera strazile si ne opreau la fiecare dintre ele), dupa ce au cazut oameni, pe jos si au fost literal calcati in picioare, dupa ce am avut vre-o vciteva atacuri de claustrofobie in multime, dupa urlete, coate, imbrinceli, (rusii si mai ales rusoaicele erau foarte agresive), dupa ce am intrat in panica cind o femeie din grupul nostru care venise cu toti cei 3 copii, din care unul avea mai putin de 1 an, era sa fie strivita de zid, dupa toate astea ne-am trezit dati afara din cetatea Ierusalimului! N-aveti idee ce satisfactie se citea pe fetele politistilor evrei. Ce triumfatori si mai ales batjocoritori erau. Ne minasera afara ca pe niste oi. Ca pe o turma de animale. Efectiv!! Asta se intimpla pe la 9 dimineata. DUpa care, am incercat alte modalitati sa re-intram in cetate! Portile erau inchise. Pina la urma cuiva i-a venit ideea sa mergem pe poarta care dadea in cartierul musulman (Ierusalimul vechi este impartit in 3 cartiere: crestin, musulman si evreesc). Am gasit-o deschisa, am intrat si ne-am trezit foarte aproape de casa noastra (care era aproape de mormint). Tot acolo era o minastire greceasca. Grecoaicele de acolo cind ne-au auzit vorbind greceste, chiar daca le-am spus ca sintem romani s-au purtat foarte amabil. Si asa se face ca dupa acoperisul acelei minastiri eu si incaun roman din grup am putut sa vedem Sf. Lumina AFARA din biserica. Pe bratul crucii celei mari care se afla pe cupola mica a aparut o lumina globulara galben -verzuie clara, stralucitoare, (in ciuda faptului ca era un soare stralucitor la 2 dup-amiaza -de fapt era cam 2 fara ceva). apoi la foarte scurt timp am primit si lumina (am inteles ca erau oameni in biserica care in momentul aprinderii luminii au sprintat ca sa o aduca afara multimii). Este adevarat ca nu arde. Primele minute dupa ce am aprins luminarile dadadea numai o caldura placuta, asta in conditiile in care noi nu ne aflam in biserica. Insa cel mai frumos lucru a fost dupa aprinderea luminii.Dupa ce a fost adusa lumina, o bucurie si un sentiment de triumf s-a instaurat in toata multimea aia, obosita, care cu citeva minute inainte se calcase in picioare, disperata ca nu ajunsese la Biserica, arabii crestini (absolut extraordinari, mi-au placut foarte mult!!) venisera cu tobe, si cimpoaie scotiene( ramasite al fostei dominatii britanice),cintau si bateau din tobe in cinstea Luminii Sfinte, eram cu totii fericiti, uitaseram cu totii de oboseala si umilinta. Si atunci am vazut moacele politistilor. Si nu era o inchipuire: aratau infrinti! Suparati, tristi, tacuti. Faceau un contrast mare cu noi astilalti. Si trebuie sa recunosc ca am avut o doza de sadism in mine cind am inceput sa-i salut cu gura la urechi cu: Hristos Anesti! Atunci am inteles un lucru: ca nu este asa de important sa fii fizic, cu trupul la Mormintul Mintuitorului, nici chiar sa vezi Sf. Lumina, pina la urma nu este atit de important, ci important este ce se intimpla in sufletul omului. Si ca chiar daca evreii vor reusi sa interzica complet accestul la mormint, atita timp cit va mai exista credinta in suflete Lumina va cobori intotdeauna. Asta este ceea ce evreii n-au putut si nu pot sa inteleaga vreodata!! Stiu ca suna bombastic, emfatic, dar de fapt este adevarat. Am trait si am vazut lucrul asta. Soldatii infrinti si multimea de crestini triumfatoare si bucuroasa ca si cum nu ei fusesera cei dati afara din cetate si minati ca animalele de la spate de aceeasi soldati.

    2.Al doilea aspect important este ca am facu cunostinta pe viu cu evreii, evreii radicali, evreii rabinici. Nu pot sa spun decit atit: am vazut cea mai mare cantitate de demonizati pe doua picioare din viata mea. Grupul nostru a fost condus de un preot, si de cite ori il vedeau, evreii fugeau, ii evitau privirea, se fereau mai ales sa se uite la cruce, fereau privirile copiilor lor ca nu cumva sa-l vada de preot, erau efectiv stresati la vederea unui preot ortodox si a crucii! Si mai era ceva. Ura!! Simteai o ura fantastica la adresa crestinilor si a simbolurilor lor. Biserica romaneasca de la Ierusalim (terminata prin 1935-37,deci inaintea infiintarii statului evreu) a fost construita initial pe un teren viran in Ierusalimul nou. Cu timpul acolo s-a format un cartier de evrei rabinici (adica cei mai fanatici anti-crestini) si asa se face ca datorita presiunilor lor din ce in ce mai mari, biserica a incetat sa mai bata toaca, si apoi clopotele. In cartierul respectiv au murit si au disparut oameni, calugari, preoti. Preotul nostru s-a confruntat cu o situatie in care un astfel de individ cu perciuni l-a oprit si dupa ce i-a aratat crucea de pe piept (nici nu putea safaca semnul crucii, facea un triunghi)prin gesturi a dat de inteles ca vrea s-o rupa.

    Patrarihia Greaca a Ierusalimului este de fapt o mina de 80 de oameni ai bisericii, asa numitii oi foilakoi tou tafou care administreaza nenumaratele locuri sfinte si care m-au facut sa-i vad pe greci si intr-o alta lumina, mai buna in orice caz! Pentru ca nu este putin lucru sa faci fata presiunii de buldozer fara oprire a jidanilor care doresc de fapt deposedarea crestinilor de locurile sfinte. In aceasta lumina am inteles ca fostul patriarh dar si actualul daca au cedat paminturi ale bisericii evreilor, au facut-o, aproape sigur ca urmare a amenintarilor si presiunilor evreilor si pentru a salva altele inca mai importante. Dupa ce i-am vazut pe evrei, gradul lor de satanizare si ura lor cu adevarat draceasca, fara masca, am inteles la ce lupta extraordinara, zi de zi sint supusi crestinii din acele locuri, inclusiv crestinii arabi (care si ei mi-au stirnit admiratia).

    Cam asta ar fi doar citeva impresii din ce am trait si vazut acolo.
    Hristos a Inviat!

  26. @john,

    foarte „accurate” descrierea ta. Eu am mers anul trecut de Sf. Pasti la Ierusalim, cand Pastele ortodox s-a sarbatorit separat. Si eu era sa fiu calcata in picioare la propriu de doua ori, si numai Dumnezeu m-a tras afara din gloata care ma strivea de nu mai puteam sa respir. Multi rusi foarte inalti si cu scheletul osos puternic, te puteau face afis in orice moment. Nu se pastra nici o ordine.
    Tactica de anul trecut a evreilor a fost diferita. Au gonit pe toti pelerinii afara din cetate in Vinerea Mare, si in Sambata Mare pe la 5:30 dimineata au deschis portile. Eu eram la poata Jaffa. Am facu de acolo pana in biserica Sf. Mormant 7 ORE, ajungand la ora 12:30, si distanta este destul de mica, asteptand la nesfarsit la barierele care obturau drumul din loc in loc. Nu mai putem sa rezist. Noroc ca nu am mancat si nu am baut nimic, pentru ca nu aveam unde sa ies din stransoarea multimii. Am vazut dispretul politistilor evrei fata de noi, dar, mai apoi, cand am iesit din Biserica Sf. Mormant, triumfatori si fericiti, am observat descumpanirea lor si o oarecare tendinta de a da un pas inapoi la vederea crestinilor care ieseau din cetate. Cartierul arabesc in care este Biserica Sf. Mormant, este format din casute care sufoca efectiv biserica, cocotandu-se pana aproape de intrarea in aceasta. Totul este negot acolo. Se vand la orice colt de strada „suveniruri” din Ierusalim.
    Ceea ce m-a durut foarte mult este starea de degradare in care se afla constructia in sine a bisericii Sf. Mormant, care mie mi s-a parut foarte neingrijita si lasata oarecum in paragina. Sunt de exemplu unele capele care apartin nu stiu caror denominatiuni religioase crestine, in care am vazut chiar gunoaie. Ori asta mi se pare un adevarat sacrilegiu.

  27. @Vasile: Da, pot fi de acord ca scopul nu a fost unul crestinesc. Dar nici masonii care au contribuit la realizarea unirii principatelor din 1918 – ca si cei mentionati de tine de la 1859 – nu au facut-o din dragoste de neam si de credinta. Si cu toate acestea, ne bucuram de unitatea politica a romanilor si o sustinem in carti si in biserici. Sigur ca un calendar omenesc va fi mereu imperfect. De aceea parintele Cleopa spune ca probabil in viitor se va mai schimba. In fond, inteleg indoiala fratiei tale si pot spune ca pana la un punct o impartasesc. Dar ajung la concluzia – de altfel comuna – ca cei care se folosesc de asemenea nuante pentru a provoca schisma sunt cei mai periculosi oameni. Si de aici se naste o alta discutie: cum vedem un om cu anumite calitati si eventual cu o viata indreptata spre trairea crestina, avem tendinta sa-l punem pe un piedestal. Ceea ce ii face rau si lui, dar, prin ricoseu, si Bisericii. Danion Vasile e doar un exemplu, sunt altele mult mai ilustre. Poate se cuvine discutat si pe acesta tema un pic mai detaliat. Multumesc pentru raspuns si lamuriri.

  28. Intunericul nu poate fi inlaturat decit prin lumina. Marturisind Adevarul la infinit Minciuna va fi pusa la locul ei: in ilegitimitate. Articolul este bun si necesar. Sper sa fie primul dintr-o lunga serie.
    @ John si Azucena
    Este grav ce se intimpla la Ierusalim. Dar ura antiortodoxa din mediile evreiesti vine. Din nefericiere nimeni nu ii trage pe evrei de mineca pentru abuzurile lor.

  29. Hristos a inviat!Cred ca ar trebui un dialog cu cei de pe stil vechi ,BOR organizeza fel de fle de intalniri cu alte confesiuni dar de cei pe stil vechi nici sa nu auda.Pacat ca Invierea o sarbatorim pe stil vechi iar celelalte pe stil nou.Toate semnele vin pe stil vechi sf.Lumina,intoarcerea Iordanului si coborarea norului pe m.Tabor.Mi-am pus aceasta intrebare de multi ani pana nu a discutat Danion despre aceasta.Si sa stiti ca multi crestini se intreaba de ce este asa???Daca ar exista dragoste cu adevarat cum ne imvata Hristos si Sfintii parinti atunci am intra in dialog cu cei pe stil vechi ca doar sunt fratii nostrii ortodocsi,dar noi ne ferim de ei de parca ar fi bau bau.Stiu asta foarte bine de pe timpul comunismului cand toata lumea vorbea de ei ca de niste oameni rai.Am fost si in Ucraina si in Serbia care sunt pe stil vechi si a fost minunat ,ca doar nu avem diferente de dogma cu ei.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate