Chemare la pocainta din partea unui mitropolit grec: A SOSIT CEASUL IN CARE TREBUIE SA NE TREZIM! Noi nu credem in politicieni, ci in Sfantul Duh…

“L-am parasit pe Dumnezeu si acum ne traim propria distrugere si pierzanie… Sa ne pocaim deoarece L-am uitat, deoarece L-am parasit, L-am dispretuit, L-am razboit, am refuzat drumul si poruncile Sale. Chiar si cei care Il marturisim, din pacate, am ales sa traim fara puterea Lui”.

Romfea.gr: Mitropolitul Messoghiei, Nicolae: “Este momentul sa ne trezim”

“A trecut perioada mareata a Triodului, am sarbatorit Pastele si Inaltarea Domnului si s-a incheiat si Cincizecimea. Sarbatori pline de sens, inundate de bucurie si nadejde, insemnate cu adevar si libertate spirituala.

Adevaruri precum pipairea lui Dumnezeu de catre Toma, vederea Celui Inviat de catre mironosite, intalnirea Sa cu ucenicii, convorbirea si descoperirea Sa catre cei doi pe drumul catre Emaus, Pogorarea Duhului Sfant pe care am sarbatorit-o azi, ni se releva nu ca sa le primim ca pe niste descrieri ale unor fapte istorice, nici pentru a le accepta ca pe niste idei teologice, ci ca sa le credem si sa ne umplem de ele fiecare detaliu al vietii noastre.

Aceasta este lumea lui Dumnezeu pe care ne-o propune Biserica fiecaruia dintre noi separat si tuturor impreuna, ca societate si comuniune.

Fata de aceasta propunere de viata si morala, vedem dureroasa experienta a realitatii lumesti, asa cum o traim in zilele noastre. O situatie lipsita de perspectiva, fara speranta, fara lumina.

Esecul uman in toata amploarea acestuia. Sistemul economic in colaps. Viziunea europeana s-a transformat in cosmar. Promisiunile politice au devenit minciuni prostesti, experimente de neinteles si alegeri fara sens. O lume lipsita de indrazneala si eroism, fara intelepciune si originalitate, fara valoare si credibilitate, fara duh si viata.

Idolul democratiei si al drepturilor individuale a degenerat in dreptul de a alege intre diverse scenarii catastrofale si intre administratori incapabili ai realitatii noastre de zi cu zi. Slava trecutului nostru istoric a fost distrusa de injosirile la nivel global si de amenintarile continue. Singurele lucru care iau nastere astazi in tara noastra sunt blocajele si umilintele, neintelegerile si anarhia.

Salariile si pensiile au fost taiate, ajutoarele sociale retrase, datoriile au crescut, casele noastre au fost impozitate, centrele sociale s-au umplut, saracia si neajunsurile au prisosit, somerii ii concureaza ca numar pe cei angajati, tinerii emigreaza, rasuflarile noastre s-au imputinat, sperantele noastre au secat, viziunile au murit.

„Căci neamurile şi împărații care nu vor sluji Ţie vor pieri” (Isaia 60, 12) şi „seminția celor fărădelege se va pustii” (Înțelepciunea lui Sirah 16, 4). Asta am patit. L-am parasit pe Dumnezeu si acum ne traim propria distrugere si pierzanie.

Educatia noastra fara blandete, istoria fara slava, Biserica noastra fara frumusete, viata fara adevar, traiectoria noastra fara valori. Acestea sunt cauzele halului in care ne gasim astazi. Si inca nu am inteles. Daramarea temeliilor noastre duhovnicesti continua neintrerupt. Am facut greseala sa speram de acolo de unde nu trebuia. Am facut efortul sa votam pe cei care nu merita. Am facut crima de a nu invata din propriile greseli. Pana la urma nu avem nici guvernare, nici conducatori adevarati si nici nu se intrevad solutii. Dupa cum scrie undeva sfantul Grigore Teologul: “corabia navigheaza noaptea, niciun far, Hristos se odihneste”, traiectoria noastra este in intuneric, lumina de nicaieri si Hristos doarme…

Totusi nu, dragii mei frati, Hristos nu doarme. Noi ne-am scufundat in uitare si intr-un somn adanc. Noi dormim. De aceea “este ceasul sa va treziti in sfarsit din somn” (Romani 13:11).

Este ceasul sa ne trezim. Ziua nu va veni de la sine. Aceasta zi o vom aduce noi, si nu atat cu lucrarea corecta si cu alegerile drepte, cat mai ales cu credinta si rugaciunile noastre.

Alegerile politice lumesti asteapta “sa se insenineze noaptea”; ele nu pot sa ne scoata din noapte, au speranta in “stelute”. Noi asteptam ziua cu soare, cu Soarele dreptatii. Noi nu asteptam un dumnezeu care sa ne rezolve toate problemele lumesti pe care sa-L uitam repede mai apoi; nici pentru a ne amnistia greselile, pentru a le repeta mai apoi. Credem in Hristos, in adevaratul Dumnezeu, care sa ne primeasca pocainta si credinta, ca se ni le hraneasca cu harul Sau si asa sa ne descopere prezenta Sa.

Da! Este posibil in situatia actuala sa avem parte de slava si binecuvantare, deoarece “Fericit este neamul căruia Domnul este Dumnezeul lui“ (Psalmul 32:12); fericit si binecuvantat este poporul care Il are pe Domnul ca Dumnezeu al sau. Acesta este un adevar vesnic care nu poate fi explicat pe cale rationala dar este verificat istoric si are o explicatie duhovniceasca. Drumul catre Dumnezeu ramane mereu deschis.

A sosit ceasul in care trebuie sa ne trezim. Sa incepem prin indelungate rugaciuni si privegheri. Nu pentru a scapa din dezastru, nu pentru a fi usurati de memorandumuri. Nu ca sa ni se stearga datoriile. Nu pentru scaderea somajului.Nu ca sa evitam falimentul. Pe astea le stie Dumnezeu daca si cand si cum le va rezolva.

Este necesar ca cei cu adevarat credinciosi sa ne pocaim. Sa ne pocaim deoarece L-am uitat, deoarece L-am parasit, L-am dispretuit, L-am razboit, am refuzat drumul si poruncile Sale. Chiar si cei care Il marturisim, din pacate, am ales sa traim fara puterea Lui. Suntem chemati sa-L slavim, dar nu pentru bucuriile noastre pamantesti. Nu mai exista acestea acum. Sa-L slavim pentru persoana si adevarul Sau, pentru milostivirea si dragostea Sa, pentru indelunga Sa rabdare. Suntem chemati sa-l marturisim astazi caci “Unii se laudă cu căruţele lor, alţii cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru”. (Psalmul 19:8) Nadejdea noastra si sprijinul nostru este singur numele Domnului.

Acesta ne este viitorul si perspectiva.

Si, in final, suntem chemati sa ne rugam ca Domnul sa ridice conducatori capabili sa isi assume responsabilitatile tarii noastre, apararea istoriei noastre, respectul pentru credinta si pentru traditie; conducatori cu frica de Dumnezeu, cu mintea la Hristos, patrioti altruisti, cu intentii clare, cu intelepciune politica si vointa eroica, deoarece de asfel de oameni avem nevoie, numai astfel de oameni putem vota si numai pe acestia ii merita ceea ce numim identitatea elena si constiinta Ortodoxa.

In acelasi timp, generatia noastra, care pare a fi incapabila sa duca mai departe Jertfa stramosilor nostri, trebuie sa faca o noua jertfa. Astazi, cand ne este foame, astazi sa ridicam altarul Jertfei noastre.

Asa cum Albania ortodoxa in centrul Tiranei, in aceste zile, inaugureaza Centrul Duhovnicesc al credintei sale, asa cum sarbii in Belgrad, romanii in Bucuresti si rusii in Moscova, recent, din saracia lor, au construit altare Mantuitorului si Sfintilor lor, cu atat mai mult noi trebuie sa indeplinim vechea si noua noastra Jertfa. Aceasta valoreaza mai mult chiar si decat rugaciunile noastre. Deoarece le insoteste de lucrare. Astazi trebuie sa aratam ca mai mult decat sa ne conservam trupul avem nevoie sa ne reinviem sufletele.

Ceea ce ne lipseste nu este hrana materiala, ci relatia noastra cu Persoana lui Hristos. Incercarea noastra nu este data de saracie si foame, ci de instrainarea de Dumnezeu si privarea de Acesta. Va chem pe toti, asadar, fratii mei iubiti, toti care intelegeti aceasta nevoie, toti care mai pastram in noi stropi de credinta, sa ne punem nadejdea in Domnul, priveghind si rugandu-ne.

Sa marturisim cu inima zdrobita departarea noastra de voia Domnului si dorinta noastra de intoarcere la credinta nemincinoasa in El; in camerele noastre, singuri, cu ochii inlacrimati, in biserici toti in rugaciune si privegheri de toata noaptea, pe strazi si in piete, cu lumanari si torte.

Acestea nu sunt noi in istoria noastra, sunt drumuri batute in viata neamului si Bisericii noastre. Speranta noastra, fratii mei, nu se gaseste in alegerile din 17 iunie, acolo se gaseste poate doar o parte din responsabilitatea noastra. Toate nadejdile noastre se gasesc in sarbatoarea de azi a Cincizecimii. Deoarece la auzul urechilor noastre a ajuns indemnul proorocului David: “Nu vă încredeţi în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este izbăvire“ (Psalm 145:3). Deoarece nu credem in politicieni care isi schimba promisiunile, ci in Sfantul Duh care ii face de ras pe cei invatati si “pe pescari ii arata preaintelepti”.

Nu in acestia care din cauza neintelegerilor nu pot sa faca un guvern, ci in Acela care “pe toate le cheama la unitate”. Nu in schimbatorul Babel de azi, ci in curatenia voii lui Dumnezeu. Nu in incercarile fara rod al conducatorilor acestei lumi, ci in plenitudinea roadelor Sfantului Duh, “Fraților, stați tari în credință, îmbărbătați-vă, întăriţi-vă!” (Corinteni I, 16:13)

“Dacă Dumnezeu este cu noi, nimeni nu este împotriva noastră!”

traducere de E.P. pentru razbointrucuvant.ro

Legaturi: