Chemare la pocainta din partea unui mitropolit grec: A SOSIT CEASUL IN CARE TREBUIE SA NE TREZIM! Noi nu credem in politicieni, ci in Sfantul Duh…

19-06-2012 Sublinieri

“L-am parasit pe Dumnezeu si acum ne traim propria distrugere si pierzanie… Sa ne pocaim deoarece L-am uitat, deoarece L-am parasit, L-am dispretuit, L-am razboit, am refuzat drumul si poruncile Sale. Chiar si cei care Il marturisim, din pacate, am ales sa traim fara puterea Lui”.

Romfea.gr: Mitropolitul Messoghiei, Nicolae: “Este momentul sa ne trezim”

“A trecut perioada mareata a Triodului, am sarbatorit Pastele si Inaltarea Domnului si s-a incheiat si Cincizecimea. Sarbatori pline de sens, inundate de bucurie si nadejde, insemnate cu adevar si libertate spirituala.

Adevaruri precum pipairea lui Dumnezeu de catre Toma, vederea Celui Inviat de catre mironosite, intalnirea Sa cu ucenicii, convorbirea si descoperirea Sa catre cei doi pe drumul catre Emaus, Pogorarea Duhului Sfant pe care am sarbatorit-o azi, ni se releva nu ca sa le primim ca pe niste descrieri ale unor fapte istorice, nici pentru a le accepta ca pe niste idei teologice, ci ca sa le credem si sa ne umplem de ele fiecare detaliu al vietii noastre.

Aceasta este lumea lui Dumnezeu pe care ne-o propune Biserica fiecaruia dintre noi separat si tuturor impreuna, ca societate si comuniune.

Fata de aceasta propunere de viata si morala, vedem dureroasa experienta a realitatii lumesti, asa cum o traim in zilele noastre. O situatie lipsita de perspectiva, fara speranta, fara lumina.

Esecul uman in toata amploarea acestuia. Sistemul economic in colaps. Viziunea europeana s-a transformat in cosmar. Promisiunile politice au devenit minciuni prostesti, experimente de neinteles si alegeri fara sens. O lume lipsita de indrazneala si eroism, fara intelepciune si originalitate, fara valoare si credibilitate, fara duh si viata.

Idolul democratiei si al drepturilor individuale a degenerat in dreptul de a alege intre diverse scenarii catastrofale si intre administratori incapabili ai realitatii noastre de zi cu zi. Slava trecutului nostru istoric a fost distrusa de injosirile la nivel global si de amenintarile continue. Singurele lucru care iau nastere astazi in tara noastra sunt blocajele si umilintele, neintelegerile si anarhia.

Salariile si pensiile au fost taiate, ajutoarele sociale retrase, datoriile au crescut, casele noastre au fost impozitate, centrele sociale s-au umplut, saracia si neajunsurile au prisosit, somerii ii concureaza ca numar pe cei angajati, tinerii emigreaza, rasuflarile noastre s-au imputinat, sperantele noastre au secat, viziunile au murit.

„Căci neamurile şi împărații care nu vor sluji Ţie vor pieri” (Isaia 60, 12) şi „seminția celor fărădelege se va pustii” (Înțelepciunea lui Sirah 16, 4). Asta am patit. L-am parasit pe Dumnezeu si acum ne traim propria distrugere si pierzanie.

Educatia noastra fara blandete, istoria fara slava, Biserica noastra fara frumusete, viata fara adevar, traiectoria noastra fara valori. Acestea sunt cauzele halului in care ne gasim astazi. Si inca nu am inteles. Daramarea temeliilor noastre duhovnicesti continua neintrerupt. Am facut greseala sa speram de acolo de unde nu trebuia. Am facut efortul sa votam pe cei care nu merita. Am facut crima de a nu invata din propriile greseli. Pana la urma nu avem nici guvernare, nici conducatori adevarati si nici nu se intrevad solutii. Dupa cum scrie undeva sfantul Grigore Teologul: “corabia navigheaza noaptea, niciun far, Hristos se odihneste”, traiectoria noastra este in intuneric, lumina de nicaieri si Hristos doarme…

Totusi nu, dragii mei frati, Hristos nu doarme. Noi ne-am scufundat in uitare si intr-un somn adanc. Noi dormim. De aceea “este ceasul sa va treziti in sfarsit din somn” (Romani 13:11).

Este ceasul sa ne trezim. Ziua nu va veni de la sine. Aceasta zi o vom aduce noi, si nu atat cu lucrarea corecta si cu alegerile drepte, cat mai ales cu credinta si rugaciunile noastre.

Alegerile politice lumesti asteapta “sa se insenineze noaptea”; ele nu pot sa ne scoata din noapte, au speranta in “stelute”. Noi asteptam ziua cu soare, cu Soarele dreptatii. Noi nu asteptam un dumnezeu care sa ne rezolve toate problemele lumesti pe care sa-L uitam repede mai apoi; nici pentru a ne amnistia greselile, pentru a le repeta mai apoi. Credem in Hristos, in adevaratul Dumnezeu, care sa ne primeasca pocainta si credinta, ca se ni le hraneasca cu harul Sau si asa sa ne descopere prezenta Sa.

Da! Este posibil in situatia actuala sa avem parte de slava si binecuvantare, deoarece “Fericit este neamul căruia Domnul este Dumnezeul lui(Psalmul 32:12); fericit si binecuvantat este poporul care Il are pe Domnul ca Dumnezeu al sau. Acesta este un adevar vesnic care nu poate fi explicat pe cale rationala dar este verificat istoric si are o explicatie duhovniceasca. Drumul catre Dumnezeu ramane mereu deschis.

A sosit ceasul in care trebuie sa ne trezim. Sa incepem prin indelungate rugaciuni si privegheri. Nu pentru a scapa din dezastru, nu pentru a fi usurati de memorandumuri. Nu ca sa ni se stearga datoriile. Nu pentru scaderea somajului.Nu ca sa evitam falimentul. Pe astea le stie Dumnezeu daca si cand si cum le va rezolva.

Este necesar ca cei cu adevarat credinciosi sa ne pocaim. Sa ne pocaim deoarece L-am uitat, deoarece L-am parasit, L-am dispretuit, L-am razboit, am refuzat drumul si poruncile Sale. Chiar si cei care Il marturisim, din pacate, am ales sa traim fara puterea Lui. Suntem chemati sa-L slavim, dar nu pentru bucuriile noastre pamantesti. Nu mai exista acestea acum. Sa-L slavim pentru persoana si adevarul Sau, pentru milostivirea si dragostea Sa, pentru indelunga Sa rabdare. Suntem chemati sa-l marturisim astazi caci “Unii se laudă cu căruţele lor, alţii cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru”. (Psalmul 19:8) Nadejdea noastra si sprijinul nostru este singur numele Domnului.

Acesta ne este viitorul si perspectiva.

Si, in final, suntem chemati sa ne rugam ca Domnul sa ridice conducatori capabili sa isi assume responsabilitatile tarii noastre, apararea istoriei noastre, respectul pentru credinta si pentru traditie; conducatori cu frica de Dumnezeu, cu mintea la Hristos, patrioti altruisti, cu intentii clare, cu intelepciune politica si vointa eroica, deoarece de asfel de oameni avem nevoie, numai astfel de oameni putem vota si numai pe acestia ii merita ceea ce numim identitatea elena si constiinta Ortodoxa.

In acelasi timp, generatia noastra, care pare a fi incapabila sa duca mai departe Jertfa stramosilor nostri, trebuie sa faca o noua jertfa. Astazi, cand ne este foame, astazi sa ridicam altarul Jertfei noastre.

Asa cum Albania ortodoxa in centrul Tiranei, in aceste zile, inaugureaza Centrul Duhovnicesc al credintei sale, asa cum sarbii in Belgrad, romanii in Bucuresti si rusii in Moscova, recent, din saracia lor, au construit altare Mantuitorului si Sfintilor lor, cu atat mai mult noi trebuie sa indeplinim vechea si noua noastra Jertfa. Aceasta valoreaza mai mult chiar si decat rugaciunile noastre. Deoarece le insoteste de lucrare. Astazi trebuie sa aratam ca mai mult decat sa ne conservam trupul avem nevoie sa ne reinviem sufletele.

Ceea ce ne lipseste nu este hrana materiala, ci relatia noastra cu Persoana lui Hristos. Incercarea noastra nu este data de saracie si foame, ci de instrainarea de Dumnezeu si privarea de Acesta. Va chem pe toti, asadar, fratii mei iubiti, toti care intelegeti aceasta nevoie, toti care mai pastram in noi stropi de credinta, sa ne punem nadejdea in Domnul, priveghind si rugandu-ne.

Sa marturisim cu inima zdrobita departarea noastra de voia Domnului si dorinta noastra de intoarcere la credinta nemincinoasa in El; in camerele noastre, singuri, cu ochii inlacrimati, in biserici toti in rugaciune si privegheri de toata noaptea, pe strazi si in piete, cu lumanari si torte.

Acestea nu sunt noi in istoria noastra, sunt drumuri batute in viata neamului si Bisericii noastre. Speranta noastra, fratii mei, nu se gaseste in alegerile din 17 iunie, acolo se gaseste poate doar o parte din responsabilitatea noastra. Toate nadejdile noastre se gasesc in sarbatoarea de azi a Cincizecimii. Deoarece la auzul urechilor noastre a ajuns indemnul proorocului David: Nu vă încredeţi în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este izbăvire“ (Psalm 145:3). Deoarece nu credem in politicieni care isi schimba promisiunile, ci in Sfantul Duh care ii face de ras pe cei invatati si “pe pescari ii arata preaintelepti”.

Nu in acestia care din cauza neintelegerilor nu pot sa faca un guvern, ci in Acela care “pe toate le cheama la unitate”. Nu in schimbatorul Babel de azi, ci in curatenia voii lui Dumnezeu. Nu in incercarile fara rod al conducatorilor acestei lumi, ci in plenitudinea roadelor Sfantului Duh, “Fraților, stați tari în credință, îmbărbătați-vă, întăriţi-vă!” (Corinteni I, 16:13)

“Dacă Dumnezeu este cu noi, nimeni nu este împotriva noastră!”

traducere de E.P. pentru razbointrucuvant.ro

Legaturi:

***

***


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Mitropolitul Nicolae din Messogia si Lavreotiki, Pocainta, Pogorarea Sfantului Duh (Rusaliile), Vremurile in care traim

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

7 Commentarii la “Chemare la pocainta din partea unui mitropolit grec: A SOSIT CEASUL IN CARE TREBUIE SA NE TREZIM! Noi nu credem in politicieni, ci in Sfantul Duh…

  1. “Ceea ce ne lipseste nu este hrana materiala, ci relatia noastra cu Persoana lui Hristos. Incercarea noastra nu este data de saracie si foame, ci de instrainarea de Dumnezeu si privarea de Acesta.”

    Cuvioasa schimonahie Macaria: “Va veni vremea cand fiecare se va gandi nu la cat a mancat in ziua aceea, ci la cat s-a rugat.”

    Ce ma face sa dorm somnul cel de moarte de nu mai trezesc odata? 🙁

  2. Noi, oamenii, care pe lume
    Ne spunem toate prin cuvânt
    Mai credem sincer (înlăuntru)
    C’avem în cer un Tată sfânt ?

    Noi cei care’am primit botezul
    (Făgăduindu-i lui credinţă),
    Mai credm oare că ni-i Tată ?
    Sau… acum credem în ştiinţă ?

    Noi cei care minţim tot timpul
    Mai ştim ce este Adevărul
    (Pe care l’a plătit prin cruce
    Domnul Iisus Mântuitorul) ?

    Ne-a mai rămas oare’nlăuntru
    Ceva neîntinat şi sfânt,
    Ca să ne’ajute să’nţelegem
    Şi să îl credem pe Cuvânt ?

    Maimauţa nu ne-a scris o vorbă.
    Neantul nu ne dovedeşte
    Nici că ni-i tată, nici origini,
    Nici că ne iartă şi iubeşte.

    Din ce-am zidit pe lumea asta
    Din ce-am gândit şi din ce ştim
    Nimic nu ne ajută-n viaţă
    Să fim curaţi, (să ne sfinţim).

    Numai Scriptura ne descrie
    Şi ne ajută ca să ştim
    Ce-i omul, sufletul şi viaţa
    (Şi pentru care scop trăim).

    Ştiinţa lumii (cea trufaşă)
    N’are habar de veşnicie
    Ne spune însă (şi mulţi credem)
    Că vom pleca din … galaxie…,

    Că… după ce distrugem Tera
    (chiar noi), prin ce ne-a dat ştiinţa
    Ne vom muta pe alte stele…
    Că…-i mit cam tot ce’a spus credinţa.

    Şi mulţi chiar credem în acestea
    (Cu totul), ca în ce-i mai sfânt
    Dar pe Iisus, Mântuitorul
    Nu îl mai credem pe Cuvânt.

    Noi cei ce folosim minciuna
    (Chiar şi în ceia ce gândim),
    Nu putem crede Adevărul
    Căci şi pe noi (chiar), ne minţim.

    Din toţi cei ce-am primit botezul
    Câţi am citit Sfânta Scriptură ?
    Câţi ştim ce ne-a adus Cuvântul
    Prin sfânta sa învăţătură ?

    Şi… câţi din noi ( care-am citit-o )
    Ne raportăm la Dumnezeu
    În ce trăim ( în gând şi-n faptă)
    Şi-i împlinim Cuvântul său ?

    Câţi căutăm la cei ce’nvaţă,
    De trăiesc sincer adevărul
    Şi câţi o apără cu viaţa
    Cm a făcut Mântuitorul ?

    Iisus, Mântuitorul nostru
    Prin ce ne-a spus şi-a învăţat ,
    Nu El, ci noi (dacă îL credem),
    Avem numai de câştigat.

    Dar noi cei ce minţim în toate
    Nici nu mai ştim ce-i Adevărul
    Şi ne’ndoim de ce ne spune
    Prin jertfa sa Mântuitorul.

    Trăirea noastră în minciună
    A stins (în noi) ceia ce-i sfânt
    De’aceia nu-l mai ceredem astăzi
    (Pe Tatăl nostru), pe Cuvânt.

    Noi cei ce ne’ncălcăm cuvântul
    (Prin ce gândim, prin ce am spus),
    Ne socotim maimuţa tată
    (Deşi ni-i Tată cel de sus).

    El ne dă cinstea Lui cea sfântă
    (Şi noi o socotim minciună)
    Noi cei ce scriem ficţiunea
    Şi socotim că ea-i cea bună.

    Ne bizuim pe ce ne’aduce
    Noul modern, multa ştiinţă
    Nu pe ce spune Adevărul
    Perzent în noi prin conştiinţă.

    Că nu e om care să mintă
    Şi să nu ştie că-n cea spus
    S-a lepădat de Adevărul
    Plătit pe cruce de Iisus.

    Că-n orice gând şi-n orice frază
    (Prin care ştim că am minţit),
    Am slujit tatălui minciunii
    Şi Adevărul l’am sluţit.

    Când va’nceta în noi minciuna,
    (Şi vom păzi tot ce e sfânt),
    Ne vom întoarce iar la Tatăl,
    Fiindcă-l vom crede pe Cuvânt.

    Vom şti ce’nseamnă Adevărul,
    Ce-i jertfa sa pe sfânta Cruce
    Ce viaţa noastră, ce-i credinţa
    Şi Adevărul unde duce.

    Vom şti pe lume cine-i Tatăl
    Şi ce comori sunt cele sfinte,
    Cine distruge omenirea,
    Cine înşeală, cine minte.

    E vremea să ne’ntoarcem sincer
    La Tată cel ceresc şi sfânt,
    Să izgonim din noi minciuna
    Şi să îl credem pe Cuvânt.

    Toţi suntem fii lui pe lume.
    Şi toţi suntem risipitori,
    Dar Tatăl nostru ne primeşte
    (De-i devenim ascultători).

  3. Pingback: “Crestinul ortodox in fata crizei economice”: PILDA UNUI CONDUCATOR IMPREUNA-PATIMITOR CU POPORUL SAU. Cum sa ne raportam la criza? (I) -
  4. Pingback: INSELACIUNEA BOGATIEI CONSUMISTE SI BINELE DIN RAUL CRIZEI ECONOMICE. Cum sa ne raportam la criza? (II) Saracie si cugetare duhovniceasca -
  5. Pingback: BOGATUL NEBUN DIN NOI IN FATA SARACIEI LUMII: “Cum poti sa dormi li­nistit daca cel de langa tine, semenul tau, nu are ce manca? Rusine sa ne fie!” -
  6. Pingback: CADEREA CETATII SFINTE: Predici ale Parintelui Simeon Kraiopoulos despre SENSUL DUHOVNICESC AL CUCERIRII CONSTANTINOPOLULUI: “Cu Dumnezeu nu este de gluma! Sa nu ne astupam urechile, fratii mei!” | Cuvântul Ortodox
  7. Pingback: NASTEREA DOMNULUI. Pastorala Mitropolitului grec Nicolae despre MESAJUL INTRUPARII LUI DUMNEZEU IN MIJLOCUL APOSTAZIEI GENERALE de astazi. Care este sensul marii sarbatori si solutia la dramele veacului? | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate