SFANTUL IGNATIE TEOFORUL, exemplu de martiriu: “Moartea aceasta nu inseamna nimic. Nu acesta este lucrul care are valoare. STRIVIREA nu este decat un mijloc prin care va deveni PAINEA LUI HRISTOS”

Sfantul Ignatie Teoforul, exemplu de martiriu^[1] 

Inspiratie de la Domnul

Fratii mei, Dumnezeu ne-a invrednicit si anul trecut dar si acum sa ne aflam in Biserica Lui si sa-l praznuim pe sfantul Ignatie Teoforul, sa facem aceasta mica priveghere, in cinstea si in amintirea lui, de cativa ani incoace.

Nu puteam sa-l trecem cu vederea pe sfantul Ignatie. Nu putem sa stam deoparte, trebuie sa ne apropiem, sa intelegem viata, credinta si trairile sfantului. Si, fireste, sa ne minunam si sa plecam nu cum am venit, ci ca unii care iau aminte.

Este vorba despre sfantul Ignatie, cel care nu vrea cu nici un chip sa evite martiriul. Si o face nu numai ca sa nu piarda binecuvantarea martiriului, ci si pentru ca era cuprins de inspiratia trimisa de la Dumnezeu, de iubirea cea mare pentru Acesta, iubire care nu-l lasa sa vada, nu-i permite sa se gandeasca la nimic altceva. Singurul lucru pe care-l doreste este a se uni cu Mantuitorul, trecand, insa, prin martiriu.

Va rog sa luati aminte la acest aspect: oricat ar crede in iubirea lui Hristos, oricat ar dori sa-L afle pe Hristos, sfantul socoteste ca nu va simti toata iubirea Mantuitorului, nu va fi in deplina comuniune cu El daca nu trece prin martiriu. Desigur, nu-si pune nadejdea in martiriu, ca si cum ar fi un scop in sine, ci nadajduieste in Hristos, in marea taina care se va implini daca trece prin martiriu, daca trupul lui va fi „macinat” de dintii fiarelor, asa cum pietrele de moara macina graul, grau care devine faina si apoi paine.

Ce ne vom face acum? Incotro ne vom indrepta? Vom trece peste aceste lucruri fara sa ne oprim, nesimtitori, fara luare-aminte? Sa nu fie asa!

Persoana sfantului Ignatie, viata, epistolele lui ne pre­gatesc pentru un adevar care nu ne lasa sa inaintam fara sa-l atingem, fara sa ni-l apropiem! Nu doar sa ne minunam de sfant, doar sa-l cinstim sau daca vreti sa se nasca inlauntrul nostru dorinta sa-l urmam. Aceasta nu inseamna mult, adica sa ai admiratie, dorinta. Nu se poate reduce totul doar la atat!

Nu voi deveni al lui Hristos,

daca dintii fiarelor nu ma vor strivi!

Daca-mi ingaduiti sa spun, aici si acum sa-L iubim pe Hristos si urmand Sfantului Ignatie sa nu cugetam sa scapam de martiriu, ci dimpotriva sa-l dorim fara ezitare.

Suntem neputinciosi noi care socotim nefolositoare aceasta suferinta, caci fie citim si ascultam martiriul sfantului ca pe o istorioara, fie ne inspaimantam si dam inapoi, ca si cum am zice: „Sa nu ne fie noua aceasta!” Nefericitii de noi! Cum Il vom gasi pe Hristos? Cum Il vom iubi pe Hristos? Cum ne vom uni cu Hristos?

Vedeti ca sfantul Ignatie nu a ales el felul martiriului sau. Altii l-au ales, au hotarat sa marturiseasca. El a primit martiriul ca din mana lui Dumnezeu. Si are mare grija sfantul sa nu se intample ceva ca sa scape de gura leilor.

Prin urmare, poate sa ne treaca prin minte ca sfantul Ignatie a gindit in sine, chiar si pentru putin: „Macar sa fi fost altceva, aceasta suferinta nu pot s-o primesc!” In nici un caz n-a trecut prin mintea lui un asemenea gand! Nici nu trebuie sa cugetam la asa ceva. El primeste deplin ceea ce i-a randuit Dumnezeu si grija lui acum este sa mearga cat mai repede sa marturiseasca. Deci, cati dintre cei care presupunem ca-L iubim pe Hristos, care dorim sa-L iubim pe Hristos vrem sa ni se intample un asemenea martiriu?

Desigur, faptul ca in acest ceas suntem aici, martu­riseste dorinta ca vrem sa-L iubim pe Hristos. Daca doriti, si faptul ca omul are inlauntrul lui acest suspin, este si acesta o marturie ca Il iubeste, ca Il doreste pe Hristos.

Vedeti ce credinta are sfantul Ignatie? Si nu doar ce credinta are, ci ce fel de calitate are credinta lui! El crede aceasta: „Nu voi deveni al lui Hristos, daca nu ma vor strivi dintii fiarelor, daca nu voi trece prin acest fel de martiriu!”^[2]

Nu voi ezita sa spun: nu maine, nu poimaine, nu mai tarziu, ci acum, in acest moment, sa imbratisam fiecare dintre noi martiriul nostru. Cunoastem, mai mult sau mai putin, ce a randuit Dumnezeu pentru noi in prezent, prin ce martiriu trebuie sa trecem ca sa ajungem la iubire, sa devenim ai Lui, sa ne unim cu El. Noi, insa, intr-un fel sau altul, evitam aceasta. As indrazni sa spun ca foarte putini crestini deschid ochii sufletului si inteleg ce randuieste Dumnezeu pentru ei ca martiriu, putini primesc, imbratiseaza si nu vor sa scape ceea ce le este randuit. Putini sunt acestia. Ceilalti sau nu vad sau nu cauta sa vada, sa afle felul martiriului, felul strivirii lor.

Martiriul inseamna strivire

Va rog, fratilor, nici unul dintre noi sa nu plecam de aici in aceasta seara asa cum am venit. Fie ca sfantul Ignatie sa ne ajute sa privim, sa ne asumam martiriul pe care ni l-a randuit Dumnezeu, prin care trebuie sa trecem fiecare. Mar­tiriu inseamna strivire.

Nu spune intamplator aceste lucruri sfantul Ignatie. Nu simte placere vazandu-se intre dintii fiarelor salbatice, ci vede strivirea ca pe o calitate a martiriului. De altfel, moartea aceasta nu inseamna nimic. Il vor manca fiarele, va muri! Nu acesta este lucrul care are valoare. Strivirea nu este decat un mijloc prin care va deveni painea lui Hristos. Important nu este sa marturisim si sa suferim de dragul patimirii, strivirea nu este un scop in sine.

Nu stiu daca ati vazut vreodata cum se macina graul. Acolo piatra de moara nu „iarta”, nu face concesii, nu se face ca nu vede. Toate boabele vor intra sub piatra si vor fi strivite, zdrobite. Aceasta este realitatea dura.

In ceasul in care se intampla martiriul, in acel ceas biruiesti moartea, te invingi pe tine insuti in partea cea rea si devii al lui Hristos.

Sa luam aminte, caci martiriul fiecaruia dintre noi nu este o gluma, ci o realitate dura. Dar cine indrazneste s-o vada? Cei care accepta martiriul o fac doar pentru ca Mantuitorul si toti ai Lui au marturisit. Primirea martiriului este harisma, te face al lui Hristos, te impartaseste de iubirea, de comuniunea cu Hristos. Inlauntrul martiriului se vadeste si indrazneala, masura credintei fiecaruia. Acesta a fost sfantul Ignatie si acestea sunt faptele lui. In seara aceasta ne va lumina sa ne descoperim martiriul nostru, sa-l imbratisam ca sa ne intalnim cu Hristos, sa simtim iubirea Lui si sa ne mantuim.

(20.12.1995)

Legaturi: