POPORUL ROMÂN, CĂZUT, MURIBUND, ÎNCONJURAT DE VULTURI ȘI HIENE. Se va mai ridica la viață la chemarea lui Hristos? (PR. CEZAR AXINTE in duminica Referendumului)
Extras din predica Părintelui Cezar Petru Axinte (Capela Tinerilor din Mamaia) – Duminica a 20-a după Rusalii, Învierea fiului văduvei din Nain – 7 octombrie 2018 [In duminica Referendumului]:
“… Iata, poporul nostru sta si el acuma pe o nasalie, asa, sa spunem. Sarmanul a fost contaminat de virusul acesta, a fost contaminat de duhul acesta demonic care, intr-o masura mai mare sau mai mica, a lucrat in fiecare dintre noi. Si, intr-un fel sau altul, s-a produs o satanizare, mai mare sau mai mica, dat fiindca iata, poporul, sarmanul, sta asa, intins ca fara vlaga, ca fara viata, ca fara putere, pe o nasalie. Il batjocoresc toti, il ataca toti in fibra cea mai intima si el abia daca poate reactiona.
“Am vazut odata un copilas intr-o fotografie, in Somalia parca se intampla aceasta [in Sudan, in 1993 – n.n.], ei erau sarmanii ucisi acolo pe capete, lupte de tot felul pentru putere, pentru supravietuire, pentru apa. Bineinteles ca isi bagasera marile imperii coada acolo si de acuma incepusera sa se starpeasca unii pe altii, de acelasi neam, doar ca poate ca triburi diferite. Si in exodul lor de acolo, sa scape cu viata, mama flamanda si insetata a cazut la pamant, a murit. Si avea un copilas care a cazut si el acolo, nimeni din cortegiul acela nu s-a aplecat sa ia copilul. Doar un american care urmarea, sa zicem, spectacolul vietii, si dorea numaidecat un premiu pentru fotografie, a venit si a facut acelui copil o fotografie. Si cum era fotografia? El era, sarmanul, asa slab si decrepit si [scheletic, rahitic] si cum mai era el, statea si plangea, nu se putea misca de slab ce era si in jurul lui erau vulturi, si aceia veneau si voiau sa-l manance de viu si el mai avea cate un instinct din acesta de supravietuire si aceia se speriau. Instinctiv si animalele se dadeau un pas inapoi. Poate un scancet, poate un tipat, poate un gest din mana ii mai speria. Dar, la urma, sigur, tot ce avem din aceasta poveste este aceasta fotografie cu vulturii care il inconjurau, in mod fatidic – putem sa ne gandim ce s-a intamplat, implacabil [totusi copilul a fost ajutat atunci sa supravietuiasca, fiind dus la o baza ONU din zona, dar avea sa moara totusi cativa ani mai tarziu, n.n.]. Acest ziarist a luat premiul Pulizer pentru fotografie, pentru jurnalism, si dupa catva timp s-a spanzurat. […]
Inchid paranteza, cam asa parem noi ca aratam acum, asa arata poporul, ca si copilul acela, inconjurat de hiene, de necrofagi, de vulturi care abia asteapta sa il inghita de viu. Sta poporul intins ca si cum nu mai are viata in el, orice i-ai face pare ca nu mai reactioneaza. Si, dintr-odata, se aude totusi acest cuvant mangaietor: nu plange!
Mama noastra, Biserica, plange, fratiile voastre la spovedit am auzit ca plangeti, aveti sufletul foarte catranit, foarte ingreunat, foarte apasat de tot ce se intampla, de reactia noastra. Fiindca noi parem ca suntem cazuti de la san, fara mama, fara tata, abandonati, si de-abia mai avem o scanteie de viata care sa mai tina pentru un anumit timp la distanta hienele. Si totusi Hristos ne spune: nu plange! Nu plangeti pentru ca, iata, Eu am biruit moartea, nu plangeti pentru ca acel duh care a produs o boala in popor va fi alungat. Cu o singura conditie: ca poporul sa voiasca sa vina la mama, ca poporul sa isi recunoasca mama, ca poporul sa-si caute sanatatea. Asta se va vedea in timp, dar, de asemenea, va tine si de noi.
Asa ca, desi nimic nu pare a se indrepta spre o zona pe care o asteptam… Dezideratele noastre, iluziile noastre, parerile noastre, par sa fie surpate intr-o clipa. Dar avem acest cuvant al Mantuitorului Iisus Hristos: Poporule român, tie iti zic, ridica-te! AMIN”.
(desen de Gabriela Mihaita David)
Doneaza pentru filmul "Scrum"
“E clar că este nevoie de pocăinţă sinceră, de îndreptarea vieţii noastre, de rugăciune cu durere către Domnul, astfel încât Domnul să se milostivească de noi, să ne trimită oameni capabili de jertfă la conducere. De aici trebuie să începem, după îndemnul Sfinţilor, cum spunea și Sf. Paisie Aghioritul, dacă unii dintre noi s-ar strădui să-și îndrepte viaţa lor, s-ar îndrepta o mică parte din Biserică, iar dacă fiecare dintre noi s-ar strădui să-și îndrepte viaţa, s-ar îndrepta toată Biserica. Din păcate, (spunea Sfântul) acest lucru cere jertfelnicie, sacrificii, astfel încât noi doar ne judecăm unii pe alţii, pentru că acest lucru este ușor. Dacă majoritatea dintre noi doresc o viaţă ușoară, fără sacrificii pentru aproapele, de unde să aleagă Domnul oameni de jertfă care să ne conducă ??? Cei care candidează sunt în marea lor majoritate mânaţi de interese proprii.
Concluzia apare de la sine, noi nu ne VREM să ne îndreptăm viaţa, politicienii își văd de interesele lor și am ajuns în această situaţie fără ieșire. Nu-i clar că ÎNDREPTAREA poate pleca doar de la noi ?
Numai dacă VREM acest lucru, că dacă nu vrem nu mai este nimic de făcut…
Iertare și Doamne ajută tuturor !!!”
Mi-am citat o parte din propriul comentariu scris astăzi, puţin mai devreme (când cuvântul părintelui Cezar Axinte de mai sus, nu era postat încă) la postarea fraţilor admini despre blocarea proiectului parteneriatului civil, ca răspuns la un alt comentariu de acolo… Am rămas plăcut surprins de faptul că și părintele a ajuns la aceeași concluzie, evident prezentată mult mai plastic și mai convingător…
Iertare și Doamne ajută tututor !!!
Este o mare asemanare intre lumea hienelor si cea a feminismul LGBT neomarxist, precum si intre lumea leilor si societatea conservatoare, traditionala.
În lumea mamiferelor este aproape universala dominatia masculilor, dar societatea hienelor este dominata de femele. Cel mai batrân mascul este subordonat celei mai tinere femele. De asemenea, femelele sunt mai grele decât masculii.
Hiena patata – se deosebeste de celelalte rase de hiene prin faptul ca femela are un simulacru de organ sexual masculin.
Leii si hienele se angajeaza adesea în lupte pentru putere, leii masculi facând eforturi mari pentru a ataca si ucide hiena-matriarha a clanului, în timp ce hienele vâneaza puii de leu.
Cam asa reactioneaza leii fata de regina hienelor
https://www.youtube.com/watch?v=o0akqcu-ujw
Cei mai NEÎNFRICAŢI oameni din lume pun cu BOTUL PE LABE cele mai SÂNGEROASE BESTII.
https://evz.ro/imblanzitorii-de-hiene-din-africa-barbatii-neinfricati-care-au-reusit-sa-dreseze-unele-dintre-cele-mai-periculoase-animale-galerie-foto.html
Unde ne sunt leii?
Sunt pe lumea asta fotografi și …fotografi plini de omenie. Aveţi mai jos mărturia unui fotograf român, care parcurs cu o motocicletă cu ataș, alături de soţia și copilul său, 28.000 de km, trecând prin 56 de ţări …
https://viitorulromaniei.ro/2017/10/06/aventura-lui-mihai-barbu-abia-intors-din-mongolia-cand-vii-din-asia-centrala-romania-e-o-tara-foarte-europeana/
“Reporter : Pe unde ați dormit?
Mihai Barbu : Mai mult la cort, dar am stat și în niște camere de hotel de… Te luai cu mâinile de cap!
Reporter : Și uite că nu v-a omorât nimeni.
Mihai Barbu : Poate că e adevărat proverbul că Dumnezeu îi ajută pe cei curajoși. Dar să știi și că pe lumea asta sunt mult, mult mai mulți oameni buni decât oameni răi. Știu că pare greu de crezut, dar așa e: sunt mai mulți oameni buni pe lume! Nu e ca la televizor, nicăieri. Ăsta e mesajul care aș vrea să rămână. Sunt foarte mulți oameni buni! Care te ajută, îți întind o mână…”
Aţi auzit ? În lume “sunt mult, mult mai mulţi oameni buni “…, “nu e ca la televizor, nicăieri”…
Am selectat fragmentul de mai sus, din interviul cu fotograful călător Mihai Barbu (pe care îl puteţi citi în link-ul din comentariul meu de mai sus) , care mie personal mi-a dat curaj și putere în lupta cotidiană cu stăpâniile și puterile întunericului din văzduh.