CUM SA NE PREGATIM PENTRU SFANTA IMPARTASANIE? Cum sa traim si ce sa facem INAINTE SI DUPA PRIMIREA SFINTELOR TAINE, pentru a ne impartasi din harul lor? “Este o problema ca prea multi primesc Sfanta Impartasanie cu usuratate. Trebuie sa ne apropiem de Potir cu mai multa seriozitate”

1-08-2016 Sublinieri

Fr. Alexey with his spiritiual father, Fr. Seraphim Rose

(Parintele Alexey Young, ca tanar preot, dand Impartasania, impreuna cu parintele sau duhovnicesc, Cuviosul Seraphim Rose)

Cum sa ne pregatim pentru Sfanta Impartasanie?

de Pr. Alexey [Ieroschim. Ambrozie] Young

Traducere după:  How to Prepare for Holy Communion. Orthodox Spirituality, Part 5

In urma cu cativa ani, Parintele Alexey Young (in prezent ieroschimonahul Ambrozie) vorbea despre “Spiritualitatea Ortodoxa”, o lucrare in sase serii editata de Productiile Misionare Crestine. Parintele Alexey a fost un fiu duhovnicesc al Parintelui Serafim Rose si, dupa cum o dovedesc aceste filmari, a dobandit talentul acestuia pentru a sintetiza Traditia Patristica si pentru a expune subiecte profunde intr-un limbaj usor de inteles. Avand in vedere ca filmuletele sunt intr-un format ce nu permite publicarea lor, cu binecuvantarea Parintelui Ambrozie si banzandu-ne pe notitele ce stau la baza acestor inregistrari din timpul Postului Sfintilor Apostoli, le publicam sub forma de articole [nota siteului Pravoslavie]

balti_-_biserica_sf_imparati_3-foto-oana-nechifor

Semintele sfinteniei sunt plantate inauntrul nostru in timpul Tainei Botezului si a Mirungerii. Dar in continuare noi trebuie sa hranim aceste seminte prin rugaciune, post si milostenie după modelul Domnului nostru Iisus Hristos si a sfintilor sai. Echivalentul duhovnicesc al soarelui este Duhul SfantEl actioneaza asupra noastra in sfintele Taine, mai ales in Mirungere.

In acest sens, Biserica este ogorul sfinteniei. Trebuie sa udam semintele si sa scoatem buruienile, iar astfel vom descoperi ca drumul nostru duhovnicesc reprezinta o aventura extraordinara de a ne intoarce acasa catre Dumnezeu.

Institutiile laice obisnuiau chiar sa ajute in acest sens. Tavernele, de exemplu, obisnuiau sa tina seama de posturi. In Rusia era impotriva legii ca in restaurante sa se ofere mancare de dulce in timpul unui post. Restaurantele, hanurile si alte localuri aveau icoane, candele si alte elemente crestine ca o permanenta amintire ca Cerul ne priveste. In tinuturile ortodoxe vechi nici macar nu exista un cuvant pentru homesexualitate, deoarece acest lucru era extrem de rar.

In America ducem lipsa de acest ajutor – suntem mai degraba, in unele privinte, ca in timpurile de persecutie. Chiar si aici, in “libertate”, suntem prigoniti de materialism, raceala si asa mai departe. Acest lucru face ca Tainele sa fie si mai pregnant in centrul atentiei in ce priveste lucrurile pe care e nevoie sa le facem. In Rusia chiar si cei care nu erau crestini practicanti se impartaseau cel putin o data pe an. Ba chiar puteai fi arestat daca nu te impartaseai.

Tot harul vine de la Hristos si este impartasit in Biserica. Cand participam la viata liturgica si cand primim Sfintele Taine intarim faptul ca Hristos se tine de cuvant si revarsa harul asupra Bisericii ca sa o cladeasca. In viata duhovniceasca normala avem contact frecvent cu Hristos prin intermediul Sfintelor Taine, cum ar fi Spovedania sau Sfanta Impartasanie, care sunt canale ale harului. Prin spovedanie Il primim pe Hristos, Care a spus: Mergi si sa nu mai pacatuiesti. Prin Euharistie primim intreaga omenitate si dumnezeire a Celui Care a inviat si S-a inaltat.

Frescoes Old Nagorichno 12-14 centuries - impartasire apostol - euharistiaNu putem intra in Imparatie fara ea si vom muri duhovniceste, asa cum ne invata Domnul la Ioan 6. Sfanta Euharistie este medicamentul nemuririi si antidotul impotriva mortii. De altfel, Iisus a spus Eu sunt Calea, Adevarul si Viata”. Este o problema ca prea multi primesc Sfanta Impartasanie cu usuratate. Trebuie sa ne apropiem de Potir cu mai multa seriozitate.

Pentru ca cel care va manca si va bea cu nevrednicie mananca si bea propria osanda, nesocotind Trupul Domnului. Din cauza aceasta multi sunt neputinciosi si bolnavi si multi au murit”,

ne spune Apostolul Pavel.

Poate aparea boala fizica daca ne impartasim fara o pregatire corespunzatoare. Nu este doar un ritual frumos, ci este mai degraba ospatul divin si gazda este Insusi Imparatul cerurilor, Care ne hraneste cu Sine Insusi.

Intemeietorii Manastirilor de la Meteora nu erau preoti, motiv pentru care erau dependenti de preoti care sa vina la ei. Prima data cand un preot a ajuns la ei, toti au primit Sfanta Impartasanie si, dupa Sfanta Liturghie, si-au spus unii altora: “Acum avem toti acelasi Sange in vene. Prin aceasta suntem frati cu adevarat.

Iata cum trebuie sa cugetam la Sfanta Impartasanie. Suntem mai strans uniti unii de altii prin Euharistie decat fata de copiii nostri. Un sot si o sotie devin unul atunci cand primesc Euharistia impreuna, nu prin procedura legala. De aceea nuntile ar trebui sa fie in cadrul Sfintei Liturghii, fie in timpul ei sau in continuare dupa aceasta.

Sfanta Impartasanie nu reprezinta un drept, ci un dar. Presupune pregatire, cugetare, pocainta, marturisire s.a.m.d. Ar trebui sa o primim cat de des cu putinta, dar intr-o stare de pregatire. Este foarte important sa participam la Vecernie sau la Slujba Privegherii sambata noaptea si n-ar trebuie sa primim Sfanta Impartasanie daca nu facem asta. Sambata mai devreme ar trebui deja sa ne pregatim deja pentru noaptea de sambata si pentru duminica dimineata in ideea de a ne apropia de Domnul ca un cersetorcand va veni la mine, va fi casa mea curata? Cu ce am nevoie sa ma ajute indeosebi? El poate sa-mi dea puterea de care am nevoie pentru a face fata oricaror probleme.

slujbe_talpalari_160-oana-nechiforIn momentul primirii Lui Hristos putem si ar trebui sa-I spunem ce ne trebuie. In acel moment El este al nostru. Ar trebui ca toata Liturghia sa ne fie un proces de desertare de sine, ca pregatire. Multi sfinti obisnuiau sa se pregateasca pentru Sfanta Impartasanie de miercuri pana sambata, iar apoi, de duminica pana marti Ii aduceau multumire lui Dumnezeu. Daca nu facem acest lucru, ne bucuram de prea putina energie dumnezeiasca [har] in viata noastra. Si s-ar putea chiar sa nu o primim, iar acest lucru ar putea fi periculos.

Sfantul Episcop Nectarie Kontzevitch ne indemna: „Nu va grabiti sa varsati harul pe care l-ati primit”. Dupa ce ati primit Sfanta Impartasanie, nu iesiti afara sa palavragiti in tinda bisericii, ci ganditi-va la harul care vi s-a dat. Cand te indragostesti de cineva, nu fugi de acea persoana. In acelasi chip, cand tocmai L-ai primit pe Hristos, Sangele Lui este de-a dreptul in venele tale, asa ca stai si petrece mai mult timp cu El! Opreste-te cel putin 10 minute pentru a multumi (Sfantului Ioan Maximovici ii lua trei ore). Rugati-va, nu vorbiti si nu va grabiti afara.

Aceasta idee a pregatirii este strans legata de cei care sosesc la Sfanta Litughie abia la inceputul ei sau chiar tarziu. Acest lucru demonstreaza o lipsa de pregatire. Sigur ca pot exista circumstante neprevazute, dar vorbesc in general. Ajungi la serviciu la timp sa-i faci pe plac sefului pamantesc. Dar ce se intampla cu Cel Care are putere asupra vietii si a mortii? Sunt momente cand nu ar trebui sa o primesti daca este vina ta ca nu te-ai pregatit in mod corespunzator. Avem nevoie totusi de discernamant in aceasta privinta – poate ca nu te-ai putut pregati [suficient] din cauza unei probleme in familie, iar atunci chiar ai nevoie de Impartasanie.

241986.pDomnul astepta sa-I dam “zeciuiala” din timpul nostru, ca si din averea si din inzestrarile noastre. Ar trebui sa ne petrecem mai mult timp rugandu-ne acasa si la biserica. Cand Hristos spune: „Nu puteti priveghea cu Mine putina vreme?”, aceasta se refera la pastrarea privegherii atat acasa, cat si la biserica si la practica duhovniceasca a trezviei, adica a luarii-aminte. Energiile lui Dumnezeu patrund in inimile noastre prin Sfanta Impartasanie si prin nevointa ascetica ce pregateste pamantul inimilor noastre de a-L primi. Fiul Lui Dumnezeu intra in lumea noastra prin fereastra Sfintelor Taine.

In Apus isihasmul si asceza au tinut cat timp a fost necesara pregatirea pentru mireni, iar acest lucru reprezinta un pericol mare pentru noi astazi. Sfantul Grigorie Palama ne invata ca vindecarea care trebuie sa se produca este dobandita printr-o combinatie intre viata sacramentala si cea isihasta. In afara acestei combinatii nu exista viata ortodoxa, duhovnicie si nici teologie. Fara aceasta combinatie am primit [Sfintele Taine] cu nevrednicie. Harul se da in mod gratuit prin Sfintele Taine celor care s-au pregatit, dar este necesar sa conlucram cu harul dumnezeiesc pentru a ne impartasi de darurile sale si a primi iertare de pacate.

Harul Sfintelor Taine nu lucreaza in mod magic. In Biblie, la Ioan 6:27 ni se spune:

Lucrati nu pentru mancarea cea pieritoare, ci pentru mancarea ce ramane spre viata vesnica, pe care o va da voua Fiul Omului”.

euharistieTrebuie sa lucram [sa ne nevoim] ca sa primim viata vesnica prin Euharistie.

Apoi trebuie sa citim rugaciunile de dupa Impartasanie. Dumnezeu este un foc mistuitor. El este fericire pentru cei mantuiti si chin pentru cei osanditi. In vietile multor sfinti, cum ar fi Sfantul Vasile cel Mare si Sfantul Serafim de Sarov, Focul a fost vazut cum se pogora in Sfantul Potir.

Intrebare: Ce se intampla cu cei care nu slujesc adevarata Euharistie?

Raspuns: Ei nici macar nu cred ca primesc Trupul si Sangele lui Hristos, prin urmare nu este Trup si Sange. Ei vor fi judecati dupa viata care le-a fost data. Nu putem judeca ce se petrece intre ei si Dumnezeu.

Intrebare: Dumnezeu este mai mult in noi atunci cand primim Sfanta Impartasanie? Este prezent in noi si cand nu ne gandim la El?

Raspuns: Dumnezeu este peste tot, umple toate lucrurile. El sustine toate lucrurile – daca nu ne-ar mai iubi, noi nu am mai putea exista. Cel care locuieste in iubire locuieste in Dumnezeu si Dumnezeu in el. Iubirea desavarsita alunga frica. Nu putem masura cat de mult Il avem pe Dumnezeu in noi, dar prin Euharistie primim deplinatatea. In acelasi timp harul si Duhul sunt peste tot.

Nu este o chestiune de cantitate, ci de concentrare asupra prezentei Lui.

Intrebare: Trupul este templu al Duhului Sfant, dar ramane templu chiar si cand pacatuim?

Raspuns: Intotdeauna suntem templu incepand cu Taina Mirungerii. Dar templul are nevoie de curătire din cand in cand. [Altfel] el devine un locas nepotrivit pentru Duhul Sfant, iar prin necuratia noastra Il impiedicam sa lucreze. Impiedicam semintele sa creasca, dar ele sunt tot acolo.

Intrebare: Cum se intampla sa ne abatem de la calea cea dreapta?

241990.pRaspuns: E ca o excursie – multe lucruri ne pot scoate de pe traiectorie. Nu exista nicio garantie sigura ca vom ajunge in siguranta sau ca vom ajunge, pur si simplu, la destinatie. Viata duhovniceasca este la fel – suntem intr-un proces care nu s-a finalizat deocamdata, motiv pentru care nu stim inca rezultatul.

Nu va faceti atatea griji in ceea ce priveste sfarsitul, atata vreme cat duceti o viata duhovniceasca. Dar fiti constienti de faptul ca ati putea suferi un accident – de aceea fiti treji si atenti. In ciuda pacatului, Dumnezeu ne iubeste in mod neconditionat. Putem sa-I intoarcem spatele, dar El nu se va indeparta de noi.

Vrem si sa ne strecuram cu cele materiale, dar, in acelasi timp, si sa ni se raspunda la toate rugaciunile, fiindca altfel ne suparam pe Dumnezeu. E uimitor cum El ne rabda in acest fel. La urma urmelor, Dumnezeu ne rabda [ne ingaduie], pentru ca ne respecta intrutotul voia noastra libera.

Intrebare: Putem sa ne prabusim atat de tare incat sa nu ne mai putem intoarce pe cale?

Raspuns: Putem sa ne intoarcem oricand pe cale. Dumnezeu ne ingaduie sa traim atata vreme cat avem nevoie sa atingem mantuirea, atata timp cand nu folosim aceasta ca pe o scuza pentru a ne apuca de viata duhovniceasca mai tarziu.

Fr. Alexey Young now Hieroschemamonk Ambrose

Parintele Ambrozie (fost Alexey) Young la sarbatoarea Invierii

Legaturi:


Categorii

Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Impartasania, Mari duhovnici, preoti si invatatori, Razboiul nevazut, Spovedanie si Impartasanie (Sfintele Taine), Taina Botezului si Taina Mirungerii

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

11 Commentarii la “CUM SA NE PREGATIM PENTRU SFANTA IMPARTASANIE? Cum sa traim si ce sa facem INAINTE SI DUPA PRIMIREA SFINTELOR TAINE, pentru a ne impartasi din harul lor? “Este o problema ca prea multi primesc Sfanta Impartasanie cu usuratate. Trebuie sa ne apropiem de Potir cu mai multa seriozitate”

  1. Tot referitor la Sf. Impartasanie mi se par importante si precizarile staretului Efrem de la Vatoped si ale parintelui Elpidie.

    Duhovnicul: Cât de des se poate împărtăşi un călugăr?

    Arhim. Efrem: Noi, la Sfântul Munte, avem rânduiala de a ne împărtăşi de patru ori pe săptămână. Postim luni, miercuri şi vineri şi ne împărtăşim marţi, joi, sâmbătă şi duminică. Şi mă întristez auzind de multe ori că în România monahii se împărtăşesc foarte rar. Chiar Sfântul Vasile cel Mare spune într-o epistolă: „Noi ne împărtăşim de patru ori pe săptămână.” Dacă noi, monahii, nu ne împărtăşim de aceste Taine mai des, atunci cine s-o facă? Chiar mi-a zis un călugăr de la Sfântul Munte cu care am stat de vorbă că, atunci când se împărtăşeşte, rugăciunea are mult mai multă putere. Şi într-adevăr aşa este.

    Duhovnicul: Ce credeţi, noi aici în Bucureşti, ne putem împărtăşi de patru ori pe săptămână?

    Arhim. Efrem: De ce nu?

    Duhovnicul: Aici viaţa este diferită, este agitaţie…

    Arhim. Efrem: Zgomotul nu-l împiedică pe monah să se împărtăşească. Ceea ce-l împiedică este faptul de a nu-şi păzi conştiinţa. Părinte, nu ne împărtăşim pentru că suntem vrednici, ci ne împărtăşim pentru a deveni vrednici!

    https://www.pemptousia.ro/2012/11/cuvant-din-sfantul-munte-la-manastirea-christiana/

    “Sfanta Impartasanie nu este un premiu pentru virtute, ci este izvorul vietii, este Insusi Iisus Hristos care Se daruieste celor Care Il doresc si Il cauta ca si Salvator. Nu vine Hristos sa premieze sufletele luptatoare, ci vine ca sa intareasca sufletele luptatorilor.”

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2013/04/26/parintele-elpidie-al-3-lea-razboi-mondial-religie-universala-foamete-provizii-alimente-disperare-cipru-grecia-distrugerea-turciei-dictatura-control-pecete-cipuri-prigoana-sfinti-incredere-dumnezeu/

  2. @ Ioana:

    De aceea este nevoie mare de discernamant. Si pentru discernamant, de smerenie – de inceputul smereniei, adica realismul duhovnicesc – cunoasterea masurii proprii s.cl. Nu vrem sa dechidem iar polemicile pe tema asta, dar nici sa trecem atat de usor peste invataturile despre conditiile necesare de pregatire pentru primirea Sfintelor si Infricosatoarelor Taine.

  3. Cum vi se pare acest articol al lui Jean Claude Larchet despre Sf. Împărtăşanie?
    Eu cred că are realism duhovnicesc, explică mai pe larg atât despre condiţiile care trebuiesc îndeplinite cât şi despre pericolul banalizării tainei Sfintei Euharistii.

    https://sfantulmunteathos.wordpress.com/2016/03/08/despre-impartasirea-deasa-jean-claude-larchet/

  4. @ Ioana:

    Pare destul de bun, desi poate pune putin alte accente, insa nu am avut vreme decat de o citire fugara. Numai ca am vrea sa se inteleaga ca subiectul nostru aici, prin articolul parintelui Ambrozie/Alexey nu este nesfarsita si obsedanta (si falsa) problema a desimii impartasirii, ci numai a conditiilor de pregatire cuvenita, a constientizarii insemnatatii acestui mare Dar si a grijii de a pazi cu sfintenie primirea harului. Sunt diverse “scoli de gandire”, ca sa zicem asa, in ceea ce priveste frecventa sau a obligativitatii uneia sau alteia dintre conditii, insa aici credem ca mai importanta este problematizarea serioasa a constiintei fiecaruia, fiindca, orice s-ar spune, asta e marea si generala problema a noastra, a credinciosilor care totusi mergem la biserica si ne impartasim: pierderea sau macar diluarea ravnei si a evlaviei, slabirea rigorilor personale sau indulgenta crescuta fata de sine, obisnuinta compromisurilor cu pacatul, cu duhul lumesc, insotite insa de pretentii mari in ceea ce priveste ceea ce ne simtim indreptatiti sa primim de la Dumnezeu. De aceea socotim necesar a pune aceste accent pe RESPONSABILITATEA proprie si pe partea noastra de LUCRARE, fiindca duhul de usuratate predomina si prea mult credem ca “saracul” Dumnezeu trebuie sa le faca SINGUR pe toate, iar noi chiar putem ramane aceiasi copii rasfatati si imaturi, fara griji si fara obligatii… 🙂 🙁

  5. Sfantul Simeon Noul Teolog spune ca ne putem impartasi des, dar niciodata sa nu indraznim sa ne apropiem fara lacrimi. Iata ce pregatire recomanda Sfantul!

    Sfantul Ioan din Kronstadt se impartasea zilnic si recomanda impartasirea deasa, dar el insusi nu indraznea sa se apropie de Sfanta Masa decat dupa rugaciune indelungata, cu multe lacrimi. Nu se ridica de la rugaciune pana ce nu simtea ca Dumnezeu i-a iertat pacatul.
    Si ca o nota amuzanta: cel mai adesea nu putea sluji Sfanta Liturghie pt ca se certa cu sotia si cu cumnata 🙂

    Parintele Dumitru Staniloae vorbeste, deasemenea, foarte frumos despre o foame si un dor dupa Dumnezeu pe care sa il simta sufletul omului.

  6. @Ioana
    Hai să fac eu o critică succintă a acelui articol. Dar nu cu intenția de a redeschide discuții interminabile, ci tocmai pt a le opri, că s-a tot vorbit despre asta.
    Interpretarea dată canonului 2 al Sinodului din Antiohia (341), deși nu este una unanim acceptată, ba dimpotrivă, conduce la o situație inversă. Hristos, în loc să ofere Trupul Său, constrânge pe credincioși să-l primească. Altfel zis, nu putem pleca de la premiza că trebuie să ne împărtășim a Liturghie, ci că trebuie să participăm la ea. După cum și canonul pune pe același plan plecarea de la rugăciune sau Împărtășire, referindu-se, de fapt, la momentele respective. Scopul canonului este de a sancționa neorânduielile sau dezordinea din biserică.
    Postul înainte de Împărtășanie este cerut de canonul 13 trulan, alături de abstinență și rugăciune. Iar canonul 69 apostolic oprește de la Împărtășanie pe cei ce nu țin posturile. Este curios că Larchet sugerează că ar trebui să postească trei zile cei care „nu ţin în mod normal posturile”.
    Interesant este și felul cum deviază chemarea lui Hristos adresată celor păcătoși: de la pocăință la Împărtășanie. Fără curățirea adusă de pocăință nu ne putem apropia cu vrednicie de Sfintele Taine după cum nici cei ce au intrat la cina împăratului nu au fost lăsați înauntru fără haina potrivită. Această pildă este invocată chiar în Rugăciunile pt împărtășire.
    Scopul vieții creștine nu este să ne împărtășim, ci scopul Împărtălaniei, alături de celelalte Taine, este dobândirea harului.
    Aș mai menționa că Sf. Nicolae Cabasila vorbește despre Împărtășanie ca și cunună pe care trebuie să o merităm (las pe cei sârguincioși să găsească pasajul/capitolul). Deci este anapoda să vorbim de împărtășire deasă pt că problema stă în pregătirea care duce la îndesire.
    Nu intru în alte mărunte amănunte din text, ci am lăsat pe cele mai evidente care mi-au sărit în ochi fără a avea intenția de a aduce vreun afront autorului, pe care îl respect mult.

    În final o remarcă: să înțelegem cum se cuvine cuvintele „Sfintele sfinților!”, adică Sfintele Taine prefăcute prin Duhul Sfânt se cuvin celor preschimbați deja prin Duhul Sfânt.
    Deci să se împărtășească fiecare cât mai des îi stă în putere.

  7. Pingback: PÂINEA VIEȚII. “…iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele” | Cuvântul Ortodox
  8. Pingback: SCRISORI INEDITE ALE SFANTULUI PAISIE AGHIORITUL despre necesitatea absoluta a PREGATIRII, inclusiv prin postire, pentru SFANTA IMPARTASANIE | Cuvântul Ortodox
  9. Pingback: Ce trebuie sa facem INAINTE SI DUPA IMPARTASIRE?/ Invidie si DUPLICITATE/ Pr. Dan Damaschin despre URMARILE TRAGICE ALE AVORTULUI, CONTRACEPTIE si CRUCEA DE MAMA/ IPS Ierotheos Vlachos - interviu despre episcopi, sminteli, secularizare si clericii care FA
  10. Pingback: “Atunci când ne pregătim să ne împărtăşim cu Sfintele Taine…”: Mitropolitul Antonie de Suroj DESPRE ÎMPĂRTĂŞIRE: “Să intrăm în viaţa cea nouă, oricât ne-ar costa aceasta” | Cuvântul Ortodox
  11. Pingback: CUVINTE SFINTE DE ATENȚIONARE DUHOVNICEASCĂ ASUPRA RISCURILOR DE A IROSI CELE ADUNATE ÎN VREMEA POSTULUI ȘI A ÎMPĂRTĂȘIRII CU SFINTELE TAINE: “Păziţi-vă, fraţilor! Iată că vine un anotimp în care mai mult decât oricând NE PÂNDESC I
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate