CUVINTE INSUFLETITOARE la SARBATOAREA SFINTILOR PETRU SI PAVEL, marii ravnitori si iubitori de Dumnezeu si apostolii TRANSFORMATI DE HRISTOS, inaintemergatorii nostri pe “drumul intoarcerii catre inima lui Dumnezeu”

29-06-2015 Sublinieri

“BISERICA incepe sa fie din ce in ce mai PRIGONITA. Sa nu credeti ca VREMEA MUCENICIEI a apus, ci isi arata din nou zorile…”

apostles2bpaul2b25262bpeter1

***

moartea-muceniceasca-a-Sfintilor-Apostoli-Petru-si-Pavel

update:

Predica Parintelui Hrisostom de la Putna de astazi (29 iunie 2015):

AUDIO:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

***

Predica Parintelui Hrisostom de la Manastirea Putna la sarbatoarea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel (2014):

AUDIO:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

Cum au fost transformati prin pocainta ravnitorii cei aprigi Simon si Saul in Sfintii Apostoli Petru si Pavel:

(transcript partial)

[…]

“… Si l-a trimis [pe Saul] spre a fi botezat. Si botezandu-se si stand, dupa cum spune Traditia, in Arabia timp de 3 ani a fost invatat de Insusi Dumnezeu si a devenit Pavel”, care se talcuieste “cel simplu, cel mic, cel umil“. A devenit Pavel, cel care a fost ridicat la cel de-al treilea cer, cu trupul sau cu sufletul, nu stim, doar Dumnezeu stie, auzind “cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului sa le graiasca”.

Acesti doi mari luminatori s-au transformat radical: pe acel Petru pe care-l stiam noi aprig, il gasim mai bland decat toti ceilalti in scrierile lui de dupa aceea! Cititi-i epistolele, frati crestini, si veti vedea blandetea pocaintei, nu asprimea ravnei izolate. Il vedem pe Pavel, desi se socoteste cel mai mic si nevrednic de a fi numit Apostol si intaiul dintre pacatosi, il vedem pe Pavel ca lumineaza toata lumea, deoarece despre el a zis Hristos ca este “vas ales” pentru purtarea numelui Sau. Daca ati ascultat sau ati citit Acatistul, ati gasit cum frumos spune acolo Biserica catre Pavel:

“Prin tine eu m-am logodit cu Mirele meu, Hristos[Bucură-te, cel prin care lui Hristos m-am logodit”].

Auziti! Biserica intreaga ii este datoare lui Pavel si noi, madulare, fiecare in parte, ale acestui trup, care este Biserica, suntem datori cu atat mai mult sa-i cinstim pe acesti doi mari luminatori.

Intelegem asadar ca POCAINTA nu inseamna lupta de unul singur, nu inseamna sa cautam in noi forta de a ne ridica catre Dumnezeu, ci sa o cautam in Hristos pe Care-L urmam, sa urmam drumul de intoarcere catre inima lui Dumnezeu. Acest lucru ni-l arata acesti Apostoli in ziua de astazi.

Este adevarat: multa intristare, multa prigoana, mult chin pe nedrept suferim astazi… Biserica este si incepe sa fie din ce in ce mai prigonita. Sa nu credeti ca vremea muceniciei a apus! Nu, iata ca isi arata zorile aceasta vreme a muceniciei. Ca este alba sau este insangerata, Dumnezeu va hotari, insa noi traind aceste zile, asteptam ziua Domnului, dupa cuvantul Psalmistului: Asteptand, am asteptat…” Aceste zile sunt pline de intristare, dar il avem pe Sfantul Apostol Petru care spune ca

“e un dar acesta, ca de dragul lui Dumnezeu sa sufere cineva intristare si sa rabde pe nedrept” (I Petru 2, 19).

si ca

este voia lui Dumnezeu ca cineva sa sufere pe nedrept, avand ochii indreptati catre El.

141099_martiriu-pavelSuntem ingropati sub griji, sub probleme, sub atacuri de tot felul? Suntem din ce in ce mai neputinciosi, ne vedem mai slabi decat am fost vreodata? Il avem pe Sfantul Pavel care zice:

Cand sunt slab, atunci sunt tare

si:

Toate le pot in Hristos, care ma intareste“.

Suntem amagiti de cele ce se intampla in jurul nostru, placerile sunt prea mari pentru a le putea rezista? Il avem iarasi pe Sfantul Pavel, care spune:

Eu pe toate acestea le socotesc drept gunoaie fata de inaltimea cunoasterii lui Dumnezeu“.

Si spune mai departe Sfantul Pavel, uitandu-se catre neputinta noastra si smerindu-se:

Fraţilor, eu încă nu socotesc să o fi cucerit [desavarsirea], dar una fac: uitând cele ce sunt în urma mea, şi tinzând către cele dinainte, alerg la ţintă, la răsplata chemării de sus, a lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus.”

Acest cuvant sa-l avem in fata ochilor, iubiti credinciosi, in aceste zile. Sunt zile de sfarsit, dar sfarsit care anunta un inceput. Noi nu trebuie sa asteptam sfarsitul ca paganii, dupa acelasi cuvant al aceluiasi Pavel:

“Nu vreau sa fiti intru necunostinta, ca sa nu fiti deznadajduiti ca paganii, care nu au nadejde”.

Noi asteptam venirea lui Dumnezeu.

Vedeti o asemanare, oare, frati crestini, intre inaintemergatorii celei de-a doua veniri ai lui Hristos, Sfintii Proroci Ilie si Enoh, si Sfintii Apostoli Petru si Pavel? Ilie era arzator, aprig si el ca Sf. Petru, iar Enoh era blandetea intruchipata.

Sfinții Apostoli Petru și Pavel - icoană de Andrei RubliovCel tare ca piatra si cel umil, adica Sfintii Petru si Pavel, sunt inaintemergatorii nostri, sunt cei care ne insotesc impreuna pe acest drum al inceputului, inceput care nu se va sfarsi niciodata, caci drumul acesta este catre inima lui Dumnezeu.

Si as vrea, in incheiere, sa repet cuvintele Sfantului Apostol Petru, ultimele sale cuvinte ramase scrise, cu care si-a incheiat ultima sa epistola, pe care, iubiti frati intru Hristos, sa le primiti, asa cum si sunt, ca un testament al sau:

“Dar noi aşteptăm, potrivit făgăduinţelor Lui, ceruri noi şi pământ nou, în care locuieşte dreptatea.

Pentru aceea, iubiţilor, aşteptând acestea, sârguiţi-vă să fiţi aflaţi de El în pace, fără prihană şi fără vină.

Şi îndelunga-răbdare a Domnului nostru socotiţi-o drept mântuire, precum v-a scris şi iubitul nostru frate Pavel după înţelepciunea dată lui, […]

Deci voi, iubiţilor, cunoscând acestea de mai înainte, păziţi-vă, ca nu cumva, lăsându-vă târâţi de rătăcirea celor fără de lege, să cădeţi din întărirea voastră,

Ci creşteţi în har şi în cunoaşterea Domnului nostru şi Mântuitorului Iisus Hristos. A Lui este slava, acum şi în ziua veacului! Amin”.

***

sfintii Petru si Pavel - icoana Rusia

Cuvânt la Sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel – Sfântul Serafim Sobolev

Despre dragostea pentru Hristos şi hotărârea de a urma poruncilor Lui

Întregul sens şi toată fericirea vieţii noastre, iubiţilor întru Hristos fiii mei, constă în dragostea noastră pentru Dumnezeu, în dragostea noastră pentru Hristos, prin împlinirea poruncilor Lui dumnezeieşti.

Iată de ce Domnul a spus:

„Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne întru iubirea Mea…, ca bucuria Mea să fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină (Ioan 15, 10-11).

De aici este clar: cu cât se înmulţeşte dragostea noastră pentru Hristos prin împlinirea poruncilor Lui, cu atât mai mult suntem părtaşii unei fericiri adevărate, atât vremelnice, cât şi veşnice. Şi invers: cu cât ne îndepărtăm de Hristos, cu atât mai mult ne afundăm într-o negură de imensă nefericire.

[…]

De aceea, trebuie ca toate puterile noastre, iubiţilor întru Hristos fraţi şi surori, să le folosim mai ales pentru câştigarea dragostei pentru Hristos, dacă dorim să dobândim adevărata fericire şi bucurie dumnezeiască.

Către această dragoste ne cheamă întotdeauna Sfânta Biserică. Ea ne cheamă spre această mare fericire şi astăzi, în ziua amintirii verhovnicilor Apostoli Petru şi Pavel. Sfânta Biserică ne cheamă la această dragoste pentru Dumnezeu, arătându-ne faptele acestor Apostoli, despre care atât de mult ne vorbesc Sfânta Scriptură şi Tradiţia bisericească.

moni_dafniou_leukoma_2.14.3Cât de mult Îl iubea pe Hristos Sfântul Apostol Petru, se vede mai întâi din Evanghelie. În timp ce toţi ucenicii L-au părăsit pe Domnul în Grădina Ghetsimani, este adevărat, la porunca Lui, apostolul Petru nu putea să-şi înfrâneze dragostea sa arzătoare pentru Domnul şi L-a urmat în curtea arhiereului.

Dar, neavând încă Harul Sfântului Duh, el a căzut şi s-a lepădat de Hristos. Dar imediat, după cădere, apostolul Petru a început să se căiască şi să verse lacrimi amare de pocăinţă. Pentru această pocăinţă Domnul l-a iertat şi l-a chemat în rândul ucenicilor săi.

Iar la Evanghelia utreniei, aţi auzit, iubiţilor întru Hristos fiii mei, cum asemenea întreitei lepădări a apostolului Petru, Domnul de trei ori l-a întrebat, când s-a arătat ucenicilor, după învierea Sa:

Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? Şi apostolul Petru a mărturisit de trei ori dragostea pentru El” (Ioan 21, 16-17).

3771599280_498cb4d13fDar acest lucru e puţin. După cum ne arată tradiţia bisericească, marea şi înflăcărată dragoste a apostolului Petru pentru Hristos l-a făcut, după aceea, ca în fiecare noapte, la cântatul cocoşilor, să se trezească şi să plângă pentru păcatul lepădării, deşi acest păcat a fost de mult iertat de Domnul.

Marea dragoste pentru Hristos s-a manifestat la apostolul Petru după pogorârea asupra ucenicilor lui Hristos a Harului Sfântului Duh. Faptele Apostolilor povestesc cu câtă bărbăţie neobişnuită, în numele tuturor apostolilor, el a propovăduit despre credinţa în Hristos Cel Răstignit şi înviat.

În această îndrăzneaţă mărturisire a lui Hristos s-a arătat aceeaşi dragoste a apostolului Christ and St. Peter - pe aceasta piatraPetru pentru El, însufleţită şi întărită de lucrarea extraordinară a Harului.

Evanghelia de astăzi ne aminteşte cum la întrebarea adresată de Hristos ucenicilor:

Dar voi cine ziceţi că sunt? Apostolul Petru…, L-a mărturisit pe Hristos Dumnezeu, spunând: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu (Matei 16, 15-16).

Şi în această mărturisire de credinţă s-a exprimat marea dragoste a apostolului Petru pentru Hristos. De aceea Domnul l-a fericit pe Petru (Matei 16,17-19), căci fără dragostea pentru Dumnezeu credinţa noastră nu are pentru noi nici o însemnătate mântuitoare, fapt întărit şi de apostolul Pavel, care a spus că în lucrarea mântuirii noastre are importanţă doar credinţa urmată de dragoste (vezi I Corinteni 13,2).

Sf Ap Petru rastignit cu capul in josIubirea pentru Hristos a fost centrul din care izvorau toate gândurile, sentimentele, dorinţele, cuvintele apostolului Petru, toată activitatea şi viaţa lui. Caracteristic este că şi în moartea apostolului Petru s-a arătat aceeaşi dragoste deosebită pentru Hristos.

După cum mărturiseşte tradiţia bisericească, iubirea pentru Hristos l-a îndemnat pe apostolul Petru să ceară călăilor săi să îl răstignească cu capul în jos.

Dar cum l-a iubit apostolul Pavel pe Hristos, cât a lucrat şi cât a suferit pentru Hristos mărturisesc propriile sale cuvinte, pe care le-am auzit astăzi la Apostol:

„În osteneli mai mult, în închisori mai mult, în bătăi peste măsură, la moarte adeseori. De la iudei, de cinci ori am luat patruzeci de lovituri de bici fără una. De trei ori am fost bătut cu vergi; o dată am fost bătut cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am petrecut în largul mării. În călătorii adeseori, în primejdii de râuri, în primejdii de la tâlhari, în primejdii de la neamul meu, în primejdii de la păgâni; în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii cei mincinoşi; în osteneală şi în trudă, în privegheri adeseori, în foame şi în sete, în posturi de multe ori, în frig şi în lipsă de haine. Pe lângă cele de afară, ceea ce mă împresoară în toate zilele este grija de toate Bisericile. Cine este slab şi eu să nu fiu slab? Cine se sminteşte şi eu să nu ard? (II  Corinteni 11, 23-29).

αγ ΠαυλοςDespre dragostea lui pentru Hristos apostolul Pavel mărturiseşte în Epistola sa către Romani:

Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? Precum este scris: Pentru Tine suntem omorâţi toată ziua, socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere… Căci sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru” (Romani 8, 35-36; 38-39).

Pentru această mare dragoste pentru Hristos, Domnul a revărsat asupra apostolilor Săi, Petru şi Pavel, toată dragostea Sa şi i-a îmbogăţit pe ei cu toate darurile Sfântului Duh.

Faptele Apostolilor demonstrează că însăşi umbra apostolului Petru, ştergarele şi cingătorile apostolului Pavel săvârşeau tot felul de tămăduiri ale oamenilor  (vezi Fapte 5, 15; 19, 12).

sf_ap_petru_si_pavelDesigur, Sfânta Biserică, arătându-ne nouă desăvârşita dragoste a apostolilor Petru şi Pavel pentru Hristos, nu ne cere ca noi să dobândim dintr-o dată această dragoste. Ea cunoaşte toate neputinţele noastre.

În lumea aceasta toate se săvârşesc treptat. Dar Biserica ne cere ca noi să avem fundamentul acestei mari iubiri desăvârşite pentru Dumnezeu Mântuitorul nostru.

Acest fundament constă în hotărârea de a tinde spre Hristos, a avea o tendinţă nestrămutată de a ajunge la El prin întreaga noastră viaţă, de a fi mereu cu El, de a-I plăcea şi a-L iubi prin împlinirea poruncilor Lui mântuitoare.

Dacă vom avea această hotărâre, atunci Harul Sfântului Duh va împărăţi întru noi. El va acoperi neputinţele noastre şi fără prea multă nevoinţă din partea noastră, ne va apăra minunat de orice nevoi şi necazuri, ne va uni cu Hristos şi ne va proslăvi pe noi cu slavă dumnezeiască.

salvarea_micului_prohor_de_la_moarte_prin_mijlocirea_mdCe nevoinţe avea preacuviosul Serafim de Sarov, pe când era doar copil de şapte ani, cu numele Prohor şi luat fiind de mama lui în clopotniţa înaltă a bisericii pe care o ctitorea, din neatenţie, a căzut la pământ, de la aşa înălţime?! Spre marea uimire a mamei, Prohor a rămas întreg şi nevătămat.

Harul lui Dumnezeu l-a păzit de la moarte, într-un chip atât de minunat, deoarece în inima lui de copil existau deja dorinţa şi hotărârea de a merge după Hristos şi de a fi întotdeauna cu El, dorinţă sădită în sufletul lui Prohor de către evlavioasa lui mamă, prin educaţia lui bisericească, plină de Har.

Care ar fi putut fi cauza minunatei tămăduiri a lui Prohor, când el era deja începător în mănăstirea din Sarov şi avea numai douăzeci de ani? Prohor încă nu reuşise să se întărească în nevoinţele duhovniceşti ale vieţii monahale, avea doar o hotărâre nestrămutată de a-L sluji pe Hristos. Şi datorită acestei hotărâri mântuitoare Preacurata Maică a Domnului i s-a arătat, însoţită de Sfinţii Apostoli, Ioan Teologul şi Petru şi într-o clipă l-a tămăduit de boala ce suferea de trei ani.

detalii din viata sf Serafim de SarovDatorită acestei hotărâri ferme de a-L iubi pe Hristos, preacuviosul Serafim, deşi nereuşind încă să-şi cureţe inima sa de patimi şi fiind în vârstă de numai douăzeci şi şase de ani, totuşi L-a văzut în toată slava pe Domnul Iisus Hristos în biserică, în timpul Liturghiei din Joia Mare, când el a slujit ca ierodiacon. Domnul L-a învrednicit pe preacuviosul Serafim de asemenea mare milă, de o asemenea slavă dumnezeiască, de care foarte rar s-au bucurat chiar şi marii Săi slujitori şi nevoitori.

icoanaNici pe noi nu ne va lipsi Domnul de mila Sa, iubiţilor întru Hristos fiii mei, într-o măsură sau alta, dacă şi în noi va fi această hotărâre în a-L iubi pe Hristos şi a-I urma Lui în toate zilele vieţii noastre.

Dacă noi nu vom reuşi înainte de moarte să ne curăţăm de toate păcatele şi patimile noastre şi vom muri, dar având în sufletul nostru hotărârea de a-L iubi pe Hristos cu toată fiinţa noastră şi de a respecta neabătut toate poruncile Sale, atunci sufletul nostru nu va merge la demoni pentru chinurile iadului, ci va merge acolo, unde era îndreptat înainte de moarte, adică la Hristos în împărăţia Lui cerească, pentru fericirea veşnică a Raiului.

Fie ca Domnul, prin Harul Său, să insufle în inimile noastre această hotărâre mântuitoare. Fie ca Domnul să ne învrednicească nu numai a avea această hotărâre de a-L iubi pe Hristos, dar să ne dăruiască mai ales această dragoste pentru El, ca şi aici şi în viaţa viitoare să fim moştenitori ai acestei bucurii dumnezeieşti, ai acestei adevărate fericiri, atât vremelnice, cât şi veşnice.

Fie ca Domnul să ne învrednicească pe toţi de această avuţie cerească, pentru rugăciunile verhovnicilor Apostoli Petru şi Pavel şi mai ales, pentru rugăciunile şi atotputernica ocrotire în faţa tronului lui Dumnezeu pentru noi păcătoşii a Preacuratei Maicii Domnului, Fecioarei Maria. Amin.

(cuvânt ţinut în biserica rusă „Sfântul Nicolae” din Sofia, la 29 iunie şi 12 iulie 1947)

AgioiPetrosPaulos03

Alte legaturi:

***


Categorii

Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Hrisostom de la Putna, Prigoana impotriva crestinilor, Sfintii Apostoli Petru si Pavel, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

2 Commentarii la “CUVINTE INSUFLETITOARE la SARBATOAREA SFINTILOR PETRU SI PAVEL, marii ravnitori si iubitori de Dumnezeu si apostolii TRANSFORMATI DE HRISTOS, inaintemergatorii nostri pe “drumul intoarcerii catre inima lui Dumnezeu”

  1. Impresionant acest articol am plans si mi-am dorit sa fiu pentru o clipa doar cu Hristos Dumnezeu dar sunt prea pacatos ca sa il pot vedea sau auzi . Cuvintele Lui sunt scrise in evanghelii ele sunt paine noastra ,hrana pentru sufletele noastre atat de zbuciumate . Traim intr-o lume atat de rea ca si noi crestinii am uitat sa mai iubim cu adevarat . Domnul sa va binecuvanteze pentru aces minunat articol .

  2. Pingback: Cuvânt al PĂRINTELUI PETRONIU TĂNASE la Sfinţii Apostoli PETRU ȘI PAVEL (29 iunie): “Cine ne va despărţi de dragostea lui Hristos?” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate