Parintele Ioan Sismanian la Duminica Fiului Risipitor (2011): PUTINI INTELEGEM CU CINE SA LUPTAM SI PE CINE SA IUBIM!

20-02-2011 Sublinieri

Fiul-cel-pierdut-10

“(…) [Multi tineri care au frecventat pana la o varsta biserica, si apoi au renuntat, pentru a se deda vietii de placeri, n.n.]… au fost la biserica, dar n-au inteles deloc ce inseamna sa ai ca stapan Iubirea.

Iata cum noi avem ca Stapan IUBIREA. De aceea spunem acum, in Post, “Doamne si Stapanul vietii mele…. Iubirea sa fie Stapanul si Domnul vietii mele!

Noi nu stim ceea ce este iubirea! Iubirea pentru noi, de cele mai multe ori, este implinirea placerilor, de fel si chip. Spunea parintele Justin un lucru frumos: omul este jumatate iubire, jumatate lupta. Dar putini intelegem cu cine sa luptam si pe cine sa iubim. Din pacate, oamenii azi se iubesc pe ei si lupta cu aproapele, ca sa-si implineasca iubirea lor egoista si perversa, gandind mereu asa: vie imparatia MEA, faca-se voia MEA!

Domnul ne invata pe noi cu totul altceva. Ne invata a gandi si a grai cuvintele acestea: Doamne, vie Imparatia Ta, faca-se voia Ta! Asta inseamna a lupta cu mine, cu tot ce este egoist in mine si a iubi chipul lui Dumnezeu din om, a iubi Iubirea. Acesta este lucrul pe care fiecare dintre noi trebuie sa-l intelegem.

Vedeti, aceasta pilda incepe cam asa: Un om avea doi fii. Si cel mai mic, dintr-o data, i-a zis tatalui sau: Da-mi averea ce mi se cuvine. Si tatal nu i-a dat numai lui, ci a impartit averea: a dat si celui mic, si celui mare. Dupa ceva timp, dupa ce tanarul s-a vazut stapan... Si cumplit e sa fii stapan! Fiindca atunci cand nu stii sa fii stapan, te pierzi!

Vedeti, orice dar este un jug, e o datorie de implinit. Si daca mergem mai adanc, intelegem si ca orice jug este un dar, pentru ca Dumnezeu este mereu cu noi si a spus ca “fara Mine nu puteti face nimic”. Deci astfel facand, Dumnezeu ne daruieste libertatea, ca sa putem iubi. Caci nimeni nu poate iubi, fiind robot sau in afara libertatii. (…) Si-atunci, iata, suntem liberi ca sa invatam sa iubim cu toata fiinta noastra. Dar noi nu intelegem pe cine sa iubim, si astfel ne iubim pe noi, si uram tot ceea ce, cumva, ni se face stavila iubirii de sine. Si ori de cate ori Dumnezeu randuieste sa se intample ceva care sa nu-mi convina, sa nu se implineasca voia mea, dintr-o data eu ma revolt cumplit impotriva lui Dumnezeum, si zic: “Doamne, de ce? de ce mie?”.

Si vedeti, acest tanar, cuprins de acest dor al libertinajului, al lui “faca-se voia mea“, a plecat beat de ideea stapanirii, ca sa stapaneasca. Dar un stapan este un creator, nu este un consumator – aici e marea diferenta. Domnul-Dumnezeul nostru, Care este Iubire, este Iubire creatoare, nu consumatoare.

Si atunci, daca eu te iubesc pe tine, sora mea, daca tu ma iubesti pe mine, cum ma ucizi? Suntem impreuna doi tineri, studenti, prieteni… si iata ca, dintr-o data, parca fara sa ne dam seama, apropiindu-ne unii de altii, ne dorim sa fim impreuna, ne dorim sa avem cumva, asa, o unitate intre noi, care nu este inca gata… Si ne imbratisam, si ne atingem in fel si chip. Si implinim ceea ce nu este gata a fi implinit. Si, astfel, desfranam. Adica pierdem fraiele, pierdem rosturile, si facem din viata noastra o viata fara de rost, destrabalata. La fel cum a facut si acest fiu tanar, risipitor. Si-a destramat toata viata, si-a consumat toata averea, tot ce avea el mai pretios. Si deodata, s-a vazut gol. Si, astfel, a venit si foametea in tara aceea. Si neavand cu ce sa mai traiasca, a muncit ceva foarte josnic, pentru ca porcii erau cu adevarat tot ce era mai josnic. Si nici macar din manacarea porcilor nu avea cum sa manance, pentru ca nimeni nu-i dadea.

Vedeti, ce cumplit e sa fii stapan, fara sa creezi. E o mare eroare a vietii! Dumnezeu iti da un dar ca sa creezi…”

[NOTA: Din pacate, nefiind pregatit fratele care a filmat cu o camera foto, inregistrarea video se termina aici, dar ne-a spus ca predica a fost una extraordinara, pe aceasta linie duhovniceasca foarte profunda, de la inceput pana la sfarsit. Alte idei, retinute de fratele care s-a nimerit astazi fara sa stie, din randuiala lui Dumnezeu, chiar la biserica unde a slujit si a cuvantat astazi parintele Ioan]:

– Oamenii astazi cauta o falsa libertate si refuza sa se mai supuna, sa mai recunoasca vreun stapan sau vreo stapanire peste ei, inclusiv pe Dumnezeu;

Betia parerii de sine care il face pe om sa se creada singurul stapan, care poate sa faca tot ce vrea/tot ce pofteste si caruia totul i se cuvine;

– Antidotul duhovnicesc la acestea: DUREREA, care este motorul vietii noastre duhovnicesti. Prin durere, omul “isi vine in sine”, “isi vine in fire”, se trezeste. Numai durerea este cea care ne trezeste din aceasta betie a trufiei, a libertinajului si numai din durere invatam sa iubim, sa ne vedem pe noi insine asa cum suntem, sa ne vedem pacatele. Placerea insa ne orbeste, ne intuneca ochii mintii;

– Cand Fiul risipitor s-a indreptat spre Tatal, Acesta il vede de departe si ii iese inainte, ii cade pe grumaz, si nu are nevoie nici macar sa-i spuna ca il iarta, ci, precum un Stapan adevarat, porunceste si randuieste deja pregatirile pentru Ospat.

– Iubirea trupeasca este o iubire mincinoasa, pentru ca este o iubire care cauta doar satisfacerea placerii,  o iubire egoista (iubire de sine). Iubirea adevarata este cea care ia partas in sanul ei pe singura adevarata Iubire, pe Dumnezeu Insusi. Fara El, nu exista iubire adevarata. Tot ce se face fara binecuvantarea Sa, in absenta Sa, nu este iubire. Este nevoie de a aduce iubirea in Biserica, in fata Iubirii, prin Taina Nuntii. Iubirea trebuie sa izvorasca din Iubirea Sa si sa imprastie, sa daruiasca iubire si celorlalti. Creatia inseamna daruire;

– Sa meditam la cum pretuim darul libertatii si ce facem cu el.

Vezi si:


Categorii

Ce este pacatul?, Crestinul in lume, Curvia, Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Egoismul, voia proprie, Fiul Risipitor, Parintele Ioan Sismanian, Pentru tineri, Razboiul nevazut, Triodul si Postul cel Mare, VIDEO

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

27 Commentarii la “Parintele Ioan Sismanian la Duminica Fiului Risipitor (2011): PUTINI INTELEGEM CU CINE SA LUPTAM SI PE CINE SA IUBIM!

  1. Da! Sarut mana, Parinte! Va multumim de iubire!
    “E cumplit e sa fii stapan!” Si cand te vezi gol (de roade)si te inconjoara moartea si nu viata, e si mai cumplit caci “orice dar este un jug”, “e o datorie de implinit” si tu ce ai facut cu averea de la Tatal?!
    Si e imbratisat fiul cel risipitor in icoana acestei Evanghelii, cu atata iubire…caci era asteptat…demult…

  2. Vedeti, ce cumplit e sa fii stapan, fara sa creezi“…

    Dumnezeu din iubirea Sa, i-a dat omului sa fie stapan si creator, iubind. Dar ce a facut omul cu iubirea? Ce a facut fiul ratacitor cu iubirea? A consumat-o in desfatari si implinindu-si voia lui. (De altfel traducerea exacta pentru “fiul risipitor”, din greceste, este “fiul destrabalat, dezmatat, curvar”). Si dupa ce a consumat-o, si a ajuns sa fie rob patimilor, i-a fost foame de iubire, si a vazut ca nu se poate satura cu surogatele roscove, cu amagirile placerilor de-o clipa. Atunci, venindu-si in fire, si-a adus aminte ca numai in casa Tatalui isi poate umple cu adevarat aceasta foame. Si revenind, Tatal, l-a rasplatit cum nici fiul cel mare nu se astepta. Tatal l-a invitat pe fiul pierdut la cina, si astfel el a inviat, asa cum spune Tatal: Trebuia însă să ne veselim şi să ne bucurăm, căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat. Si iata ca, acum, acest fiu ratacitor poate sa cante: „Am văzut Lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc; am aflat credinţa cea adevărată, nedespărţitei Sfintei Treimi închinându-ne, că Aceasta ne-a mântuit pe noi”. Si primind Duhul cel ceresc, acum poate sa aduca si roada. Care roada? Roada Duhului care este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia caci împotriva unora ca acestea nu este lege(Galateni 5, 22-23)

    Deci iata ce castiga omul daca devine stapan, dar de sine, omul care isi revine in fire, omul care se pocaieste. Acesta, cu adevarat, poate sa aibe ca stapan dragostea si prin Duhul sa rodeasca …dragostea.

  3. …extraordinar cand citind aici ne vin in inima cantarile liturgice…
    Ma alatur cu uimire si cu multumiri pentru caldura dragostei bratelor parintesti, ca din icoana atat de graitoare a acestei Duminici!

    Ne-ati daruit inca odata frumoasa dorinta de a starui sa ne invatam a fi in Dumnezeu…macar aflandu-L!

  4. “Betia parerii de sine care il face pe om sa se creada singurul stapan, care poate sa faca tot ce vrea/tot ce pofteste si caruia totul i se cuvine”

    Aceasta “betie” este de fapt spalarea creierelor prin tot ceea ce tentatiile lumesti (diavolesti) ofera omului astazi (si poate dintotdeauna), dezumanizandu-l, aducandu-l la nivelul instinctual al animalelor.
    De aceea si teoria lui Darwin este convenabila si se impune in scoli, fiindca omul redus la instincte nu mai este altceva decat o plastilina in mana diavolului si a slujitorilor lui, astfel omul asa zis “rational” de fapt nu mai judeca, creierul ramane doar un motor al organismului, fizic vorbind, dar nu mai are nicio legatura cu inima, cu constiinta, de fapt cu Duhul Sfant care trezeste omul, chiar si in cel mai greu si negru pacat de ar fi.
    Nu putem fii stapani pe nimic fara si in afara Stapanului a toate, Dumnezeu cel in Treime Slavit si a Bisericii Lui !

  5. Pingback: Razboi întru Cuvânt » “Sminteala pentru evrei si nebunie pentru…” zelotistii de tip Barabas? Reflectii despre un scandal mediatic provocat pe seama manastirii Petru-Voda, plecand de la un cantec: “Sfanta tinerete legionara&
  6. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Sarmana disperare desarta… Si o demontare punctuala a unei cascade uluitoare de MISTIFICARI ale apologetilor MINCIUNII si FANATISMULUI
  7. Pingback: Război întru Cuvânt » UN CUVANT DUHOVNICESC CU PUTERE AL PARINTELUI MIHAI ALDEA: “Trebuie sa lasam deschise portile pocaintei pentru oricine si sa fim sinceri cu noi insine”
  8. Pingback: Razboi întru Cuvânt » “DRAGOBETELE” E MAI ACCEPTABIL DECAT “SFANTUL VALENTIN”? De ce un crestin trebuie sa respinga aceasta “sarbatoare” si care este rostul acestor paganisme modernizate?
  9. Pingback: Război întru Cuvânt » Talcuri adanci si vii pentru noi desprinse din Pilda Fiului Risipitor: DE CE FUGIM DE ASCULTAREA LUI DUMNEZEU? Despre nebunia mandriei si a deznadejdii
  10. Pingback: Război întru Cuvânt » PARINTELE MELCHISEDEC, STARETUL MAN. PUTNA: “Avem nevoie de multa rugaciune si priveghere! Neamul si omenirea intreaga gem, dorind rugaciunea!”
  11. Pingback: Razboi întru Cuvânt » Articolele saptamanii (1): DE CE TREBUIE… “SA NU OSANDESC PE FRATELE MEU”?
  12. Pingback: Război întru Cuvânt » Dr. Ioan Gandu: SA LUPTAM LUPTA CEA BUNA (II). “Stiti voi, fratilor, care este arma cea mai puternica a omului pe pamant?…”. De ce o lepadam tocmai pe ea?
  13. Pingback: Război întru Cuvânt » Aduse cu posta electronica (3): PR. GHEORGHE HOLBEA: CUNOASTEREA DUHOVNICEASCA SE DA PE MASURA POCAINTEI. Si o “parcurgere” duhovniceasca aplicata la viata noastra a Canonului celui Mare al Sfantului Andrei Crite
  14. Pingback: Război întru Cuvânt » INTRAREA DOMNULUI IN IERUSALIM (DUMINICA “FLORIILOR”). Despre superficialitatea si nestatornicia sentimentelor omenesti. Cat valoreaza si cat dureaza osanalele multimilor care asteapta un imparat (lider) pamantes
  15. Pingback: Război întru Cuvânt » PUTINA VREME MAI SUNT CU VOI… Cuvinte rascolitoare ca niste Denii ale Parintelui Mucenic Constantin Sarbu. Si o meditatie la Evanghelia primei Denii (smochinul neroditor, lucratorii cei rai, darul care se va lua de la
  16. Pingback: Război întru Cuvânt » EVANGHELIA PARASITA: “Nu stiti ce cereti… INTRE VOI NU TREBUIE SA FIE ASA”. Despre intaietate, ierarhii, competitie, interese vs. slujirea smerita si supusa
  17. Pingback: CE SE POATE FACE PENTRU TINERII ORTODOCSI DE ASTAZI? Cu Parintele Serafim Rose despre joaca de-a Ortodoxia a noilor generatii narcisiste
  18. Pingback: INDREPTAR DE SPOVEDANIE elaborat de mucenicul inchisorilor, Valeriu Gafencu
  19. Pingback: Sinaxa - Creștin Ortodox
  20. Pingback: FIUL RISIPITOR SI FIUL CEL MARE: DOUA DRAME. Predica PS Sebastian al Slatinei -
  21. Pingback: Predica IPS BARTOLOMEU ANANIA la DUMINICA FIULUI RISIPITOR (2006). Instrainarea dorului nebun de duca si dorul lui Dumnezeu -
  22. Pingback: NOI SI FIUL RISIPITOR. Cum incepe caderea de la pacate mici si cum trebuie sa fie ridicarea si intoarcerea. PREDICI EXCEPTIONALE ALE SF. TEOFAN ZAVORATUL -
  23. Pingback: Judecata Iubirii parintesti – “adanca pana in adancul inimii noastre”. DAR NOI… AVEM INIMA DE FII? ALEGEM INCREDEREA SAU INCRANCENAREA? -
  24. Pingback: FIUL RISIPITOR. Predica audio (si text) a Parintelui Hrisostom de la Putna -
  25. Pingback: Articolele saptamanii (1): SLUGA SI STAPAN de Adrian Cocosila - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  26. Pingback: PARINTELE IUSTIN – o prezenta vie, o legatura neintrerupta: “OGLINDA NOASTRA CEA MAI CURATA” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate