Chemare la pocainta din partea unui mitropolit grec: A SOSIT CEASUL IN CARE TREBUIE SA NE TREZIM! Noi nu credem in politicieni, ci in Sfantul Duh…
“L-am parasit pe Dumnezeu si acum ne traim propria distrugere si pierzanie… Sa ne pocaim deoarece L-am uitat, deoarece L-am parasit, L-am dispretuit, L-am razboit, am refuzat drumul si poruncile Sale. Chiar si cei care Il marturisim, din pacate, am ales sa traim fara puterea Lui”.
Romfea.gr: Mitropolitul Messoghiei, Nicolae: “Este momentul sa ne trezim”
“A trecut perioada mareata a Triodului, am sarbatorit Pastele si Inaltarea Domnului si s-a incheiat si Cincizecimea. Sarbatori pline de sens, inundate de bucurie si nadejde, insemnate cu adevar si libertate spirituala.
Adevaruri precum pipairea lui Dumnezeu de catre Toma, vederea Celui Inviat de catre mironosite, intalnirea Sa cu ucenicii, convorbirea si descoperirea Sa catre cei doi pe drumul catre Emaus, Pogorarea Duhului Sfant pe care am sarbatorit-o azi, ni se releva nu ca sa le primim ca pe niste descrieri ale unor fapte istorice, nici pentru a le accepta ca pe niste idei teologice, ci ca sa le credem si sa ne umplem de ele fiecare detaliu al vietii noastre.
Aceasta este lumea lui Dumnezeu pe care ne-o propune Biserica fiecaruia dintre noi separat si tuturor impreuna, ca societate si comuniune.
Fata de aceasta propunere de viata si morala, vedem dureroasa experienta a realitatii lumesti, asa cum o traim in zilele noastre. O situatie lipsita de perspectiva, fara speranta, fara lumina.
Esecul uman in toata amploarea acestuia. Sistemul economic in colaps. Viziunea europeana s-a transformat in cosmar. Promisiunile politice au devenit minciuni prostesti, experimente de neinteles si alegeri fara sens. O lume lipsita de indrazneala si eroism, fara intelepciune si originalitate, fara valoare si credibilitate, fara duh si viata.
Idolul democratiei si al drepturilor individuale a degenerat in dreptul de a alege intre diverse scenarii catastrofale si intre administratori incapabili ai realitatii noastre de zi cu zi. Slava trecutului nostru istoric a fost distrusa de injosirile la nivel global si de amenintarile continue. Singurele lucru care iau nastere astazi in tara noastra sunt blocajele si umilintele, neintelegerile si anarhia.
Salariile si pensiile au fost taiate, ajutoarele sociale retrase, datoriile au crescut, casele noastre au fost impozitate, centrele sociale s-au umplut, saracia si neajunsurile au prisosit, somerii ii concureaza ca numar pe cei angajati, tinerii emigreaza, rasuflarile noastre s-au imputinat, sperantele noastre au secat, viziunile au murit.
„Căci neamurile şi împărații care nu vor sluji Ţie vor pieri” (Isaia 60, 12) şi „seminția celor fărădelege se va pustii” (Înțelepciunea lui Sirah 16, 4). Asta am patit. L-am parasit pe Dumnezeu si acum ne traim propria distrugere si pierzanie.
Educatia noastra fara blandete, istoria fara slava, Biserica noastra fara frumusete, viata fara adevar, traiectoria noastra fara valori. Acestea sunt cauzele halului in care ne gasim astazi. Si inca nu am inteles. Daramarea temeliilor noastre duhovnicesti continua neintrerupt. Am facut greseala sa speram de acolo de unde nu trebuia. Am facut efortul sa votam pe cei care nu merita. Am facut crima de a nu invata din propriile greseli. Pana la urma nu avem nici guvernare, nici conducatori adevarati si nici nu se intrevad solutii. Dupa cum scrie undeva sfantul Grigore Teologul: “corabia navigheaza noaptea, niciun far, Hristos se odihneste”, traiectoria noastra este in intuneric, lumina de nicaieri si Hristos doarme…
Totusi nu, dragii mei frati, Hristos nu doarme. Noi ne-am scufundat in uitare si intr-un somn adanc. Noi dormim. De aceea “este ceasul sa va treziti in sfarsit din somn” (Romani 13:11).
Este ceasul sa ne trezim. Ziua nu va veni de la sine. Aceasta zi o vom aduce noi, si nu atat cu lucrarea corecta si cu alegerile drepte, cat mai ales cu credinta si rugaciunile noastre.
Alegerile politice lumesti asteapta “sa se insenineze noaptea”; ele nu pot sa ne scoata din noapte, au speranta in “stelute”. Noi asteptam ziua cu soare, cu Soarele dreptatii. Noi nu asteptam un dumnezeu care sa ne rezolve toate problemele lumesti pe care sa-L uitam repede mai apoi; nici pentru a ne amnistia greselile, pentru a le repeta mai apoi. Credem in Hristos, in adevaratul Dumnezeu, care sa ne primeasca pocainta si credinta, ca se ni le hraneasca cu harul Sau si asa sa ne descopere prezenta Sa.
Da! Este posibil in situatia actuala sa avem parte de slava si binecuvantare, deoarece “Fericit este neamul căruia Domnul este Dumnezeul lui“ (Psalmul 32:12); fericit si binecuvantat este poporul care Il are pe Domnul ca Dumnezeu al sau. Acesta este un adevar vesnic care nu poate fi explicat pe cale rationala dar este verificat istoric si are o explicatie duhovniceasca. Drumul catre Dumnezeu ramane mereu deschis.
A sosit ceasul in care trebuie sa ne trezim. Sa incepem prin indelungate rugaciuni si privegheri. Nu pentru a scapa din dezastru, nu pentru a fi usurati de memorandumuri. Nu ca sa ni se stearga datoriile. Nu pentru scaderea somajului.Nu ca sa evitam falimentul. Pe astea le stie Dumnezeu daca si cand si cum le va rezolva.
Este necesar ca cei cu adevarat credinciosi sa ne pocaim. Sa ne pocaim deoarece L-am uitat, deoarece L-am parasit, L-am dispretuit, L-am razboit, am refuzat drumul si poruncile Sale. Chiar si cei care Il marturisim, din pacate, am ales sa traim fara puterea Lui. Suntem chemati sa-L slavim, dar nu pentru bucuriile noastre pamantesti. Nu mai exista acestea acum. Sa-L slavim pentru persoana si adevarul Sau, pentru milostivirea si dragostea Sa, pentru indelunga Sa rabdare. Suntem chemati sa-l marturisim astazi caci “Unii se laudă cu căruţele lor, alţii cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru”. (Psalmul 19:8) Nadejdea noastra si sprijinul nostru este singur numele Domnului.
Acesta ne este viitorul si perspectiva.
Si, in final, suntem chemati sa ne rugam ca Domnul sa ridice conducatori capabili sa isi assume responsabilitatile tarii noastre, apararea istoriei noastre, respectul pentru credinta si pentru traditie; conducatori cu frica de Dumnezeu, cu mintea la Hristos, patrioti altruisti, cu intentii clare, cu intelepciune politica si vointa eroica, deoarece de asfel de oameni avem nevoie, numai astfel de oameni putem vota si numai pe acestia ii merita ceea ce numim identitatea elena si constiinta Ortodoxa.
In acelasi timp, generatia noastra, care pare a fi incapabila sa duca mai departe Jertfa stramosilor nostri, trebuie sa faca o noua jertfa. Astazi, cand ne este foame, astazi sa ridicam altarul Jertfei noastre.
Asa cum Albania ortodoxa in centrul Tiranei, in aceste zile, inaugureaza Centrul Duhovnicesc al credintei sale, asa cum sarbii in Belgrad, romanii in Bucuresti si rusii in Moscova, recent, din saracia lor, au construit altare Mantuitorului si Sfintilor lor, cu atat mai mult noi trebuie sa indeplinim vechea si noua noastra Jertfa. Aceasta valoreaza mai mult chiar si decat rugaciunile noastre. Deoarece le insoteste de lucrare. Astazi trebuie sa aratam ca mai mult decat sa ne conservam trupul avem nevoie sa ne reinviem sufletele.
Ceea ce ne lipseste nu este hrana materiala, ci relatia noastra cu Persoana lui Hristos. Incercarea noastra nu este data de saracie si foame, ci de instrainarea de Dumnezeu si privarea de Acesta. Va chem pe toti, asadar, fratii mei iubiti, toti care intelegeti aceasta nevoie, toti care mai pastram in noi stropi de credinta, sa ne punem nadejdea in Domnul, priveghind si rugandu-ne.
Sa marturisim cu inima zdrobita departarea noastra de voia Domnului si dorinta noastra de intoarcere la credinta nemincinoasa in El; in camerele noastre, singuri, cu ochii inlacrimati, in biserici toti in rugaciune si privegheri de toata noaptea, pe strazi si in piete, cu lumanari si torte.
Acestea nu sunt noi in istoria noastra, sunt drumuri batute in viata neamului si Bisericii noastre. Speranta noastra, fratii mei, nu se gaseste in alegerile din 17 iunie, acolo se gaseste poate doar o parte din responsabilitatea noastra. Toate nadejdile noastre se gasesc in sarbatoarea de azi a Cincizecimii. Deoarece la auzul urechilor noastre a ajuns indemnul proorocului David: “Nu vă încredeţi în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este izbăvire“ (Psalm 145:3). Deoarece nu credem in politicieni care isi schimba promisiunile, ci in Sfantul Duh care ii face de ras pe cei invatati si “pe pescari ii arata preaintelepti”.
Nu in acestia care din cauza neintelegerilor nu pot sa faca un guvern, ci in Acela care “pe toate le cheama la unitate”. Nu in schimbatorul Babel de azi, ci in curatenia voii lui Dumnezeu. Nu in incercarile fara rod al conducatorilor acestei lumi, ci in plenitudinea roadelor Sfantului Duh, “Fraților, stați tari în credință, îmbărbătați-vă, întăriţi-vă!” (Corinteni I, 16:13)
“Dacă Dumnezeu este cu noi, nimeni nu este împotriva noastră!”
traducere de E.P. pentru razbointrucuvant.ro
Legaturi:
- Interviu cu Vladica Ierotheos Vlachos despre cauzele crizei actuale: PARASIREA PORUNCILOR LUI HRISTOS DE CATRE CRESTINI SI RASPANDIREA UNOR IDEOLOGII INUMANE, FEROCE
- Criza si chemarea la schimbarea vietii/ UNDE ESTE CUNOASTEREA PE CARE AM PIERDUT-O PRIN INFORMATIE?
- Arhiepiscopul Ieronim: DACA NU NE SCHIMBAM, NU EXISTA SANSE DE SALVARE. Catre politicieni: NU PUNETI BISERICA LA COLT!
- Arhiepiscopul Ieronim: NU CUMVA ACEASTA CRIZA NE ESTE SPRE JUDECATA?
- „CATRE POPOR”: MARTURISIRE ESENTIALA SI PROFETICA A SINODULUI BISERICII GRECIEI DESPRE CAUZELE CRIZEI ECONOMICE, PLANUL DE INROBIRE MONDIALA SI REMEDIILE DUHOVNICESTI
***
- E VREMEA SA NE TREZIM DIN SOMN!
- Cuviosul Paisie Aghioritul: Toata cheia aici este – SA SE POCAIASCA LUMEA!
- Sfantul Siluan Athonitul catre Chiril Sevici (Cuviosul Serghie de mai tarziu): “DU-TE SI SPUNE OAMENILOR CAT SE POATE DE DES: POCAITI-VA!”
- CUV. PAISIE: “E STARE DE ALARMA. ESTE TREBUINTA DE MULTA RUGACIUNE CU DURERE”
- PREGATITI-VA, DRAGII BUNELULUI, PREGATITI-VA!
- CUM NE PREGATIM PENTRU CE VA URMA? POCAINTA, ASTAZI – INTRE “MUCENICIA VIRTUALA” SI INVATATURILE SFINTILOR
- SA INCEPEM SA NE PREGATIM… CUM SI PENTRU CE?
- Cuv. Seraphim Rose: ESTE MAI TARZIU DECAT CREDEM. VA MAI SUPRAVIETUI CREDINTA NOASTRA?
- TRAIM UN CEAS DE URGENTA
- Cuviosul Paisie despre pierderea simtamantului pocaintei la crestinii de azi
- Ce e pocainta? CEEA CE NE STRICA PETRECEREA CU MASTI IN CARE NE COMPLACEM ZI DE ZI…
- Duminica tanarului bogat: CUM FUGIM DE HRISTOS?
- DIN PROFETIILE CUVIOSULUI AMBROZIE LAZARIS: “Vor veni ani grei, dar nu va temeti!”
- Cuv. Paisie Aghioritul: “Arme” pentru razboiul nevazut al acestor vremi
***
- Parintele Rafail Noica: “SE POATE LUA SI DE LA NOI…”
- A CUI ESTE VINA PENTRU TOATE NENOROCIRILE care ni se (vor) intampla?
- PR. C-TIN MOISIU- Cuvant duhovnicesc profetic si vesnic actual despre cutremurul din noiembrie 1940: “Toata lumea se plange de greutatea vremurilor pe care le traim, dar nimeni nu vrea sa recunoasca si partea lui de vina”
- CADEREA CONSTANTINOPOLULUI. Sa recitim impreuna, pentru ca ne priveste…
- Parintele Arsenie Boca si IPS Teofan: “Ridica-te si umbla!”. DE UNDE INCEPE SI CUM SE VINDECA SLABANOGIREA NEAMULUI?
- PARINTELE ARSENIE BOCA si CELE SAPTE SURLE PRIN CARE DUMNEZEU NE CHEAMA (II). Mila lui Dumnezeu ascunsa in necazuri, primejdii si nenorociri
- Sfantul Nicolae Velimirovici: CUGETARI DUREROASE ASUPRA CADERII UNUI POPOR ORTODOX
“Ceea ce ne lipseste nu este hrana materiala, ci relatia noastra cu Persoana lui Hristos. Incercarea noastra nu este data de saracie si foame, ci de instrainarea de Dumnezeu si privarea de Acesta.”
Cuvioasa schimonahie Macaria: “Va veni vremea cand fiecare se va gandi nu la cat a mancat in ziua aceea, ci la cat s-a rugat.”
Ce ma face sa dorm somnul cel de moarte de nu mai trezesc odata? 🙁
Noi, oamenii, care pe lume
Ne spunem toate prin cuvânt
Mai credem sincer (înlăuntru)
C’avem în cer un Tată sfânt ?
Noi cei care’am primit botezul
(Făgăduindu-i lui credinţă),
Mai credm oare că ni-i Tată ?
Sau… acum credem în ştiinţă ?
Noi cei care minţim tot timpul
Mai ştim ce este Adevărul
(Pe care l’a plătit prin cruce
Domnul Iisus Mântuitorul) ?
Ne-a mai rămas oare’nlăuntru
Ceva neîntinat şi sfânt,
Ca să ne’ajute să’nţelegem
Şi să îl credem pe Cuvânt ?
Maimauţa nu ne-a scris o vorbă.
Neantul nu ne dovedeşte
Nici că ni-i tată, nici origini,
Nici că ne iartă şi iubeşte.
Din ce-am zidit pe lumea asta
Din ce-am gândit şi din ce ştim
Nimic nu ne ajută-n viaţă
Să fim curaţi, (să ne sfinţim).
Numai Scriptura ne descrie
Şi ne ajută ca să ştim
Ce-i omul, sufletul şi viaţa
(Şi pentru care scop trăim).
Ştiinţa lumii (cea trufaşă)
N’are habar de veşnicie
Ne spune însă (şi mulţi credem)
Că vom pleca din … galaxie…,
Că… după ce distrugem Tera
(chiar noi), prin ce ne-a dat ştiinţa
Ne vom muta pe alte stele…
Că…-i mit cam tot ce’a spus credinţa.
Şi mulţi chiar credem în acestea
(Cu totul), ca în ce-i mai sfânt
Dar pe Iisus, Mântuitorul
Nu îl mai credem pe Cuvânt.
Noi cei ce folosim minciuna
(Chiar şi în ceia ce gândim),
Nu putem crede Adevărul
Căci şi pe noi (chiar), ne minţim.
Din toţi cei ce-am primit botezul
Câţi am citit Sfânta Scriptură ?
Câţi ştim ce ne-a adus Cuvântul
Prin sfânta sa învăţătură ?
Şi… câţi din noi ( care-am citit-o )
Ne raportăm la Dumnezeu
În ce trăim ( în gând şi-n faptă)
Şi-i împlinim Cuvântul său ?
Câţi căutăm la cei ce’nvaţă,
De trăiesc sincer adevărul
Şi câţi o apără cu viaţa
Cm a făcut Mântuitorul ?
Iisus, Mântuitorul nostru
Prin ce ne-a spus şi-a învăţat ,
Nu El, ci noi (dacă îL credem),
Avem numai de câştigat.
Dar noi cei ce minţim în toate
Nici nu mai ştim ce-i Adevărul
Şi ne’ndoim de ce ne spune
Prin jertfa sa Mântuitorul.
Trăirea noastră în minciună
A stins (în noi) ceia ce-i sfânt
De’aceia nu-l mai ceredem astăzi
(Pe Tatăl nostru), pe Cuvânt.
Noi cei ce ne’ncălcăm cuvântul
(Prin ce gândim, prin ce am spus),
Ne socotim maimuţa tată
(Deşi ni-i Tată cel de sus).
El ne dă cinstea Lui cea sfântă
(Şi noi o socotim minciună)
Noi cei ce scriem ficţiunea
Şi socotim că ea-i cea bună.
Ne bizuim pe ce ne’aduce
Noul modern, multa ştiinţă
Nu pe ce spune Adevărul
Perzent în noi prin conştiinţă.
Că nu e om care să mintă
Şi să nu ştie că-n cea spus
S-a lepădat de Adevărul
Plătit pe cruce de Iisus.
Că-n orice gând şi-n orice frază
(Prin care ştim că am minţit),
Am slujit tatălui minciunii
Şi Adevărul l’am sluţit.
Când va’nceta în noi minciuna,
(Şi vom păzi tot ce e sfânt),
Ne vom întoarce iar la Tatăl,
Fiindcă-l vom crede pe Cuvânt.
Vom şti ce’nseamnă Adevărul,
Ce-i jertfa sa pe sfânta Cruce
Ce viaţa noastră, ce-i credinţa
Şi Adevărul unde duce.
Vom şti pe lume cine-i Tatăl
Şi ce comori sunt cele sfinte,
Cine distruge omenirea,
Cine înşeală, cine minte.
E vremea să ne’ntoarcem sincer
La Tată cel ceresc şi sfânt,
Să izgonim din noi minciuna
Şi să îl credem pe Cuvânt.
Toţi suntem fii lui pe lume.
Şi toţi suntem risipitori,
Dar Tatăl nostru ne primeşte
(De-i devenim ascultători).