SFANTUL TEOFAN ZAVORATUL – sfaturi intelepte despre INSELARE si IMPARTASANIE

10-01-2014 Sublinieri

47-Svt_-Feofan-Zatvornik

Inselarea

Este indreptatita teama de inselare… Exista inselarea mintii – infumurarea – si exista inselarea exterioara: luminile, sunetele, figurile de diferite feluri… Scuipati pe toate acestea… Sunt ale vrajmasului. [II, 256]

Fugiti de pretuirea de sine... V-ati adancit in simtirea propriei pacatosenii si nimicnicii?… Nu este nici o inselare aici. Inselare este atunci cand omul se simte ceva… si nu este nimic. [III, 446]

Va temeti de inselare… Trebuie sa va temeti… Dar evitati inselarea principala si nici celelalte nu vor avea loc. Inselarea principala inseamna a gandi si, mai rau, a simti ca eu sunt ceva, in timp ce eu nu sunt nimic. Eu numesc acest lucru autoapreciere… Luati aminte la ea si socotiti-o vrajmasul vostru cel dintai. Nu-i dati voie sa se salasluiasca inlauntru – altfel va va pierde... Iata lectia apostolica:

Caci de se socoteste cineva ca este ceva, desi nu este nimic, se insala pe sine insusi (Gal. 6, 3). [IV, 692]

Din acestea trei – din propriul gust, propria voie si propria parere se compune duhul cel vatamator al inselarii. [IV, 722]

Exista un duh al inselarii, care, nu se stie cum, invaluie sufletul cu viclenia sa si incalceste gandurile lui astfel incat sufletul crede ca este smerit, dar in interior ascunde mandria. Tocmai de aceea trebuie sa privim tinta in inima. Mai bune decat orice aici sunt purtarile exterioare smerite. Dar, daca ele nu exista, atunci truditi-va singuri asupra voastra, deprinzandu-va sa-i priviti pe toti de jos in sus… [IV, 728]

Impartasania

5728_p17nrsupr31mn11v1s1a4dtfqsitaSpovedania si Sfanta Impartasanie sunt neaparat necesare: una curateste, cealalta este baia, plasturele si hrana. Trebuie sa ne impartasim in toate cele patru posturi. Si mai putem adauga, in Postul Mare si cel al Nasterii Domnului sa ne impartasim de doua ori… Şi mai putem adauga, dar nu prea mult, ca sa nu devenim neglijenti fata de impartasanie. [I, 185]

Sfanta Impartasanie isi arata puterea nu datorita vredniciei noastre, ci datorita bunatatii lui Dumnezeu. Iar pregatirea pentru impartasirea cu vrednicie este spovedania pacatelor cu hotararea ferma de a nu ceda pacatului si de a nu omite nimic bun care trebuie facut. Fermitatea si ravna aceasta sunt radacina si temelia vietii. Cand ele exista, casa pentru Domnul este pregatita. [I, 189]

Ca sa nu fie spre pacat (Sfanta Impartasanie), trebuie sa curatim pacatele prin pocainta si, apropiindu-ne, sa ne apropiem cu credinta si cu frica, cu zdrobire de inima, fara sa visam la vreo superioritate fata de ceilalti care nu se impartasesc, ci intotdeauna sa avem sentimentul smereniei si al umilintei. Principalul este sa avem dorinta si ravna de a face pe plac lui Dumnezeu, nu noua. Caci, si atunci cand facem bine, tot noua ne putem face pe plac. [II, 343]

Ceea ce vi se intampla in timpul postului dinaintea impartasaniei… frica, nelinistea… trebuie sa spunem ca vin de la vrajmasul. El, probabil, se agita in jurul vostru. Spovedania, insa, si impartasania il ard si il gonesc. De aceea el, prevazand acest lucru, starneste nelinistea. Osteniti-va sa nu va abateti de la pomenirea lui Dumnezeu, nici de la pomenirea mortii… Ele nu numai in timpul postului, ci oricand il gonesc pe vrajmasul si il ard si nu ii dau voie sa se apropie de voi. Singuri vedeti cat de mantuitor este pentru voi postul dinaintea impartasaniei… Şi tot singuri va puteti hotari sa postiti mai des. [III, 474]

Straduiti-va sa duceti postul pana acolo incat sa va multumeasca. Chiar daca am spus „mai des”, nu trebuie neaparat sa inmultiti, deoarece frecventa aceasta anuleaza o mare parte din evlavia fata de cel mai important lucruMa refer la post si impartasanie. Dupa cat se pare, v-am scris ca este de ajuns sa postiti si sa va impartasiti in fiecare post mare din cele patru. [III, 500]

Partas pe deplin vrednic la Trupul si Sangele lui Hristos nimeni nu se poate socoti. Toti se alina cu mila lui Dumnezeu… Domnul ii iubeste pe cei ce se impartasesc si ingaduie cu milostivire lipsurile din starea pe care sufletul se cuvine sa o aiba. Apoi impartasania insasi incetul cu incetul indreapta lipsurile acestea. [IV, 607]

Faptul ca simtiti atacuri, mai ales cand va hotarati sa postiti, este cursa vrajmasului. El se sileste fie sa va abata de la post, fie sa vi-l strice. Insa, daca va impotriviti lui si nu cedati, acesta este semnul biruintei, nu al ranirii si nu numai ca nu va impiedica apropierea de Taine, dar, dimpotriva, este cea mai frumoasa podoaba a acestui lucru al lui Dumnezeu, adica a impartasaniei. [IV, 682]

Cu privire la deasa impartasire nu putem spune nimic nefavorabil… Insa o data pe luna sau de doua ori – este cea mai buna masura. In daruirea pieselor de schimb pe drum celui ce merge, de asemenea, nu vad nici un pacat. Şi inainte se intrebuinta aceasta masura si acum poate fi intrebuintata. Şi este schimbata nu din pricina nepotrivirii lucrului, ci a unor abuzuri. Cand nu se presupune ca este abuz, putem face loc vechiului obicei. [IV, 757]

Impartasania este un mare bun. Şi ati face bine daca v-ati hotari sa va impartasiti mai des – nu numai in posturi, dar si intre ele. [VIII, 1276]

Slava lui Dumnezeu ca v-ati impartasit. Faptul ca in simtire nu vi s-a adeverit efectul binefacator al acestei Taine, trebuie sa-l atribuiti lipsei de sanatate si, prin urmare, lipsei de incordare duhovniceasca. Dar lucrarea Tainelor nu intotdeauna se reflecta in simtire, ci se desfasoara in chip tainic... [VIII, 1376]

***

275x0_hristos-in-potirCineva i-a pus preasfintitului o intrebare destul de ciudata si cu totul nepotrivita pentru un crestin-partas al Sfintelor Taine:

Pot nadajdui in cuvintele: Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu ramane intru Mine si Eu intru el (Ioan 6, 56)?-

Ce intrebare?! – raspunde cu vadita nedumerire vladica. Oare nu Insusi Domnul a fagaduit acest lucru?…Oamenii au grija sa implineasca cuvantul dat. Oare Domnul ii refuza cuiva lucrul acesta?! Dumneavoastra insiva, precum spuneti, dupa ce v-ati impartasit, v-ati simtit foarte bine. Iata dovada ca acest cuvant dat de Domnul se implineste in dumneavoastra.

– Sa dea Domnul ca El, inapoindu-va pacea sufleteasca, sa si ramana in dumneavoastra… Acum vedeti incotro trebuie sa va indreptati ca la orizontul sufletului dumneavoastra sa lumineze un soare clar si asa sa faceti de fiecare data.

– Pe cat este ziua de luminoasa, pe atat de luminos sa fie si sufletul dumneavoastra! Fiti Simeon, cel care L-a purtat in bratele inimii pe Domnul.

– Pregatindu-va pentru impartasanie, ati tot repetat un stih bun si ma intrebati daca puteti continua asa. Puteti! Rugaciunile scurte, indata ce ajung in suflet, invatati-le pe de rost si repetati-le mai des… Oricate s-ar aduna. Din ele alcatuiti o psaltire cu multe strune… si cantati la ea, desfatandu-va auzul duhovnicesc.

(din: Sfantul Teofan Zavoratul, “Sfaturi intelepte”, Editura Cartea Ortodoxa si Editura Egumenita)

Sf Teofan Zavoratul

Legaturi:

***

***

***

***


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Deasa impartasire, Despre inselare, Impartasania, Razboiul nevazut, Sfantul Teofan Zavoratul, Spovedanie si Impartasanie (Sfintele Taine), Taina Spovedaniei

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

10 Commentarii la “SFANTUL TEOFAN ZAVORATUL – sfaturi intelepte despre INSELARE si IMPARTASANIE

  1. “deoarece frecventa aceasta anuleaza o mare parte din evlavia fata de cel mai important lucru” – cu adevarat asa se intampla. Nu stiu de ce, dar acesta este adevarul.
    Nu se poate evita acest lucru chiar daca se face spovedanie de fiecare data, daca se posteste intreaga saptamana si se face rugaciune dupa puteri.
    Nu stiu daca se poate intampla neaparat sa uiti ca esti un nimeni si un nevrednic de Dumnezeu, dar aceasta scadere a evlaviei se face simtita foarte repede (din fericire).

    “o data pe luna sau de doua ori – este cea mai buna masura”. Nu mi-am dat seama daca Sfantul Teofan spune aceasta unei persoane anume sau este un sfat general.

    P.S. Exact de aceasta aveam nevoie. Multumesc din tot sufletul!
    (Prietenii la nevoie se cunosc.)

  2. Este indreptatita teama de inselare… Exista inselarea mintii – infumurarea – si exista inselarea exterioara: luminile, sunetele, figurile de diferite feluri… Scuipati pe toate acestea… Sunt ale vrajmasului. [II, 256]
    Fugiti de pretuirea de sine… V-ati adancit in simtirea propriei pacatosenii si nimicnicii?… Nu este nici o inselare aici. Inselare este atunci cand omul se simte ceva… si nu este nimic. [III, 446]

    Exista un nume pentru acest gen de auto-inselare care este omniprezenta:
    Personalitatea narcisista | Narcisismul patologic
    Tulburarea de personalitate narcisista este caracterizata de un model de grandiozitate de lunga durata (in fantezie sau comportamentul real), o nevoie covirsitoare de admiratie si de obicei o completa lipsa de empatie fata de ceilalti. Indivizii cu aceasta tulburare frecvent cred ca sunt de o reala valoare in viata tuturor sau a oricaror persoane pe care le intilnesc.
    Persoanele cu tulburarea de personalitate narcisista prezinta frecvent snobism sau atitudini de patronism. De exemplu un astfel de individ se poate plinge de impolitetea unui chelner neindeminatic sau de stupiditatea lui sau sa traga concluzii despre o analiza medicala prin evaluarea condescendenta a medicului.
    Narcisismul patologic se poate dezvolta prin afectarea calitatii relatiei cu principalele persoane care i-au ingrijit, de obicei parintii, acestia neformind o empatie sanatoasa cu copiii lor.
    Semne si simptome: Narcisistul este descris ca fiind excesiv preocupat cu problemele de putere, prestigiu si vanitate personale. Este o tulburare strins legata de auto-centrism.
    Criteriile de diagnosticare a narcisismului patologic cuprind urmatoarele:
    – un simt grandios de auto-importanta (isi exagereaza succesele si talentele, asteapta sa fie recunoscut drept superior fara a avea multe realizari)
    – este preocupat cu fantezii asupra succeselor nelimitate, putere, stralucire, frumusete sau dragostea ideala
    – crede ca este special si unic si ca poate fi inteles doar de persoane cu statut special
    – cere admiratie excesiva
    – asteapta tratamente speciale
    – exploateaza alte persoane pentru a-si atinge propriul scop
    – ii lipseste empatia: nu vrea sa recunoasca sau sa identifice nevoile si sentimentele altora
    – este invidious pe altii sau crede ca alte persoane sunt invidioase pe el
    – este arogant
    – prezinta paranoia usoara sau moderata
    – face asocieri si sugereaza afilieri cu nume si persoane importante.
    . http://www.la-psiholog.ro/info/personalitatea-narcisista

    Ar fi foarte bine daca ati adresa problema lipsei umilintei, adica a narcisismului, in viitoarele articole.
    Numai bine,
    Petre

  3. Inselarea narcisismului a fost descrisa in
    2 Timotei 3
    1. Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele.
    2. Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara evlavie,
    3. fara dragoste fireasca, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, neimblanziti, neiubitori de bine,
    4. vanzatori, obraznici, ingamfati; iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu;
    5. avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea. Departeaza-te de oamenii acestia.
    6. Sunt printre ei unii care se vara prin case si momesc pe femeile usuratice, ingreuiate de pacate si framantate de felurite pofte,
    7. care invata intotdeauna, si nu pot ajunge niciodata la deplina cunostinta a adevarului.

  4. Postul stabilit in ziua de ajun al Bobotezei, chiar si sambata si duminica, dovedeste ca se poate posti foarte bine si sambata inainte de a ne impartasi duminica si ne arata si cum. Anul acesta chiar a cazut intr-o duminica.
    Tipicul prevede post aspru pt ajun, mancare o data in zi frugala. Doar sambata si duminica se mananca niste paine si se bea vin dupa Liturghie, iar masa se ia dupa Vecernie. Daca asa prevede Tipicul, inseamna ca nu este interzis postul in totalitate, ci ajunarea pana seara.

  5. Pingback: INTALNIREA CU MIRELE NOSTRU, LA CINA CEA DE TAINA. Cum sa avem candelele aprinse, cum sa ne pregatim pentru Impartasire si cum sa PARTICIPAM LA DENII pentru A TRAI INVIEREA CA EVENIMENT LAUNTRIC, NU EXTERIOR? Cum “astept Invierea mortilor si viata v
  6. Pingback: SFANTUL AMBROZIE DE LA OPTINA despre diferite forme de INSELARE: “Nu orice dorinta ce pare buna e de la Dumnezeu. Tot ce insufla vrajmasul este ori INAINTE DE VREME si PESTE PUTERI, ori cu SEMETIE si cu slava desarta” -
  7. Pingback: Cum si de ce PIERDEM foarte usor HARUL dupa ce mergem la biserica si chiar dupa impartasire? DUHUL LUMESC AL DESERTACIUNII si FANTANILE SPARTE CARE NU POT TINE APA DUHULUI SFANT (I) | Cuvântul Ortodox
  8. Pingback: Important de inteles: VINUL NOUL AL DUHULUI NU SE TOARNA IN BURDUFURI VECHI – “Exersarea virtutilor care NU SE POTRIVESC felului de vietuire al omului face aceasta viata NERODITOARE. Si viata se iroseste, si virtutile pier” | Cuvântul O
  9. Pingback: CUM SA NE PREGATIM PENTRU SFANTA IMPARTASANIE? Cum sa traim si ce sa facem INAINTE SI DUPA PRIMIREA SFINTELOR TAINE, pentru a ne impartasi din harul lor? “Este o problema ca prea multi primesc Sfanta Impartasanie cu usuratate. Trebuie sa ne apropiem
  10. Pingback: SCRISORI INEDITE ALE SFANTULUI PAISIE AGHIORITUL despre necesitatea absoluta a PREGATIRII, inclusiv prin postire, pentru SFANTA IMPARTASANIE | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate