Mitropolitului cipriot NEOFIT – cuvinte de ÎNCURAJARE și SFATURI DUHOVNICEȘTI pentru înfruntarea VREMURILOR DE ÎNCERCARE: “Este o operație care trebuie să se întâmple. Acum, dacă se va face cu anestezie sau fără, va fi dureroasă sau mai puțin, depinde mult de noi. CINE ESTE ÎN POCĂINȚĂ VA AVEA ÎNSĂȘI ACOPERIREA MAICII DOMNULUI”. Care să fie grija noastră principală acum?
Ultimul raspuns al Mitropolitului Neofit din conferinta sustinuta in 28 ianuarie 2020 (2h:05`) – Traducere de E. P. pentru “Cuvantul ortodox”:
Intrebare:
Este evident pentru toata lumea, din Grecia si Cipru, ca ne gasim intr-un moment de mare tulburare la nivel mondial, situatie in care si tarile noastre (Grecia si Cipru) se regasesc atat din punct de vedere geopolitic, economic, energetic samd, si este firesc sa ne asteptam ca Orientul Mijlociu sa treaca prin miscari care vor afecta si interesele noastre de suveranitate nationala. Este evident ca Grecia si Cipru se indreapta amandoua singure catre un viitor nesigur. Nu este intamplator faptul ca Sfantul Porfirie a aparut de curand unui profesor caruia i-a spus ca suntem cu adevarat singuri si nu avem nici un aliat sincer alaturi de noi, in afara de ajutorul sfintilor nostri si a Maicii Domnului. De altfel, acest lucru l-a spus si Parintele Efrem din Arizona, recent trecut la Domnul, ca Grecia I-a intors spatele lui Hristos si doarme in propria mizerie. Avand in vedere toate acestea, ce ar trebui sa facem cu totii, cler si popor, precum si clasa politica, astfel incat sa micsoram pe cat posibil raul care pare ca sta sa se reverse asupra noastra? Exista speranta, in conditiile in care nu exista cu adevarat pocainta, ca o mica parte a poporului si a clerului sa schimbe hotararile lui Dumnezeu? Nu cumva e nevoie de o “campanie” nationala de pocainta si rugaciune, care sa influenteze in mod pozitiv cele ce stau sa se intample in tara noastra pe viitor?
Raspuns:
(…) Intrebarea este: exista nadejde, asadar, daca nu exista pocainta adevarata, astfel incat doar o mica parte din popor si cler sa influenteze deciziile lui Dumnezeu?
Desigur ca exista nadejde! Foarte, foarte, foarte multa nadejde! Pentru ca exista Hristos, exista Duhul Sfant, Dumnezeu Tatal, Sfanta Treime! Doamne miluieste! Vai! Doar stim Cine va fi biruitor. Ne spune Apocalipsa acest lucru, ultima carte a Noului Testament. Este Hristos: Am venit ca sa biruiesc, si voi birui! [Celui ce biruieşte îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu, precum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui. – Apoc. 3, 21]
Toate celelalte sunt intamplari ale istoriei, fie ca vorbim de razboaie, de cutremure, de catastrofe naturale, ciume, boli, morti, caderi. Toate sunt intamplari si acestea trec. Ce am vrea noi? Ca generatia noastra sa nu aiba parte de incercari, de ispite? Daca nu vom avea incercari, cum ne vom sfinti? (…) “Caci trebuie sa fie intre voi si eresuri, ca sa se invedereze cei incercati“…
[Se spunea in intrebare ca] nu exista cu adevarat pocainta... Putina pocainta exista, totusi. Eu sunt increzator. Vad multa lume, mai ales dintre cei tineri, care se marturisesc si plang la spovedanie, cu lacrimi. Ultimele zile am spovedit un baiat caruia ii dadeam mereu servetele. Ce de lacrimi! Asa trebuie sa se fi spovedit Maria Egipteanca. M-am rusinat. Ma gandeam in sinea mea, ca nu am mai vazut asa lacrimi la un credincios. Si imi zic: iata de ce e nevoie ca toti ierarhii sa mai spovedeasca cateodata, ca sa ne smereasca lacrimile acelora ce se marturisesc cu smerenie.
Cand vad ca in Vechiul Testament se vorbeste despre Sodoma pe care a distrus-o Dumnezeu, si Avraam Il intreaba pe Dumnezeu: “Doamne, dar daca vei gasi 25 de drepti in Sodoma, ii vei ierta?”, “Ii voi ierta!”, “Daca daca in loc de 25 vor fi doar 20?”, “Ii voi ierta!”, “Daca in loc de 20, vei gasi doar 15?”, “Ii voi ierta!”, “Daca vor fi doar 10?”, “Desigur, ii voi ierta!”, “Dar, daca vei gasi doar 5?”, “Si pentru 5 ii voi ierta!”. Si zice ca s-a mirat Avraam in sinea lui cand a vazut cat de mare este milostivirea lui Dumnezeu si si-a zis in sinea sa: “Dar ce nenorociti de oameni suntem! Nici 5?!” […]
Acum, in toata Ortodoxia, nu doar in Cipru si Grecia, ci si in Rusia, Romania, Bulgaria, la ortodocsii din Australia, Germania, America, Canada, peste tot – mie imi scriu si din Africa de Sud -, si zic si eu: dar ce dorinta pentru pocainta, rugaciune, asceza, monahism, nu m-am asteptat la asa ceva! Daca eu pacatosul, Neofit, ma stiti cu patimile si greselile mele de atatia ani, am aceasta compatimire pentru ei si mi-e mila de ei, dar Hristos? Nu e El mai milostiv decat mine? Bineinteles!
Deci cred ca se va intampla ce zicea marele Sfant Efrem din Arizona (…) care spunea ca sunt doua scenarii ce s-ar putea intampla: unul este sa fie multe rele si tulburari mari peste tot in lume: catastrofe, nu doar razboaie, in multe regiuni si catastrofe naturale, si toate acestea pentru pacatele noastre. Dar mai exista un scenariu in care vor fi ingaduite mai putine nenorociri, pentru ca se vor gasi inca pe pamant oameni ai pocaintei. Eu cred in cei putini, căci lucrarea aceasta au facut-o mereu putini oameni. Si acestia putini se pare ca exista.
Se zice ca s-a aratat de curand Sfantul Paisie unui fiu duhovnicesc si era foarte bucuros pentru ca Maica Domnului a gasit pocainta pe pamant si Hristos i-a promis ca va ingadui sa se intample mai putine decat cele pe care le asteptam si le-am profetit. Auziti? Profetia, zice Sfantul Porfirie, se da ca sa nu se intample! Auziti? Domnul prefera sa-l faca de ras pe profetul Sau, pentru Iubirea Sa de oameni. Iata de ce am intrat noi in aceasta logica a profetiilor, ca sa nasca pocainta, durerea, frica de Dumnezeu. Slava Domnului! Pare ca ceva s-a intamplat pana acum. Se pare ca se va intampla al doilea scenariu. Sa vedem ce va fi pana la sfarsit. Eu cred si sper in al doilea scenariu, pentru ca exista nadejde, exista popor care se roaga, care se pocaieste.
De asemenea, ne intreaba daca nu cumva e nevoie de o “campanie” nationala de pocainta si rugaciune care sa influenteze in mod pozitiv cele ce stau sa se intample in tara noastra pe viitor?
Dar nu e vorba doar tara noastra! Un lucru care ma deranjeaza este ca noi avem impresia ca Dumnezeu este grec. Ma scuzati, dar Dumnezeu a facut intreg Universul. Nu are Dumnezeu grija si de eschimosi, si de chinezi, de toti? Noi, stiti care este atuul nostru, ca sa spun asa? Suntem botezati si mirunsi, asadar putem sa ne sfintim. Avem mai multe posibilitati, dar si mai mari responsabilitati! Daca nu reusim, se va intampla ceea ce zice Evanghelia: “celui ce i s-a dat mult, mult i se va cere”.
Asadar, noi, ortodocsii, suntem nascuti pentru sfintenie, ceilalti sunt nascuti pentru mantuire! O sa imi ziceti: dar asta se poate in afara Bisericii? Are Dumnezeu caile Sale, nu voi vorbi acum despre asta!
Si aceste evenimente care vor veni, razboaie, si celelalte care vor urma, migratie si boli, vor conduce multi, multi oameni cu bune intentii nu doar la pocainta, ci la cunoasterea adevarului, a adevarului ortodox. Asa sa stiti. Asadar, este o operatie care trebuie sa se intample. Acum, daca operatia se va face cu anestezie sau fara, va fi dureroasa sau mai putin, depinde mult de noi.
Erdogan va face putine lucruri. Este destept, chiar daca are multe masti, iar asta va duce la distrugerea sa, dar stie sa negocieze. In legatura cu noi, va declansa un mic episod, cum a fost cazul Imia. Va cadea Erdogan, si dupa el vor prelua puterea oameni fara experienta, filo-occidentali, kemalisti, si acestia vor crea mari probleme. Dar, mai apoi, vor strica relatiile cu Rusia, Rusia se va infuria…
Asta este in legatura cu noi, dar nu suntem doar noi in lume… Stia cineva acum o saptamana ca China va trece prin asa martiriu? Si acum, sa stiti ca China il va si exporta in toata lumea. Toti vom fi afectati. Dar sfintii ne spun ca cine este in pocainta va avea insasi acoperirea Maicii Domnului si a Arhanghelului Mihail. Pentru ca acesti oameni vor trebui…, dupa ce se vor termina razboaiele si catastrofele, ii va folosi Biserica pentru apostolat. Invatati sa va rugati, invatati sa va pocaiti, sa iertati si sa iubiti, sa va impartasiti si veti avea acoperire si protectie.
Maine, daca m-ar omori, sa zicem ca ma omoara pentru ca spun ceea ce spun, sa plec ca marturisitor! Ce frumos, ce frumos! (…)
De aceea, sa nu ne ingrijim exagerat pentru aceasta viata pamanteasca. Viata este in alta parte! Acestea nu sunt ale noastre, oamenii lui Dumnezeu ne invata ca viata este altundeva.
Am fost de curand sa-l vizitez pe Gheronda al meu, Simeon, si am stat multe ore, cand in tacere, cand vorbind. El este bolnav si ii este greu sa vorbeasca, nu este nici vorbaret din fire, este un om al tacerii. Pe mine ma caracterizeaza supra-entuziasmul. El este un om de o mare sfiala. 
Si ii zic la un moment dat: “Ah, Gheronda, daca nu-si gaseste omul inima, fie printr-o boala, sau printr-o incercare, sau calomnie, nu a facut nimic, ii trece viata degeaba”. Si, cum am zis asta, dintr-o data se ridica din pat si ma imbratiseaza zicand: “Da, fiule, asa e cum ai zis: totul este sa ne gasim inima, sa vorbeasca Hristos inimii noastre“. Si zic si eu: Fii atent! Un om al tacerii cauta esenta, nu sta sa se piarda in detalii.
Desigur, va zic acestea, pentru ca daca este unul care s-a apucat sa “profeteasca” si sa se faca de ras in Cipru sunt eu, asa cum v-am spus, ca sa trezesc pocainta si in sufletul celorlalti frati.
Dar pentru noi, oamenii credintei, putina sau multa, cata are fiecare, grija noastra trebuie sa fie alta: “inima curata zideste intru mine, si duh drept innoieste intru cele din launtrul meu”.
Sa aveti grija sa nu intrati in aceasta cursa a fricii, a grijilor, preocuparea voastra sa fie inima curata si conlucrarea cu Duhul Sfant, pe Care toti L-am primit in momentul Mirungerii. Si sa pomeniti nume, multe nume, si vii, si adormiti. Va rog, ajuta foarte mult si pe cei de sus, si pe noi, cei de jos.
Acesta este ultimul cuvant, asa ca o “racoritoare” din mica noastra experienta si marea noastra neputinta, ca sa luati putere.
Legaturi:
Cuviosul Paisie Aghioritul: TOATA CHEIA AICI ESTE: SA SE POCAIASCA LUMEA!
DIN PROFETIILE CUVIOSULUI AMBROZIE LAZARIS: “Vor veni ani grei, dar nu va temeti!”
Proorociile schimonahiei Nila – 10 ani de la adormire (6 martie): “MAI INTAI DE TOATE, RUGACIUNEA!”
CUVIOSUL IOSIF ISIHASTUL: “Daca rugatorii pentru lume vor lipsi, atunci va fi sfarsitul”
Sfantul Serafim de Virita sau despre PUTEREA RUGACIUNII IN VALTOAREA RAZBOIULUI
CUVIOSUL PAISIE: “E STARE DE ALARMA. ESTE TREBUINTA DE MULTA RUGACIUNE CU DURERE”
***
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Multumiri ,frati admini si E.P., precum si Parintelui Mitropolit Neofit.
Apoi cum să nu strigi ,,Bogdaproste” fraților pentru asemenea ,,pomeni” duhovnicești ??? Pentru ca BUCURIA care ne-ați făcut-o nouă să v-o răsplătească Multmilostivul Dumnezeu și Măicuța Domnului însutit și înmiit !!! Și vouă și lui E.P. și ÎPS Neofit și tuturor celor care au contribuit la ,,îmbucurarea” sufletelor noastre !!!
Iertare și Doamne ajută tuturor !!!
Sa se revizuiasca………dar sa nu se schimbe nimic!
Frumoase cuvinte, incurajatoare dar nici nu stim care e varianta hard si care e varianta soft.
Poate varianta soft sa fie….foarte hard pentru noi!
Iar varianta hard o sa fie ceva de neimaginat!
ideea e ca nu scapam! Si asa de bine o sa fie, ca o sa incepem, inainte de marile incercari ( razboaie, boli, migratie, etc), cu virusul din China. Acum m-am linistit! Poate chiar nu o sa mai prindem razboiul!
Lasand gluma si sarcasmul la o parte, parintele ne-a invatat bine sa ne traim viata in pocainta si dragoste de Dumnezeu si de semeni si sa ne rugam pentru neam si lume. Cat mai mult si cat mai des! Doamne, ajuta!
@eucred
ÎPS Neofit ne-a învățat foarte bine cred eu, pentru că acum este nevoie de multă rugăciune cu durere pentru cei care nu vor să audă de Dumnezeu și Măicuța Domnului și cu atât mai puțin să facă Voia Lui Dumnezeu…
Dacă ne uităm la ce amploare au luat ,,mizeriile” vrăjmașilor Lui Dumnezeu cu chip de om în jurul nostru, nu poți să nu te întrebi, cum de ne mai rabdă Multmilostivul Dumnezeu ??? Dar ceea ce mi se pare cel mai grav, este faptul că avem tendința, conștientă sau nu, să ne obișnuim cu aceste ,,mizerii” și să credem că nu mai putem face nimic împotriva lor… Și iată că ÎPS Neofit ne arată că putem lupta împotriva lor prin rugăciunea noastră cu smerenie și cu durere pentru cei care se află în suferință sufletească și trupească, dar și pentru cei care ne urăsc, ne prigonesc și ne asupresc pe noi !!! Noi nu suntem pregătiți moarte, suntem slabi și de aceea au putere asupra noastră ,,cei care ne urăsc, ne prigonesc și ne asupresc pe noi”, care sunt slugile lui Mamona (conștient sau nu). Iar Mamona tocmai asta dorește, să ne urâm unii pe alții, spre deosebire de Domnul Iisus Hristos care ne-a învățat să ne IUBIM unii pe alții !!! În fond și la urma urmei, de murit trebuie să murim cândva, dar să ne ferească Bunul Dumnezeu, pe noi pe toți, să murim urând pe cineva !!!
Săptămâna trecută a murit fără veste, Dumnezeu să-l ierte, un cunoscut în vârstă de 60 de ani (a cărui soție este bolnavă de cancer pulmonar sau mediastinal, așa ceva), în urma unui infarct miocardic…Mai fusese căsătorit înainte, dar acum era recăsătorit și a rămas în urmă și un copil. Nu cunosc situația exact, pentru că el era din altă parte, locuia la noi în comună, dar lucra într-un oraș alăturat (aprox. 55 km). Vestea a căzut în comună ca un trăsnet… Deci, nu putem face nimic decât pocăința noastră sinceră și rugăciunea noastră să le punem la picioarele Lui Dumnezeu, pentru că nu ne ajută cu nimic dacă știm ce urmează a se petrece în lume, dar nu suntem pregătiți de drum, de trecerea dincolo, de întâlnirea cu Domnul Iisus Hristos, care poate fi în orice moment. Măcar dacă avem SINCERITATE SMERITĂ și ne recunoaștem neputințele noastre și ne rugăm să ne ajute Domnul nouă și tuturor celor care au nevoie de ajutorul Bunului Dumnezeu, mai putem avea nădejde că nu ne va lăsa Domnul să plecăm nepregătiți, El Care ,,nu voiește moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie VIU” !!!
Iertare și Doamne ajută tuturor !!!
@Romil
Asa e frate! Amin?
Superb cuvant, intr-adevar.
Un cuvant care aminteste ca nu e loc de deznadejde cand privim la Hristos. Daca Petru ar fi continuat sa priveasca doar la Invatatorul lui si nu la haul de sub talpi, nu s ar fi clatinat pe apa, si ar fi strabatut pas cu pas toata marea daca era nevoie.
Eu nu stiu cum e la voi, dar in jurul meu observ cate binefaceri a adus aceasta izolare – in familii dezbinate, in tineri rataciti, in suflete putin credincioase, in oameni dependenti de vicii sau aflati in vrajmasie. Cand ies afara oamenii isi zambesc si sunt serviabili ca niciodata pana acum. Sigur ca exista exceptii, dar tendinta generala asta e.
@ Doroteea:
Esti cam singura care vede astea, sincer, majoritatea vedem oameni ingroziti, haituiti, deprimati, iar in familii tensiunile cresc si nu e decat inceputul… Mi-e cam teama ca discursul asta incepe sa semene cu cel al propagandistilor covidieni. Noh, daca unora va prieste atat de tare izolarea, puteti sa mai stati si dupa aceea, dar crede-ma ca majoritatea o resimt foarte apasator si nu le face deloc bine. Atat. Saptamana cu pace!
@admin
Ti e teama degeaba.
Mesajul nu era ca ne place in izolare. Ci ca aceasta cruce a izolarii a avut si efecte bune – ca orice cruce de altfel. A facut oamenii sa se problematizeze.
Cei care zambeau pe strada nu o faceau de bucuria izolarii, ci pt ca ajunsesera sa aprecieze cu adevarat prezenta celuilalt, a fratelui, bucuria comuniunii umane pe care incepuseram sa o uitam.
Bref: acest regim de cazarma pe unii i o fi inrait, dar pe altii i a facut sa aprecieze darurile libertatii si mai ales bucuria aproapelui. Mai exact, le a deschis inimile. Or asta nu e putin lucru.
Da, tensiunea sociala creste, asa e. Asta e altceva. Dar eu nu cred ca aceasta problema – evidenta, si nu ma refer la covid, te asigur – se va rezolva ‘civic’. Ci prin rugaciune insotita de pocainta si dragoste inclusiv pt vrajmasi.Numai dupa si daca devenim mai buni vor veni si solutiile lumesti.
Parerea mea.
@Doroteea
Si eu vad la fel lucrurile. S-a oprit masinaria, s-a oprit colivia in care alergau veveritele si acum au inceput sa aibe timp se gandeasca la lucruri pe care nu voiau sa le bage in seama. Insingurarea este rea pentru cei mai multi, pentru ca nu pot face fata asaltului gandurilor si se afla astfel intr-o companie proasta, a propriilor amintiri si traume. Dar sunt si unii care isi pot gasi pacea launtrica in singuratate si se pot folosi de ea spre induhovnicire.