DEVOTAMENTUL APOSTOLILOR si CHEMAREA CRESTINILOR DE A FI SAREA PAMANTULUI SI LUMINA LUMII. Sminteala facuta de acei clerici nevrednici din zilele noastre: “Din pacate, multi vin la preotie fara ravna si se manifesta ca niste functionari reci, fara frica de Dumnezeu si fara constiinta misiunii lor”
Vedeti si:
***
- CUM SE APROPIE DUMNEZEU DE INIMILE NOASTRE SI CUM II RASPUNDEM NOI? “Credem mai mult cuvantului lui Hristos sau cuvantului lumii acesteia, care pe toate le rastalmaceste? SA NU PLECAM DIN BISERICA SI SA AVEM O ALTA VIATA, PARALELA”. Predica audio a Parintelui Nichifor la Duminica a II-a dupa Rusalii
- CHEMAREA PRIMILOR APOSTOLI. Cum Il urmam noi pe Hristos? Conditiile bunului raspuns la chemarea lui Dumnezeu: SMERENIE, ASCULTARE SI RAVNA
Presb. Dionisie Tatsis:
“Îndată au mers după El”
În epoca noastră, foarte puţini oameni sunt devotaţi în totalitate unui anumit ideal, unei anumite misiuni sau unei lucrări-slujiri. Chiar şi în cadrul Bisericii se observă aceasta lipsă. Episcopii au devenit conducători lumeşti, iar clericii sunt nişte funcţionari. Timpul se scurge şi, din păcate, lucrurile stagnează. Nu se observă nicio îmbunătăţire. Responsabilii sunt indiferenţi. Exemple de urmat nu există. Totul este slăbit. Lipsesc cu desăvârşire entuziasmul, inspiraţia, acţiunea.
In societatea de astăzi, cel hotărât să facă ceva mai înalt este întâmpinat cu dispreţ. Sau, în cel mai bun caz, cu o anumită îngăduinţă. Când însă lucrarea lui este încununată de succes şi atrage atenţia publică, împotrivirile se înmulţesc, cu scopul de a fi stopată activitatea lui. Şi atunci oamenii născocesc multe moduri pentru a-l opri. El, desigur, îşi continuă în mod neînfricat lucrarea. Nu îl prea interesează nici dezaprobările, nici laudele. El este sigur că săvârşeşte o lucrare plăcută lui Dumnezeu şi, de aceea, o dezvoltă în mod constant, în funcţie de condiţiile care există şi de posibilităţile pe care le are.
Astfel de oameni a ales şi Hristos, ca să îi fie ucenici. Modul în care ei au acceptat Invitaţia Lui şi L-au urmat, ca să devină “pescari de oameni” adevereşte intenţia lor bună. Până atunci ei nu săvârşiseră o anumită lucrare duhovnicească, deşi aveau o dispoziţie sufletească bună şi dorinţa de a-L întâlni pe Mesia.
Este elocventă chemarea primilor ucenici. În timp ce Hristos mergea pe malul Mării Galileei, a văzut doi fraţi, Simon, pe care apoi l-a numit Petru, şi Andrei, care îşi aruncau mreaja în lac, pentru că erau pescari. Hristos S-a apropiat de ei, i-a salutat şi le-a cerut să îl urmeze, ca să îi facă pescari de oameni. Cu alte cuvinte, prin predica lor urmau să îi conducă pe oameni spre mântuire, prin lepădarea înşelărilor şi a vieţii lor păcătoase. Ei urmau să devină pescari duhovniceşti.
Cei doi fraţi au fost impresionaţi de chemarea lui Hristos şi, fără să ceară nici cel mai mic răgaz ca să se gândească la acest lucru, şi-au lăsat mrejele şi L-au urmat. Aceeaşi reacţie au avut şi alţi doi fraţi, Iacob şi Ioan, fiii lui Zevedeu, care, de asemenea, erau pescari. Iisus Hristos i-a chemat, iar ei imediat şi-au lăsat mrejele, corabia, dar şi pe tatăl lor, şi L-au urmat pentru acelaşi scop.
Exemplul primilor ucenici ai lui Hristos trebuie să îi sensibilizeze pe toţi candidaţii la preoţie, pentru că altfel nu vor putea să fie urmaşi vrednici ai Sfinţilor Apostoli. În special impresionează răspunsul lor imediat la chemarea lui Hristos. Adverbul „îndată” relevă dorinţa ucenicilor lui Hristos de a se dedica lucrării duhovniceşti de pescuire a oamenilor. Din păcate, mulţi vin la preoţie fără râvnă şi fără entuziasm. Şi acest lucru este evident pentru toţi, de vreme ce îi văd acţionând şi manifestându-se ca nişte funcţionari reci, fără frică de Dumnezeu si fără conştiinţa misiunii lor. Responsabilitatea episcopilor pentru această situaţie este mare. Ei hirotonesc fără să se uite, ignorând toate impedimentele. Nu îi interesează dacă acei candidaţi sunt imorali şi nepotriviţi pentru preoţie, e de ajuns ca ei să ceară să devină preoţi! De asemenea, nu îi interesează pe episcopi nici evoluţia lor viitoare. Cu siguranţă, aceşti episcopi acţionează superficial şi vor da seama înaintea lui Dumnezeu. Vor trebui să se justifice pentru scandalurile provocate de preoţii pe care i-au hirotonit. Să nu aibă impresia falsă că sunt liberi să facă tot ce vor, fără a fi datori să dea explicaţii nimănui.
Dar să notez şi ceva în plus. Hristos nu i-a ales pe ucenicii Lui dintre oamenii vestiţi ai epocii Lui, potrivit standardelor lumeşti. El nu a vrut să aleagă intelectuali, demnitari, oameni ai puterii lumeşti şi ai bogăţiei. Toţi aceştia erau nepotriviţi pentru lucrarea apostolică. A ales persoane simple, care munceau din greu pentru a-şi câştiga existenţa, oameni bine intenţionaţi şi râvnitori, care, cu puterea Sfântului Duh, ar fi putut continua lucrarea Lui şi i-ar fi putut conduce pe oameni spre mântuire.
[…]
Misiunea creştinilor
Oamenii lumeşti îi caracterizează pe creştini ca nefiind sociabili, pentru că nu aleg acelaşi mod de viaţă pe care îl au ei. De aceea, adesea sunt dezgustaţi de ei sau vorbesc în mod înjositor despre influenţa pe care o exercită Biserica asupra oamenilor. Acest lucru s-a întâmplat întotdeauna. Lumea păcătoasă şi nepocăită a refuzat credinţa creştină şi a purtat război în diverse moduri contra celor credincioşi, ignorând, desigur, misiunea binefăcătoare a acestora în societate.
Hristos cere de la credincioşi să fie sarea şi lumina oamenilor. Este o misiune înaltă şi în acelaşi timp grea, care presupune o luptă personală şi duhovnicească continuă.
Sarea, aşa cum ştim cu toţii, împiedică distrugerea şi descompunerea multor lucruri folositoare pentru viaţa oamenilor. Intr-un mod asemănător, şi creştinii, prin puterea lor morală şi prin viaţa consecventă în bine, îi împiedică pe cei nedrepţi, pe cei iubitori de plăceri, de slavă, şi pe cei neruşinaţi să strice societatea şi să o devalorizeze. Insă este nevoie să fim atenţi în mod deosebit, pentru că fără putere morală şi viaţă virtuoasă creştinii nu pot obţine nimic important. Dimpotrivă, ei devin batjocura oamenilor lumeşti.
Acest lucru a fost remarcat de Hristos, când a spus:
Oamenii lumeşti consideră o mare provocare să vadă în primul rând clerici şi în al doilea rând mireni care le cer un mod de viaţă moral şi îi sfătuiesc, în timp ce viaţa lor este vrednică de condamnat. Nu suportă fariseismul lor, dar nici îndrăzneala de a-i sfătui pe alţii, în timp ce ei înşişi sunt păcătoşi.
Creştinii sunt chemaţi să fie şi lumina oamenilor. Exemplul şi cuvântul lor pus în practică trebuie să le arate oamenilor calea care îi conduce spre Dumnezeu. Hristos a spus în legătură cu acest lucru aşa:
Oamenii lumeşti sunt atenţi la tot ce fac creştinii. Cu o mare curiozitate, ca la microscop aş spune, ei le urmăresc punctele slabe, omisiunile şi greşelile, ca să poată apoi să îi acuze. Există însă şi oameni bine intenţionaţi, care nu rămân la lucrurile mici şi neînsemnate, ci recunosc lupta duhovnicească a adevăraţilor creştini şi iau exemplu de la ei.
Aici trebuie să deschid o paranteză şi să remarc imprudenţa unor mitropoliţi, care aduc în faţa poporului clerici tineri, care nu au frică de Dumnezeu. Acest fenomen a luat proporţii în epoca noastră. Episcopii hirotonesc tineri care nu îndeplinesc condiţiile necesare şi le atribuie îndatoriri care nu li se potrivesc. Astfel, vedem clerici nevrednici, cu probleme şi provocatori de scandaluri. Aceştia sunt chemaţi să păstorească poporul lui Dumnezeu şi să îl conducă spre mântuire! Cu siguranţă, eşecul este clar. Poporul se îndepărtează de ei, însă, în acelaşi timp, se îndepărtează şi de Biserică. Şi acesta este lucrul cel mai grav. De aceea, răspunderea episcopilor e foarte mare şi vor da seamă înaintea lui Dumnezeu.
Dacă urmărim această situaţie, ne neliniştim şi suntem decepţionaţi, pentru că nu vedem nicio încercare de ameliorare a situaţiei. Să ne gândim la îndemnul lui Hristos. Să-l acceptăm şi să ne intensificăm lupta duhovnicească, pentru a fi sarea şi lumina societăţii, păstrându-ne întotdeauna întru smerenie şi în iubire fată de Domnul.
Legaturi:
- Evanghelia chemarii primilor Apostoli: CINE L-AR MAI URMA AZI PE HRISTOS?
- URMAREA CHEMARII LUI DUMNEZEU SI INCREDINTAREA IN PURTAREA SA DE GRIJA IUBITOARE. Predica audio a Parintelui Ciprian Negreanu: “Dumnezeu nu bate obrazul omului care se intoarce”. CE FEL DE COPII NE VREA TATAL?
- Chemarea primilor Apostoli si Duminica Sfintilor Romani. CHEMAREA SI LUCRAREA TAINICA A DUHULUI. CARE SUNT CRITERIILE CANONIZARII UNUI SFANT?
- SA FIM ATENTI LA CHEMARILE LUI DUMNEZEU DIN VIATA NOASTRA! Predica (si audio) a parintelui NICHIFOR HORIA la Evanghelia tanarului bogat (2014)
- TIMPUL ROADELOR: ACUM!
- “Lasa mortii sa-si ingroape mortii lor…”
***
- SFANTUL IOAN INAINTEMERGATORUL si MISIUNEA PREOTEASCA in zilele noastre: “Este vremea ca toti clericii sa mai reduca din TEORIE si sa se intoarca la ASCEZA cea adevarata”. CAND (NU) ARE PUTERE CUVANTUL PREOTULUI?
- “CRESTINISMUL RADICAL” AL PARINTELUI IOACHIM PARR: “Aceasta lume moare, iar voi va purtati ca si cum navigati intr-o croaziera captivanta. Vreti sa fiti misionari, dar nu vreti sa traiti dupa Evanghelie. CRESTINISMUL ‘CONFORTABIL’ NU EXISTA!” Ce trebuie sa faca niste MISIONARI ORTODOCSI autentici?
- Schiarhimandritul Ioachim Parr despre AROGANTA CREDINCIOSILOR CARE SI-AU LUAT IN “PROPRIETATE” ORTODOXIA: “Ne purtam ca si cum Evanghelia ne-ar apartine noua. Luam sfintenia si socotim ca ea este a noastra. Aceasta este tragedia Bisericii”
- PS IGNATIE MURESANUL despre SECULARIZAREA DIN INTERIORUL BISERICII si CALDURA SUFLETEASCA prin care ar trebui apropiati de Dumnezeu tinerii si cei necredinciosi. CUM DAM MARTURIE DESPRE HRISTOS?
- SFANTUL GRIGORIE TEOLOGUL – episcopul ascet – despre cum ar trebui sa fie PREOTII SI EPISCOPII
- HRISTOS SI PĂSTORII – Pastorala de Craciun a PS SEBASTIAN, Episcopul Slatinei, despre asaltul anticlericalist din zilele noastre si despre denigrarea si marginalizarea Bisericii din pricina caderilor unor slujitori
- PREDICA MUSTRATOARE A PS SEBASTIAN PASCANU: “In noi se stinge Duhul, ne napadeste formalismul; ne pustieste secularismul; practicam un crestinism din ce in ce mai teoretic”
- Sarea Ortodoxiei si SUROGATELE FORMALISMULUI
- VOIA TA SAU VOIA MEA, DOAMNE? “O, Hristoase al meu, suntem niste oi viclene. De aceea si Dumnezeu nu face milostenie cu aceasta tara, fiindca noi, clerul si poporul, ne-am abatut de la voia Sa“
- Parintele Teofil Roman: MAREA NOASTRA CADERE – INCREDEREA IN SINE SI VIATA TRAITA “PE CONT PROPRIU”, IN AFARA VOII LUI DUMNEZEU. Cum putem ajunge a dobandi pacea lui Hristos si a lepada “grija cea lumeasca” la Liturghie? “Este greşită această înţelegere că noi doar în biserică suntem creştini şi oameni duhovniceşti, iar în afară suntem oameni lumeşti, oameni trupeşti…”
- SCOPUL SCHIMBARII LA FATA A DOMNULUI si necesitatea schimbarii vietii noastre dupa chipul lui Hristos. PIEDICILE IN CALEA SCHIMBARII
- Ce fel de “sare a pamantului” mai suntem noi, astazi?
- Predici la DUMINICA SFINTILOR ROMANI. Cinstirea sfintilor inchisorilor. PREDICA PR. AMFILOHIE (2005): “Un crestinism lipsit de sfintenie e mort, flescait. Ne numim ortodocsi, dar suntem pagani dupa tinuta si dupa duh”
- “Sa cerem ajutorul sfintilor români si al SFINTILOR INCHISORILOR pentru vremurile grele prin care trecem!”. CUM POATE PIERI NEAMUL CAND SE STRICA “SAREA PAMANTULUI”?
- DUMNEZEU NU ESTE IN CAMPANIE ELECTORALA! Fortam, menajam sau lingusim credinciosii pentru a avea cantitate in Biserica?/ PREDICA ASPRA A IPS NICOLAE CONDREA CATRE ROMANII DIN AMERICA: “Biserica nu este un club, o asociatie! Nu putem sa ne strecuram si sa pacalim pe Dumnezeu slujind banului! Suntem crestini sau inchinatori la idoli?” (VIDEO)
- Mitropolitul cipriot Atanasie despre BOALA… SLUGII VICLENE: “Cum este cu putinta sa te rogi si sa fii plin de fiere fata de semenul tau? Se poate sa nu mananc mancare cu untdelemn, dar sa-l mananc pe fratele de dimineata pana noaptea. TU, CARE MERGI LA BISERICA, CU CE TE-A FOLOSIT BISERICA?”
- Pr. Ioan Istrati denunta RELIGIOZITATEA DE FATADA A ROMÂNILOR SI ANEMIA DE HAR A LUMII: “Suntem cei mai religiosi dintre europeni, insa cei mai putin morali”
- CE TREBUIE SA URMAREASCA UN “PESCAR DE OAMENI”? Raspunsurile a doi misionari rodnici ai Rusiei: Parintele Mucenic Daniil Sasoev si Iurii Maximov
- PARINTELE ARSENIE BOCA – ICONOMII TAINELOR (1)
- PARINTELE ARSENIE BOCA – ICONOMII TAINELOR (2)
- PENTRU O NOUA STRATEGIE MISIONARA A BISERICII
Cat adevar! Dar sa nu uitam ca in Sf.Scriptura Scrie la Apocalipsa ca in anii din urma se va lua dragostea dintre frati.Deci vom deveni materiali,stapaniti de materie.Interesul propriu pentru a avea putere,bani,ne vor lipi de lume,departindu-ne de Dumnezeu!Si atunci ne vom hotara singuri drumul spre chin in vesnicie.Povatuitorii lumii de azi uita ca iadul exista,nu este o poveste.Iadul de care ne-a spus de ataea ori Domnul nostru IIsus Hristos,acolo unde este plangerea si scrasnirea dintilor.
Daca ai crednta, Dumnezeu iti arata, fara indoiala, oameni duhovnicesti indiferent in ce context ii cunosti.Pot sa fie si in Patagonia. Asta e mana si milostivirea lui Dumnezeu de a-i descoperi pe oameni deosebiti, cu o viata interioara extraordinara. Oamenii simpli care traiesc ceea ce spun si care iradiaza in jurul lor prezenta Harului, chiar daca folosesc 2 cuvinte simple, parca ti-ar vorbi apostolii si ingerii. Astfel de cuvinte si exemple folosesc, nu exprimarile filosofice pompoase si reci. Nu e vorba, ca sunt oameni care au niste daruri de la Dumnezeu foarte mari, dar care atata de firesc si de smerit se comporta si te gandesti, in mintea ta: “Eu daca as avea chestiile astea, as innebuni de mandrie”, dar ei au un comportament si o viata duhovniceasca exemplara si un fel de a fi, smerit si simplu.
Referitor la succesul obținut „numai prin muncă continuă” a bunului creștin de azi și din orice timp, putem spune că acestui succes, încă de când încep să i se arate (la orizont) roadele, i se opun potrivnicii lui Hristos. Invidia nu-i astâmpără pe oamenii lumești(așa sunt denumiți în acest text) care, în neastâmpărul lor(de unde vine invidia și obrăznicia, știm cu toții) întreprind „tot ce au mai bun”(căci așa numesc ei efortul lor mișelesc de a se opune bunului creștin) pentru a zădărnici munca, efortul celui ce ține cont de sfaturile lui Hristos, sfaturi care l-au întărit, ceva mai înainte și pe Apostolul Pavel, cel care ne spune că și-a câștigat pâinea prin lucrul mâinilor lui și că nu a împovărat pe nimeni.Deci celui ce cercetează, muncește pentru a se desăvârși, i se opun, din neștiință, toți cei ce nu cunosc pe Hristos, sau nu respectă demnitatea umană. Aceștia nu știu nimic despre ce înseamnă a fi un om demn. Pentru unii ca aceștia, râsul, bârfa, burta plină de bucate alese(precum și unele dobitoace visează), desfrânarea, nerespectarea cuvântului dat, minciuna, nerușinarea, proasta creștere sau formare, și altele asemenea, înseamnă „viața lor frumoasă”. Pentru unii ca aceștia cuvintele Sfintei Scripturi spun doar neadevăruri. Ei judecă Scriptura din punct de vedere al trăirilor lor. De aceea unii chiar spun că scrierile biblice sunt de fapt niște minciuni scrise de „unul sau altul, cu barbă, care sau refugiat în vreo peșteră și nu au ce face”. Așa ne judecă lumea. De aceea Hristos spune despre „atleții” Lui așa : „ Ei (proorocii, apostolii, pustnicii, cuvioșii , mucenicii) au pribegit în piei de oaie și de capră, s-au adăpostit prin peșteri și prin crăpăturile pământului, ei,de care LUMEA NU ERA VREDNICĂ”. După cum vedem, cel nevrednic, înșelat fiind de cel rău, îi judecă pe cei vrednici( Hristos Însuși îi numește pe ei vrednici). Dar, după cum bine vă dațiu seama, nu există decât două căi : ori cu Dumnezeu, ori cu diavolul. Hristos ne-a arătat,când a venit prima dată, modul(Calea) în care putem ieși de sub tutela diavolului, și a trece de cealaltă parte, a binelui. Există niște legături (lacăte) destul de trainice – „obișnuința cu săvârșirea păcatelor” – pe care doar urmarea pildei de viață a lui Hristos(sau învățătura Lui scrisă în Evanghelie) le poate rupe. Urmați-L pe Hristos(adică, altfel spus, trăiți decent, cu demnitate, cu smerenie, cu iubire de Dumnezeu și de aproapele ca El).Închei articolul cu cuvintele Mântuitorului Care ne zice : „În lume necazuri veți avea, dar nu deznădăjduiți. Eu am biruit lumea”.Cum a biruit-o dacă a fost ucis pe nedrept? Vă răspund tot printr-o întrebare :„ De ce Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, cel care a urmat lui Hristos, i se spune – purtătorul de biruință -? To noi vă răspundem: „ Pentru că credința în Învierea celor nevinovați, precum Hristos, face orice sacrificiu(chiar pierderea vieții, ne repetăm, în mod nedrept) ușor de dus. Aceasta este „Taina creștinilor” – ÎNVIEREA celor ce au trăit și au pătimit, pe nedrept, precum Hristos. IATĂ CĂ V-AM ARĂTAT PE ÎNȚELES „CALEA”. Cine are urechi de auzit(adică de a înșelege), să audă(adică să înțeleagă), și să „nu scape mântuirea, dacă tot a înțeles”, adică, altfel spus, să pună (prin stăruință și silindu-se pe el însuși) pe mult râvnita Împărăția Cerurilor care este totuna cu Împărăția lui Dumnezeu. Nu ne contrazicem cu nimic afirmând așa, căci cei ce-L vor cunoaște pe Hristos(adică înțeleg de ce a venit – ca să ne fie model de viețuire spre câștigarea Împărăției Sale), Îl vor cunoaște și pe Dumnezeu Tatăl, și deci dobândesc VIAȚA vEȘNICĂ(conform scrierilor din Noul Testament). Vă doresc să puneți mâna pe Împărăția lui Hristos, cel care este Dumnezeul nostru. Observație : Acolo unde vă tulburați mai mult, unde nu înțelegețăi mesajul unui text duhovnicesc, acolo se poate(de regulă) ascunde o mare taină. V-o spun din experiență. Cu drag !
“In societatea de astăzi, cel hotărât să facă ceva mai înalt este întâmpinat cu dispreţ. Sau, în cel mai bun caz, cu o anumită îngăduinţă. Când însă lucrarea lui este încununată de succes şi atrage atenţia publică, împotrivirile se înmulţesc, cu scopul de a fi stopată activitatea lui. Şi atunci oamenii născocesc multe moduri pentru a-l opri. El, desigur, îşi continuă în mod neînfricat lucrarea. Nu îl prea interesează nici dezaprobările, nici laudele… Astfel de oameni a ales şi Hristos, ca să îi fie ucenici.”
Astazi, multi sunt mai preocupati numai de imaginea lor si de like-urile de pe retelele de socializare, youtube si bloguri. Oare ai cui ucenici sunt acestia?