Criteriile Judecatii: GRIJA PENTRU PROPRIUL SUFLET INTEMNITAT SI INFOMETAT si PARTICIPAREA LA DUREREA APROAPELUI: “Un om care traieste intru Adevar este cu putinta sa fie indiferent fata de fratele sau care este suferind?”
Arhim. Varnava Iankos:
Dragostea este viaţă
Astăzi este Duminica lăsatului sec de carne, iar Biserica noastră citeşte din Evanghelie pericopa Înfricoşatei Judecăţi (v. Matei 25, 31-46). Este o pericopa destul de răstălmăcită, deoarece îi creează omului o senzaţia de frică pentru că vorbeşte despre Ziua Judecăţii, care se va întâmpla „când va veni Fiul Omului întru slava Sa”. Omul se teme, şi din această pricină se ivesc înlăuntrul său simţiri negative.
Dacă intrăm însă puţin în profunzimea lucrurilor, vom vedea că criteriul Judecăţii este Dragostea.
Înţelegem atunci că lucrurile nu sunt înspăimântătoare, şi că Domnul, prin acest cuvânt evanghelic, ne dă o măsură a vieţii, descoperindu-ne că înlăuntrul vieţii există dragoste şi că această dragoste este viaţa. Orice lucru care nu are dragoste, care nu are posibilitatea comuniunii cu fratele care pătimeşte, care încă nu are posibilitatea împăcării cu noi înşine, nu poate să se numească viaţă. Este îndepărtarea de bună voie – ca o formă de autopedepsire – de dragostea lui Dumnezeu, este moarte.
O altă dimensiune care este promovată în pericopa evanghelică de astăzi şi care oglindeşte o altă problemă este tocmai aceea a criteriilor Judecăţii.
Astfel se pune, aşadar, întrebarea: „Dacă noi suntem milostivi, dacă noi ne îngrijim de fratele care pătimeşte şi-i oferim toate bunurile materiale pe care putem să i le oferim, aceasta înseamnă că suntem pregătiţi pentru Rai?”. Ei bine, lucrurile nu stau tocmai asa.
În principiu, trebuie să păstrăm două elemente care sunt foarte importante. Primul este acela că, atunci când Domnul vorbeşte despre dragoste, se aşază pe El Însuşi în locul fratelui care pătimeşte. Prin urmare, vorbim despre dragostea cea întru Hristos şi nu despre orice fel de dragoste.
Al doilea element este acela pe care-l spune Domnul: „Să-l iubim pe fratele nostru ca pe noi înşine”, care are o varietate de dimensiuni şi diferite planuri. Ce înseamnă să-l iubim pe fratele nostru ca pe noi înşine?
Înseamnă că, analog cu calitatea dragostei pe care o avem pentru noi înşine, în acelaşi mod să-l iubim şi pe celălalt. Analog cu calitatea cinstirii fată de noi înşine, în acelaşi mod să-i cinstim şi pe ceilalţi. Toate cele proprii nouă să se oglindească şi în ceilalţi. Observaţi-vă pe voi înşivă. Observaţi-i pe ceilalţi. În măsura în care este adevărată dragostea pentru noi înşine, este adevărată şi dragostea faţă de ceilalţi. Dacă dragostea faţă de noi înşine este aceea de după cădere, căzută, iubitoare de sine (filavtică), de acelaşi fel, interesată, este şi iubirea faţă de cel de lângă noi, care dragoste desigur că aşteaptă şi recunoaşterea celorlalţi.
Prin urmare, ce înţelege Domnul atunci când spune: „Am flămânzit şi mi-aţi dat să mănânc, am însetat şi mi-aţi dat să beau […] în temniţă am fost şi aţi venit la Mine”?
Năzuinţa lui Dumnezeu nu este legată de bunurile materiale, ci, înainte de toate, este conştiinţa, cunoaşterea adevărului, cunoaşterea duhovnicească. Iar atunci când spunem „am flămânzit” şi „am însetat” nu se concentrează numai pe bunurile materiale, ci şi pe cele duhovniceşti.
Şi continuă pericopa: „Când te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la tine? […] întrucât aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai Mei preamici, Mie mi-aţi făcut“. De vreme ce aţi făcut aceasta fratelui vostru, Mie mi-aţi făcut. Nu este oare sufletul nostru întemniţat, nu este înfometat, nu este însetat?
Aşadar, în măsura în care ne îngrijim de primul nostru frate, de prima noastră soră, care este însăşi existenţa noastră, sufletul nostru, care este cu totul traumatizat şi rănit, în această măsură Îl servim şi Îl slujim pe Hristos Însuşi.
De asemenea, în măsura în care grija, interesul nostru, inima noastră, sufletul nostru se află înlăuntrul harului lui Hristos, aceasta se oglindeşte şi în relaţia noastră cu ceilalţi oameni. Devenim adevăraţi dacă în această măsură şi cu aceeaşi grijă avem grijă de altul. Iar acest lucru îl facem nu ca să-l judecăm sau să-l controlăm pe celălalt om, ci ca să oferim premisele pocăinţei şi ale raportării duhovniceşti. Aceasta poate să presupună tăcere, poate să presupună mult discernământ şi multă durere lăuntrică.
Dar dacă nu avem un asemenea interes si dragoste pentru sufletul nostru, cum îl vom iubi pe altul? Cu ce măsură, după ce criteriu, cu ce calitate?
Prin urmare, primul temei pe care îl pune Domnul nostru atunci când spune „să ne îngrijim”, este acela ca, în principal, să ne îngrijim de evenimentele duhovniceşti. Unde eveniment duhovnicesc este numită cunoaşterea Adevărului, relaţia cu Adevărul şi legătura cu Viaţa.
Dacă, aşadar, noi nu ne iubim pe noi înşine în acest mod, dragostea noastră faţă de ceilalţi este un pretext ca să acoperim vinovăţiile care se datorează faptului că încă trăim în minciună. Filantropia, spre pildă, poate să ascundă interesul egoist.
Din această pricină de multe ori omul se răneşte şi reacţionează atunci când oferirea lui nu este recunoscută. Si consideră că nerecunoştinţa este cel mai mare cusur. Nu este nerecunoştinţa cel mai mare cusur. Cel mai mare cusur este minciuna. Să trăieşti înlăuntrul minciunii şi să te făţărniceşti că trăieşti în adevăr.
Însă, unde merge făptuirea milosteniei? Dar un om care trăieşte întru Adevăr este cu putinţă să ignore, să fie indiferent faţă de fratele său care este suferind? Faţă de fratele său care suferă fie din pricina lipsei de bunuri materiale, fie din pricina bolii trupeşti? Faţă de fratele său îndurerat care suferă de singurătate şi este dat de-o parte? Este cu neputinţă.
Ar putea să spună cineva: „Dacă mai întâi eu trebuie să trăiesc întru Adevăr, să-L aflu mai întâi pe Dumnezeu şi apoi să dăruiesc dragoste, altul a scăpat de acest lucru deoarece are o nevoie urgentă”. Şi desigur că eu voi ajuta. Iar acest ajutor înseamnă că participarea la durerea altuia, chiar şi fără premise duhovniceşti, este o formă de rugăciune care mă smereşte şi-mi dă posibilitatea de a mă sensibiliza şi în căutarea mea existenţială. De aceea, nu este clară linia despărţitoare care să indice când bunurile sunt materiale şi când duhovniceşti. Este cu putinţă să fii indiferent duhovniceşte sau să te afli întru minciună, însă să cauţi Adevărul şi să te rogi.
O formă de rugăciune este şi filantropia, prin care participi fără vreun interes egoist la durerea altui om care te readuce la realitate şi vezi că nu există doar bucurie, mai există si durere. Cum dar vom birui această durere?
Această mărinimie a ta, să participi chiar şi fără premise duhovniceşti la durerea altui om, sensibilizează milostivirile lui Dumnezeu ca să-ţi deschidă alte căi duhovniceşti şi să începi să te trezeşti în căutarea ta duhovnicească.
Nu poate să te smerească durerea altui om? Atunci mare este problema ta, şi în altă parte ar trebui s-o cauţi. În mod fiziologic cu siguranţă, participarea la durerea altui om ne dă în plus simţirea adevăratei noastre măsuri a vieţii, care este suferinţa, care este stricăciunea, care este moartea. Moartea reclamă o soluţie reală, care este Învierea lui Hristos, care este participarea la Trupul lui Hristos cel înviat.
Noi, însă, căutăm o Biserică la măsurile noastre. Căutăm o Biserică care să ne facă să biruim suferinţa, durerea, să înlăturăm durerea printr-un act magic, iar nu o Biserică care ne învaţă să trăim suferinţa noastră într-un mod terapeutic, drept o posibilitate a vieţii.
Noi vrem ca Biserica să fie un loc de tămăduire magică, şi Dumnezeu un mag, care, printr-o singură mişcare, să îndulcească sau să elimine durerea noastră. Un astfel de Dumnezeu adorăm noi, care să poată prin magie să ne ia durerea, iar nu un Dumnezeu care să vrea să coparticipăm şi să facem faţă durerii, astfel încât aceasta să devină posibilitate a vieţii.
(din: Preot Varnava Iankos, Biserica pacatosilor, Editura Egumenita, 2016)
- Predicile PS Sebastian si Parintelui Gheorghe Calciu (audio) la DUMINICA INFRICOSATOAREI JUDECATI: “Evanghelia de astăzi vrea să ne scoată din acest „dolce farniente”, din această vieţuire foarte comodă…”
- Omilii deosebite ale Sfantului Luca al Crimeei la DUMINICA INFRICOSATEI JUDECATI. “Intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, Mie Mi-ati facut”
- “FRATELE MEU ESTE VIATA MEA”
- Iubirea este criteriul Judecatii de Apoi. DAR CARE IUBIRE?
- Jean-Claude Larchet ne talcuieste porunca dupa care vom fi judecati: IUBIREA (PORUNCITA) NU ESTE UN SENTIMENT, NU ESTE CEVA SPONTAN SI USOR
- “Ne laudam ca luptam pentru omenire, dar uitam de omul concret”
***
- MILOSTENIA – INTRE ACTIUNE CONCRETA, RELATIE PERSONALA SI LUCRARE LAUNTRICA: “A-i iubi pe oameni in general inseamna a nu iubi pe nimeni”, “Milostenia nu inseamna doar pomana, inseamna daruire de sine” (LARCHET)
- Sfantul Teofan Zavoratul: CE ESTE DRAGOSTEA ADEVARATA SI CUM SE AJUNGE LA EA?
- PAZIREA PORUNCILOR: Ce este iubirea de Dumnezeu si ce inseamna cu adevarat iubirea fata de om? SFANTUL IUSTIN POPOVICI despre dragostea mincinoasa si ucigasa VS. iubirea izvorata din Hristos
- CRIZA SI SALVAREA TINERILOR traitori in vremea NIHILISMULUI
- PARINTELE ZAHARIA DE LA ESSEX – Conferinta de la Iasi, septembrie 2011 (audio, video, text): “NU PUTEM IUBI CU ADEVARAT DACA NU AM INVATAT SMERENIA”
- Iubind cu “INIMA NOUA” a omului NASCUT DE SUS sau: LEGATURA CU DUMNEZEU ca TEMELIE A RELATIILOR CU APROAPELE – Conferinta de la Cluj a PARINTELUI ZAHARIA ZAHAROU (septembrie 2015; audio, video, text)
- PARINTELE STARET IUSTIN MIRON despre “Raiul” si “Casa” tinerilor de la Manastirea Oaşa, despre DRUMUL GASIRII LUI DUMNEZEU, despre NEVOINTA DE A IUBI “IMPUS” si despre CRESTEREA-IMPREUNA: “Rugandu-ne unii pentru altii ne adancim tot mai mult unul in celalalt si incepem sa ne iubim. TREABA BUNA E IMPREUNA, TREABA REA E-N IZOLARE” (interviul integral VIDEO + TEXT)
- CRUCEA CARE ODIHNESTE – pr. Dumitru Staniloae
- “ORICINE E INDURERAT SI PLANGE, HRISTOS PLANGE CU EL“ (pr. Gh. Calciu)
- IPS HIEROTHEOS pentru “Lumea monahilor”: “CEA MAI GRAVA BOALA A OMULUI DE ASTAZI ESTE IUBIREA DE SINE. Dragostea nu este un simplu sentiment, nici doar cuvinte de dragoste, ci inseamna asumarea crucii pentru celalalt“. Ce raspuns primesc TINERII AFLATI IN IADUL LIPSEI DE SENS?
- CE INSEAMNA A IUBI, CU ADEVARAT, in vremurile abuzului, viclesugului si minciunii generalizate? CUM PUTEM MARTURISI CRUCEA IN VIATA NOASTRA si CE FERICIRE PUTEM GASI IN IADUL LUMII? (predici audio)
- ADEVARATA IUBIRE DE DUMNEZEU SI PERICOLELE IUBIRII INCHIPUITE, VISATOARE: “Iubirea cazuta aprinde sangele omului, ii pune in miscare nervii, ii starneste inchipuirea”
- De la dragostea trupului si sangelui, a firii cazute catre IUBIREA DUHULUI SFANT, prin pocainta si lepadare de sine
- IUBIREA CARE INVESNICESTE si IUBIREA SENTIMENTALA, “CU TERMEN DE EXPIRARE”. Exclusivism vs. universalitate. Incotro sa ne directionam dragostea?
- Părintele Pantelimon de la Mănăstirea Oaşa despre DEPRESIE si IMPLINIRE, EGOISM si IUBIRE AUTENTICA, OBSESIA FERICIRII si VOLUPTATEA PERVERSA A NEFERICIRII: “Dacă n-ar fi întâmpinat de suferinţă, omul ar fi extraordinar de superficial. Cât timp îi merge bine, stagnează, trăieşte la suprafața sa. IUBIREA E SINGURA SCĂPARE. Bucuria nu vine decât de la Izvorul bucuriei”
- SFANTUL IOAN EVANGHELISTUL, “FIUL TUNETULUI” – Predici la sarbatoarea adormirii APOSTOLULUI IUBIRII, chipul Bisericii ceresti: “Asadar, cum sa-l iubim si sa-l cinstim pe Ioan, fratilor? Sa nu iubim numai din gura…”
- Orbirea duhovniceasca: INDARATNICIA IN REFUZUL ADEVARULUI si NEPASAREA FATA DE DUREREA ALTORA. Grozavia de a nu vrea sa vezi si a nu vrea sa iubesti
- PREDICA la DUMINICA INMULTIRII PAINILOR de la Putna (audio). LECTIA COM-PATIMIRII: “Lasati-va inimile sa primeasca, sa poarte durerea fratilor, si cu astfel de inimi mergeti la Hristos. Dumnezeul nostru este APROAPE”
- Mitropolitul Antonie de Suroj despre APARAREA DE SUFERINTA ALTORA: Cum sa ne educam inima pentru a o face VIE?
- UNDE ESTE “A PLANGE CU CEI CE PLANG”? (I). Despre inselarea motivelor fals-duhovnicesti ale “ne-tulburarii” pentru a justifica nepasarea si pasivitatea
- RUGACIUNEA PENTRU CEILALTI (I): “De ce te gandesti doar la tine, bunul meu copil, si nu te gandesti putin si la lumea care sufera? Cati nu striga in aceasta clipa: ‘Ajutor! Ajutor!’ si nu exista nimeni langa ei ca sa-i ajute?”
- Cuviosul Paisie Aghioritul ne invata CUM SA NE RUGAM PENTRU CEILALTI – Rugaciunea CU DURERE IN INIMA pentru cazuri concrete si pentru toata lumea
- Cuviosul Serghie Şevici despre iubire: “Ia seama mai intai la suferinta sufletelor!”
- Pildele Sfintei Veronica: MILA CA MARTURISIRE A LUI HRISTOS
- DUREREA ALTUIA – DUREREA NOASTRA. Cum dobandim rabdare si ce folos avem din incercari? ISPITELE INSINGURARII
- SA NE GRABIM SA TURNAM MIRUL COMPATIMIRII ASUPRA APROAPELUI NOSTRU! Sa tindem spre Lumina care va straluci in mijlocul intunericul raului din lume!
- Presb. Dionisie Tatsis despre diversele invataturi ale SFANTULUI COSMA ETOLIANUL (✝24 august) aplicate la viata si vremurile noastre. DUMNEZEUL ADEVARAT vs. DEMONI, IUBIREA FAPTICA vs. IUBIREA TEORETICA: “Daca tu plangi si te tangui, iar eu stau jos, mananc, beau, dansez, cant, petrec, atunci iubirea mea este falsa”. Preotii intre DUHUL APOSTOLIC si DUHUL LUMESC
- Predica PS IGNATIE despre MAICA CELOR SMERITI, a celor singuri si a celor cuprinsi de “viforul scarbelor”, TRAIREA VIETII LUI HRISTOS si TRAIREA VIETII CELORLALTI, in adevarata smerenie si dragoste: “Cand mimezi dragostea, e sentimentalism. Cand mimezi smerenia, nu e decat manierism si eleganta”
- Sfantul Siluan Athonitul – o pilda a iubirii adevarate pentru fiecare dintre “fratii lui Hristos”
1 Commentariu la “Criteriile Judecatii: GRIJA PENTRU PROPRIUL SUFLET INTEMNITAT SI INFOMETAT si PARTICIPAREA LA DUREREA APROAPELUI: “Un om care traieste intru Adevar este cu putinta sa fie indiferent fata de fratele sau care este suferind?””