Predica Sfantului Teofan Zavoratul la DUMINICA A PATRA DIN POST (A SF. IOAN SCARARUL). Pentru infranarea si osteneala trupului

2-04-2011 Sublinieri

*

“Ce mijloace nu intrebuinteaza, mai ales in aceste zile de post, Sfanta lui Dumnezeu Biserica pentru a tine totdeauna gandul nostru insufletit si priveghetor in ostenelile noastre de a placea lui Dumnezeu si a ne mantui sufletul! Duminica trecuta, Ea a infatisat cinstirii si inchinarii voastre Crucea Domnului, ca sa ne spuna:Nu va temeti de crucea lepadarii de sine si rastignirii de sine; intreaga greutate a crucii a ridicat-o Domnul singur, iar voua va raman doar roadele ei mangaietoare“. Acum ea infatiseaza aducerii si luarii voastre aminte Scara care duce la cer, ne arata pilda suirii pe aceasta scara in scriitorul ei, Sfantul Ioan, si ne descrie fericirea insasi in pericopa evanghelica a Fericirilor. Ea spune acum fiecaruia dintre noi: “Nu cruta ostenelile; uita-te ce sfarsit fericit asteapta pe ostenitori si insufleteste-te; grabeste, fugi, alearga in asa fel ca sa ajungi la tinta“. Biserica face acelasi lucru ca cei care organizeaza curse. Acestia ofera premii pentru cei care intrec pe ceilalti la curse, ca fiecare sa vada ca are de ce sa se osteneasca. Asa si Biserica – arata fericirea desavarsita si indeamna pe fiecare: “Vrei asemenea fericire? Osteneste-te”. Fara osteneala, si inca osteneala din greu, nu vom primi nimic.

Aceasta lectie v-o predau si eu acum. Ca fii ascultatori ai Bisericii o veti primi, fireste. Totusi, voi adauga: primiti-o cu drag, primiti-o nu spre luare la cunostinta, ci spre infaptuire. Socot ca e nevoie sa fac acest adaos, fiindca a primi fericirea sunt gata toti, dar a purta osteneli pentru ea foarte putini dau zor; foarte multi isi ingaduie inlesniri, dar toti asteapta sa primeasca impreuna cu ceilalti partea cea buna. Intocmai, Domnul este Multmilostiv si este gata sa fericeasca pe fiecare: dar in ce ne priveste, nu avem nicidecum voie sa tradam caile aratate de catre Domnul si sa ne punem dupa gustul nostru conditii de primire a fericirii, conditii care nu sunt, totusi, in mana noastra.

Iata, uitati-va cum se indeamna Apostolul Pavel pe sine si pe ceilalti la osteneli si cum preintampina cu privire la inlesniri: “Oare nu stiti ca cei care alearga in stadion alearga toti? (I Cor. 9, 24). Priviti cu ce osardie isi incordeaza puterile toti cei ce iau parte la curse, doar ca sa ii intreaca pe ceilalti! Si asta pentru ce? Ca sa primeasca un premiu stricacios. Oare nu cu mai mare ravna se cade sa alergam noi, ca sa primim cununa cea nestricacioasa? Luati seama deci, spune apostolul, alergati – si alergati in asa fel ca sa ajungeti la tinta.

Dar cum trebuie sa alergam ca sa ajungem la tinta? Trebuie sa ne infranam de la toate. Cel ce alearga se infraneaza de la toate, spune in acelasi loc apostolul. A te infrana de la toate, sau a avea infranare in toate privintele, cred ca e lesne de inteles ce inseamna. Inseamna post, priveghere, insingurare, ostenire a trupului si toata chinuirea trupului, sau, cum spuneau Parintii nostri asceti, a avea vietuire aspra. Pentru a nu se gandi cineva sa se scuteasca in vreun fel de acestea, apostolul se infatiseaza si pe sine alergand in acelasi chip. Si eu, zice, alerg la fel, si eu ma nevoiesc in acelasi fel. Cum anume? “Chinuiesc trupul meu si il supun robiei“. Apostolul, vas al harului, isi chinuie trupul si il supune robiei – si atunci, cum sa nu fie acest lucru neaparat trebuincios? Si sa nu credeti ca la el acesta era un exces de zel. Nu. Fara asta, spune el, ma aflu in primejdie:ca nu cumva, altora propovaduind, insumi sa ma fac netrebnic“. Apostolul, oranduitor al Imparatiei lui Dumnezeu, calauzitor la mantuire al tuturor, se teme sa nu se arate cumva netrebnic daca nu va chinui si nu va supune robiei trupul sau. Iar dupa asta, cine va mai nadajdui sa fie de buna treaba Domnului, daca nu-si va chinui trupul si nu il va supune robiei?

Intr-adins am staruit mai mult asupra acestui loc apostolic, pentru a va insufla ca boala pe care o avem aproape toti in comun – crutarea si ingaduinta fata de trup – este cu totul nepotrivita celor ce cauta si asteapta Imparatia lui Dumnezeu. Vrei Imparatia? Nu-ti cruta trupul. Daca iti va parea rau de trup, nu vei primi imparatia. Ah! Cum nu este pe gustul nostru aceasta vietuire aspra ce chinuieste trupul, si ce smecherii nu intrebuintam pentru a ne scuti de ea! Iata, acum e post: si cine posteste asa cum trebuie? Unii nu dau doi bani pe post; altii il petrec in asa fel ca trupul nu simte nici o asprime in urma lui. Si ce nu spun acestia spre a se dezvinovati! De cei carora nu le pasa defel de mantuire, ce sa mai spunem – acestia nu traiesc decat trupeste; dar iata, si ravnitorii cucerniciei au aplecarea de a-si hrani si incalzi trupul in tot chipul. Eu“, zic unii ca acestia, “ma voi indeletnici cu cugetarea la cele dumnezeiesti, si la biserica o sa merg, voi citi carti mantuitoare, voi face milostenie, si sunt gata sa fac si altele; pe trup insa, lasa-l sa aiba parte de toata tihna si indestularea – in mancare, in somn, in lipsa de osteneala si inlaturarea tuturor greutatilor“. Si ce mai zic ei? Ei zic: Chinuirea trupului e lucrare trupeasca, iar noi suntem duhovnicesti; prin lucrari vom si ajunge in Imparatia cerurilor – cea fara de materie“.

La aceste argumente si la cele asemanatoare lor voi spune doar un lucru: in ce masura era duhovnicesc Apostolul Pavel? Si cine se poate compara cu el in ce priveste cunoasterea lucrarii pe care trebuie sa o facem?! Si vedeti ce a scris? A aratat cununa cea nestricacioasa, si tuturor celor ce vor sa puna mana pe ea le-a poruncit sa chinuie si sa supuna robiei trupului lor: n-a randuit nici un alt mijloc si nimic altceva n-a adaugat. Aici chinuirea trupului, dincolo cununa cea nestricacioasa. O vrei pe cea din urma? Apuca-te de cea dintai; iar argumentele viclene lasa-le. Daca si pe mine ar incepe cineva sa ma bata la cap: “Explica-mi cutare si cutare lucru“, i-as spune: “Ce mare filozofie este aici? Ce inseamna cununa cea nestricacioasa este limpede? Fireste, limpede. Ce inseamna chinuirea si inrobirea trupului este limpede? Si asta, bineinteles, e limpede. Iar de vei face altfel, nu numai ca nu vei primi cununa, ci te vei arata netrebnic, precum se teme Sfantul Apostol si pentru sine, si pentru noi. Iar despre cel netrebnic stii ce s-a zis? S-a zis: pe robul cel netrebnic aruncati-l in intunericul cel mai dinafara, unde e plansul si scrasnirea dintilor. Iata nefericitul sfarsit al odihnirii trupului!”

Si voi mai adauga ca Dumnezeu nu ne-a pus sa despicam firul in patru si sa ne certam pe cuvinte in desert. Pentru ce ne-a pus, atunci? Ne-a pus sa propovaduim cuvantul.Propovaduieste cuvantul“, ii porunceste Sfantul Apostol Pavel lui Timotei (II Tim. 4, 2), si in persoana lui ne-o porunceste si noua, tuturor. Care cuvant? Iata, voi arata cele spuse in acest cuvant in privinta despre care vorbim acum.

Cei care sunt ai lui Hristos si-au rastignit trupul cu patimile si poftele (Gal. 5, 24). Ascultati! Asta inseamna ca cel ce nu isi rastigneste trupul nu este al lui Hristos, nu este crestin. Ca atare, umblati nu dupa trup, ci dupa duh(Rom. 8, 4), si grija de trup nu o faceti spre pofte (I 3, 14). “Datori suntem nu trupului, ca sa vietuim dupa trup – ca de vietuiti dupa trup, veti muri; iar de veti omori cu duhul faptele trupului, veti fi vii” (8, 12-13). “Cei ce sunt dupa trup, cele ale trupului cugeta (5) si lui Dumnezeu a placea nu pot (8); caci cugetul trupului moarte este, vrajmasie impotriva lui Dumnezeu (6-7). “Sa se strice“, asadar, “trupul pacatului (6,6), ca sa nu imparateasca pacatul in trupul nostru cel muritor. Infatisati trupurile voastre jertfa vie, sfanta, bineplacuta lui Dumnezeu (I2, 1) si omorati madularele voastre cele de pe pamant” (Col. 3, 5): fiindca este “alta lege in madularele noastre, ostindu-se impotriva legii mintii mele si dandu-ma pe mine rob legii pacatului, care este intru madularele mele” (Rom. 7, 23).

Ma voi margini la atat. Vedeti? O astfel de necrutare a trupului e propovaduita si porunicita pe toata intinderea Dumnezeiestilor Scripturi! Asadar nu avem de ce sa despicam firul in patru, n-avem de ce sa nascocim felurite tertipuri pentru crutarea trupului. Cel ce vrea sa hraneasca si sa incalzeasca trupul sau, acela nu este hranit cu Scriptura si e strain de duhul ei; fiind strain de duh, e strain si de fagaduinte.

Iata, tocmai din aceasta latura sa priviti toata grija de mama pe care ne-o poarta Sfanta Biserica prin randuirea sfintelor posturi; si toata viata noastra se cuvine sa treaca in chinuirea si inrobirea trupului. Altfel vei cadea indata in randul celor netrebnici, dupa care vei fi si supus soartei lor amare. Pentru ca nu cumva sa cada cineva dintre noi in aceasta soarta din pricina uitarii sau luandu-se cu vreun lucru lumesc, Sfanta Biserica ne aminteste de chinuirea trupului in fiecare saptamana – miercurea si vinerea – si in fiecare anotimp – prin posturi prelungite, mai ales prin acest Post Mare al Sfintei Patruzecimi, cu scopul ca atunci cand vine postul sa ne apucam chiar nevrand de osteneala chinuirii si inrobirii trupului si sa pasim in stadionul ce duce la primirea cununii celei nestricacioase. Asadar, daca in restul vremii ne facem tot felul de inlesniri, macar in vremea postului sa ne ostenim intrucatva trupul. Iar daca si in restul vremii trupul nostru va lenevi, si in vremea postului ii vom face inlesniri, oare nu despre noi va fi, oare, vorba in urmatorul cuvant de mustrare al Apostolului:Multi umbla, de care deseori v-am zis, iar acum si plangand zic, ca sunt vrajmasii crucii lui Hristos; al caror sfarsit este pierzarea, al caror dumnezeu este pantecele si a caror slava este intru rusinea lor, care cele pamantesti cugeta” (Filip. 3, 18-19).

Iata, am trecut deja de jumatatea postului. Fericite sunt ostenelile celor ce pana acum si-au chinuit trupul lor, si fie ca in continuare sa ii insufleteasca incredintarea ca pe alta cale nu se ajunge in Imparatie; dar si aceia care s-au lipsit de acest bine au inca vreme sa se faca partasi ai lui. Stadionul este deschis; se vede la sfarsitul cursei si cununa cea luminoasa. Purcedeti cu barbatie la nevointa. Cu ravna ravnind“, dupa spusa Prorocului Ilie, veti reusi chiar sa-i intreceti pe cei ce v-au luat-o atat de mult in fata. Ceea ce s-a pierdut prin trecerea timpului puteti acoperi prin incordarea puterilor intru insufletire: si astfel veti intra nu printr-o asteptare visatoare, ci fara indoiala si cu adevarat in ceata celor care, potrivit apostolului, alearga in asa fel ca sa ajunga la tinta fara gres. Amin!”

(din: Sfantul Teofan Zavoratul, “Predici”, Editura Sophia, Bucuresti, 2009)

Legaturi:

*

*

*


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Duminica Sfantului Ioan Scararul, Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Sfantul Ioan Scararul, Sfantul Teofan Zavoratul

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

13 Commentarii la “Predica Sfantului Teofan Zavoratul la DUMINICA A PATRA DIN POST (A SF. IOAN SCARARUL). Pentru infranarea si osteneala trupului

  1. Pingback: Duminica Sfântului Ioan Scărarul » Alex Rădescu Blog
  2. Rugăciunea 1 către Prea-sfânta Născătoarea de Dumnezeu.
    A Nomofilákului Ioann Diaconului, blagoródnicului
    frate al lui Marco Efeseanului.

    Maică a lui Dumnezeu Prea-curată – că decât numirea aceasta nu pot mai bună, şi mai aleasă, şi mai Dumnezeiască să aflu, şi să-ţi aduc ţie; Maică a lui Dumnezeu, Pururea-Fecioară, curată, şi cu totul curată, şi prea-curată, şi cu mintea, şi cu cuvântul, şi cu Duhul, şi cu Trupul, ceea ce pe Cuvântul şi Dumnezeu, Cel curat şi prea-curat, pe Domnul nostru Iisus Hristos, din prea-curatele tale sângiuri, fără de materie fiind şi fără de trup, L-ai întrupat, şi cu adevărat omenesc trup Acestuia I-ai împrumutat; şi înfricoşat şi mai presus de cuvânt, prin covârşirea faptei bune, lăcaş pe sine-ţi te-ai făcut al Celui ce pentru noi oamenii, şi pentru a noastră mântuire, bine a voit a pleca Cerurile şi a se pogorî către ticăloşia noastră. Născătoare de Dumnezeu cu totul fără prihană, cea prea-curată şi neîntinată, cu năravul, şi cu viaţa, şi cu cuvântul; şi decât toată zidirea cea curată, decât cea gândită şi simţită mai curată, Născătoare de Dumnezeu cu totul neîntinată, Născătoare de Dumnezeu cu totul lăudată, cu nume de Doamnă, cu multe nume, şi cu mari nume numită, toată luminată, toată sfântă, toată cu Daruri dăruită, Mireasă nenuntită, şi Maică a lui Dumnezeu Fecioară. Mai desfătată decât Cerurile. Mai strălucită decât soarele. Mai cinstită decât toate zidirile. Mai sfântă decât Heruvimii. Mai slăvită decât Serafimii. Stăpână a Îngerilor. Doamnă a lumii. Bună şi cu totul bună, şi lăcaşul prea-bun al lui Dumnezeu cel singur bun şi prea-bun. Primeşte ca o milostivă cu dragoste această după putere mică şi smerită mulţumire, ceea ce eşti închinată totdeauna de toată zidirea, şi ai stăpânire peste toate. Primeşte cu blândeţe rugăciune de rob, ceea ce, ca o rudenie cu oamenii, ştii cu de-adinsul neputinţa firii omeneşti, şi eşti iubitoare de oameni spre toţi, purtându-le de grijă şi cercetându-i, prea-milostivo. Ascultă-mă pe mine, prea-dulce Stăpâna mea, prea-sfântă de Dumnezeu Născătoare, de Dumnezeu împodobită, şi cu daruri de Dumnezeu dăruită; ceea ce din fire, după urmarea lui Dumnezeu, ai pe blândeţe, şi pe domolire, şi pe bunăvoinţă, şi pe bunătate. Împărăteasa ceea ce cu strălucire de-a pururea stai de-a dreapta lui Dumnezeu cel blând şi bun. Ceea ce cu haină de aur a sfinţitelor fapte bune, şi cu multe feluri de daruri ale Sfântului Duh eşti împodobită. Ceea ce peste toate domneşti, şi pretutindenea ajungi, şi toate le poţi, ca o Maică a atotputernicului Dumnezeu; şi pe toţi cei din nevoi îi mângâi, şi de ispite îi slobozeşti, şi necazurile le uşurezi.
    Uşurează, rogu-mă, şi sarcina cea grea a păcatelor mele, a păcătosului şi netrebnicului robului tău, pentru care şi ispitele cele lumeşti vin asupră-mi; şi toate fărădelegile mele cu vărsarea lacrimilor mele spală-le. Ceea ce pe Mielul lui Dumnezeu L-ai născut, Cela ce ridică păcatul lumii, ridică împietrirea socotelii mele celei iubitoare de păcat. Dă sufletului meu umilinţă, şi ochilor mei izvoare de lacrimi şi plâns făcător de bucurie.
    Izbăveşte-mă, Stăpâna mea, Prea-sfântă de Dumnezeu Născătoare, de smintelele celui viclean, şi de nesuferitele ispite cele lumeşti, întru care din tânără vârstă am căzut. Şi inima mea, ceea ce de nenumărate scârbe şi necazuri şi primejdii de-a pururea este ţinută, o mângîie şi o vindecă, mângâierea cea dulce a lumii, nădejdea celor deznădăjduiţi, ajutorul celor neajutoraţi, şi frica lui Dumnezeu şi dragostea lui într-însa sălăşluindu-o, şi de toată împresurarea şi mâhniciunea pe dânsa izbăvindu-o, cu mila ta cea bogată îndulceşte-o.
    Până când, Stăpâna mea prea-bună, strig şi sînt părăsit? Glăsuiesc, şi nu sînt auzit? Ci cu dreptate sînt trecut cu vederea, Maică a lui Dumnezeu prea-curată, că din pricina plecării către cele rele şi a deprinderii, totdeauna de vrăjmaşul, începătorul răutăţii, biruit fiind, supus sub mâna lui mă fac. Deci opreşte, cu rugăciunile tale, nebunia vrăjmaşului cea asupra mea. Sfărâmă cu puterea ta măiestriile lui cele împotrivnice. Linişte, şi pace, şi lumină, din vifor şi din întreită-învăluire şi din întuneric prefă-mi, pretutindenea fiindu-mi de faţă şi totdeauna străjuindu-mă, şi toată socoteala mea, şi cuvântul, şi fapta către ceea ce se cuvine îndreptându-le; cu totul sfinţindu-mă, şi luminându-mă, şi pe toate ale mele către fapta bună povăţuindu-le; şi [către] voia cea bună şi prea-sfântă a Fiului tău şi Dumnezeului meu, a o păzi şi a o face, cu osârdie trăgându-mă; şi îndemnându-mă şi către împlinirea poruncilor celor vii, întărind voirea mea cea trândavă; ca fiind mântuit, Stăpâna mea de Dumnezeu Născătoare, şi împărăţiei Cerurilor prin tine învrednicindu-mă, să te slăvesc pe tine, cea slăvită şi prea-blagoslovită, în vecii vecilor. Amin, Amin. Amin.

  3. Pingback: Război întru Cuvânt » Accente cruciale ale sfantului arhimandrit Sofronie Saharov pentru lupta duhovniceasca a Postului Mare in aceste vremuri prea incarcate de tensiuni
  4. Pingback: Război întru Cuvânt » Cuvant al Sfantului Luca al Crimeei despre pacatele grairii in desert si clevetirii, la DUMINICA SFANTULUI IOAN SCARARUL: “Din cuvintele tale te vei osandi”
  5. Pingback: POSTUL MARE. Care este sensul sau duhovnicesc si CUM SE DUCE LUPTA CU ISPITELE IN ASTEPTAREA INVIERII? Parintele Sofronie – cuvantari duhovnicesti (I) -
  6. Pingback: DUMINICA SFANTULUI IOAN SCARARUL. Predici ale Sf. Teofan Zavoratul despre cum pot mirenii, chiar familisti, SA URCE TREPTELE SCARII LA MASURA LOR -
  7. Pingback: PREDICI AUDIO LA BUNAVESTIRE si la DUMINICA SFANTULUI IOAN SCARARUL ale IPS Bartolomeu Anania si Ierom. Dosoftei (Putna) -
  8. Pingback: Predica audio (si text) a parintelui Dosoftei de la Putna in duminica vindecarii lunaticului: CREDINTA LUCRATOARE = SMERENIA LEPADARII DE NADEJDEA IN SINE -
  9. Pingback: SCARA SFANTULUI IOAN: Invataturi importante pentru dreapta socoteala si pentru deslusirea unor nuante duhovnicesti si taine ale razboiului nevazut: “Se intampla uneori ca ceea ce pentru unul este leac, pentru altul este otrava“. SA NU SARIM ET
  10. Pingback: “POCAINTA este si o IESIRE DIN IDOLATRIA MODERNA. Noi am intrat in imperiul asta al „BUNASTARII”, al vietii „mai bune”, pentru ca DIAVOLUL STIE CA FACE MAI MULTA ROADA CU „BUNASTAREA” DECAT CU PRIGOANA – Predica audio in Duminica S
  11. Pingback: Sfantul Ioan Scararul despre PLANSUL DE-BUCURIE-FACATOR | Cuvântul Ortodox
  12. Pingback: Doamne și Stăpânul vieții mele… | Cuvântul Ortodox
  13. Pingback: “În aceste zile, Biserica ne cheamă să aflăm chipul lui Dumnezeu din noi, adică ceea ce suntem cu adevărat, şi să-l scoatem la suprafaţă”– TREPTE SI BORNE DUHOVNICESTI PE SCARA VIRTUTILOR LAUNTRICE, de la Mitropolitul grec Nico
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate