CA ALBINA SAU CA MUSCA? Cuviosul Paisie Aghioritul: “Mi-au spus unii ca se smintesc pentru ca vad multe lucruri strambe in Biserica…”

8-07-2011 Sublinieri

Cel care are gânduri bune pe toate le vede bune

“Mi-au spus unii că se smintesc pentru că văd multe lucruri strâmbe în Biserică. Iar eu le-am spus:

Dacă vei întreba o muscă: «Sunt flori în locul acesta?», ea îţi va spune: «Nu ştiu. Ci ştiu numai că acolo jos, în groapă, sunt cutii de conserve, gunoaie, necuraţii», şi îţi va înşira toate murdăriile pe care a stat. Dar dacă vei întreba o albină: «Ai văzut vreo necurăţie în locul aces­ta?», ea îţi va spune: «Necurăţie? Nu, nu am văzut nicăieri. Aici locul este plin de flori bine mirositoare», şi îţi va enumera o grămadă de flori de grădină şi sălbatice. Vezi, musca ştie numai unde există gunoaie, in timp ce albina ştie că acolo este un crin, mai departe o zambilă…”.

După cum mi-am dat seama, unii oameni seamănă cu albina, iar alţii cu musca. Cei care seamănă cu musca in orice situaţie caută să afle ce rău există şi se preocupă de el; nu văd nicăieri nici un bine. Cei care seamănă cu albina află peste tot orice bine există. Omul stricat gândeşte, pe toate le interpretează de-a stânga şi le vede anapoda. In timp ce acela care are gânduri bune, orice ar vedea, orice îi vei spune, îşi va pune în minte gândul cel bun.

Odată un copil de clasa a şasea a venit la Colibă şi a bătut cu ciocănelul în poartă. Aveam de citit un sac de scrisori, dar mi-am spus să ies să văd ce vrea. “Ce este, voinice?“, îl întreb. “Aceasta este Coliba Părintelui Paisie?” – mă întreabă. “Vreau să-l văd pe Părintele Paisie“. “Aceasta este, dar el nu este aici; s-a dus să cumpere ţigări“, îi spun. “Se vede că s-a dus ca să cumpere pen­tru cineva“, îmi spune el cu gând bun. „Nu, ci pentru el s-a dus să cumpere, îi spun. I s-au terminat şi făcea ca un nebun. Pe mine m-a lăsat aici singur şi nici măcar nu ştiu când se va întoarce. Dacă văd că întârzie, o să plec de aici“. Atunci băiatului i s-au umplut ochii de lacrimi şi iarăşi a spus cu gând bun: “Il obosim pe Părintele“. “Dar ce vrei cu el?“, l-am întrebat din nou. “Vreau să iau numai binecuvântarea lui“, mi-a răspuns. „Ce binecuvântare să iei, copile! Acesta este un înşelat. Nu-i bun de nimic. Eu îl ştiu bine. Nu aştepta degeaba, pentru că atunci când se va întoarce va fi nervos, poate chiar şi beat, căci mai şi bea“. Dar acel copil punea mereu gândul cel bun. “In sfârşit, îi spun, eu voi mai aştepta puţin, ce vrei să-i spun?“. “Am să-i dau o scrisoare, îmi spune, dar voi aştepta să iau şi binecuvântarea lui“. Ati văzut? Orice îi spuneam, el o primea cu gândul cel bun. I-am spus:  “Făcea ca un nebun pentru că nu avea ţigări“, iar sărmanul a suspinat şi a lă­crimat. “Cine ştie, poate s-a dus să cumpere pentru cineva“. Alţii citesc atâtea, iar acela, un copilaş de clasa a şasea, să aibă gânduri atât de bune! Să-i strici gândul şi el să şi-l facă şi mai bun şi să tragă o con­cluzie mai bună. M-am minunat de aceasta! Pentru prima dată am văzut un astfel de lucru!”

(in: Cuviosul Paisie Aghioritul, Nevointa duhovniceasca“, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003)

Legaturi:


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Ce este pacatul?, Cuviosul Paisie Aghioritul, Razboiul nevazut

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

44 Commentarii la “CA ALBINA SAU CA MUSCA? Cuviosul Paisie Aghioritul: “Mi-au spus unii ca se smintesc pentru ca vad multe lucruri strambe in Biserica…”

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Asa e da. Sa ne concentram pe a creste binele.
    Si totusi – si un copil daca nu e mustrat la timp si cu intelepciune – mult rau ii faci – si lui si tie.
    Asa ca e bine sa mai fie unii care sa mai traga de ureche si sa arate cu degetul. Sa mai fie si ei deranjati un pic. Pentru ca daca nu dadeau motive – nu apareau toate discutiile astea.
    Apoi – toti am fost copii.
    Dar copilul ala crescut – pus in aceeasi situatie – nu stiu cit gind bun ar mai avea.
    Dar ca scop – e clar ca asta trebuie sa facem – sa trezim copilul din noi.
    Cine a reusit?

    Cit priveste cocosul si vulturul – cocosul s-a nascut cocos si vulturul vultur.

  2. “Si totusi – si un copil daca nu e mustrat la timp si cu intelepciune – mult rau ii faci – si lui si tie.
    Asa ca e bine sa mai fie unii care sa mai traga de ureche si sa arate cu degetul. Sa mai fie si ei deranjati un pic.” sunt intru totul de acord…Doamne ajuta !

  3. @ Elena:

    Copiii nostri sigur ca trebuie mustrati, asta e o datorie, o obligatie. Cine e copilul la care va refereati insa? Si cine sunt parintii? Hmmm…

    Dar ca scop – e clar ca asta trebuie sa facem – sa trezim copilul din noi.

    Cine a reusit?

    Cine a incercat la modul serios? Cine nu s-a indreptatit?

    Cit priveste cocosul si vulturul – cocosul s-a nascut cocos si vulturul vultur.

    Nu, totusi nu asta era de inteles din alegoria Sf. Siluan. Intotdeauna pildele sunt imperfecte. In acest caz tocmai asta nu trebuia sa intelegem, ca ar fi ceva fatalist, ca suntem fiecare predestinati din nastere sa ramanem la un anumit nivel. Nu, Dumnezeu S-a facut Om pentru noi, ca noi sa nu mai ramanem “cocosi” mandri de nimicnicia noastra, ci sa ne inaltam la El. Daca nu se putea (prin harul Lui DOAR, nu prin puterile noastre), nu ne poruncea… Sa fie mincinos Dumnezeu?

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/06/02/ne-mai-stim-chemarea-adevarata-o-mai-luam-in-serios/

    “Când se micşorează adevăratele dimensiuni ale Dumnezeieştii Descoperiri pentru fiinţa omului, atunci se exclude orice putinţă pentru om de a ajunge la măsura adevăratei pocăinţe. Dacă te socoteşti a fi doar o jalnică fiinţă, uşor îţi vei îngădui şi ierta sieţi o mulţime de fărădelegi de toate felurile; şi prin faptul că se socotesc pe sine mai prejos decât Hristos, oamenii în realitate (să nu vă pară aceasta o exagerare) refuză a-I urma pe Golgotha“ (Parintele Sofronie Saharov)

    “Pe lângă mincinoasa smerenie: „aceasta nu este pentru mine”, pe lângă neîndreptăţita deznădejde născută din trăndăvie şi din iubire de plăceri…

    Drumul de o mie de mila incepe mereu cu primul pas…. Si acela este recunoasterea ca nu suntem nimic si nu putem nimic, ca suntem in iadul cel mai de jos… si ca fara Hristos suntem morti. Mai departe, El va lucra in noi, DACA Il si lasam.

    Insa chemarea noastra este aceeasi pentru toti, si ea nu trebuie micsorata:

    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/06/20/sfantul-iustin-popovici-sfintenia-este-starea-normala-a-sufletului-nostru-sa-te-sfintesti-tu-insuti-mai-intai-si-apoi-sa-sfintesti-pe-altii/
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/06/18/predica-p-s-sebastian-la-duminica-tuturor-sfintilor-sfintenia-este-posibila-si-este-poruncita-si-pentru-mireni-si-pentru-cei-casatoriti/
    http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/06/01/inaltarea-domnului-predica-sfantului-teofan-zavoratul-ce-legatura-are-inaltarea-lui-hristos-la-cer-cu-viata-noastra/

  4. @ Cezarbacau:

    Inca o data: cine sunt parintii si cine copiii? Ce spunea Sf. Ioan Gura de Aur? Ah, ca si un copil poate, din durere (DACA are aceasta durere) si cu dragoste, sa-si traga de maneca parintele, daca acesta chiar o ia foarte tare razna, e altceva… Altfel insa, se cheama ca intoarcem ierarhia pe dos si nu ne mai stim masura si chemarile, responsabilitatile.

  5. Frate, mi-a placut povestioara cu copilasul. Va urmaresc de foarte mult tmp sa va multumesc pentru ceea ce faceti.
    Asa trebui sa fim si noi, ca acel copil, sa credem in sfintenia Biserici si in sfintenia sfintilor nostri, nu sa fie pentru noi motiv de zminteala, de hula la adresa Biserici, caderea unor preoti.
    Daca preoti continua in caderea lor (in sodomie caci de acolo a pronit aceasta tema) noi Avem Datoria sa-i ajutam sa se trezeasca, daca nu va trebui sa-i indepartam din Biserica, fiindca noi toti suntem Biserica, ca nu cumva un mar stricat sa strice tot cosul.
    Sa nu confundam lucrurile.
    Doamne ajuta.

  6. copiii pot fi faptele rele si parintii pot fi discernamantul….ar fi un exemplu

  7. Care e limita smereniei? Pacatul. Pentru ca mai intii de toate trebuie sa-L iubim pe Dumnezeu si apoi aproapele. Un ierarh sa se poatre ca un ierah cu tot ce implica asta ca sa il tratezi ca pe un ierarh. Altfel e doar un cocos cu nume de vultur. Iar un parinte daca nu e parinte cum trebuie – atunci mai bine sa-ti gasesti un parinte adevarat (cum sint parintii duhovnici). Citi nu sintem schiloditi tocmai datorita “iubirii” strimbe a parintilor nostri? Ne-au dat de lucru pentru o viata.

    Da – mai zicea cineva – “Doar Dumnezeu este ce este – tu esti ce poti deveni – oricind”. Asa e. Dar tot asa mai zicea altcineva ca daca nu te-a iubit Dumnezeu dinainte – n-ai cum sa-L iubesti. Sintem nascuti cu limite diferite – tocmai pt ca avem meniri diferite si sintem facuti pentru lucruri diferite. Unii sa fie musca altii sa fie albina altii sa fie vultur altii sa fie cocos. Daca un om are ochi albastri in veci n-o sa i-i faci verzi.
    Asta nu inseamna ca nu e posibil ca fiecare dintre noi sa ajungem cit de sus putem – dar in limitele care ni s-au dat.
    Si la fel – tr sa ne iubim unii pe alti – cocosi sau vulturi sau albine sau muste ce-om fi – macar ca asta implica si mustrarea.

    Sa se poarte ei ca niste parinti cu adevarat iubitori si se vor purta si restul ca niste copii cuminti.
    Cind copilul nu simte dragostea sincera – devine agresiv – si nu e vina lui.

  8. Remarca : cea mai buna mustrare pentru copii e exemplul personal iar nu bataia sau cearta! Asta nu exclude folosirea lor in cazuri marginale.

    Atunci când intri intr-un grajd simti foarte tare mirosul de balega. Dar dupa câteva minute te obisnuiesti cu mirosul si ti se pare ca e totul in regula. Asa si cu pacatul: daca starui prea mult in el – incepe sa nu mai fie asa de mare.

    Daca ne uitam foarte mult intr-o directie vom vedea tot mai multe detalii, iar cu timpul ne vom obisnui (chiar identifica) cu acel lucru. Asa ca cel mai bine sa vedem “floarea” iar nu “balegarul”.

    E tare greu sa incerci sa pastrezi calea de mijloc. E clar (poate) pentru unii ca traim vremuri … interesante, din care scaparea e rugaciunea si schimbarea interioara. In cazul asta poti sa te intrebi la ce bun sa te uiti totusi la raul din jur: oameni (preoti) care …, globalizare, cip-uri, derapaje sexuale, …! Si totusi : “fara sa vezi raul nu poti aprecia binele”. Sau trebuie sa vezi in ce directie sa mergi SI IN PLUS de care directii sa te pazesti. Asa ca trebuie amintit si prezentat “raul” de lânga noi ca sa stim de ce sa ne ferim, … dar atât! Fara a insista asupra lui!

    Exemple sunt multiple in Sfânta Scriptura despre nejudecarea aproapelui, in special al preotilor.

    O vorba spune ca: “daca ma uit la cei rai imi dau seama ce bun sunt, dar daca ma uit la cei buni – vad cât de mult imi lipseste”. Asa ca vad mai multa frumusete daca ma uit la cei buni si frumosi, si incerc sa nu ma uit (insistent) spre cei rai. Pot doar sa ma rog pentru ei sa fie buni, dar pe de alta parte trebuie sa ma rog sa fiu eu ca cei buni spre care ma uit!

    Doamne, ajuta-ne si ne miluieste!

  9. @ Elena:

    Sincer, nu am gasit nicaieri in Evanghelie vreo posibilitate de a ne scuza prin ce (nu) au facut altii pentru ce nu am facut noi. Si nici vreo porunca de a da vina mereu si mereu, a sta cu ochii atintiti, la panda, obsedant deja, pentru a vana pacatele altora, mai-mari sau mai-mici… Ca in felul asta sa ni se para firesc sa ne justificam neputintele. Chiar nu am gasit, dar poate e lipsa noastra. Ma rog, daca deja am facut tot ce tinea de noi si ne-am atins deja “limitele” (exista limite? nici asta nu stiam din Predania Bisericii), atunci, desigur, poate ca avem datoria sa-i luam de guler pe preotii nevrednici. Sa-i cautam atunci, si sa-i luam la rand, sau cum? Poate asa au invatat Sfintii Parinti sau poate ca acum invatatura acelora, reluata pe aceste pagini, s-a invechit? In fine, devine deja obositor…
    Cum credeti. Ne pare rau ca v-am ispitit spre si mai multa indreptatire, cu aceste contraziceri. Nadajduiam altceva, dar asta este. Iertati-ne, va rugam!

    In ce ne priveste, nu cred ca cineva de buna-credinta ne poate reprosa ca nu am atentionat si nu atentionam asupra pericolelor si ratacirilor care ii prind inclusiv pe capii Bisericii sau care se infilitreaza in sanul Bisericii. Doar ca, uneori mai bine, alteori mai putin, am incercat sa o facem cu durere si ca niste fii si madulare ale trupului, iar nu din afara, cu cinism, cu rautate, violenta si satisfactie bolnavicioasa, nu pentru a desfiinta si, mai ales, cu grija de a nu sminti si a nu “ajuta” la dezbinarea Bisericii. Si incercand sa nu uitam ca la Judecata vom fi intrebati de noi insine, iar nu de capii Bisericii. A, si nu ne-am inchipuit vreodata ca pe ei i-am putea schimba cumva noi, ca am avea aceasta putere sau aceasta cadere. Cel mult ne facem datoria de constiinta de a spune lucrurilor pe nume, insa (incercam a o face) in chipul in care ne invata Parintii ca se face acest lucru.

  10. “Care e limita smereniei? Pacatul. Pentru ca mai intii de toate trebuie sa-L iubim pe Dumnezeu si apoi aproapele. Un ierarh sa se poatre ca un ierah cu tot ce implica asta ca sa il tratezi ca pe un ierarh”

    Pacatul e limita pana la care ma supun, adica pana la care sunt dator sa urmez, sa ascult. Dar respectul si cinstirea raman. Si locul meu, tot cel de jos ramane, iar nu cel de sus. Precum arata Sfantul Ioan in predica postata de admini ieri, foarte lamurit. In plus, iubirea noastra nu trebuie sa fie conditionata de nimic. Fiindca nu pentru episcopi sau pentru preoti, nu de dragul lor sau fiindca ne cer ei (ca oameni adica) suntem datori sa implinim ce ne-a poruncit Mantuitorul. Si daca oamenii nu ne sunt ajutor, El insa ne este cu siguranta! Si Maica Domnului, si sfintii! Nu suntem singuri. Dumnezeu ne daruieste harul Sau si cu puterea Lui putem si noi. A avea pretentii de la ierarhi inainte de a avea de la noi insine este ceva ce nu se cuvine. A le vorbi cu obraznicie si superioritate inseamna ca ne situam deasupra lor si inversam rolurile. Iarasi nu se cuvine dar nu numai atat, ci ni se spune ca ni se va masura cu masura cu care ii masuram pe altii. Si daca vrem drepturi de invatatori sau de judecatori, atunci sa nu ni se ceara socoteala pe masura a ce ne-am insusit. Iar la spovedanie si la Judecata nu putem sa ne dezvinovatim prin faptul ca ierarhii sau parintii nostri nu si-au facut datoria. Tot ce am stiut, eram datori sa implinim din toata inima, “ca pentru Dumnezeu, iar nu ca pentru oameni”. Iar pentru ce nu am stiut, nu noi vom da seama. Nu e treaba noastra. Parintele Cleopa avea vorba asta si o spunea tunator, atunci cand venea vreun frate incepator la el sa spuna ca s-a smintit de un altul sau de un intai statator: “NU FA TU, MA! NU FA TU, NU FA TU!”

    Asa sa ne ajute Dumnezeu pe toti!

    Iertati-mi mandria, rogu-va!

  11. Da – cred ca e situatia aia cind doi sau mai multi au aceeasi parere dar par a se contrazice.
    Cred ca te referi la ceva concret din cite inteleg – un caz recent – de care eu nu stiu pentru ca stau departe de media de citiva ani.
    Eu vorbeam in general.
    Si da – ai dreptate in tot ce spui.
    In acelasi timp cred ca si tu esti de acord ca nu e un lucru rau sa aiba si ei prilej de smerenie. Le e de folos.
    Pe de alta parte – intrebarea care se pune e asa: “Noi in locul lor ne-am fi descurcat mai bine?” Cind ti se da toata puterea cind ai acces la bani – nu e usor sa te mentii pe calea cea buna. Asa ca ei poate sint cei mai buni ierarhi posibili in momentul de fata.
    (Vorbesc tot la modul general – nu ma refer la cazuri concrete pe care poate le ai in minte acum. Habar n-am de alea.)

  12. In acelasi timp cred ca si tu esti de acord ca nu e un lucru rau sa aiba si ei prilej de smerenie. Le e de folos.

    Nu, nu sunt. Dumnezeu nu ne-a pus pe noi sa smerim pe altii, in afara de noi. Pe noi, in orice caz, sigur nu ne-a trimis sa facem asta 🙂 Are cine sa-i smereasca si pe cei mari, chiar nu e asta grija mea. In privinta lor, singura mea grija este sa nu invete erezii, sa nu ne lase fara har si fara adevar. Dar nici asta inaintea pacatului meu.

  13. Vulturul simte in toata vremea dorinta de a cobori langa cocos si a-i impartasi acestuia din plinatatea lui si de a-l chema la impreuna zbor.
    Insa de cele mai multe ori, cocosul i-ar taia aripile vulturului ca sa-l vada tarandu-se alaturi de el prin colb.
    Chiar daca sunt cocos si chiar de as ramane asa toata viata, e odihnitor gandul ca acolo sus zboara vulturii.
    Si ce usor e a spune-eu sunt copil, nu e vina mea. Pai daca esti copil, cum de stii sa deosebesti raul? Si cum tu, copil fiind tragi de urechi pe cei mari?

  14. @ Elena

    “Pentru ca mai intii de toate trebuie sa-L iubim pe Dumnezeu si apoi aproapele.”

    Daca pe aproapele pe care il vezi nu-l poti iubi, cum oare il poti iubi pe Dumnezeu, pe Care nu-l vezi. Dumnezeu se descopera tie in masura in care tu il iubesti pe aproapele tau (aici nu e vorba de o iubire ecumenista sau lumeasca ci de una reala,evanghelica).

    Cu masura cu care judecam, vom fi judecati, spune Sf. Scriptura. Si mai spunea un sfant ca omul este de fapt ceea ce ramane din el dupa Judecata de Apoi.

    Pana atunci nu stim cine si cum suntem cu adevarat, ca doar omul nu este cel care se vede in oglina ci cel pe care doar Dumnezeu il stie cu adevarat cine si cum este si asta o sa ne-o arate la Judecata de Apoi, cand fiecare va sta gol in fata tronului judecatii, asteptand sa primeasca osanda sau rasplata in functie de faptele lui( nu ale altora). Asa ca pana atunci, ne dam si noi cu parerea despre cine,ce si cum.

  15. Doamne ajuta,
    Multi dintre noi avem dorinta de a face binele,dar nu avem si vointa pentru a duce acel gand bun pana la capat.Pe drumul impresurat cu oprelisti se risipeste, pentru ca nu ne-am ostenit asa dupa cum ne atentioneaza Sf.Apostol Pavel:”In lupta voastra cu pacatul,nu v-ati impotrivit inca pana la sange.”Adica pana la jertfa.Sau:”Fa ceti cararile drepte pentru picioarele voastre,asa incat cine este schiop,sa nu se abata,ci mai vartos sa se vindece.”
    “Cautati pacea cu totii si sfintenia fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul.”(Epst.catre evreii)
    Dorinta noastra sincera si curata de a fi cu Domnul,este intrerupta de lipsa de putere de a-L urma.De aceea Domnul,ca Un Parinte bun si grijuliu pentru fii,ne mai trimite cate o mana de ajutor prin necazuri ,ca sa ne trezeasca:”Fiul meu,nu dispretui certarea Domnului,nici nu te descuraja,cand esti mustrat de El,Caci pe cine il iubeste Domnul il cearta si biciuieste pe tot fiul pe care il primeste.”
    In gandul bun dus pana la capat (inceput+mijloc si sfarsit),se reflecta plinatatea si desavarsirea Lui Dumnezeu.Este harul Duhului Sfant care vine si pleaca, mai ales de la omul nerecunoscator si lenes(asa cum eu sunt!).Este o lucrare ascetica de cooperare a omului cu Dumnezeu,CARE STA ASCUNS IN PORUNCILE SALE,pe care ni le-a lasat pentru a le lucra si deveni fiii Lui.Aceasta lucrare mai depinde si de firea si temperamentul nostru,dar Sfintii Parinti ne-au aratat culmile la care se poate ridicata, firea si trupul ca purtator al ei,prin NEVOINTA.

    RUGACIUNE,

    Doamne,Dumnezeul meu,ca un bun si de oameni iubitor,multe mile ai facut cu mine,pe care nu ma asteptam sa le vad.Cu ce oare voi rasplati bunatatii Tale,Doamne,Doamne al meu?Multumesc numelui Tau celui mult laudat,multumesc milostivirii Tale cele negraite ce o ai spre mine,multumesc indelungii Tale rabdari celei neasemanate,si Te rog sprijineste-ma si de acum inainte si ma ajuta!Fereste-ma,Stapane al tuturor,ca sa nu mai gresesc inaintea Ta!Ca Tu cunosti alunecarea cea lesnicioasa a firii mele.Tu stii nepriceperea mea,Tu cunosti cele faptuite de mine,cele intru cunostinta si intru necunos tinta,cele de voie si cele fara de voie,cele din noapte si cele di zi,cele cu mintea si cu gandul .De aceea ,ca un Dumnezeu bun si de oameni iubitori,sterge-le,Preabunule Doamne,cu roua milei Tale,cu judecatile care stii! Pentru ca Tu esti lumina si adevarul si viata si Tie slava inaltam:Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.Amin.

  16. Cuvantul a ‘mustra’ cred ca implica o oarecare duritate, asprime. Nu ca asa e cuvantul, dar asa s-a intimparit in sufletele oamenilor. Eu prefer sa ma exprim asa, ‘a atrage atentia cu blandete si intelepciune’, mai ales cand este vorba de un copil, o fiinta foarte firava si dependenta de adulti de care trebuie sa se apropie cand creste mai mare si nu sa fuga ca semn de rebeliune–care desi este gresita, se sprijina totusi pe greselile parintilor si a celorlalti adulti. In orice caz, nu prea am vazut roade bune acolo unde mustrarea a fost amestecata cu asprimea. Poate ca da, dar asta tocmai datorita sufletului bun al celui mustrat, care desi a fost tratat in mod abuziv, s-a plecat totusi mesajului transmis prin acea mustrare. Aici este Harul care lucreaza, si nici cel mustrat, nici cel care mustra nu pot sa spuna ca au avut vre-un merit. Pe de alta parte, acolo unde blandetea si dorinta sincera de a ajuta pe cel aflat in greseala au fost prezente, am vazut nici mai mult nici mai putin decat Minuni!

  17. IoanC@

    “Cuvantul a ‘mustra’ cred ca implica o oarecare duritate, asprime. Nu ca asa e cuvantul, dar asa s-a intimparit in sufletele oamenilor.”
    “Pe de alta parte, acolo unde blandetea si dorinta sincera de a ajuta pe cel aflat in greseala au fost prezente, am vazut nici mai mult nici mai putin decat Minuni!”

    Asa este!

    Exemplu de mustrare cu dragoste:

    Dupa instaurarea regimului comunist la noi in tara si desfiintarea Bisericii Greco-Catolice, unii preoti greco-catolici au trecut la ortodoxie, multi fiind convinsi ca este intoarcerea acasa pe care si-o doreau in suflet inca dinainte, dar au fost si unii cuprinsi de indoiala. Unul dintre ei, dintr-un sat din Ardeal, la o vreme a inceput sa fie chinuit de diavol care ii spunea ca nu a facut lucrul cel bun, ca a incalcat juramantul de credinta fata de Biserica Catolica si papa si ca isi va pierde sufletul pentru ca nu mai este nici o scapare pentru el. Chinuit peste masura s-a schimbat foarte mult, a inceput sa bea si, adesea, era vazut cazut prin santuri in cea mai jalnica stare care se poate imagina, spre indignarea, disperarea si scarba celor mai multi dintre sateni. O singura femeie, mai in varsta, din sat, avea dragoste nefatarnica si suferea cu adevarat pentru el si cu durere in inima si cu lacrimi in ochi, i-a spus intr-o zi:
    – Parinte, eu tin mult la dumneavoastra, ca daca n-as tine as tacea. D’apoi cum credeti ca ne simtim noi oamenii din sat cand va vedem pe dumneavoastra, Parintele nostru, cazut beat prin santuri? Ca noi va iubim, ca sunteti Parintele nostru! Ca ne-ati cununat si ne-ati botezat copiii si ati fost cu noi mereu! Faceti ceva, Parinte!
    Iar preotul si-a venit in fire!

    Dar daca nu avem aceasta dragoste si durere, poate e mai bine sa tacem si sa ne rugam. Dar la aceasta dragoste si simplitate a inimii trebuie sa ajungem.

  18. Dragi fraţi în Domnul, mare bucurie am văzând numărul mare de comentarii și adâncimea și frumuseţea lor. Mulţi ne deschidem sufletul, ne mărturisim credinţa și dăm marturie de prezenţa noastră (și aici), jusificăm, susţinem și întregim munca și jertfa fraţilor noștri admin. Ba unii învăţăm și ne învăţăm curajul marturisirii.Învăţăm să preţuim cuvântul și credinţa celorlalţi, învăţăm “să învăţăm” noi înșine și să învăţăm cu dragoste și smerenie pe fraţii care primesc să înveţe.Și cred ca și Dumnezeu se bucură de noi. Cred că fiecare dintre noi trebuie să dea marturie de Adevărul credinţei sale și în acest spaţiu (al inernetului) pentru a ne deprinde cu adevărata mărturisire care este o mare responsabilitate și totodată și o dovadă a dragostei de Dumnezeu și de semeni. Aveam mărturia sfinţilor aici , învăţătura și credinţa lor și posibilitatea marturisirii credinţei noastre cu cele bune și cele ce trebuie sa devină tot mai desăvârșite. Unii avem mult curaj alţii trebuie să-l inmultească unii avem daruri mai multe din care dăruim și celorlalţi unii inmulţesc talantul lor (și aici). Este o mare îndrazneală din partea mea în acest comentariu și cer iertare fraţilor admin. și tuturor pentru aceasta, dar cred și susţin cele spuse de ei, că trebuie sa ne arătăm credinţa si marturia și în acest spaţiu, să se vadă că și Adevărul ortodox are fii și susţinatori nu doar lumea și minciuna cu tot ce știm, vedem și suportam de la ea și de la tatăl minciunii. Unii știm mult și facem puţin poate, alţi știu puţin și fac mult (și -n bine și-n rău poate fi valabil) unii aparam Adevărul credinţei ortdoxe, altii adevărul credinţei personale, unii ne recunoaștem lipsa sau eroara, alţii o aparam sau o folosim în atac, unii știm pentru noi alţii stim pentru alţii unii ne smerim și vrem să ne smerim alţi vrem să-i smerim pe alţii unii ne vedm vinovaţi altii vedem vinovaţi
    și aș putea continua.Ce vreau sa spun este că din marturia de aici nimeni nu a plecat fără un folos, fără un raspuns ori nu a văzut și nu s-a vazut după măsura sa.Deci socot că trebuie să-l marturisim toţi, cu un cuvânt macar (unde duhul ne indeamna și lipsa o cere) cu smerenie și dragoste, sa sprijinim și sa jusificam jertfa fraţilor admin. și stfel și ortodoxia noastră (și in acest mod) . Vă rog să mă iertaţi.

  19. Un suflet virtuos e-acela
    Ce cu iubire vede-n toate,
    Frumosul, binele, -nu raul,
    Si staruie in bunatate.

    El, si din “rau” culege “bine”
    Si nu dispretuieste nici un om,
    Ci, vede-n toate pronia divina
    Si-i plin de rod, precum un pom.

    Chiar de in cale ar vedea ceva,
    Ce l-ar sminti si l-ar dezamagi,
    El, mai cu ravna ar privi spre Domnul
    Si ingaduitor ar fi.

    Ca nu-i ceva ce se petrece-n lume
    Sa nu cunoasca ochiul veghetor,
    Si-ncredintat fiind de acest lucru,
    Le depaseste mai usor.

    E constient ca-n judecata lui,
    Se poate insela si mult gresi;
    Si mult se teme de cuvantul:
    Ca daca judeci, judecat vei fi!

    Caci el e treaz in orice clipa
    Si ochi-s tinta catre Cel
    Ce il fereste de a osandi
    Si de osanda va scapa si el!

  20. 5. Tot aşa şi voi, fiilor duhovniceşti, supuneţi-vă preoţilor; şi toţi, unii faţă de alţii, îmbrăcaţi-vă întru smerenie, pentru că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har.
    6. Deci, smeriţi-vă sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, ca El să vă înalţe la timpul cuvenit.
    7. Lăsaţi-I Lui toată grija voastră, căci El are grijă de voi.
    8. Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită,
    9. Căruia staţi împotrivă, tari în credinţă, ştiind că aceleaşi suferinţe îndură şi fraţii voştri în lume.

    http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=61&cap=5

  21. Pingback: Război întru Cuvânt » Parintele Sofronie Saharov NE INVATA CUM SA TRAIM IN RELATIE CU SEMENII: “Ce castig judecand pe fratele meu?”, “Respingeti orice duh de curiozitate” » Război întru Cuvânt
  22. Pingback: Război întru Cuvânt » CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL – de 17 ani in vesnicie. SFATURI DUHOVNICESTI despre dragoste, intrajutorare si ispita gandului viclean, cartitor si “judecator” » Război întru Cuvânt
  23. Ingaduiti sa preiau si eu aceasta postare, va rog frumos.

    Va doresc o zi minunata cu spor in toate !

    http://ininimamea.blogspot.com/2011/07/cel-care-are-ganduri-bune-pe-toate-le.html

  24. Pingback: PARINTELE SAVATIE LA SOPHIA despre “desteptaciune”, (i)responsabilitatea cuvintelor, provocarile de pe internet si stricarea dragostei: “SUNTEM IN FAZA DE BUIMACEALA. VOR CA TOTI SA DEVENIM OBRAZNICI SI MANDRI” (video) - Razboi în
  25. Pingback: PS SEBASTIAN: “Suntem obsedati de rau, de diavol si de puterile lui, in loc sa fim obsedati de Dumnezeu si de Inviere! FERITI-VA SA CICALITI OAMENII!” -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate