Avertismentele profetice ale Parintelui Ioanichie: SA NU RAVNITI LA FERICIREA CELOR DIN OCCIDENT! E vremea sa ne rugam! Vremea s-a scurtat, anii cei grei s-au apropiat“. CAT TIMP MAI POATE DAINUI ROMÂNIA?

24-11-2014 Sublinieri

“Bogatia noastra este dreapta credinta ortodoxa pe care o ataca in toate ziarele cei care nu sunt ortodocsi, cei care cred in bani!”

p. ioanichie balan predicand

Vedeti si:

***

“Noi trebuie sa iesim din aceasta nebunie a materiei si a banilor si a politicii si sa ne legam de bogatia lui Hristos!”

Predica a Parintelui Ioanichie Balan la Duminica a XXVI-a dupa Rusalii (Pilda bogatului caruia i-a rodit tarina) – 1997:

Transcriere partiala (de la min. 13):

” […] Dar, luati aminte! Sa nu cumva sa uitam aceasta: intai, sa nu adunam bogatii multe. Stim ca mare parte suntem saraci, stim foarte bine situatia si-a tarii si-a altor tari, chiar; dar vorbesc de noi. Dar daca fratiile voastre va veti tine de Biserica lui Dumnezeu si veti iubi sfintele slujbe si va veti spovedi regulat si veti tine sfintele posturi, dupa putere – unu-i mai bolnav, dar preotul stie sa-i faca o dezlegare, nu-i asa, altu-i mai batran, altu-i gata de moarte – si daca se tin cu toti legati de sfanta Biserica si nu vor uita de ceasul mortii si o sa veniti regulat  – la 2-3 luni cel mult sa fiti iara spovediti (ultimele pacate, nu o mai luam iar de la copilarie, [doar] ultimele), la acelasi duhovnic (nu te duci din loc in loc, ca e greu, azi la unul, maine la altul; cat poti, mai mult la acelasi duhovnic, sa te legi de el macar cativa ani, sa prinzi ceva de la el si sa te puna pe drumul cel bun) si, daca ne vom sili si la sfanta Impartasanie, si daca vom face si noi o fapta buna, care inseamna inainte de toate sfanta rugaciune, milostenia – care are mare putere – smerenia, impacarea cu toti – atunci sigur Dumnezeu nu ne va lasa in mana uratilor acelora, a cumplitilor diavoli care umplu vazduhul.

Daca am sti noi, si daca am vedea cu ochii cati demoni se invart prin vazduhuri si in locuri pustii si fara apa, si prin sate, si prin orase unde sunt case de pacate, tot felul de pacate pe care le-am mai amintit, ne-am infricosa si poate am muri de frica. Dar Dumnezeu ne cruta ca sa nu vedem si sa intelegem si sa credem cuvantul Evangheliei si sa ne temem de pacat, nu de diavol, de pacat sa ne temem. Degeaba ma tem de diavol, daca de pacat nu ma las! Diavolul meu nu-i cela care vine sa ma ispiteasca, diavolul meu e patima din mine; omul care nu poate lasa betia are un drac in el, fara sa va suparati niciunul; [cel] care nu se lasa de desfrau are un diavol intr-insul – trebuie sa-l paraseasca, altfel moare cu el si se duce cu cei rai prin lume acolo unde sunt toti diavolii; omul care injura de cele sfinte si huleste si traieste in pacate si in fumat si in tot felul de rautati si nu are grija de copilasii lui, de casa lui si-si bate sotia si intra toate pacatele in casele lor, ei bine, toti acestia, daca nu ne-om pocai, daca nu ne-om smeri, daca nu ne-om spovedi, daca nu le-om parasi, mergem in mana celor fara nume, in adancul adancului din iad.

sursa: http://gabimihaita.wordpress.com/2014/11/23/bogatul-caruia-i-a-rodit-tarina/

sursa: http://gabimihaita.wordpress.com/2014/11/23/bogatul-caruia-i-a-rodit-tarina/

Iubiti frati, care ar fi concluzia Evangheliei de astazi, sau ce trebuia sa faca acest bogat zgarcit, nemilostiv, ca sa nu ajunga in iad ci sa-I urmeze lui Hristos? Stiti ce trebuia sa faca? Ceea ce n-a facut: milostenia. Cel care nu are – ce sa-i mai ceri, saracul? El face bine cu un cuvant: ca indeamna pe un vecin, pe o sora, pe o crestina: “Soro, eu sarac, tu saraca, dar sa mergem la Biserica”. Ii dai un sfat de suflet. Daca ai mai mult si material, ii dai si o bucata de paine, hainute si ceva, din toata inima ta si ai facut milostenie. Daca bogatul facea milostenie nu-i spunea Hristos: Nebunule! si nu-l trimitea in iad sa-l dea in mainile demonilor; or, nu a facut-o! A uitat cea mai mare fapta buna care, dupa sfanta rugaciune si dupa credinta ortodoxa curata, este milostenia. Asa spun toti Sfintii Parinti: cel mai usor se mantuiesc crestinii milostivi. Nu filozofi, crestinii care stiu toata teologia (multi o mai stiu, si pe de rost, si scriu la carti de rup pamantul), dar ce te faci, cu ce te ajuta daca tu nu ai milostenie?

Cel mai usor se mantuiesc crestinii milostivi! Crestinii ortodocsi care iubesc Biserica, smerita spovedanie, care se apropie cu lacrimi de Sfanta Impartasanie si care, din prea-putinul lor, dau saracului, lipsitului, vaduvei, omului care zace si-i mancat de viermi, de boala, de necaz si de deznadejde.

Milostenie nu numai materiala (sa nu-ntelegeti numai “bani, bani..”) ci-i si milostenie sufleteasca. E mai mare milostenia sufleteasca decat cea trupeasca, sau materiala, pentru ca e mai scump sufletul decat trupul.

De aceea noi indemnam, ca o concluzie a Evangheliei de astazi, iubiti frati, sa va iubiti unii pe altii! Romania va trai atat timp cat romanii s-or tine de biserici, de manastiri, de munca cinstita si n-or umbla dupa averi. Cei din apusuri, care au nu stiu cate averi credeti ca sunt mai fericiti ca noi? Nicidecum! Sa nu aveti fericirea celor din occident! Noi mai stim, si-am mai vazut. Cea mai mare fericire o are mama mea saraca, daca mai traieste, si bunica, daca mai este inca astazi, care se roaga 2-3-4 ore seara, noaptea, in miez de noapte la Dumnezeu, si are si ea o bucatica de paine acolo, un pesmet, o bucata de mamaliga cu o ceapa, cu un cutare, si asta e averea ei.

Dar averea mare a poporului nostru nu este bogatia materiala – desi ne-a dat Dumnezeul nostru o tara extraordinar de frumoasa, nu se gaseste o alta tara mai bogata – dar bogatia romanului nu sunt muntii si averile materiale, bogatia crestinilor nostri ortodocsi este credinta curata in Dumnezeu, sunt faptele cele bune, este sfanta smerenie, este neadormita rugaciune pe care trebuie sa o facem, este grija de aproapele, si grija pentru cei morti (ei n-au ce sa mai faca, nu se mai pot ajuta). Asa incat, cam acestea ar fi cateva din darurile pe care ni le-a dat Dumnezeu si cu care noi ne putem imbogati. Nu averi multe, nu masini multe, nu case cu etaje, toate acestea sunt nimicuri, sunt minciuna. Casuta ta saraca, dar inauntru plina de lumina, de o icoana, o candela daca este si ai untdelemn si pentru ea, o lumanarica aprinsa, doua lacrimi la rugaciune, smerenia mamei, cumintenia tatei, blandetea copiilor, fecioria fetelor, binecuvantarea lui Dumnezeu, dragostea de Biserica si de manastiri, si smerita cugetare intru toate, iata averea noastra! Iata bogatia noastra! Nu ne trebuie bogatia nebunilor adica a acelor ca cel din Evanghelie – nu ne trebuie bogatia care e furata de ici si de colo! Nu ne trebuie casele lor, nici banii lor, nici averile lor!

Bogatia noastra, averea noastra, tezaurul sufletului nostru este dreapta credinta ortodoxa pe care o ataca – n-ati vazut? – in toate ziarele aproape, o ataca cei care nu sunt ortodocsi. Nu ortodocsii, sa nu credeti! Toti cei care vorbesc impotriva Bisericii ortodoxe sunt aceia care nu sunt ortodocsi, cei care cred in bani. Iar pentru ca sa injure Biserica ortodoxa iau mii de dolari. Dar sa stiti, cu mana pe Biblie va spun, ca acesti bani nici pentru coliva nu o sa le ajunga! Pentru ca nu cu noi se lupta, se lupta cu Hristos, se lupta cu Sfanta Cruce, se lupta cu Maica Domnului!

Noi avem credinta aceasta de 2.000 de ani si, pentru smerenia noastra, ne va pomeni pe noi Domnul! Iar cand ne-om mandri si ne-om ingamfa, si ne-om lauda, si-om alerga dupa averi – vai de capul nostru! – pierim si noi si tara asta! Deci, Romania atata dainuieste: cat romanii din ea, mame si tati, preoti si calugari, tineri si batrani se vor tine de Hristos, de Biserica, vor trai in dragoste si in iubire, nu in carteala si in ura si dusmanie, se vor ajuta unul pe altul si vor face milostenie!

Sa facem milostenie, ca sa nu ne spuna Dumnezeu: Nebunule de om, de ce n-ai facut milostenie? Nu stii ca “milostenia iarta multime de pacate”, cum spune la Evanghelie? De ce n-ai cercetat un bolnav? N-ai bani; dar nu poti sa mergi la vaduva de peste drum sa vezi daca nu moare de frig, sa-i faci oleaca de foc, sa-i duci un mar, o para, ceva? Vezi? De ce n-ai dat un cuvant bun sau o carte la un vecin pe care – uite! – l-au vanat sectantii? De ce stai numai la carciumi, si numai la cleveteala, si la vorbarie la portita? Nu mai e vremea de stat la portita, frati romani si frati crestini! E vremea sa ne rugam! Vremea s-a scurtat, anii cei grei s-au apropiat si noi trebuie sa iesim din aceasta nebunie a materiei si a banilor si a politicii si a tuturor, si sa ne legam de bogatia lui Hristos! Iar averea lui Hristos este – am spus – dreapta credinta, este rugaciunea catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu care salveaza lumea, este puterea Sfintei Cruci, este Sfanta Liturghie care se face zilnic la manastiri si la sarbatori in cele 10.000 de biserici din Romania. Bogatia noastra este smerenia, milostenia, trairea in dragoste, in frica de Dumnezeu si celelalte daruri.

Cu aceste cateva ganduri sa rugam pe bunul nostru Mantuitor si Dumnezeu sa ne intareasca sa parcurgem viata intreaga, nu numai postul sa il postim si pe urma hai sa ne imbatam, ci sa ne ducem viata intreaga in rugaciune, in post, in spovedanie, in milostenie si in impacare. Sa ne ajute bunul Dumnezeu sa scape tara noastra de toti vazutii si nevazutii vrajmasi, si pe noi toti, care credem cu dreapta credinta in Hristos, sa ne binecuvinteze”.

p. Ioanichie captura

Legaturi:

 

***


Categorii

1. SPECIAL, Bogatul caruia i-a rodit tarina, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Ioanichie Balan, Portile Iadului, Prigoana impotriva crestinilor, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

6 Commentarii la “Avertismentele profetice ale Parintelui Ioanichie: SA NU RAVNITI LA FERICIREA CELOR DIN OCCIDENT! E vremea sa ne rugam! Vremea s-a scurtat, anii cei grei s-au apropiat“. CAT TIMP MAI POATE DAINUI ROMÂNIA?

  1. Parintele a vorbit profetic, cu durere si discernamant. Acum e vremea in care primim roadele neascultarii noastre fata de batranii prin care ne-a vorbit Dumnezeu de-atata vreme. Dar chiar si in acest ceas, daca am primi pedeapsa neascultarii fara cartire si in duh de pocainta ne va mantui Dumnezeu.

  2. Nu e suficient sa rodeasca tarina; trebuie sa scapam de egoism. Nu ajunge sa marim hambarele, trebuie sa ne rodeasca inimile.

    Daca suntem aici in lipsa (tarinile noastre nu rodesc), compenseaza harul lui Dumnezeu. Daca avem aici neputinte, ne intareste harul. Suntem bogati sau saraci in functie de cat har am agonisit. Celor ce nu le rodesc tarinile, le rodesc inimile virtuti mantuitoare. Avem exemplului pustnicului Luca de la Etna. Dar sunt o multime de astfel de modele: Varlaam de la Keretsk, Ruf de la Metz, Amarat din Alpi, Wilibrord de la Utrecht, Clair de la Marmontier, Tyssilio de la Meifod, Willihad de la Bremen, Ni’meh din Siria, Mihail de la Cernigov, Onisifor de la Pecerska, Ursin de la Bourges, Nectarie de la Eghina sau Ananie de la Odessa. Veniti in Biserica lui Iisus Hristos! Ne indeamna pr. Calciu-Dumitreasa:“Veniti in Biserica lui Hristos, ca sa invatati ce este iubirea! Sa invatati ce este inocenta! Sa invatati ce este blandetea! Veti afla rostul vostru in lume. Veti avea credinta si aceasta va va mantui. Veti avea dragoste si aceasta va va face mai buni!”.

    Biserica este hambarul, adunarea la un loc a celor ce cred in Iisus Hristos. Avem tendinta de a ne supraestima puterile, de a ne crede “prea buni”. Ne amagim ca suntem prea capabili si nu apelam constant la Dumnezeu. Credem ca avea prea mult talent, dar nu folosim talentul pentru Dumnezeu. Bogatul neintelept din Evanghelie striga isteric: “Hambare, cat mai multe hambare!”. Se incapataneaza sa incremeneasca in refuzul harului, sa nege bunatatea lui Dumnezeu. Creatorul nu i-a cerut parerea, ci credinta. Creatorul milostiv a luat decizia de a insanatosi omenirea. Poate ca nu sunt timpuri prospere, dar ne straduim sa fim aproape de Creator. Asta e tot ce conteaza.

    De la Iisus incoace, solutia este iubirea. Oriunde am fugi, acolo ne asteapta Dumnezeu. In istorie, sclavii nu au fost eliberati, au schimbat doar hambarul si, eventual, stapanul. Doar Iisus elibereaza. Acest Iisus este ispitit de fariseii de azi, la fel cum diavolul L-a ispitit in pustie. Ezitarea noastra apare in momentul in care ne gandim la altceva, nu la ceea ce are in vedere Iisus. Cand scapam de egoism, ne deblocam.

    Ne propunem sa facem schimbari in casa, spre bucuria celor mici. Putem sa ne ocupam mai mult de lucrurile care chiar conteaza. Dar nici nu vom incepe mai multe lucruri deodata, ci pe rand, cu rabdare, in etape.

    Nu vrem decat simplitate, pace, liniste. De fapt, ne dorim vesnicia. Dupa fiecare trial de rugaciune, situatia se imbunatateste pe neasteptate. Reusim sa ne afirmam in compania triumfatorilor numai prin smerenie. Si nici nu este cazul sa ne ingrijoram. Cu cat suntem mai aproape de cruce, inseamna ca si invierea este in maxima apropiere. Fiecare necaz este un indiciu ca suntem pe calea cea buna. Stim ce avem de facut; trebuie doar sa fim consecventi. Suntem prinsi acum de febra pregatirii impreuna-petrecerii cu triumfatorii. Cuvantul de baza este pregatire. Sa nu fim surprinsi nepregatiti.

    Profitul reinvestit nu trebuie sa nesocoteasca valoarea persoanei umane. Umplerea camarilor nu exclude vizitarea saracilor. Cei ce isi fac planuri fara Dumnezeu nu au cum sa fie fericiti! In fiecare zi, ne rugam cu totii PSALMUL 20, ca Dumnezeu sa inmoaie inimile noastre, ca noi sa ne veselim in puterea Lui. Nu suntem tristi daca tarinile noastre nu au rodit. Chiar daca suntem in lipsa materiala uneori, putem fi permanent in starea de doxologie. Asadar, ne straduim sa ramanem in sfera duhovniceasca. Sfantul Isaac Sirul vorbeste despre starea aceasta tintita, starea de doxologie, parafrazez: Lacrimile care ies din strapungerea inimii sunt lacrimi care ard. Dupa ce ne inprietenim cu Dumnezeu, vine si fericirea. Asta este cea mai importanta tranzactie. Tarinile se devalorizeaza, hambarele se surpa, doar Legamantul este vesnic.

    ADA MIHAELA CALCIU a vazut Raiul si ne invita si pe noi in aceasta realitate suprafireasca.Nu printr-o carte, nu printr-un editorial, ci printr-un NOU mod de viata. Dupa ce a vazut Raiul, pe Ada nu o mai intereseaza tarinile si hambarele, nici cochetariile. Printr-o minune, Ada scapa de paganism. ADA SE CUMINTESTE! Copilul cuminte primeste mai multe daruri de la Tatal Ceresc: “Iti dau o ciocolata si, daca esti cuminte, iti mai dau una”, zice parintele Paisie Aghioritul.

    Dumnezeu vrea sa lucreze in viata noastra cat se poate de clar. Oferta lui Dumnezeu, mantuirea, este cat se poate de reala si sincera. Da, suntem hotarati sa castigam! Biserica lui Hristos are nevoie de oameni fermi.

    Chiar daca sunteti someri, puteti dobandi pacea inimii si mii se vor mantui in jurul vostru.Prin rugaciune zilnica, il veti dobori pe aghiuta la pamant. Sa urcam in fiecare zi, cat de putin, dar macar sa nu coboram. Fiecare psalm este o declaratie de razboi adresata rautatii. Iar la fiecare Spovedanie, Iisus ne spune: “Ridica-te si umbla!”. Acest Iisus vindeca toate tipurile de paralizie spirituala. Ne straduim sa ii iubim pe cei de langa noi, sa nu ii barfim, sa nu le facem reprosuri. Vrem sa Il avem pe Dumnezeu in gand in fiecare zi. Inainte de fiecare lupta, Dumnezeu ne incurajeaza. Cei de la Apple au un slogan, care poate fi adaptat si vietii noastre: “Uneori, pentru a face un pas urias inainte, trebuie sa schimbi directia”. Aparent, NERO a castigat batalia cu Pavel; dar azi ne botezam copiii Pavel/Paul, iar numele Nero il mentinem doar pentru caini… Celor in lipsa, celor ce nu le rodesc tarinile: Sfantul IOAN DE RILA (Bulgaria) inmulteste mana primita de la inger! Sau: Sfantul TALALEU imblanzeste leii si tigrii trimisi sa il sfasie!

    Sunt doua pacate capitale, din care se nasc celelalte: nerabdarea si lenea (bine zicea Kafka). Vrem totul acum, fara efort! Vorba aceea: “Mergem singuri in rai sau vine cineva sa ne duca?!”. Cand totul se sfarseste, abia reincepe. Dar putem pierde totul prin lipsa de intelepciune. Suntem testati, nu ne putem prezenta oricum la aceste examene. Timpul nu ne satisface, ne lasa suspinand, nemangaiati si neintelesi. Doar cevadincolo de timp poate schimba asta. Noi vorbim despre nemurire si frumos, uitand ca suntem singurele creaturi care ne injuram sotia (Ludovico ARIOSTO, poet italian renascentist de secol XVI).

    Greselile trebuie recunoscute in forma lor completa. Omisiunea nu vindeca, ci paralizeaza. Am gresit tanjind dupa glod, acum vrem Cerul. Adevarul este singura imagine fidela a infinitului. Daca noaptea are nevoie de stele, noi avem nevoie de modele, de sfinti, de invesniciti. Calauze prin labirintul mortii. Pentru cine vrea sa le vada, sunt flori peste tot (Henri MATISSE, +1954). Cine vrea cadavre, le gaseste. Cine vrea tarini, le fura. Dar cine vrea Raiul, il ia cu asalt, nu sta pe ganduri. Fiecare om este un altar, nu doar un lut, un numar sau o mostenire. Iubirea pastreaza sfintenia printre muritorii de rand, invesnicindu-i. Lacomia este icoana mortii; darnicia este insasi raiul.

    Unde este curaj (credinta), acolo va fi si sfintenie. Cine uita de iad, acolo va ajunge.

    Sihastrul Daniil a inteles pilda bogatului caruia i-a rodit tarina. Doar asa a ajuns un duhovnic renumit, marindu-si hambarele inimii. Sporind recolta credintei. In fiecare an, pe 18 decembrie, ne amintim de marele sihastru. Manat de ravna, Daniil Sihastrul a daltuit un paraclis in stanca. Acesta a fost hambarul lui, din care impartea tuturor binecuvantari. Pustnicul il sfatuieste pe Sfantul Stefan al Moldovei sa ridice mareata Putna. Acelasi pustnic il umple de speranta pe domnitorul cruciat dupa greaua infrangere de la Razboieni (1476). Dupa spectaculoasa victorie din 1488, il va sfatui sa inalte Voronetul. Marele ascet a initiat un mare curent duhovnicesc in codrii Voronetului. Nenumarati ucenici au dat marturie despre trairea autentica a Evangheliei.

    Aliat cu marele Stefan, pustnicul Daniil a aparat hambarul ortodoxiei de profanatorii lipsiti de scrupule. Tarina Moldovei a rodit multe altare, focare ale credintei totale. Atunci cand credinta arde, raul se mistuie. Asa, doar asa, se invinge raul. Numai prin rugaciune, credinta, smerenie. Cea mai puternica arma, rugaciunea, ii dezarmeaza pe pagani. Asta e minunea: dupa atatea secole de asedii barbare, am ramas crestini. Ne-a pazit Dumnezeu hambarul, modest, cum era, pentru ca nu am atacat tarini straine.

    Un alt rugator fierbinte este Antipa de la Calapodesti, serbat pe 10 ianuarie. Dupa 20 de ani de rugaciune la Athos, Antipa se intoarce in Moldova, pentru a ii lumina pe crestini. Pentru a trezi constiintele adormite. Pentru a vinde hambarele si a imparti totul saracilor. Pentru a ii convinge pe boieri sa devina filantropi. Este mult mai cunoscut in Nordul Rusiei, decat la noi, pentru ca a trait mult si la Manastirea Valaam. Si Dumnezeu a lucrat multe minuni prin el. Inca din 1906, la 24 de ani de la trecerea sa la Domnul, monahii rusi de la Athos l-au trecut in Mineiul pe ianuarie, ziua a zecea, inainte de canonizarea propriu-zisa. A fost consfintirea agonisirii hambarului ceresc, prin intelepciune evanghelica si ravna apostolica.

    Acesti sfinti sunt vase alese ale lui Dumnezeu, care se roaga pentru mantuirea noastra. Cata vreme ne amintim de Cer, suntem fericiti. Suntem bucurosi ca numele noastre sunt scrise in ceruri, nu pe tarini. Amin (ceea ce s-a spus e adevarat).

  3. Am fost o data la Sihastria si am vorbit cateva minute cu parintele, prin 2000.
    Prima intrebare pe care mi-a pus-o parintele – dupa ce i-am spus ca sunt din Bucuresti:
    – Si-au indreptat viata oamenii ? Sau tot in pacate traiesc.
    Cei de la servici, generatia mea, aveau familii; majoritatea nu mergeau la biserica, dar nici nu pareau sa faca pacate mari…
    In zona celor de la privat, unde erau bani mai multi, o mare parte din bani ‘cotizau’ spre pacate grele…

    PS: Un alt parinte vazator cu duhul de la Sihastria m-a intrebat acelasi lucru. Multi oameni se intorsesera spre Biserica, dar ponderea lor in marea masa nu era semnificativa. Foarte multi profitasera de libertatile de dupa 89, in sens ProTV.
    In ultima pastorala, PF Teoctist cerea scoaterea tinerilor din pacatul desfranarii. In acel moment se pare ca prea multi cazusera in acest pacat.
    Cu toate ca facusera religie la scoala 12 ani …

  4. Pingback: PARINTELE CLEOPA (†2 decembrie 1998) despre DREAPTA CREDINTA A NEAMULUI ROMÂNESC: “Ortodocsi trebuie sa stam pana la moarte” -
  5. Pingback: POPORUL ROMÂN, CĂZUT, MURIBUND, ÎNCONJURAT DE VULTURI ȘI HIENE. Se va mai ridica la viață la chemarea lui Hristos? (PR. CEZAR AXINTE in duminica Referendumului) | Cuvântul Ortodox
  6. Pingback: PĂRINTELE VALERIAN PÂSLARU: “Parvenitismul a sufocat virtuțile poporului român. Nu ne mai ajunge! Ne ducem și ne vindem în țări străine ca niște sclavi, ca să ne ridicăm niște case cu fudulie” (VIDEO, TVR) | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate