DEVOTAMENTUL APOSTOLILOR si CHEMAREA CRESTINILOR DE A FI SAREA PAMANTULUI SI LUMINA LUMII. Sminteala facuta de acei clerici nevrednici din zilele noastre: “Din pacate, multi vin la preotie fara ravna si se manifesta ca niste functionari reci, fara frica de Dumnezeu si fara constiinta misiunii lor”

30-06-2015 Sublinieri

SynaxiApostolon02

Vedeti si:

Pilde, Chemarea Apostolilor01

Presb. Dionisie Tatsis:

“Îndată au mers după El”

În epoca noastră, foarte puţini oameni sunt devotaţi în totalitate unui anumit ideal, unei anumite misiuni sau unei lucrări-slujiri. Chiar şi în cadrul Bisericii se observă aceasta lipsă. Episcopii au devenit conducători lumeşti, iar clericii sunt nişte funcţionari. Timpul se scurge şi, din păcate, lucrurile stagnează. Nu se observă nicio îmbunătăţire. Responsabilii sunt indiferenţi. Exemple de urmat nu există. Totul este slăbit. Lipsesc cu desăvârşire entuziasmul, inspiraţia, acţiunea.

In societatea de astăzi, cel hotărât să facă ceva mai înalt este întâmpinat cu dispreţ. Sau, în cel mai bun caz, cu o anumită îngăduinţă. Când însă lucrarea lui este încununată de succes şi atrage atenţia publică, împotrivirile se înmulţesc, cu scopul de a fi stopată activitatea lui. Şi atunci oamenii născocesc multe moduri pentru a-l opri. El, desigur, îşi continuă în mod neînfricat lucrarea. Nu îl prea interesează nici dezaprobările, nici laudele. El este sigur că săvârşeşte o lucrare plăcută lui Dumnezeu şi, de aceea, o dezvoltă în mod constant, în funcţie de condiţiile care există şi de posibilităţile pe care le are.

Chemarea apostolilorAstfel de oameni a ales şi Hristos, ca să îi fie ucenici. Modul în care ei au acceptat Invitaţia Lui şi L-au urmat, ca să devină “pescari de oameni” adevereşte intenţia lor bună. Până atunci ei nu săvârşiseră o anumită lucrare duhovnicească, deşi aveau o dispoziţie sufletească bună şi dorinţa de a-L întâlni pe Mesia.

Este elocventă chemarea primilor ucenici. În timp ce Hristos mergea pe malul Mării Galileei, a văzut doi fraţi, Simon, pe care apoi l-a numit Petru, şi Andrei, care îşi aruncau mreaja în lac, pentru că erau pescari. Hristos S-a apropiat de ei, i-a salutat şi le-a cerut să îl urmeze, ca să îi facă pescari de oameni. Cu alte cuvinte, prin predica lor urmau să îi conducă pe oameni spre mântuire, prin lepădarea înşelărilor şi a vieţii lor păcătoase. Ei urmau să devină pescari duhovniceşti.

Cei doi fraţi au fost impresionaţi de chemarea lui Hristos şi, fără să ceară nici cel mai mic răgaz ca să se gândească la acest lucru, şi-au lăsat mrejele şi L-au urmat. Aceeaşi reacţie au avut şi alţi doi fraţi, Iacob şi Ioan, fiii lui Zevedeu, care, de asemenea, erau pescari. Iisus Hristos i-a chemat, iar ei imediat şi-au lăsat mrejele, corabia, dar şi pe tatăl lor, şi L-au urmat pentru acelaşi scop.

Exemplul primilor ucenici ai lui Hristos trebuie să îi sensibilizeze pe toţi candidaţii la preoţie, pentru că altfel nu vor putea să fie urmaşi vrednici ai Sfinţilor Apostoli. În special impresionează răspunsul lor imediat la chemarea lui Hristos. Adverbul „îndată” relevă dorinţa ucenicilor lui Hristos de a se dedica lucrării duhovniceşti de pescuire a oamenilor. Din păcate, mulţi vin la preoţie fără râvnă şi fără entuziasm. Şi acest lucru este evident pentru toţi, de vreme ce îi văd acţionând şi manifestându-se ca nişte funcţionari reci, fără frică de Dumnezeu si fără conştiinţa misiunii lor. Responsabilitatea episcopilor pentru această situaţie este mare. Ei hirotonesc fără să se uite, ignorând toate impedimentele. Nu îi interesează dacă acei candidaţi sunt imorali şi nepotriviţi pentru preoţie, e de ajuns ca ei să ceară să devină preoţi! De asemenea, nu îi interesează pe episcopi nici evoluţia lor viitoare. Cu siguranţă, aceşti episcopi acţionează superficial şi vor da seama înaintea lui Dumnezeu. Vor trebui să se justifice pentru scandalurile provocate de preoţii pe care i-au hirotonit. Să nu aibă impresia falsă că sunt liberi să facă tot ce vor, fără a fi datori să dea explicaţii nimănui.

Dar să notez şi ceva în plus. Hristos nu i-a ales pe ucenicii Lui dintre oamenii vestiţi ai epocii Lui, potrivit standardelor lumeşti. El nu a vrut să aleagă intelectuali, demnitari, oameni ai puterii lumeşti şi ai bogăţiei. Toţi aceştia erau nepotriviţi pentru lucrarea apostolică. A ales persoane simple, care munceau din greu pentru a-şi câştiga existenţa, oameni bine intenţionaţi şi râvnitori, care, cu puterea Sfântului Duh, ar fi putut continua lucrarea Lui şi i-ar fi putut conduce pe oameni spre mântuire.

[…]

pilda sfesnicului - Asa sa lumineze lumina voastra...

Misiunea creştinilor

Oamenii lumeşti îi caracterizează pe creştini ca nefiind sociabili, pentru că nu aleg acelaşi mod de viaţă pe care îl au ei. De aceea, adesea sunt dezgustaţi de ei sau vorbesc în mod înjositor despre influenţa pe care o exercită Biserica asupra oamenilor. Acest lucru s-a întâmplat întotdeauna. Lumea păcătoasă şi nepocăită a refuzat credinţa creştină şi a purtat război în diverse moduri contra celor credincioşi, ignorând, desigur, misiunea binefăcătoare a acestora în societate.

Hristos cere de la credincioşi să fie sarea şi lumina oamenilor. Este o misiune înaltă şi în acelaşi timp grea, care presupune o luptă personală şi duhovnicească continuă.

Sarea, aşa cum ştim cu toţii, împiedică distrugerea şi descompunerea multor lucruri folositoare pentru viaţa oamenilor. Intr-un mod asemănător, şi creştinii, prin puterea lor morală şi prin viaţa consecventă în bine, îi împiedică pe cei nedrepţi, pe cei iubitori de plăceri, de slavă, şi pe cei neruşinaţi să strice societatea şi să o devalorizeze. Insă este nevoie să fim atenţi în mod deosebit, pentru că fără putere morală şi viaţă virtuoasă creştinii nu pot obţine nimic important. Dimpotrivă, ei devin batjocura oamenilor lumeşti.

Acest lucru a fost remarcat de Hristos, când a spus:

Dacă sarea se va strica, cu ce se va săra? De nimic nu mai e bună decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni (Matei 5,13).

Oamenii lumeşti consideră o mare provocare să vadă în primul rând clerici şi în al doilea rând mireni care le cer un mod de viaţă moral şi îi sfătuiesc, în timp ce viaţa lor este vrednică de condamnat. Nu suportă fariseismul lor, dar nici îndrăzneala de a-i sfătui pe alţii, în timp ce ei înşişi sunt păcătoşi.

Creştinii sunt chemaţi să fie şi lumina oamenilor. Exemplul şi cuvântul lor pus în practică trebuie să le arate oamenilor calea care îi conduce spre Dumnezeu. Hristos a spus în legătură cu acest lucru aşa:

„Voi sunteţi lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri (Matei 5, 14-16).

Oamenii lumeşti sunt atenţi la tot ce fac creştinii. Cu o mare curiozitate, ca la microscop aş spune, ei le urmăresc punctele slabe, omisiunile şi greşelile, ca să poată apoi să îi acuze. Există însă şi oameni bine intenţionaţi, care nu rămân la lucrurile mici şi neînsemnate, ci recunosc lupta duhovnicească a adevăraţilor creştini şi iau exemplu de la ei.

Aici trebuie să deschid o paranteză şi să remarc imprudenţa unor mitropoliţi, care aduc în faţa poporului clerici tineri, care nu au frică de Dumnezeu. Acest fenomen a luat proporţii în epoca noastră. Episcopii hirotonesc tineri care nu îndeplinesc condiţiile necesare şi le atribuie îndatoriri care nu li se potrivesc. Astfel, vedem clerici nevrednici, cu probleme şi provocatori de scandaluri. Aceştia sunt chemaţi să păstorească poporul lui Dumnezeu şi să îl conducă spre mântuire! Cu siguranţă, eşecul este clar. Poporul se îndepărtează de ei, însă, în acelaşi timp, se îndepărtează şi de Biserică. Şi acesta este lucrul cel mai grav. De aceea, răspunderea episcopilor e foarte mare şi vor da seamă înaintea lui Dumnezeu.

Dacă urmărim această situaţie, ne neliniştim şi suntem decepţionaţi, pentru că nu vedem nicio încercare de ameliorare a situaţiei. Să ne gândim la îndemnul lui Hristos. Să-l acceptăm şi să ne intensificăm lupta duhovnicească, pentru a fi sarea şi lumina societăţii, păstrându-ne întotdeauna întru smerenie şi în iubire fată de Domnul.

(din: Presb. Dionisie Tatsis, “Rugaciunea, comunicare tainica cu Dumnezeu si alte texte folositoare de suflet, Editura Egumenita, 2014)

Rugaciunea - Dionisie Tatsis

Legaturi:

***


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Chemarea Apostolilor, Crestinul in lume, Duminica Sfintilor Romani, Parintele Dionisie Tatsis, Preotie (pentru preoti)

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

11 Commentarii la “DEVOTAMENTUL APOSTOLILOR si CHEMAREA CRESTINILOR DE A FI SAREA PAMANTULUI SI LUMINA LUMII. Sminteala facuta de acei clerici nevrednici din zilele noastre: “Din pacate, multi vin la preotie fara ravna si se manifesta ca niste functionari reci, fara frica de Dumnezeu si fara constiinta misiunii lor”

  1. Cat adevar! Dar sa nu uitam ca in Sf.Scriptura Scrie la Apocalipsa ca in anii din urma se va lua dragostea dintre frati.Deci vom deveni materiali,stapaniti de materie.Interesul propriu pentru a avea putere,bani,ne vor lipi de lume,departindu-ne de Dumnezeu!Si atunci ne vom hotara singuri drumul spre chin in vesnicie.Povatuitorii lumii de azi uita ca iadul exista,nu este o poveste.Iadul de care ne-a spus de ataea ori Domnul nostru IIsus Hristos,acolo unde este plangerea si scrasnirea dintilor.

  2. Daca ai crednta, Dumnezeu iti arata, fara indoiala, oameni duhovnicesti indiferent in ce context ii cunosti.Pot sa fie si in Patagonia. Asta e mana si milostivirea lui Dumnezeu de a-i descoperi pe oameni deosebiti, cu o viata interioara extraordinara. Oamenii simpli care traiesc ceea ce spun si care iradiaza in jurul lor prezenta Harului, chiar daca folosesc 2 cuvinte simple, parca ti-ar vorbi apostolii si ingerii. Astfel de cuvinte si exemple folosesc, nu exprimarile filosofice pompoase si reci. Nu e vorba, ca sunt oameni care au niste daruri de la Dumnezeu foarte mari, dar care atata de firesc si de smerit se comporta si te gandesti, in mintea ta: “Eu daca as avea chestiile astea, as innebuni de mandrie”, dar ei au un comportament si o viata duhovniceasca exemplara si un fel de a fi, smerit si simplu.

  3. Referitor la succesul obținut „numai prin muncă continuă” a bunului creștin de azi și din orice timp, putem spune că acestui succes, încă de când încep să i se arate (la orizont) roadele, i se opun potrivnicii lui Hristos. Invidia nu-i astâmpără pe oamenii lumești(așa sunt denumiți în acest text) care, în neastâmpărul lor(de unde vine invidia și obrăznicia, știm cu toții) întreprind „tot ce au mai bun”(căci așa numesc ei efortul lor mișelesc de a se opune bunului creștin) pentru a zădărnici munca, efortul celui ce ține cont de sfaturile lui Hristos, sfaturi care l-au întărit, ceva mai înainte și pe Apostolul Pavel, cel care ne spune că și-a câștigat pâinea prin lucrul mâinilor lui și că nu a împovărat pe nimeni.Deci celui ce cercetează, muncește pentru a se desăvârși, i se opun, din neștiință, toți cei ce nu cunosc pe Hristos, sau nu respectă demnitatea umană. Aceștia nu știu nimic despre ce înseamnă a fi un om demn. Pentru unii ca aceștia, râsul, bârfa, burta plină de bucate alese(precum și unele dobitoace visează), desfrânarea, nerespectarea cuvântului dat, minciuna, nerușinarea, proasta creștere sau formare, și altele asemenea, înseamnă „viața lor frumoasă”. Pentru unii ca aceștia cuvintele Sfintei Scripturi spun doar neadevăruri. Ei judecă Scriptura din punct de vedere al trăirilor lor. De aceea unii chiar spun că scrierile biblice sunt de fapt niște minciuni scrise de „unul sau altul, cu barbă, care sau refugiat în vreo peșteră și nu au ce face”. Așa ne judecă lumea. De aceea Hristos spune despre „atleții” Lui așa : „ Ei (proorocii, apostolii, pustnicii, cuvioșii , mucenicii) au pribegit în piei de oaie și de capră, s-au adăpostit prin peșteri și prin crăpăturile pământului, ei,de care LUMEA NU ERA VREDNICĂ”. După cum vedem, cel nevrednic, înșelat fiind de cel rău, îi judecă pe cei vrednici( Hristos Însuși îi numește pe ei vrednici). Dar, după cum bine vă dațiu seama, nu există decât două căi : ori cu Dumnezeu, ori cu diavolul. Hristos ne-a arătat,când a venit prima dată, modul(Calea) în care putem ieși de sub tutela diavolului, și a trece de cealaltă parte, a binelui. Există niște legături (lacăte) destul de trainice – „obișnuința cu săvârșirea păcatelor” – pe care doar urmarea pildei de viață a lui Hristos(sau învățătura Lui scrisă în Evanghelie) le poate rupe. Urmați-L pe Hristos(adică, altfel spus, trăiți decent, cu demnitate, cu smerenie, cu iubire de Dumnezeu și de aproapele ca El).Închei articolul cu cuvintele Mântuitorului Care ne zice : „În lume necazuri veți avea, dar nu deznădăjduiți. Eu am biruit lumea”.Cum a biruit-o dacă a fost ucis pe nedrept? Vă răspund tot printr-o întrebare :„ De ce Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, cel care a urmat lui Hristos, i se spune – purtătorul de biruință -? To noi vă răspundem: „ Pentru că credința în Învierea celor nevinovați, precum Hristos, face orice sacrificiu(chiar pierderea vieții, ne repetăm, în mod nedrept) ușor de dus. Aceasta este „Taina creștinilor” – ÎNVIEREA celor ce au trăit și au pătimit, pe nedrept, precum Hristos. IATĂ CĂ V-AM ARĂTAT PE ÎNȚELES „CALEA”. Cine are urechi de auzit(adică de a înșelege), să audă(adică să înțeleagă), și să „nu scape mântuirea, dacă tot a înțeles”, adică, altfel spus, să pună (prin stăruință și silindu-se pe el însuși) pe mult râvnita Împărăția Cerurilor care este totuna cu Împărăția lui Dumnezeu. Nu ne contrazicem cu nimic afirmând așa, căci cei ce-L vor cunoaște pe Hristos(adică înțeleg de ce a venit – ca să ne fie model de viețuire spre câștigarea Împărăției Sale), Îl vor cunoaște și pe Dumnezeu Tatăl, și deci dobândesc VIAȚA vEȘNICĂ(conform scrierilor din Noul Testament). Vă doresc să puneți mâna pe Împărăția lui Hristos, cel care este Dumnezeul nostru. Observație : Acolo unde vă tulburați mai mult, unde nu înțelegețăi mesajul unui text duhovnicesc, acolo se poate(de regulă) ascunde o mare taină. V-o spun din experiență. Cu drag !

  4. Pingback: SA NU FIM PRICINA DE SMINTEALA… – Cuvant al Parintelui Episcop IGNATIE MURESANUL la Manastirea Paltin (AUDIO): “Daca eu il batjocoresc pe un semen, daca eu il judec, atuncea Il judec pe Hristos, Il batjocoresc pe Hristos”. “D
  5. Pingback: Presb. Dionisie Tatsis despre diversele invataturi ale SFANTULUI COSMA ETOLIANUL (✝24 august) aplicate la viata si vremurile noastre. DUMNEZEUL ADEVARAT vs. DEMONI, IUBIREA FAPTICA vs. IUBIREA TEORETICA: “Daca tu plangi si te tangui, iar eu stau j
  6. Pingback: Pr. John Chryssavgis despre ABUZUL DE AUTORITATE DUHOVNICEASCA, pericolul idolatriei clericale si FOLOSIREA “ASCULTARII NECONDITIONATE” ca mjloc pentru DEGHIZAREA AMBITIILOR DE IMPUNERE A VOINTEI PROPRII asupra altora: “Cel care amesteca
  7. Pingback: CHEMAREA PRIMILOR UCENICI. De ce Hristos i-a ales pe pescarii cei simpli, iar nu pe cei “destepti” si eruditi? NOI VREM SA MANTUIM INTREAGA LUME CU MINTEA NOASTRA, CU TEORIILE NOASTRE, fara sa avem o legatura vie cu Dumnezeu si fara sa ni se z
  8. “In societatea de astăzi, cel hotărât să facă ceva mai înalt este întâmpinat cu dispreţ. Sau, în cel mai bun caz, cu o anumită îngăduinţă. Când însă lucrarea lui este încununată de succes şi atrage atenţia publică, împotrivirile se înmulţesc, cu scopul de a fi stopată activitatea lui. Şi atunci oamenii născocesc multe moduri pentru a-l opri. El, desigur, îşi continuă în mod neînfricat lucrarea. Nu îl prea interesează nici dezaprobările, nici laudele… Astfel de oameni a ales şi Hristos, ca să îi fie ucenici.”

    Astazi, multi sunt mai preocupati numai de imaginea lor si de like-urile de pe retelele de socializare, youtube si bloguri. Oare ai cui ucenici sunt acestia?

  9. Pingback: Cuvânt despre CLERICII care provoacă SMINTEALĂ prin fariseism și păcate împotriva firii: “VAI CELUI PRIN CARE VINE SMINTEALA! Sminteala este mare atunci când unii dintre noi Îl vând pe Hristos şi se afundă în păcate de neimaginat”
  10. Pingback: “Priveşte durerea străină ca şi cum ar fi a ta şi încearcă să ajuţi cât de mult poţi”. SFATURI DUHOVNICEȘTI importante din testamentul unui mare duhovnic rus, părintele VASILI ERMAKOV (1927-2007): “Oamenii vin acum cu duiumu
  11. Pingback: CÂND CLERUL TRĂDEAZĂ PE HRISTOS… Cuvinte grele si ascutite de bisturiu ale PR. GEORGE REMETE despre unele FENOMENE ECLEZIALE SMINTITOARE, spre mustrare vindecatoare, iar nu spre osandire sau dezbinare. “Problema creştinismului nu sunt necr
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate