Parintele Ioan Buliga despre SANATATE, BOALA, SUFERINTA, PACAT si PARTASIA LA RAU: “Dumnezeu va pedepsi pe toti cei care nu plang din cauza multor ticalosii care se petrec in jurul lor”

28-05-2013 Sublinieri

Christ heals the multitudes

De ce nu se vindeca unele boli?

Intreba cineva pe Sfantul Paisie Aghioritul: “Parinte, de ce nu gasesc oamenii leac pentru cancer?” Iar parintele i-a raspuns: “Daca ar gasi leac pentru cancer, atunci ar aparea o alta boala, care nu ar avea leac”. Asta s-ar intampla deoarece bolile apar datorita pacatelor [nu neaparat personale – in cazul celor cu viata sfanta, n.n.], iar in starea de pacat in care traieste lumea, este imposibil sa nu existe boli grele. A incerca sa vindeci unele boli fara a dezradacina pacatul este echivalent cu a acoperi o rana cu puroi, sa o faci frumoasa pe deasupra si sa spui ca totul este bine. Asta ar insemna sa vindeci trupul, iar sufletul nu. Este o nebunie: intretinem corpul, spunem ca este frumos, iar pe dinauntru este stricat.

Din aceasta cauza, atunci cand cineva se imbolnaveste, inainte sa mearga la doctor i se spune sa mearga la preot sa se spovedeasca. Nu numai pentru ca o operatie poate sa fie fatala, ci si din cauza ca trebuie inlaturata o eventuala cauza a bolii, care poate fi pacatul. Pentru aceasta insa, este nevoie de o spovedanie adevarata, iar nu de o formalitate, cum din pacate fac majoritatea. Putem avea lucruri din trecut, care sa ne urmareasca, si de care poate noi nici nu ne dam seama. Afara de pacatele evidente ale desfranarii, lacomiei si maniei, putem sa fi avut pacate prin care sa fi suparat pe Dumnezeu, iar noi nici sa nu ne dam seama: poate am nedreptatit pe cineva, am suparat vreun preot, am fost blestemati de vreun parinte trupesc sau Doamne-fereste duhovnicesc, am ocarat vreo vaduva saraca, vreun copil orfan, sau alte pacate pe care trebuie sa le cautam. Problema este ca, odata cu trecerea mai multor ani, unii nici nu mai pot sa-si aminteasca pacatele respective, mai ales daca nici nu au constientizat atunci cand le-au facut. De aceea nu le ramane decat sa-si duca canonul prin boala ce o sufera, iar la spovedanie sa spuna ca-i pare rau pentru cele ce a gresit, si nu si-a dat seama.

Am mai spus ca o cauza a bolilor este si industrializarea lumii, schimbarea lucrurilor sanatoase facute de Dumnezeu. De aceea, atunci cand ne spovedim, sa spunem ca ne pare rau si pentru partasia noastra, a tot ce se intampla rau in jurul nostru. Proorocul Iezechiel spune ca Dumnezeu va pedepsi pe toti cei care nu plang “din cauza multor ticalosii care se petrec” in jurul lor (cf. Iezechiel 9, 4-6).

De aceea, sa plangem pentru pacatele noastre, dar si pentru toata degradarea aceasta a lumii, si departarea ei de la Dumnezeu. Insa, sa nu plangem aratand cu degetul, ci constientizand ca avem si noi partea noastra de vina pentru ceea ce se intampla in jur si constientizand ca suntem partasi cu aceasta nebunie a modernizarii lumi, prin faptul ca folosim si noi produsele industrializarii si ale tehnologiei noi, care va fi vinovata de distrugerea planetei [creatiei si omului, n.n.].

Despre boala si sanatate

„O inima fara patima este viata trupului, pe cand pornirea patimasa este ca un cariu in oase” (cf. Pilde 14, 30). Iata, deci, de unde vine sanatatea, si de unde vine boala; sanatatea vine din fuga de pacate, pe cand boala vine din practicarea acestora. Oamenii nu se gandesc la aceasta si desi traiesc in pacat, se roaga pentru sanatate. Este ca si cum il rog pe cineva sa-mi faca casa frumoasa, iar eu ii dau foc. Sigur ca sunt lucruri care se contrazic, si ne rugam ca oamenii sa inteleaga ca atata timp cat traiesc in pacat isi sapa singuri groapa, iar rugaciunile sunt zadarnice daca noi cerem una, si facem alta.

In general, toate bolile au ca pricina pacatul, deosebirea fiind doar ca pot fi pacate proprii, sau pot fi pacate colective, si ma gandesc aici la industrializarea lumii, care pe langa presupusul confort, a adus poluare, radiatii si desigur boli noi, unele dintre ele dintre cele mai greu de diagnosticat, dar si de vindecat. Omenirea care il neaga pe Dumnezeu merge spre autodistrugere, insa aceasta autodistrugere este un proces, care lucreaza din plin inca de pe acum.

Sanatatea este acolo unde se traieste si se mananca asa cum a lasat Dumnezeu: natural, (fara adaos de la om si, Doamne-fereste, imbunatatiri, cum ar fi organismele modificate genetic), este acolo unde se traieste in dragoste si armonie, asa cum ne-a poruncit Dumnezeu, este acolo unde se traieste in curatie, infranare si cumpatare, intr-un cuvant, este acolo unde se traieste dupa poruncile lui Dumnezeu.

Suferinta

Suferinta poate sa fie fizica sau sufleteasca, si avand in vedere ca in viata viitoare nu vom mai avea acest trup fizic, dar si faptul ca despre boli si necazuri am mai vorbit, o sa incercam sa patrundem in suferinta sufletului nostru, care se zbate pentru a-si da seama ce trebuie sa faca in acest iures al lumii. Se stie ca cel mai mult suferim atunci cand ne supara cineva drag, si cei care au trecut prin acestea stiu ce inseamna sa te dezamageasca un copil, care a crescut mare, si nici nu-si mai aduce aminte de parinti, sau sa te dezamageasca partenerul de viata, de la care ai avut multe asteptari.

Cei care au trecut prin multe incercari in aceasta viata sunt mai putin afectati de situatiile neplacute, decat cei care nu au avut parte de necazuri. Incercarile il pot cali pe om daca acesta a stat in credinta, iar daca a lipsit credinta si incercarile nu au fost abordate cum trebuie, atunci ele il darama si il imbolnavesc pe om.

Cand un om, dupa ce a avut multe necazuri, si mai apoi se imbolnaveste, spune ca din cauza necazurilor s-a imbolnavit, nu are dreptate sa spuna aceasta. Nu s-a imbolnavit din cauza necazurilor, ci datorita faptului ca nu le-a abordat cu credinta. Nu ma refer aici la necazurile cauzate de lipsurile materiale, ci de cele ce tin de hartuiala psihica la care este supus omul. Cei ce nu abordeaza corect suferinta, cartesc si se manie repede pe aproapele lor, ajung nesuferiti, si viata insasi este pentru ei nesuferita, pe cand cei care multumesc lui Dumnezeu in suferinta, urca pe scara virtutilor, si devin persoane cu un caracter puternic.

Sfantul Apostol Pavel spune ca: “Suferinta aduce rabdare, si rabdarea incercare, si incercarea nadejde” (cf. Romani 5,3-4). Astfel, cei care au trecut prin multe suferinte si nu au cartit, isi castiga o rabdare de fier, fiind pregatiti pentru a face fata unor noi incercari. Vedem, dar, ca incercarile vin peste oamenii puternici pentru a-i face si mai tari in credinta, iar din incercari gasim scapare in nadejdea lui Dumnezeu. Insa trebuie sa avem grija si sa facem distinctia intre suferinta, pe care ne-o provocam prin propriile noastre pacate, si suferinta pentru cuvantul lui Dumnezeu. Aceasta din urma este de laudat, si ea aduce cununi de slava (cf. Efeseni 3,13) celor care rabda pana la urma.

(Din: Singhel Ioan Buliga, Provocarile crestinului ortodox in zilele de astazi, Editura Egumenita, 2012)

320996-1_11

Legaturi:

***


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Ce este pacatul?, Ieromonah Ioan Buliga, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

13 Commentarii la “Parintele Ioan Buliga despre SANATATE, BOALA, SUFERINTA, PACAT si PARTASIA LA RAU: “Dumnezeu va pedepsi pe toti cei care nu plang din cauza multor ticalosii care se petrec in jurul lor”

  1. Exista (un fel de) leac stiut pentru cancer.
    Este vitamina B17 – numita si amigdalina.
    Doctorii, medicii, cunosc proprietatile acestei vitamine. Desigur, ea singurica nu vindeca cazuri avansate, dar are proprietatea de a preveni, de a bloca, extinderea celulelor afectate de cancer.
    … se scrie mult pe internet despre vitamina B17/amigdalina si diversele forme de cancer unde poate fi folosita/consumata/ cu anume succes temporar sau pe termen mediu/lung, depinzand de pacient, de modul si forma de administrare (pilule, lichid, injectii sau perfuzii, etc.), de simptome, etc..

    Comentariul meu insa nu afecteaza articolul dvs.. De altfel, se demonstreaza ca exista (un fel de) leac pentru boala trupeasca … Pentru boala duhovniceasca sunt alte leacuri …

  2. Minunatul elogiu pe care il aduce Sfantul Ioan Hrisostom lanturilor lui Sf.Pavel Apostolul

    ,,…Nimic nu e atat de stralucit ca Pavel legat pentru Hristos,cu acele lanturi ce infasurau acele maini fericite…
    A fi legat pentru Hristos e cu mult mai stralucit decat a fi apostol,sau dascal,sau evanghelist.Cel ce iubeste pe Hristos,cunoaste cele spuse.Cel ce e aprins si entuziasmat pentru Domnul,stie care e puterea legaturilor.Unul ca acesta ar prefera mai curand sa fie legat pentru Hristos,decat sa locuiasca in ceruri.Unul ca acesta si-ar arata mainile cele mai stralucite ca aurul si ca oricare diadema imparateasca.Nu poate face atat de stralucit capul o diadema batuta in pietre pretioase,ca un lant de fier pentru Hristos.Atunci inchisoarea e mai stralucita decat palatele imparatesti si chiar decat cerul;si ce zic decat palatele imparatesti,cand a avut legat in ea chiar pe Hristos?Daca cineva iubeste pe Hristos,stie aceasta demnitate,cunoaste aceasta virtute.A fi legat pentru El e mai stralucit decat a sedea de-a dreapta lui,e mai insemnat decat a sedea pe cele douasprezece tronuri.Si ce vorbesc eu cele omenesti?Ma rusinez a face comparatie intre bogatii si podoabe,cu legaturile acelea stralucite…
    Chiar de nu ar avea nici o rasplata faptul acesta,tot a suferi toate pentru cel iubit e o rasplatire mare,e o recompensa suficienta.Cei ce iubesc,daca nu pe Domnul,cel putin pe oameni,cunosc cele zise.Cei ce simt mai multa placere cand patimesc rele,decat cei ce sunt cinstiti de cei iubiti,stiu importanta celor vorbite…Asculta pe fericitul Luca spunand:”Se intorceau bucurandu-se de la fata soborului,pentru ca s-au invrednicit a fi necinstiti pentru numele Lui(Fa 5,41).Unora desigur li se pare de ras ca ar fi cineva necinstit si batjocorit si aceasta poate sa-i provoace bucurie si sa se creada inca fericit ca s-a invrednicit de o asemenea cinstire;dar cei ce stiu si cunosc bine pe Hristos,considera aceasta drept cea mai fericita dintre toate placerile.Daca cineva mi-ar darui cerul intreg sau acel lant,eu desigur as prefera lantul.Daca cineva m-ar face sa aleg una din doua:sau cu ingerii a sta in cer sau cu Pavel legat pentru Hristos,as prefera lantul si inchisoarea lui.Daca cineva m-ar pune sa stau cu vreuna dintre puterile ceresti de pe langa tronul Stapanului sau cu vreun astfel de legat pentru Hristos ,eu as alege mai degraba a fi un astfel de legat.Nimic nu poate fi mai fericit decat acel lant…As vrea sa vad aceste lanturi de care se tem demonii si se infricoseaza,iar ingerii din cer se sfiesc.Nimic nu e mai bun ca a patimi rele pentru HRISTOS.Nu fericesc atat pe Pavel ca a fost rapit in rai ,cat il fericesc ca a fost aruncat in inchisoare!Nu il fericesc atat de mult ca a auzit vorbe negraite,cat il fericesc ca a suferit legaturile!Nu il fericesc ca a fost rapit pana la al treilea cer,cum il fericesc pentru legaturile lui!Cum acestea sunt cu mult mai mari decat acelea,ascultati-l chiar pe el in ce fel cugeta …Mai de preferat imi este mie a suferi rele pentru Hristos,decat a fi cinstit de Hristos.Aceasta e cea mai mare cinste,aceasta e cea mai mare slava,care le intrece pe toate celelalte.Daca El(Hristos)S-a facut sclav pentru mine,S-a lipsit de slava Sa si nu credea a fi in slava decat numai atunci cand se va rastigni pentru mine:”Slaveste-Ma,Parinte”(numeste -slava-faptul a fi pe cruce),apoi eu ce trebuie a suferi?Daca deci El numeste slava faptul de a iubi pe cei vrednici de plans si nenorociti,daca credea a fi in slava pe cand era necinstit si o prefera aceasta,cu cat mai mult sunt eu dator a considera aceasta ca slava.
    O,lanturi fericite!O,maini fericite pe care acel lant le-a impodobit!Nu erau atat de cinstite mainile lui Pavel cand l-a ridicat si vindecat pe ologul din Listra,pe cat erau de fericite cand erau infasurate in lanturi.Te minunezi ca vipera s-a incolacit pe mana lui Pavel si nu i-a facut nimic?Nu te minuna deloc ca s-a sfiit acea vipera de lanturile lui…De mi-ar da cineva puterea de a invia mortii acum,eu n-as prefera aceasta,ci lanturile lui Pavel…
    …Desi in multe locuri el a facut semne si minuni,totusi acestea nu sunt atat de ravnite,ca semnele ranilor de pe trupul lui.Chiar si in Scripturi cand citesc nu ma incanta atat cand il vad facand minuni,ca cum ma incanta cand patimeste rau…”A patimi pentru Hristos e un har”(Flp 1,29)…Acesta e cel mai mare har dintre toate:mai mare decat harul de a opri cursul soarelui si a lunii,mai mare decat harul de a misca pamantul,mai mare decat harul de a stapani demonii si a-i alunga…Nu doara de aceea e bine a fi legat pentru Hristos,pentru ca faptul acesta ne-ar procura Imparatia cerurilor,CI PENTRU CA SUFERIM PENTRU HRISTOS.Nu fericesc pe cei legati pentru ca se duc in ceruri,ci pentru ca sunt legati pentru Stapanul cerurilor.Cata inaltare sufleteasca nu este cand cineva stie ca a fost legat pentru Hristos!Cata multumire,cata onoare,cata stralucire!…”
    Acesta este elogiul lanturilor:el este valabil pentru toate vremile…

  3. Off-topic (sau nu chiar, căci tot despre suferinţă este vorba), cu îngăduinţa administratorilor siteului:

    Hristos a înviat!

    O prietena de-a mea din Brasov (33 ani) este internata la Spitalul Bagdasar din Bucuresti urmand sa suporte o interventie chirurgicala pe coloana, la sfarsitul acestei saptamani. Are nevoie de 5 persoane voluntare pentru donarea de sange. Cei care doresc sa o ajute sunt rugati sa ma contacteze, la telefon sau pe e-mail, pentru a le da mai multe informatii.
    Dumnezeu sa va binecucvanteze!

    Cu multumiri,
    Gabriela Simionescu
    0723 632 919

    P.S. va rog sa distribuiti mai departe.

  4. Omul s-a transformat continuu.
    Puţin în bine. Mult în rău,
    (Modificând chipul naturii,
    Zidind, doar după placul său).

    Natura sfântă şi curată,
    De Dumnezeu i-a tot vorbit.
    I-a oferit frumosul vieţii,
    Dar omul nu s-a mulţumit.

    Râvnind doar roadele-i bogate
    (Şi trai comod şi răsfăţat),
    Ajefuit-o fără milă,
    (Şi fără frica, că-i păcat).

    A schimbat însăşi faţa terei,
    Făcând-o după placul său.
    Stricând (cu timpul), eclibru,
    Cel pus în ea de Dumnezeu.

    A râs de frica’nţelepciunii
    Şi drum prin aer şi-a făcut.
    A extras zahărul şi untul
    (Schimbând ce-a fost în început)

    S-a înălţat până la ceruri.
    S-a’ncununat pe piedestal,
    Desfiinţând legea divină
    Cu… noul artificial.

    Omul e mare azi în lume.
    Dar nu în duh şi-n Dumnezeu,
    Ci doar în ceia ce creiază
    (Contrar naturii şi spre rău).

    E mare’n mintea instruit
    Şi’n cunoştinţele fireşti,
    Dar mic şi şters, (și fără viaţa,
    În duh), prin legile cereşti.

    Natura, (victima-i tăcută),
    Priveşte cerul mutilată.
    (Fără de cântecu-i de taină
    Şi chipul sfânt de altă dată).

    Cântarea ei plină de sensuri
    Şi armonia sa divină,
    Sa estompat (în chiu şi zgomot,
    Şi’n duhul cel far’de lumină).

    Frumosul ei, cel viu şi sacru
    Şi gustu-i foarte natural
    Omul la rafinat schibându-l
    Cu nou-i artificial.

    Neconlucrând cu creatorul
    (Şi ne’acceptând legea-i cerească)
    Şi-a’mpropriat minciuna’n suflet
    (Şi-aşa’nţelege să trăiască).

    A stors esenţa ,bogăţia,
    Şi energii fără lumină,
    Creând comfort și frumos (propriu),
    Fără de dragostea divină.

    A stors puterile naturii
    Și bogăţia-i, (spre plăcere),
    În tariu-i ce’a pierdut ruşinea
    Şi Dduhul Sfânt şi învierea.

    Natura astazi mutilată,
    Priveşte slută către cer,
    În agonia’n care-a dus-o
    Omul, (unit cu Lucifer)

    Ca’n loc să cucerească cerul
    (Într-u Iisus prin Duhul Sfânt),
    Şi-a făurit potop atomic,
    (S’aducă iadul pe pământ).

    În loc să-şi facă din trup templu
    (Şi vasul dragostei cereşti)
    L-a făcut idolul pierzării
    (Şi-a spurcăciunilor drăceşti).

    În loc să-şi facă mintea sfântă
    (Şi sufletul viu prin credinţă),
    Şi-a făurit calea pierzării
    (Şi-a înşelării) în ştiinţă.

    Natura geme’n suferinţe
    Şi-n cataclisme şi-n durere
    Că i s’apropie sfârşitul
    (Şi-n ea şi omenirea piere).

  5. Căci în zadar scrutează cerul
    Și nazuieste să ajungă,
    Pe alte stelele ce ţin viața
    Ca tot la fel să le distrugă.

  6. Pingback: DUREREA ALTUIA – DUREREA NOASTRA. Cum dobandim rabdare si ce folos avem din incercari? ISPITELE INSINGURARII -
  7. Pingback: Parintele Ioan Buliga: IMPLICARE si SMERENIE -
  8. Pingback: DE CE DUMNEZEU NE LASA SA SUFERIM SI SA NE CHINUIM MULT? Arhim. Simeon Kraiopoulos despre LECTIA FEMEII CANANEENCE: “A venit ceasul sa devenim cres­tini… Poate ca nimic altceva nu foloseste cat foloseste suferinta” -
  9. Pingback: CRESTINII DE AZI – APARATORI AI TIRANILOR si lepadatori sau chiar ucigasi ai celor slabi si ai celor nedreptatiti? CINE II MAI CERCETEAZA SI II MAI APARA PE CEI CAZUTI IN DIZGRATIA CELOR PUTERNICI? - Recomandari
  10. Pingback: Cuviosul Paisie Aghioritul: ROSTUL INCERCARILOR IN VIATA NOASTRA | Cuvântul Ortodox
  11. Pingback: “POCAINTA este si o IESIRE DIN IDOLATRIA MODERNA. Noi am intrat in imperiul asta al „BUNASTARII”, al vietii „mai bune”, pentru ca DIAVOLUL STIE CA FACE MAI MULTA ROADA CU „BUNASTAREA” DECAT CU PRIGOANA – Predica audio in Duminica S
  12. Pingback: Sfantul Ioan de Kronstadt: “Hristos pe pamant, inaltati-va!”: CUM AR TREBUI SA TRAIM DUPA VENIREA IN LUME A LUI HRISTOS? | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate