AJUTOR SUPRAFIRESC, INDULCIRE HARICA SI “SATURARE CEREASCA” IN TIMPUL FOAMETEI SI IN VREMEA OCUPATIEI. Icoana Rastignirii varsand sange – semn al inceputului razboiului. MAICA MACRINA: “Dumnezeu mi-a dat sa inteleg ce anume da El in vremea lipsei. Cand se lasa cineva pe sine cu totul lui Dumnezeu, atunci El il hraneste”

18-08-2015 Sublinieri

maica ortodoxa Serbia cu lumanare

Din aceeasi carte, va mai recomandam:

***

mare_Cuvinte_din_inima_de_Macrina_Vassopoulos_stareta_editura_Evanghelismos

“Am sa va spun ceva care mi s-a intamplat in timpul foametei din vremea ocupatiei germane. Aveam o datorie, pe care trebuia s-o inapoiez. Aveam porunca s-o dau pana la Pasti. Si de aceea faceam multa economie, ca sa inchei cu datoria. Toata Saptamana Mare am mancat putina paine, cincizeci de dramuri de paine, pe care cu greutate o cumparam. Bagam painea in apa si o mancam. Nu aveam altceva. Vreau sa va spun ce face Dumnezeu in lipsa, in saracia cea mare, si cum ajuta. M-a indulcit, nu pentru ca eram vrednica, ci ca sa-mi arate cat este de puternic si cat de mult trebuie sa-L adoram. A sosit Sambata Mare si la opt seara am mers la biserica, pentru ca duhovnicul nostru ne citea devreme Faptele Sfintilor Apostoli, asa cum se face in Sfantul Munte. M-am asezat intr-un loc retras si ma rugam cu metanierul. Toti tineau lumanari in maini, iar eu nu aveam nimic, nici macar o lumanare mica. Cum sa merg la ,,Veniti de luati lumina!” fara lumanare? Si mi-am spus in sinea mea:

De vreme ce vrei, Hristoase al meu, sa nu am o lumanare ca sa iau sfanta lumina, sa fie binecuvantat. Faca-Se voia Ta“.

Ma plangeam lui Hristos, Ii spuneam durerea mea. Mi-am adus aminte atunci de pustnici si ma gandeam:

Oare de ce ma mahnesc? Pustnicii in pustie nu au paine, nici mancare si Dumnezeu se ingrijeste de ei. De mine oare nu se va ingriji? Daca va vrea Dumnezeu imi va trimite oameni si-mi vor aduce si mie ceva, va lumina pe cineva sa-mi aduca si mie o lumanarea”.

Si deodata vad o femeie ca vine spre mine si ma intreaba:

– Nu ai lumanare?Orthodox-Christian-Easter-009

– Nu am, i-am raspuns.

– Intr-o astfel de zi sa nu ai lumanare, se mira femeia. E ziua Invierii si nu ai lumanare?

– Daca vrei, adu-mi o lumanare de la pangar si eu iti voi plati, i-am spus. Acum nu am bani, dar ti-i voi da cealalta saptamana.

– Lasa, copilul meu, cum sa mi-o platesti? Iti voi cumpara eu o lumanare.

A mers si mi-a adus o lumanare. Atunci m-a cuprins o tristete si ma gandeam:

„Mai bine ar fi daca as merge cu pustnicii, sa praznuiesc cu ei acolo departe, unde nu merge nimeni sa le duca ceva”.

Atunci duhovnicul randuise ca dupa Inviere, de indata ce intram in biserica, sa ne inchinam la icoana Invierii. De indata ce m-am inchinat mi s-a parut ca Sfanta Inviere a intrat in inima mea. Si indata am auzit un glas atat de puternic, de parca erau deschise toate radiourile din lume, care spunea:

La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu, si Dumnezeu era Cuvantul

Auzeam inlauntrul meu Evanghelia Invierii, fara s-o rosteasca preotul, si am lesinat. Nu am mai simtit nimic, nici macar cand m-au ridicat. Cand mi-am revenit, aceste cuvinte rasunau in urechile si in inima mea si mi-a venit o saturare, ca si cum as fi mancat ouale, branza si carnea din intreaga lume. Si ma simteam ca si cum nu eram in biserica. Nu stiu cata vreme am fost lesinata, dar cuvintele acestea ramasesera intiparite in sufletul meu. Am auzit acest glas frumos toata pe durata slujbei si aceste cuvinte mi-au adus o saturare. Asa cum te simti atunci cand mananci pe saturate, intocmai asa ma simteam si eu, dupa care mi-a venit un gand, care-mi spunea:

„Iata, si Parintii din pustie care nu mananca, care nu gusta nimic, o astfel de saturare simt”.

Un glas imi spunea aceste cuvinte si nu va pot descrie ce cuvinte nespuse imi indulceau sufletul si ce mireasma si gust negraite simteam, ca si cum as fi mancat mierea si dulciurile din intreaga lume. Si cu toate ca in Saptamana Mare ma istovisem din pricina nemancarii si a lipsei, dupa aceea am primit putere. Ma simteam asa cum se simte un om puternic.

Invierea 2014_1_1Dupa aceea, cand duhovnicul mi-a spus „Hristos a inviat!“, aceasta bogatie s-a raspandit si mai mult in sufletul meu. Iar cand m-am impartasit s-a completat aceasta saturare si nu mai voiam nici sa mai mananc, nici sa beau. La sfarsit am plecat repede ca sa nu pierd aceasta maretie. Cand am ajuns acasa, nu voiam sa mananc nimic, nici apa, nici paine, nimic nu voiam. Verisoara mea, care locuia vizavi de casa mea, m-a chemat sa mananc pacea. Cum sa-i spun ca „am mancat“? N-am spus nimic si am mers sa mananc, dar nici prima lingura nu am putut-o inghiti. La amiaza m-a chemat la masa cumnata mea, careia ii botezasem doi copilasi. Era o femeie foarte bogata. Pana la amiaza nu mancasem nimic si ma gandeam cum sa merg la acea casa. Se adunasera oameni duhovnicesti acolo si ma rusinam, deoarece aveau sa ma intrebe de una, de alta si nu voiam sa-si dea seama de aceasta stare duhovniceasca pe care mi-o daduse Dumnezeu.

Vedeti ce face Dumnezeu! Simteam maretia lui Dumnezeu si ma minunam cat de mult il imbogateste pe om. De aceea este adevarat ceea ce spune in Evanghelie, ca

nu numai cu mancare vor trai oamenii, ci si cu Harul lui Dumnezeu.

Spre slava lui Dumnezeu v-o spun, am simtit Harul lui Hristos datorita foamei, saraciei si lipsei ce-o aveam. Dumnezeu mi-a dat sa inteleg ce anume da El in vremea lipsei. Cat de mult bine ii fac omului infranarea si rugaciunea! Cand se lasa cineva pe sine cu totul lui Dumnezeu, atunci El il hraneste, El il adapa; Il gusta pe Dumnezeu. Si toate aceste maretii pe care le simte sufletul omului, Dumnezeu le da in dar. De nimic nu ne lasa lipsiti.

Dar noi nu ne apropiem de Hristos ca sa ne daruiasca aceasta maretie cereasca, s-o gustam, sa cugetam la ea, sa-L iubim pe Hristos. El ne cheama mereu ca sa ne dea si una si alta, sa ne daruiasca tot ce are. Daca am vedea ce ne-a pregatit in Cer, ne-am cutremura. Cugetarea omului nu poate intelege frumusetile Raiului. Sunt cutremuratoare, sunt atat de frumoase, incat multa veselie simte sufletul omului. Dumnezeu vrea sa avem dragoste, vrea sa-L iubim. Iar daca-L vom iubi, ni le va da pe toate in dar. Numai sa-I dam Lui inima noastra.Sa fie binecuvantat” si „Iertati“. De aceasta este trebuinta, ca sa-L afle cineva pe Dumnezeu in sufletul sau.

In timpul ocupatiei germane, cand era mare foamete, am mers la un paraclis sa aprind candela. Acolo, in afara gardului bisericutei erau niste smochini. Si m-am rugat:

„Hristoase al meu, ajuta-ma sa iau o smochina, numai una!”

Foamea ma secerase. Am mers, am rupt o smochina si am mancat-o ca sa ma intaresc, dar indata am simtit mustrari de constiinta pentru ca am rupt acea smochina. Am mers la duhovnic si m-am spovedit, spunandu-i:

„Am luat o smochina, insa foamea m-a silit la aceasta”.

Iar duhovnicul mi-a spus

„Cand vei ajunge intr-o stare buna, pentru smochina pe care ai furat-o, vei cumpara trei ocale de smochine si le vei imparti”.

Intr-o zi, trei fete am pornit spre Zagora, care se afla in partea rasariteana a Muntelui Pilion, pentru ca acolo cunosteam o familie. Ma gandeam:

„Hai sa merg, poate imi va da putina paine si niste untdelemn”.

Cand am ajuns si m-au vazut, au inceput sa planga. „S-a dus Mariuta, va muri”. Eram un schelet si-mi iesise puf pe fata din pricina slabiciunii. Aceia, sarmanii, au adunat cartofi si putin untdelemn si mi le-au pregatit. Seara ne-au chemat la masa si am mancat o paine mare intreaga. Cum am mancat-o? Unde a mers? „Mananca!“, imi spuneau. Imi dadeau cartofi fierti, de toate, si pe toate le-am mancat Nu ma mai saturam. Mi-au dat cartofi sa-i iau cu mine. Dar cum sa-i ridic? Cum sa pot cara douazeci si opt ocale de cartofi si un bidon de untdelemn? In cele din urma mi le-au scos la drumul mare cu animalele. Pe drum erau patrule ale italienilor si deja se innoptase. Era cam doisprezece-unu dupa miezul noptii. Cum sa merg cu atata greutate? Cand ii vedeam pe italieni, ma cuprindea frica. Ne retrageam toate trei intr-un loc la marginea drumului si stateam acolo plangand si rugandu-ne:

„Zid esti fecioarelor, Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara”.

Ne vedeau ca ne rugam si ne duceau ei greutatea pe care o aveam, ca sa putem merge mai departe. Dupa sase ceasuri de mers am ajuns acasa dimineata cu cartofii pe umar. Ma simteam ca inainte de moarte din pricina istovirii si a slabiciunii. Am cazut jos lesinata pentru ca nu mai aveam nici o putere. Atunci vecinii mi-au luat cartofii si untdelemnul si nu mi-au lasat nimic.

Dupa aceasta intamplare, in acele zile m-a cuprins o durere atat de puternica in coasta, incat nu puteam nici sa respir. Pe atunci nu purtam flanele de lana. Facusem atata drum cu cartofii in spate si se vede ca am racit. Ma gandeam ca este ceva grav. Unde sa gasesc vreun medic? Acolo unde locuiam era pustiu, ramasesera numai cateva persoane, toti plecasera. Cui sa ma adresez? In cele din urma unii mi-au recomandat pe cineva si, incet-incet, am mers la el. M-a ascultat si mi-a spus:

„Ai pleurezie si va trebui sa cauti tarate, ca sa pui compresa”.

„Unde sa gasesc tarate?”,

i-am spus si am plecat. M-am intors acasa si mi-am spus in sinea mea:

„Maica Domnului, voi sta in casa si fie ce-o fi. Vrei sa ma iei? Ia-ma! Nu vrei? Cum vrei tu”.

simo0001Am stat singura in intuneric, fara candela, fara nimic. Se intunecase si asa cum eram intinsa pe pat si invelita, am vazut venind o monahie ce purta Schima. S-a apropiat de mine si mi-a spus:

„Nu mai poti?”.

Atunci camera a stralucit, s-a umplut de lumina.

„Da, nu mai pot”,

am raspuns eu. Si am inceput sa ma plang:

„Iata, am mers la Zagora… si acum nu am nimic, nici macar candela; nu am nimic si m-am gandit sa stau aici pana ce voi muri. Cine sa-mi deschida usa? Nu am pe nimeni”.

Ea m-a mangaiat, spunandu-mi:

„Nu te mahni, te vei face bine. Eu te voi face bine”.

Nici macar nu am intrebat-o cine este. Atunci a luat mica plapuma pe care o mai aveam si mi-a pus-o asa cum faci o palnie. Exact asa mi-a pus-o. Mi-a facut semnul Crucii peste coasta si mi-a spus:

„Hai, nu ai nimic, te vei face bine”.

Si deodata mi-a trecut durerea de la coasta si am simtit inlauntrul meu o cereasca saturare. Si, desi imi era foame si eram istovita, – caci unde sa gaseasca cineva mancare? -, ma saturasem ca si cum as fi junghiat un animal inainte mea, l-as fi fript si l-as fi mancat. O astfel de saturare simteam. Dupa ce a plecat acea monahie, am inceput sa ma intreb cine era. Si un glas m-a instiintat: „Sfanta Parascheva. Dimineata am mers la medic. De indata ce m-a vazut, s-a mirat si m-a intrebat:

– Pentru ce ai venit?

– Ca sa ma consultati putin.

Dupa ce m-a consultat, mi-a spus:

– Nu ai nimic. Ce ai facut?

I-am povestit totul, dupa care el mi-a spus:

– Datorita foamei si lipsei, Dumnezeu a ingaduit ca Sfanta sa te faca bine.

Din aceasta pricina, de copila am iubit-o mult pe Sfanta Parascheva. Acestea sunt experientele foametei, ale ocupatiei germane.

Nu aveam pe nimeni al meu, chiar si fratele meu era ca pierdut. La varsta de noua ani a plecat la unchiul nostru la Langada. Ce altceva as fi putut face? Singura adunam verdeturi, le spalam si, de multe ori, le duceam la o copila ce era bolnava; avea tuberculoza, sarmana. Si in acelasi loc de unde le adunam, a doua zi, iar uneori chiar si in aceeasi zi, intr-un chip minunat, rasareau altele.

Parintele Efrem, vechiul meu duhovnic, intr-o zi vazandu-ma cum eram, mi-a spus:

– Copilul meu, vezi, pe toti i-am ingropat. Mariuta, copila mea, daca vei merge la Hristos si vei avea indraznire catre El, roaga-te si pentru mine, pacatosul!

– Cum va fi voia lui Dumnezeu, i-am spus.

Dupa aceea, la o predica, a spus celor care erau in biserica:

– Cata vreme veti mai avea paine, taiati cate o bucatica si dati-o Mariutei. Va lasa fereastra deschisa, ca sa aruncati bucatelele inauntru, iar ea le va lua si le va manca.

Atunci italienii prinsesera toate pisicile, iar eu, lasand fereastra deschisa fara grija, unii imi aruncau bucatele de paine in casa, pe care le luam si le mancam. Si astfel m-am intremat. Am facut ascultare de duhovnic.

Dupa Dumnezeiasca Liturghie, cand ma intalneam cu unele surori duhovnicesti, nu vorbeam. Duhovnicul ne spusese:

„Nu vorbiti. Veti lua anafora si veti merge la casele voastre, si pe tot drumul sa spuneti Rugaciunea. De indata ce veti ajunge acasa, sa spuneti: «Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie!». Si fiind in casa veti simti multa mireasma, mult Har”.

Si chiar fara sa ne impartasim, numai cu anafora ce o luam, tot asa faceam, si credeam ca tamaiaza cineva in acea vreme. Chiar si pe drum cand mergeam, simteam mireasma de tamaie. Si ma intrebam:

„Ce flori bine mirositoare sunt acestea?”.

candela sf.nicolaeCu toate ca nu era nimic, nici gradina, nimic. Era insa mult Har al lui Dumnezeu. In biserica Rugaciunea nu pleca deloc din gura si ne indeletniceam numai cu cele ceresti. Cand ne intalneam intrebam numai: „Ce faci?“. Ne indeletniceam numai cu Rugaciunea, numai cu cele ceresti.

Odata am mers la un mic paraclis. Era in Postul Adormirii Maicii Domnului si le-am propus celorlalte surori:

„Nu mergem sa aprindem candelele la Sfantul Nicolae? Si apoi vom pleca”.

Si am pornit toate. Eram sapte. Am pornit, dar nu am luat nici macar un covrig; mancaseram numai anafora. De indata ce am ajuns la poalele dealului, la acel paraclis, am spus:

„Ce bine ar fi fost sa fi avut o feliuta de paine si o smochina, ca sa mancam”.

Am intrat in paraclis, am aprins candelele, am cantat. Eu am intrat apoi in Sfantul Altar ca sa aprind si candela de acolo. Si am observat ca pe Sfanta Masa era un pachet. L-am luat si iesind am spus:

„Surorilor, Sfantul Nicolae ne-a trimis ceva. Nu stiu ce este, insa este darul Sfantului Nicolae”.

L-am desfacut si ce sa vad? Sapte smochine si sapte felii de paine calda. Paine calda, atunci scoasa din cuptor.

Dupa o luna si jumatate am mers din nou. Eu, deoarece ma indulcisem, am intrat iarasi in Altar sa aprind candela. Atunci am vazut ca de la coroana de spini a Celui rastignit curgeau niste picaturi. Asa cum curg lacrimile, tot astfel curgeau si ele, iar din coasta Sa curgea apa amestecata cu sange. Era acolo si o icoana a Maicii Domnului, care pe dinauntru si de jur imprejur avea vata. Am luat vata, am mers in spatele Sfintei Mese si am sters fruntea si coasta Mantuitorului. Vata s-a imbibat toata. Am alergat atunci direct la Vecernie si i-am spus duhovnicului ceea ce ni s-a intamplat. Acela indata ne-a spus:

Surorilor, va fi razboi“.

La sfarsit a tinut o predica si cu acea vata a miruit tot poporul care se afla la Vecernie. Si intr-adevar, asa s-a si petrecut, dupa putina vreme a inceput razboiul.

(din: Stareta Macrina Vassopoulos, “Cuvinte din inima”, Editura Evanghelismos, 2015)

crucea-altar

Legaturi:

***

***

***

***

***


Categorii

Cum ne iubeste Dumnezeul nostru, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Minuni si convertiri, Razboiul nevazut, Stareta Macrina Vassopoulos

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

5 Commentarii la “AJUTOR SUPRAFIRESC, INDULCIRE HARICA SI “SATURARE CEREASCA” IN TIMPUL FOAMETEI SI IN VREMEA OCUPATIEI. Icoana Rastignirii varsand sange – semn al inceputului razboiului. MAICA MACRINA: “Dumnezeu mi-a dat sa inteleg ce anume da El in vremea lipsei. Cand se lasa cineva pe sine cu totul lui Dumnezeu, atunci El il hraneste”

  1. Pingback: STARETA MACRINA, sfanta ucenica a sfantului Iosif Isihastul, “cea asemenea cu ingerii” (†4 iunie 1995) | Cuvântul Ortodox
  2. Pingback: SFÂNTUL STAREȚ GHEORGHE KARSLIDIS, Păstorul harismatic, păzitor și izbăvitor de nenorociri și de război, PRIN PUTEREA RUGĂCIUNII ÎNDURERATE (†4 noiembrie): “Stareţul nu dezvăluia tainele inimilor oamenilor pentru a-i necinsti sau a-i r
  3. Pingback: “Cine cere celuilalt să-l iubească, îi ia dreptul respectivului să-l iubească cu adevărat”. ”VIRTUTEA” NEPUTINȚEI, SIMȚIREA PĂCĂTOȘENIEI și CERCETAREA ADEVĂRATELOR MOTIVE ALE REACȚIILOR NOASTRE. Cum să rezolvăm NEÎNȚELEGE
  4. Pingback: Chipuri exemplare de MAICI DUHOVNICEȘTI din zilele noastre: GHERONTISSA TEOFANA, mama STARETULUI EFREM FILOTHEITUL si MAICA MARIA din AUSTEN (Olanda) | Cuvântul Ortodox
  5. Pingback: Mitropolitului cipriot NEOFIT – cuvinte de ÎNCURAJARE și SFATURI DUHOVNICEȘTI pentru înfruntarea VREMURILOR DE ÎNCERCARE: “Este o operație care trebuie să se întâmple. Acum, dacă se va face cu anestezie sau fără, va fi dureroasă s
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate