CALEA DE MIJLOC, CALEA DE AUR A BISERICII SI PERICOLUL SECTARISMULUI – marturia reala a Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granitelor

19-04-2010 Sublinieri

“În epoca noastră plină de incertitudine, îndărătnicie şi violenţă, din prea mult zel unii cad într-o extremă periculoasă, străină de originile Bisericii noastre, după cum am încercat să arăt în raportul meu; la prima bănuială, aceştia sunt gata să vadă în aproapele lor un eretic sau schismatic periculos, trezind sentimente rele faţă de acesta, în loc de dragoste şi bunăvoinţă, căzând în acelaşi timp în mândrie, fără să-şi dea seama, fapt nu mai puţin periculos pentru sufletul omului decât slăbirea în credinţă. Un exemplu trist putem vedea la Geneva, în persoana părintelui destul de vrednic, V. Sakkas, pentru care nici chiar Sinodul Episcopilor nu este suficient de ortodox, supunerea faţă de el nefiind necesară. Aceasta nu mai este ortodoxie, ci sectarism!”

Randurile care urmeaza fac parte dintr-un raport oficial citit la Sinodul al III-lea al ROCOR (“Russian Orthodox Church Outside Russia” = Biserica Ortodoxa Rusa din Diaspora) in anul 1974. In el se face un istoric al atitudinii pe care ROCOR a adoptat-o fata de marile provocari ale modernimului: tendintele reformiste impuse Bisericii Ortodoxe, inclusiv noul calendar, tendintele ecumeniste, precum si obedienta fata de stapanirea politica. In acest istoric se arata ca ROCOR, ca biserica libera atat de stapanirea politica, cat si de tentatiile moderniste, a pastrat comuniunea cu bisericile ortodoxe care au fost afectate de astfel de procese, avand o atitudine plina de intelegere, pastrand, asadar, calea de mijloc prin reprezentantii sai cei mai inalti – de la intai-statatori pana la arhierei sfinti ca Ioan Maximovici.

Astfel, ROCOR nu a declarat niciodata, sub nicio forma, nicio biserica ortodoxa drept schismatica sau eretica pentru adoptarea noului calendar sau pentru ecumenism, ci a pastrat comuniunea spirituala cu Biserica Ortodoxa Universala (oficiala). Relatiile de con-celebrare cu reprezentantii bisericilor oficiale nu au fost intrerupte de catre ROCOR, nu la intentia Sinodului ROCOR si nu datorita calendarului sau ecumenismului, ci de unele biserici oficiale, si aceasta din cauza conditiilor politice de atunci, dupa cum va fi aratat mai jos.

Mai mult decat atat, surpriza este ca pana si in sanul ROCOR au existat comunitati ortodoxe care au tinut calendarul nou. In mod socant pentru cei care il invoca pe Sfantul Ioan Maximovici ca sa isi indreptateasca propriul zelotism si fetişism calendaristic, Sfantul Ioan a păstorit el insusi doua asemenea comunitati: cea olandeza si cea română din Franta, hirotonind chiar un episcop roman nou-calendarist. Cat mai ramane din propaganda stilista ce il invoca pe Sfantul Ioan Maximovici, in dispretul istoriei si al vietii Sfantului, in sprijinul lor? Nimic, asa cum nimic va ramane, prin materialele care vor fi publicate pe viitor, si din minciunile prin care Cuviosul Serafim Rose este revendicat de acesti “apologeti” ai schismei calendaristice.

“MILA VOIESC, IAR NU JERTFA”*

(traducere dupa: http://www.russianorthodoxchurch.ws/english/pages/articles/churchinworld.html )

*Selectii din raportul Arhiepiscopului Antonie al Genevei si al Europei de Vest, “Biserica noastra in lumea moderna”. Raportul a fost citit in Sinodul al III-lea al ROCOR din 1974, si face parte din anexele actelor oficiale ale Sinodului ROCOR din acel an.

Au fost traduse fragmente extinse deoarece, in restul documentului, se ating probleme istorice mai detaliate si cu caracter prea contextual pentru a fi de interes astazi, pentru noi. Oricine il poate parcurge insa integral in original.

Poziţia Bisericii noastre cu privire la tentaţiile modernismului

“Aflându-se în afara graniţelor ţării sale, Mitropolitul Antonie [Hrapovitsky] (v. foto) a ridicat sabia adevărului şi împotriva modernizării Bisericii din URSS – crearea aşa-numitei „biserici vii” şi a aceluiaşi modernism din lumea liberă, exprimat în Congresul din 1923, de care am vorbit deja. Căci reformele propuse şi acceptate au fost aceleaşi, atunci şi acum! Înşelăciunea modernismului nu va birui în totalitate şi numai câteva biserici trec la început la noul calendar, respins de majoritatea.

Respingând in mod hotarat noul calendar pentru Biserica Ortodoxă, Mitropolitul Antonie nu a trecut la extrema opusă, iar sabia sa nu a căzut asupra celor păcătoşi. El revarsă asupra lor focul iubirii şi al îndelungii răbdări. El nu încetează comuniunea în rugăciune cu Bisericile care au adoptat calendarul nou, nu anatemizează pe nimeni, aşa cum s-ar fi putut proceda de la început. Din mărturia întâistătătorului nostru şi din ceea ce am auzit chiar noi de la Mitropolitul Antonie, acesta nu a considerat noul calendar ca fiind o erezie, pentru el a fost o încălcare gravă a disciplinei Bisericii. El acceptă, de exemplu, invitaţia Bisericii române, călătorind în România după ce Biserica ei a trecut la noul calendar.

Congresul din 1923 a lăsat urmări nefaste asupra Bisericii sârbe. Mulţi preoţi văduvi s-au căsătorit a doua oară, încălcând în mod evident canoanele Bisericii. Mitropolitul ortodox Antonie nu a putut lua parte la astfel de fărădelegi. Totuşi, nu a criticat deschis pe nimeni, nu a întrerupt relaţiile cu patriarhul sârb, rămânând în continuare acolo şi sprijinind cu exemplul său personal de evlavie şi credinţă ortodoxă simţirile ortodoxe din Biserica sârbă, unde preoţii văduvi nu se mai căsătoresc pentru a doua oară.

Sabie împotriva păcatului şi milă pentru păcătoşi, iată ce ne-a învăţat binecuvântatul nostru episcop. Pentru că e uşor să-i numim pe fraţii noştri eretici. Pentru oameni este uşor, dar în ochii lui Dumnezeu, ne asumăm responsabilitatea de a anticipa judecata Bisericii, acuzându-ne aproapele de erezie.

Să ne amintim de călugărul care a fost numit hoţ, mincinos şi desfrânat, care a răspuns cu smerenie la toate acuzaţiile ca fiind adevărate. Dar când a fost acuzat de erezie, a negat. Fiind întrebat de ce a acceptat celelalte acuzaţii, iar acum protestează, călugărul a răspuns:

„Deşi sunt desfrânat, mincinos şi hoţ, fac parte din Biserică şi pentru mine există pocăinţă şi mântuire… Dar dacă sunt eretic, atunci sunt în afara Bisericii, fără nădejdea mântuirii…”

Biserica este singura care poate exclude pe cineva din rândurile sale, declarându-l eretic, printr-o adunare legiuită a episcopilor săi. Cine dintre noi îndrăzneşte să anticipeze judecata Bisericii? Orice creştin ortodox poate spune, cu mare prudenţă, că un frate are vederi neortodoxe, săvârşeşte păcate în ceea ce priveşte credinţa, etc. Dar să numesc pe cineva eretic în sensul deplin al cuvântului, doar pentru că aşa că mi s-a părut mie, că aşa cred eu, este cădere în mândrie, suficienţă de neiertat, să îmi încarc sufletul cu mai mult decât păcatul acuzării.

Sub Mitropolitul Anastasie [Gribanovsky], până de curând, ne-am rugat pentru sfinţiţii patriarhi ortodocşi, deşi aceştia erau deja ecumenişti şi respectau noul calendar. În vremea sa, un eveniment cumplit şi nemaipomenit s-a petrecut în lumea ortodoxă: toate Bisericile locale s-au alăturat definitiv Consiliului Mondial al Bisericilor. Mitropolitul Anastasie nu s-a descurajat. În lumea liberă, numai Biserica noastră a respins mişcarea ecumenică. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că, fără cuvinte inutile şi anateme, Biserica rusă liberă a condamnat ferm şi decisiv ecumenismul, ca o mişcare neortodoxă! Ea şi-a ales propria cale în ortodoxie, o cale specială, singura cale. Mitropolitului Anastasie nu i-a fost teamă să rămână singur pe acest drum. Cu toate acestea, bătrânul curajos nu a încetat comuniunea cu nimeni, nu a declarat eretic pe nimeni, nu a aruncat fulgere şi tunete, ci se roagă cu îndelungă răbdare pentru cei care au căzut în păcat.

Două scrisori ale Sinodului Episcopilor Bisericii noastre prezintă interes, scrisori adresate bisericii greceşti pe stil vechi, ale căror copii au fost trimise la vremea respectivă arhiepiscopului grec al Americii şi patriarhului ecumenic.

Prima scrisoare, nr. 3/50/1296 din 27 septembrie 1961:

„Biserica noastră păstrează calendarul vechi şi consideră că introducerea noului calendar este o mare greşeală. Totuşi, tactica sa a fost întotdeauna de a păstra comuniunea spirituală cu Bisericile ortodoxe care au adoptat noul calendar, deoarece acestea sărbătoresc Paştele conform hotărârii primului Consiliu Ecumenic. Biserica noastră nu a declarat niciodată Patriarhia Ecumenică sau Arhiepiscopia Greacă de Nord şi America de Sud ca fiind schismatice şi nu a încetat comuniunea spirituală cu ele”.

Cea de-a doua scrisoare, la exact o săptămână mai târziu, nr. 3/50/1443 din 3 octombrie 1961:

„Biserica noastră păstrează calendarul vechi şi consideră că noul calendar este o greşeală. Totuşi, în conformitate cu politica patriarhului Tikhon de vrednică pomenire, n-am încetat deloc comuniunea spirituală cu Bisericile canonice în care s-a introdus noul calendar”.

Mitropolitul Anastasie adoptă pentru prima dată noul calendar în Biserica noastră pentru cei convertiţi de la alte credinţe.La fel a procedat mai târziu Arhiepiscopul Ioan [Sfantul Ioan Maximovici], cinstit de mulţi ca om al lui Dumnezeu şi luptător pentru credinţă în vremurile noastre, care a primit în Episcopia Europei de Vest un grup de olandezi ortodocşi care, folosind noul calendar, au existat în Biserica noastră timp de 22 de ani – nu este o perioadă scurtă de timp. În acelaşi timp, în Biserica noastră au apărut noi calendarişti – românii. Arhiepiscopul Ioan [Sfantul Ioan Maximovici], nu fără consimţământul Mitropolitului Anastasie, împreună cu un mitropolit român refugiat la Paris, episcopul Visarion a hirotonit un nou calendarist (Teofil). Aceste parohii sunt chiar şi acum supuse direct întâistătătorului nostru care în fiecare an când se află în Europa, slujeşte în biserica română din Paris, în acest an fiind vorba de duminică, 28 iulie (15 iulie pe stil vechi). În plus, s-a pus problema consacrării în episcopie a unui protoierarh român din Paris, noi fiind conştienţi de faptul că românii nu vor renunţa la calendarul nou. Pentru că Biserica română a existat de peste 50 de ani respectând calendarul nou. Două generaţii au trecut fără să ştie de calendarul vechi.

Sub mitropolitul Anastasie, Episcopia Europei de Vest a primit un grup de ortodocşi francezi, condus de protoierarhul E. Kovalevsky – un nou calendarist. Mitropolitul Anastasie însuşi a privit favorabil ridicarea protoierarhulului Kovalevsky în episcopat, chiar şi fără schimbarea calendarului.

Arhiepiscopul Ioan [Sfantul Ioan Maximovici], împreună cu noul calendarist, episcopul Teofil, l-a hirotonit pe Kovalevsky episcop de San Denis. Nu biserica noastră a fost cea care l-a excomunicat pe noul calendarist, episcopul Ioan (numele monahal al protoierarhulului E. Kovalevsky). El singur a părăsit Biserica ce i-a dăruit harul slujbei episcopale, fapt pentru care a fost condamnat şi caterisit. O parte din turma acestui episcop nevrednic a rămas credincioasă Bisericii noastre, existând acum în Episcopia Europei de Vest ca protopopiat separat, condus de Arhimandritul Ambrozie, un francez care de bună voie şi treptat şi-a trecut parohiile la calendarul vechi, fapt care a fost rodul răbdării şi bunăvoinţei noastre.

Mitropolitul Anastasie, respingând mişcarea ecumenică, trimite de bună voie observatori la conferinţa lor pentru a mărturisi adevărul. Fără a reflecta asupra problemei, el a trimis observatori din Biserica noastră la Conciliul Vatican. Astfel, cu demnitate, a luat parte la viaţa catolicilor şi protestanţilor, fără teamă, însă fără să amestece vreodată adevărul cu minciuna, fără a se situa la nivel de egalitate cu eterodocşii. A încercat să presare seminţe de adevăr în această mişcare. Deşi ecumenismul din timpul său a presupus deja o participare masivă din lumea ortodoxă, mitropolitul nu a luat nicio măsură decisivă împotriva acestui fapt.

Acest lucru a fost realizat în 1971 de Consiliul Episcopilor cu Mitropolitul Filaret, care a declarat ecumenismul o învăţătură eretică din punct de vedere al Bisericii Ortodoxe. Dar Consiliul nu i-a considerat eretici pe reprezentanţii tuturor Bisericilor locale care au aderat la Consiliul Ecumenic. Mitropolitul Filaret a trimis episcopilor din Biserica lui Hristos două epistole triste, în care acesta subliniază pericolul infiltrării ideilor ecumenice în gândirea ortodoxă, prezentând ideile şi expresiile greşite ale patriarhului Athenagoras, fără a numi pe cineva eretic! „Sfinţia voastră” este modul în care se adresează Patriarhului Constantinopolului.

[…] In timpul nostru de teribilă prigonire a Bisericii si de neprevăzute circumstanţe ale vieţii bisericeşti, este foarte greu sa numeşti pe cineva 100% schismatic, mai ales pe cei din clerul si laicatul de jos. Pentru că, chiar si existenţa independentă a Bisericii Ruse nu a fost prevazută de canoane. Este justificata doar de doua lucruri: prigoana fara precedent a Bisericii din Rusia si natura temporara a existentei noastre. Daca regimul ateist se sfareste, daca prigonirile credinciosilor din tara-mama inceteaza, daca libertatea religioasa este restaurata, atunci Biserica Rusa [ROCOR] va inceta sa existe, unindu-se cu Biserica Mama.

Atitudinea bisericilor locale fata de biserica noastra dupa ultimul razboi mondial

Pana la sfarsitul ultimului razboi mondial, am slujit cu reprezentantii tuturor bisericilor locale din lumea libera, chiar si cu cele care s-au mutat pe noul calendar sau care s-au “jucat” cu ecumenismul.

Schimbarea de atitudine a acestor biserici fata de noi a inceput dupa razboi, cand slabul Patriarh Alexey a fost trimis de guvernul sovietic sa viziteze patriarhii si sefii bisericilor locale. Batranul, captivul ateistilor, a amagit fratii sai, convingandu-i ca totul s-a schimbat in bine in Rusia, ca mii de credinciosi umplu bisericile, etc. Reprezentantii oficiali ai bisericilor ortodoxe nu au rezistat in fata acestei marturii false a batranului patriarh. L-au recunoscut pe Alexey drept Patriarh legitim si legal al Intregii Rusii. El, in schimb, le-a cerut sa intrerupa comuniunea de rugaciune cu biserica noastra [ROCOR] ca fiind una schismatica pentru ca nu recunoaste patriarhul [Rusiei]. Nu este clar cat de mult au fost de acord cu acest lucru. Stim doar ca nu s-a intrerupt imediat comuniunea. Astfel ca reprezentantul Patriarhiei Constantinopolului, mitr. Emilian, a slujit Liturghia impreuna cu mine in biserica din Geneva chiar dupa vizita Patriarhului Alexey. Acest lucru era pe deplin acceptabil pentru noi si greci.

Nu Mitr. Anastasie a fost nemultumit de comuniune, nu arhiepiscopul Ioan [Maximovici], episcop peste Europa de Vest, ci Patriarhul Moscovei, care a trimis o scrisoare dura Patriarhului Athenagoras, cerandu-i sa inceteze slujirea, de catre clericii Patriarhiei Constantinopolului, cu clerul nostru. Numai dupa acest lucru, repet, nu din decizia Bisericii noastre, ci prin ukazul [actul oficial] Patriarhului Athenagoras au fost grecii opriti sa slujeasca cu noi. Aproximativ din acel timp, de fapt, slujirea noastra cu reprezentantii oficiali ai bisericilor locale s-a incheiat. Pentru ca toate aceste biserici, fara exceptie, de la Conferinta de la Rhodos, au inceput sa coopereze cu Patriarhia Moscovei si Sinodul sau, recunoscandu-l oficial, dar nu prin constiinta, drept intai-statator al Bisericii Ruse.

Nu au am cautat si nu cautam slujire cu reprezentantii sai oficiali. Aceasta despartire reflecta si atitudinea noastra catre ei. Dar comuniunea noastra de rugaciune cu Bisericile Ortodoxe nu a fost intrerupta in intregime. In primul rand, nu exista niciun document acceptat de toate bisericile care sa ne excomunice din unitatea universala! Cand mitr. de Leningrad, Nicodim, a cerut acest document de la reprezentantii bisericilor autocefale la o conferinta pan-ortodoxa de la Geneva, nu l-a obtinut. Cererea lui a fost intampinata cu tacere si ignorata de reprezentantii oficiali ai bisericilor, ceea ce da marturie ca printre ei avem si prieteni, nu numai dusmani. Drept rezultat, dorintele ateistilor nu au fost implinite. Pentru ca majoritatea reprezentantilor bisericilor, atat oficiali (care au tacut “de teama iudeilor”) cat si ne-oficiali, care simpatizeaza cu biserica noastra, au inteles ca episcopii liberi, episcopi in sens propriu, suntem noi!

Atitudinea bisericii noastre fata de reprezentantii bisericilor locale

Cred, simt, marturisesc ca trebuie sa ne bucuram de exprimarea, in lumea ortodoxa, a bunavointei fata de biserica noastra. Trebuie sa intelegem ca multi copii ai bisericilor locale isi pun sperantele si increderea in biserica noastra. Suntem obligati sa ramanem in contact cu ei si sa ne bucuram de ocazia de a avea comuniune de rugaciune cu ei, atat de rara astazi.

Pentru ca unitatea Bisericii nu este o vorba goala, cuvinte inutile, este chiar esenta si fundamentul ei. Urmand exemplul intai-statatorilor nostri, trebuie sa pastram cu grija firele care ne mai leaga de lumea ortodoxa.

Nu trebuie să ne izolăm în niciun fel, văzând în jurul nostru – de multe ori doar în imaginaţie – eretici şi schismatici. Izolându-ne treptat, vom cădea în extrema pe care mitropoliţii noştri au evitat-o cu înţelepciune, vom respinge calea de mijloc, împărătească pe care Biserica noastră a călătorit până acum, ne vom regăsi într-o ramură bisericească goală şi nu în Biserică, mărturisind Adevărul liber şi fără frică!

Izolându-ne, vom apuca pe calea sectarismului, temându-ne de toate, în strânsoarea paranoiei, ne vom pierde ultimii prieteni din lumea ortodoxă! Dar, pentru a intra pe o astfel de cale, trebuie mai întâi să respingem trecutul Bisericii noastre şi să îl condamnăm.

Prin mila lui Dumnezeu, suntem departe de astfel de ispită, [dar] simţim totuşi asemenea atitudini în mijlocul nostru. Prudenţa este o virtute creştină de bază. Deoarece în fiecare Biserică locală, cu excepţia reprezentanţilor săi oficiali, care sunt adesea legaţi şi dependenţi de circumstanţe cotidiene şi politice complicate, există însuşi TRUPUL BISERICII – preoţi evlavioşi şi laici cu frica lui Dumnezeu, cei care, de exemplu, au salvat Biserica din Constantinopol când reprezentanţii săi oficiali au semnat unirea florentină cu Roma. Câte multe alte astfel de forţe vii există în fiecare Biserică locală, slavă Domnului, copiii ei credincioşi, şi cât de trist ar fi pentru noi să nu vedem şi să nu simţim aceste forţe, să fim gata să încetăm comuniunea în rugăciune cu ele, unitatea în Hristos, pentru păcatele actualilor săi reprezentanţi oficiali, posibil nevrednici.

În Biserica Sârbă, strajă permanentă a forţelor ortodoxe este în acest moment Arhimandritul ortodox Iustin (Popovici), renumit în întreaga lume ortodoxă. El a ridicat vocea cu mult timp în urmă împotriva ispitei ecumenismului, denunţând această mişcare în cartea sa recent publicată, „Biserica Ortodoxă şi ecumenismul”. El i-a acuzat chiar şi pe episcopii sârbi care erau slabi în apărarea Ortodoxiei. Iar atunci când Patriarhul Gherman al Serbiei a devenit unul din reprezentanţii Consiliului Ecumenic, ce a făcut acest apărător al ortodoxiei? La fel ca Mitropoliţii noştri Antonie şi Anastasie, pe care i-a cinstit, nu a încetat comuniunea în rugăciune cu patriarhul său, nu a numit pe nimeni eretic sau schismatic, a continuat să se supună ierarhiei Bisericii sale şi l-a pomenit pe patriarh la fiecare slujbă. De ce? Ar fi putut crea o schismă în Biserica sârbă. Arhimandritul Iustin a educat o întreagă generaţie de călugări credincioşi, învăţaţi, care îl urmează fără discuţie, pe care o parte din turmă l-ar fi urmat. Dar părintele Iustin nu face acest lucru, deoarece pentru el „unitatea Bisericii” nu reprezintă nişte cuvinte fără temei, înţelegând schisma în Biserică este un păcat mai mare decât îndoiala şi îndărătnicia în credinţa episcopilor Bisericii. Nu avem episcopi fără păcat, dar cei nesiguri, nestatornici, slabi duhovniceste încă fac parte din Biserică, pentru că Hristos nu a venit să-i vindece pe cei sănătoşi, ci pe cei bolnavi, motiv pentru care a răbdat până la sfârşit prezenţa lui Iuda printre apostoli, iar la Cina cea de Taină nu a încetat comuniunea în rugăciune cu el, împărtăşindu-l pe cel nevrednic.

În epoca noastră plină de incertitudine, îndărătnicie şi violenţă, din prea mult zel unii cad într-o extremă periculoasă, străină de originile Bisericii noastre, după cum am încercat să arăt în raportul meu; la prima bănuială, aceştia sunt gata să vadă în aproapele lor un eretic sau schismatic periculos, trezind sentimente rele faţă de acesta, în loc de dragoste şi bunăvoinţă, căzând în acelaşi timp în mândrie, fără să-şi dea seama, fapt nu mai puţin periculos pentru sufletul omului decât slăbirea în credinţă. Un exemplu trist putem vedea la Geneva, în persoana părintelui destul de vrednic, V. Sakkas, pentru care nici chiar Sinodul Episcopilor nu este suficient de ortodox, supunerea faţă de el nefiind necesară. Aceasta nu mai este ortodoxie, ci sectarism!

Ce este important pentru noi: Biserica în sine şi forţele vii din ea sau reprezentanţii oficiali vremelnici, poate chiar nevrednici? De dragul lor trebuie să ne smulgem din Biserica lui Hristos, în care majoritatea gândeşte la fel ca noi, unde, în ciuda nevredniciei noastre, suflă Duhul Sfânt? Dar pe cine pedepsim noi astfel? Doar pe noi înşine!”

Cititi si:


Categorii

Biserica la ceas de cumpana, Marturisirea Bisericii, Mitropolitul Antonie Hrapovitsky, Mitropolitul Filaret, Razboiul nevazut, ROCOR, Sfantul Ioan Maximovici, Sfantul Iustin Popovici

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

58 Commentarii la “CALEA DE MIJLOC, CALEA DE AUR A BISERICII SI PERICOLUL SECTARISMULUI – marturia reala a Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granitelor

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Mi-a crescut inima cat o paine cand am citit articolul acesta, pentru ca aduce multa lumina.
    Deci Sf. Ioan Maximovici accepta gruparile de pe noul calendar, P. Serafim Rose NU ESTE AUTORUL articolului din Orthodox Word ref. “Adevarata Biserica Ortodoxa din Romania e BOSV”…etc…etc…etc…iata, cum treptat, pe principiul dominoului, se prabusesc argumentele celor ce s-au folosit de numele acestor parinti in argumentatia lor…neascultatoare. Cine este iubitor de adevar, intelege…Am nadejde.
    Sa ne dea Dumnezeu iubire de Adevar si bucurie sfanta, pentru rugaciunile acestor parinti.
    Hristos a Inviat!

  2. Ma bucur de traducerea acestui articol care sper sa inchida gura pt totdeauna celor care mai incerca – prin armele Satanei – sa distruga si ce a mai ramas bun din biserica si au ajuns sa se propovaduiasca pe ei in locul Domnului Hristos! Am mai scris pe acest blog ca ROCOR-ul din diaspora (care acum apartin de patriarhul Kyril si pe cale il pomenesc ca primul intre ierarhi) a fost si este in comuniune cu Biserica Romaneasca din diaspora ce tine calendarul nou! si relatiile au fost si sunt fratesti.
    In legatura cu implicarea pr Iustin (fara voia sfintiei sale) in acest proces meschin de unii care i se pretind ucenici (le aduc aminte cuvintele Mantuitorului Hristos…”Nu tot cel ce imi zice mie Doamne, Doamne va intra in imparatia Mea…ci cel ce face voia Tatalui Meu) se aplica si lor: “ucenic inseamna a-i urma pr. Iustin in sfintenie!”
    Sa ne mai amintim cum a patimit chiar Sf Ioan Maximovitch inaite de moarte cand i s-a inscenat acel proces odios si meschin tot de reprezentantii Satanei (ca si acum si atunci unii din ei se pretindeau ucenicii sfantului). Aceasi atrategie o foloseste si acum satana sa compromita mamoria dreptilor, insa Adevarul intotdeauna va birui, ca in el este insusi Hristos. Dumnezeule milostiv fi noua pacatosii.

  3. Sa-mi fie cu iertare dar cu ora de vara/iarna cum ramane? Inca nu s-a ivit nici o polemica? Schimbam calendare si ore si tot nu ne trezim. In loc sa fim uniti in Hristos prin Sfanta Biserica cautam paiul in ochiul fratelui pentru ca nu putem vedea barna din proprii nostri ochi. Vai mie pacatosului!
    HRISTOS A INVIAT!

  4. Buna cale ati ales. Informarea si nu polemica.
    Doamne ajuta!

  5. Hristos a inviat!
    Felicitari pentru truda publicarii acestui material atat de linistitor si de echilibrat, in duhul adevaratei Ortodoxii!
    Sa luam aminte!

  6. Dreptatea noastră, când nu duce
    Prin pocinţa către cruce,
    În dragoste şi în răbdare,
    E rece şi necruţătoare.

    Ea, trece-n grabă prin iubire,
    Călcând peste miostivire,
    Cu legea drept justificare,
    Prin litera-i necruţătoare.

    Poruncile ne cer iubire,
    Răbdare şi milostivire
    Şi-o viaţă fără de păcate
    Spre-a face noi, în noi dreptate.

    Când înlăuntru am ajuns
    Curaţi, cum ne-a cerut Iisus,
    Străini de ură şi păcate,
    Şi suntem pildă de dreptate,

    Când pacea şi milostivirea
    Au câştigat, -pe veci- iubirea,
    Poate’om vorbi şi noi de Har,
    -De e, sau nu e – la altar.

    Când lacrimile vin şuvoi,
    Văzând poporul în nevoi,
    Şi ţara-n crunta-i sărăcie
    Şi fără dor de veşnicie,

    Când falsul şi făţărnicia
    Încearcă crunt ortodoxia
    Şi când politicul’n ascuns
    Intră şi-n slujba în Iisus,

    Vom sfâşia, – pentru-o dreptate-
    Ce-aduce ură şi păcate ?
    Şi-i slujim oare lui Iisus
    Sau vicleniei din apus ?

    Dreptatea n’aduce iubire
    Iertare şi milostivire
    Şi nu prin ea câştigăm Harul
    Că nu ea ne-a adus altarul.

    Dreptatea cea ncruţătoare
    Nu ne va duce la iertare,
    La cruce cu duhul supus
    Aşa cum a făcut Iisus.

    Dreptatea folosită rău
    Condamnă şi pe Dumnezeu
    Căci pentru ea –fără iubire-
    Iisus răbdat-a răstignire.

    Iisus ne cere să iubim,
    -În Adevăr- şi să zidim,
    Curaţi şi prin milostivire,
    Ortodoxia în iubire.

  7. Hristos a inviat!

    Ati ales cea mai inteleapta cale – de a aduce la lumina fapte si marturii despre acest subiect care a starnit atata tulburare, mahnire si unora (vezi cei de la apologeticum) le-a intunecat mintea si inima si au ajuns sa faca afirmatii de care mai tarziu se vor rusina. Trebuie multa rugaciune si dragoste si pentru toti acei care ratacesc si incearca sa aduca zazania si tulburarea si a lor si a noastra. Sunt vremuri din ce in ce mai dificile. Maine putem cadea noi. Sau chiar azi.Iar numele parintelui Justin ori de cate ori a fost folosit pe acest blog a fost folosit cu dragoste, smerenie si spre indreptarea celor care isi zic “ucenicii” batranului si spre intelegerea multora dintre lucrurile si faptele tulbure ce se petrec azi in lume si societate.
    Nu e simplu ca cineva dintre noi toti ce ne zicem crestini ortodocsi, sa stea zi de zi, ceas de ceas si sa prezinte faptele acestei lumi pe un blog ortodox, sa incerce nu cu cuvintele lor ci prin invatatura Sfintilor Parinti si ai tuturor marturisitorilor ortodoxiei, sa ne faca pe noi toti sa reusim sa ne mentinem cat de cat verticali si sa nu ne pierdem in itele vrajmasului.
    Depun marturie alaturi de familia mea, ca de 3 ani urmarim zi de zi tot ce s-a publicat pe acest blog, fara sa ne intereseze cine sunt cei din spatele acestui blog ortodox si voua celor de la Razboi va multumim pentru ravna si acrivia voastra. HRISTOS A INVIAT!

  8. Trebuie sa ne rugam pentru stilisti si cei care sunt atrasi de astfel de curse grele. Am observat de catva timp felul in care se comporta stilistii pe net si rare ori sunt lipsiti de fanatism. Practic daca ei nu ataca pe cineva sau ceva, nu pot fi “linistiti”. Sunt blocati intr-un razboi fara sfarsit si cu un scop strain de duhul ortodoxiei. Traiesc cu iluzia ca apara Biserica lui Hristos, dar nu fac decat sa tulbure in stanga si dreapta fara mila. Singura lor scapare este sa se intoarca la Biserica Mama, alfel nu se vor putea opri niciodata din “misiunea” in care au fost angrenati. Dumnezeu sa ne ajute pe toti!

  9. Iar celor de la apologeticum daca ei cred ca pot folosi Psaltirea pentru a se ruga pentru raul cuiva….e clar ca devierea este atat de mare si vrajmasul le-a intunecat mintea in asa hal, incat ai crede ca tot acest comportament este egal cu cel al jidanilor ce nu uita si nu vor sa uite ura ce ii ghideaza in viata de zi cu zi. Cei de la apologeticum , sau cel care scrie ce scrie si da frau la tot raul ce ii statea ascuns undeva in adancul sufletului, mai bine ar sta nitel pe loc si s-ar ruga pentru ei intai si apoi vor intelege. Sunt multi cei care cred ca Psaltirea poate fi deschisa doar cand trebuie sa “rogi” pentru raul altuia….E O NEBUNIE… dar este o realitate…

  10. Hristos a Inviat! iata o scriere in cel mai autentic duh ortodox! am obosit tot spunand in stanga si in dreapta ca zelotismul, fanatismul(chitibusareala asta) sau mai bine zis fariseismul, nu aduc nimic bun. canoanele nu sunt tunuri impotriva aproapelui nostru. sa ne aducem aminte de rigoristii farisei care ajunsesera sa stabileasca si sa impuna pana si numarul de pasi pe care ai voie sa-l faci in ziua de sabat(pentru cei curiosi cifra era de 2000 de pasi)!!! asemenea atitudini scarbesc si departeaza de Biserica si pe cei aflati la inceputul drumului si pe cei care ar vrea sa se apropie. nu mai scriu mai mult, articolul este lamuritor. felicitari sincere.

  11. Sa fiti binecuvantati si Domnul sa va fereasca de intristare , am vazut cloaca de pe apologeticum cum isi varsa veninu .

  12. HRISTOS A INVIAT!
    Parintele nostru Cleopa Ilie,ne spune prin “INDRUMARILE DUHOVNICESTI PENTRU
    VREMELNICIE SI VESNICIE”:”Cei ce s-au rupt de Biserica si au trecut la o alta,oarecare, n-au mantuire in vecii vecilor,macar de-ar face orice fapta buna.Pentru ca Apostolul Iacob a spus”Credinta este moarta fara fapte si faptele fara DREAPTA CREDINTA(ORTO-DOXA)sunt moarte!”
    Sfantul Efrem Sirul zice:”Cand mintea a parasit scopul blagocestiei – adica al dreptei credinte -,toate faptele bune nu mai folosesc”.Si fachirii cei din India si bonzii si yoginii postesc si se roaga,DAR PENTRU CINE?…
    Sa vina sectarii la Biserica din Ierusalim,SA VADA SFANTA LUMINA DIN CER,CAND VINE.
    Numai prin Biserica se poate face iertarea pacatelor,numai Biserica are putere,prin preotii si arhiereii sai,sa lege si sa dezlege pacatele lumii.Nu va inselati de nebunii aceia,care invata ca ei pot ierta pacatele afara de preot si episcop.Fara preot nu este mantuire…fara harul preotiei si al arhierie,nu este Biserica,ca
    zice Sfantul Ciprian:”Fara arhierei Biserica nu este Biserica si fara preot, crestinul nu se poate numi crestin.”
    Bagati de seama!Vai si amar de cei care s-au despartit de Biserica lui Hristos.
    Nu exista o mie de Biserici.Una este: BISERICA SOBORNICEASCA ORTODOXA IN INTREAGA LUME!Cei ce s-au despartit de Biserica nu au mantuire.
    BISERICA ESTE STALP SI INTARIRE A ADEVARULUI!BISERICA ESTE TRUPUL LUI HRISTOS,cum zice marele Apostol Pavel, al carui cap este in ceruri.
    Nu cumva socotind noi ca iubim pe aproapele,sa ne lasam calcati de cei straini de dreapta credinta in Hristos,care voiesc a ne departa pe noi de la Ortodoxie(comoara nepretuita, primita de noi, vesnica mostenire, direct de la Hristos prin Apostolii Sai)si a ne impune credinta stramba si eretica.Iar daca voiesc a ne ataca CREDINTA NOASTRA CEA SFANTA sau SFANTA TRADITIE A BISERICII ORTODOXE, ATUNCI TREBUIE SA O APARAM CU TOATA PUTEREA NOASTRA PANA LA MOARTE,dupa cum zice Sfantul Nicodim Aghioritul in Razboiul nevazut.
    Se cade,asadar,oricarui preot ortodox si oricarui crestin al Bisericii noastre dreptmaritoare,sa fie un bun ostas al lui Hristos cu toata evlavia si cu manie
    barbateasca si tare sa apere,prin cuvant si prin scris,adevarul dreptei noastre credinte.Nu se cuvine a fi bland acolo unde nu se cuvine a te purta cu blandete.
    Acest lucru ne invata si Sfantul Pimen cel Mare,zicand:”SE CADE NOUA A RABDA TOATE,MACAR DE NE-AR SCOATE CINEVA SI OCHII,SAU NE-AR TAIA MANA NOASTRA CEA DREAPTA,IAR DACA CINEVA VOIESTE A NE DEPARTA SI DESPARTI PE NOI DE DUMNEZEU,ATUNCI SA NE MANIEM”(Pateric,Cuvantul 118).
    Sectarii sunt inainte-mergatorii lui Antihrist,ca stramba Dreapata Credinta.”

    Sa ne intareasca Dumnezeu in Sfanta Credinta spre apararea si marturisirea ei,
    totdeauna. SA FIM LUMINA!
    Asa sa ne ajute Dumnezeu!Amin!

  13. Era BOR in comuniune cu IPS Visarion Puiu , care l-a hirotonit pe PS Teofil Ionescu ? Sau il caterisise pe acesta in 1950 ?
    1954 (12/26 Decembrie) -cu binecuvântarea Mitropolitului Anastasie, întâi-stătătorul Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse din Străinătate cu reşedinţa la New –York şi în baza temeiului Nr.3/503/1634, din 29 Octombrie/11 Noiembrie 1954), este hirotonit episcop cu titlul Severineanul (analog cu localitatea Sèvres din apropierea Parisului), de către mitropolitul Visarion Puiu, împreună cu alţi doi arhierei – Ioan Arhiepiscopul de Bruxell şi Europa de Vest şi Natanail, Episcopul rus din Paris (toţi trei membri în Sinodul Ortodox Rus ( !!! ) amintit mai sus)- în biserica rusă Sfântul Nicolae din Versailles.
    Pai daca faceau parte din sinodul rus , cum puteti spune ca tineau calendarul pe nou ???
    http://www.ortodoxia.de/html/body_arhiepiscopul_roman_teofil_ion.html

  14. @tutenes:

    Va doare adevarul, nu? Deodata ati devenit foarte interesati de cine l-a hirotonit pe Teofil Ionescu, desi nu asta era important si nu asta a fost informatia, ci faptul ca Sfantul Ioan Maximovici a avut doua comunitati de stil nou sub conducerea sa arhiereasca. De unde reiese limpede ca el nu socotea noul calendar drept o problema esentiala, care sa te lipseasca de har. Iar asta nu am spus-o noi, ci un arhiereu ROCOR, intr-o sedinta oficiala (una din putinele) a Sinodului ROCOR. Ce nu intelegeti? Textul face parte din ANEXELE OFICIALE ale Sinodului III ROCOR. Deci, nu noi spunem asta, ci noi doar am aratat un fapt istoric: Sfantul Ioan Maximovici era in comuniune cu ortodocsi pe stil nou si chiar a pastorit astfel de comunitati, DECI ROCOR insusi a avut comunitati de stil nou in jurisdictia sa.
    E adevarat insa ca pentru primirea acestui FAPT ISTORIC de netagaduit trebuie mai mult decat cunoasterea limbii romane, trebuie dorinta de a cunoaste adevarul istoric si de a nu denatura marturia vietii unui Sfant ca Ioan Maximovici.

    Cat priveste amanuntele istorice legate de Visarion Puiu, acestea sunt explicabile, ca si multe altele, de existenta regimului comunist si prigoana sa. Iarasi, nicio legatura cu problema calendarului si cu faptul ca Sf. Ioan avea comuniune cu cei de pe stil nou.
    Dar, ca sa nu fie motive de carteli, iata si alte dovezi istorice:

    1. Despre Visarion Puiu, Teofil Ionescu, noul calendar si ROCOR:
    http://rocorstudies.org/?sid=135&aid=10861&idpage=lives_of_bishops

    The Diocese followed the new calendar, as had the Romanian Church since 1925; this was allowed to continue by the Church Abroad for pastoral reasons. In 1954, the aged Metropolitan Visarion chose Archimandrite Teofil as his successor, and he was consecrated to the episcopate by Metropolitan Visarion, Saint Archbishop

    2. din cartea Viata si opera parintelui Serafim Rose, p. 207:

    Sfantul Ioan Maximovici… asa cum scria Eugene [Par. Serafim Rose, n.n.] ”se afla intru totul deasupra oricaror tabere”, si deci nu putea fi socotit ca aderand la pozitia izolationista, pe care multi o doreau s-o vada predominand in Biserica din Afara Granitelor. Se stia, de pilda, ca slujeste impreuna cu clericii din Patriarhia Moscovei, din Biserica Evloghita [Evloghie – episcop rus ce a trecut sub Patriarhia Ecumenica – n.n.] si cu cei din Bisericile Ortodoxe nou-calendariste, lucru socotit de multi ca un tabu. Se stie ca in 1945, pe cnd slujea ca episcop al Shanghaiului, il pomenea la slujbe pe noul alesul Patriarh al Moscovei, Alexei I…

    Daca problema calendarului ar fi fost atat de decisiva, daca ar fi atras anateme, asa cum spun unii rataciti la minte, DE CE UN SFANT CA IOAN MAXIMOVICI AR FI FOST IN COMUNIUNE CU ERETICI SI ANATEMIZATI? Dar, asa cum am aratat mai sus, nu numai ca a fost in comuniune, dar a si hirotonit un episcop pe noul calendar.

  15. Si acum sa continuam lectia de istorie:

    Deci, unul din intaistatatorii ROCOR afirma ca, desi noul calendar e o eroare, totusi ei nu considerau bisericile de pe nou drept schismatice. Scrisoarea se afla tradusa in romaneste si mai sus, dar, de dragul exacitatii, o reproducem si aici:

    Metropolitan Anastasii followed the policies of Metropolitan Anthony regarding the issue of church calendar. Specifically, he wisely allowed those communities that were accepted into ROCOR to preserve their use of the so-called new style calendar. In a letter dated 27 September 1961 from the Synod of Bishops to the True Orthodox Church of Greece, a copy of which was sent to Archbishop Iakovos, it stated:

    Our Church remains loyal to the use of the old calendar and considers the introduction of the new calendar to be an error. Nonetheless, its tactic was always to preserve spiritual unity with Orthodox Churches, even those who have adopted the new calendar, but only to the degree to which they celebrate Pascha in compliance with the decision of the First Ecumenical Council. Our Church has never labeled the Ecumenical Patriarchate or the Greek Archdiocese of North and South America as schismatic, and never abrogated spiritual union with them.[34]

    E drept ca lucrurile au luat o turnura radicala, ulterior, contrar directiei intai-statatorilor ROCOR si a Sf. Ioan Maximovici. Si unul din cauzele acestor turnuri radicale se chema… Parintele Panteleimon! Ati auzit de el? Da, este exact vrajmasul par. Serafim Rose, cel care a generat monstrul zelotist din ROCOR, facatorul de schisma (HOCHNA se numeste haznaua lui ce tine loc de …biserica…). O figura dintre cele mai triste si mai controversate din galeria de figuri bisericesti ale sec. XX!
    Dar, chiar si atunci, ROCOR a refuzat sa se pronunte asupra harului detinut de bisericile de pe noul calendar:

    Archimandrite Panteleimon, the elder of the Holy Transfiguration Monastery in Boston, who adopted within ROCOR the mentor’s role to those who had come over to the Orthodox faith, declared in his report to the Third Pan-Diaspora Council that the mission of ROCOR is to become a sort of unifying jurisdiction for true Orthodoxy.[43] Following the Third Pan-Diaspora Council, the Council of Bishops made a decision that ROCOR considered the adoption of the new calendar style to be an error that eventually led to schism, and therefore, members of ROCOR would decline to serve with all new calendar Churches, without making any determinations about whether or not they were considered to possess grace.[44]

    Si, surpriza, contactele cu nou calendaristii continua:

    At the same time contacts continued with New Calendarists. The abbot of the Monastery of St. Cyprian and Justina in Greece, Archimandrite Cyprian, in his letter of 17 June of 1975, complained that Father Kallistos Ware, a clergyman of the Patriarchate of Constantinople, served from time to time in the Annunciation Convent in London (ROCOR).[47] Archbishop Anthony of Geneva, in his letter to Metropolitan Philaret (Pascha 1976), asked permission for pastoral reasons to serve with Russian clerics of the Patriarchate of Constantinople in Europe.[48]

    Panteleimon, vrajmasul par. Serafim Rose, este asadar in spatele unor derive radicaliste ale ROCOR, dar a fost lepadat ca o masea stricata si de linia lui s-a delimitat insusi intai-statatorul ROCOR, Vitalie:

    In 1986-1987, Archimandrite Panteleimon, Protopriest Nikitas Palassis, and a number of other clerics from North America and Europe left ROCOR because of the initiation of a church investigation into the affairs of Holy Transfiguration Monastery. As if in reply to their accusations that ROCOR had stepped away from Orthodox ecclesiastical teachings, the newly-elected Metropolitan Vitaly stated in his “Nativity Epistle” of 1986 that: “At the present time, most other Orthodox Churches have been shaken to the core of their being by two successive blows: the new ecclesiastical calendar and ecumenism. Despite their impoverished state, however, we do not declare and may the Lord save us from ever having to declare them as having lost God’s grace.”[49] At nearly the same time, on 19 February 1987, the Synod of Bishops notified ROCOR clergy that the Russian Orthodox Church Outside Russia is not in communion with either New Calendarists or ecumenists.[50]

    Sursa: http://rocorstudies.org/?sid=130&aid=10486&idpage=

    Abia tarziu in 1987 ROCOR intra intr-o linie izolationista, in total raspar cu intai-statatorii sai anteriori si cu linia adoptata de Sfantul Ioan Maximovici si Cuv. Serafim Rose.
    Si inca ceva: daca pe vremea primilor ierarhi ROCOR si a Sf. Ioan nou calendaristii erau primiti in ROCOR ”din ratiuni pastorale”, cum poate fi privit calendarul drept dogma? De cand sunt dogmele modificabile pentru ratiuni pastorale? Cum ar fi sa ingadui catolicilor sa intre in ortodoxie pastrand filioque din ratiuni pastorale? Dogmele nu se schimba si nu se lasa neindreptate ”din motive pastorale”!

    Asadar, TOTI CEI CARE AFIRMA CA NOUL CALENDAR LIPSESTE DE HAR BISERICA NU AU PARTASIE CU SFANTII IOAN MAXIMOVICI SI SERARIM ROSE CI CU ZELOTISTUL IESIT DIN MINTI SI HARTUITORUL SEXUAL PANTELEIMON!

    DE CE IGNORATI MARTURIA SFINTILOR ROCOR SI A PRIMILOR INTAI-STATATORI ROCOR?

  16. Interesante comentarii!

  17. …dupa citirea materialelor de mai sus cu atentie,inca nu-mi trece prin minte,
    decat un glonte atatica de mic,cat aceasta vorba populara:
    “MARE-I GRADINA DOMNULUI,DAR II MUTA UNII GARDUL…!”
    Iertati-mi,gluma…dar,asta mi-a trecut prin cap,atat!
    Sa-mi fie cu iertare!

  18. Hristos a inviat!

    Extraordinar de frumos si clar articolul!
    Punctul culminant si cel mai frumos este cand insusi exemplul Mantuitorului nostru de la Cina cea de Taina este adus in discutie.
    Domnul l-a “inghitit”, “suportat” pe Iuda pina la sfarsit, nu i-a strigat in fata nici ca e necredincios, nici ca-L va vinde.

    Nu numai cu privire la calendar este acest articol dar lamureste foarte clar cum trebuie tratate toate “bubele” organizatiei bisericesti, pentru ca de fapt despre asta vorbim si nu despre Ortodoxie. Ortodoxia e limpede si curata, Biserica la fel (prin multii ei credinciosi simpli fara pretentii)insa mai sunt si “reprezentanţii oficiali vremelnici, poate chiar nevrednici” dar asta nu inseamna sa ne spargem in bisericute, caci intr-adevar asta duce la sectarism.

    Doamne ajuta-i pe cei care au ispite de tot felul (de dreapta sau de stanga)

  19. ati dinamitat,pur si simplu, toate argumentele stiliste….

  20. Hristos a Inviat!

    Am fost recent intr-o parohie romaneasca din Mirfield, UK, din subordinea BOR si PF Daniel, avand Mitropolit pe IPS Iosif, Mitropolit al Europei Occidentale si Meridionale, unde in revista lor se mentioneaza clar hirotonirea PS Teofil de catre Sf Ioan Maximovici si IPS Visarion si un episcop ROCOR PS Natanael si evident ca la Sfanta Liturghie i-am auzit pomeniti pe arhiereii Visarion si Teofil, ceea ce m-a bucurat.
    Marturisesc ca roman, din Biserica Ortodoxa Romana, pastorita de PF Daniel, ca m-am simtit la fel ca la Sfantul Munte sau ca in Rusia (unde ei sunt pe vechi)si ca in Romania, chiar si in contextul in care se slujea in subsolul unei catedrale catolice(iata ce inseamna slujirea cu Sfantul Antimis si cu binecuvantarea episcopului)! Era plin de romani si erau si greci-ciprioti.
    Asemenea la Essex unde eram laolata romani, rusi, greci, sarbi, bulgari si parintele rus slujea in rusa si in romana, parintele finlandez in greaca, engleza si finlandeza, iar manastirea e de stil nou, din PE.
    Eu zic ca trebuie pastrata o cale de mijloc, cea a harului, in sensul ca acesta nu a plecat, Slava Domnului, la schimbarea calendarului si la aparitia si extinderea ecumenismului.

    Permiteti-mi cateva observatii de cititor:
    – “Patriarhul german al Serbiei”, care cred eu ca trebuia scris “Patriarhul Gherman/Herman al Serbiei”
    – “împreună cu un mitropolit român refugiat la Paris, episcopul Teofil, a hirotonit un nou calendarist”, care cred eu ca trebuia scris “împreună cu un mitropolit român refugiat la Paris, episcopul Visarion, a hirotonit un nou calendarist (Teofil)”

    Domane ajuta! Iertati !

  21. @ Sergiu:

    Multumim mult! Aveti dreptate, am corectat.

  22. @ admin
    Ma mir ca mi-ati lasat un comentariu ca in rest mi le-ati cenzurat aproape pe toate , in special pe cele in care vorbeam despre persecutia BOSV de catre BOR .
    Pentru a avea o imagine corecta despre ce a insemnat calendarul pentru Sfantul Ioan Maximovici , cititi si nota 190 de la pagina 186 din viata parintelui Serafim Rose ,arata clar pozitia Sfantului despre calendar :
    190 El a murit la 19 iunie 1966, după calendarul bisericesc pe care l-a urmat în mod desăvârşit fără a da
    atenţie noului calendar. După calendarul nou a murit la 2 iulie.
    http://www.manastirea-sireti.md/uploads/books/Damascene%20Christensen%20-%20Viata%20si%20opera%20parintelui%20Serafim%20Rose.pdf

  23. @tutenes:

    Pentru cine are cuviinta in exprimare, nu cenzuram. Dar daca dialogul devine al surzilor atunci nu ca cenzuram, dar nu aduce niciun folos si nu permitem pentru ca aici nu e loc de desfasurare a propagandei stiliste. Si de regula mesajele stiliste nu le dam, ca sa nu dam astfel de prilejuri. Dam raspunsuri prin postari arhisuficient. Si asa au atatea locuri unde isi fac propaganda.

    Nu crezi ca e pueril sa pui o nota de subsol ca un contra-argument la un fapt istoric, la o practica duhovniceasca si canonica a Sfantului Ioan Maximovici si a ROCOR-ului de pe vremea sa? Ce e mai important, praxisul canonic al episcopului Ioan si al ROCOR sau o nota in care ni se spune ca sfantul folosea, in datarile actelor sale, doar calendarul vechi?

    In plus, stiam si noi de astfel de note de subsol, se regasesc in editia Viata si opera parintelui Serafim Rose din care am citat mai sus. Asadar, nu noi ne aflam in contradictie, ci voi, sau, ma rog, cine s-a gasit sa isi indreptateasca gandirea schismatica si ratacita prin raportare la un Sfant care a hirotonit episcop nou calendarist si care a pastorit nou calendaristi.

    Altfel, afla si tu ca nici noi nu consideram noul calendar bun, ci dimpotriva. Dar, urmandu-l pe Sfantul Ioan, care era in comuniune cu bisericile pe nou, precum si pe Cuviosul Serafim Rose, a carui marturie o poti citi in ultima postare (http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/04/21/cuviosul-serafim-rose-despre-semnul-racirii-inimii-cum-ajuta-galceava-teoretica-a-calendarului-la-denaturarea-credintei/ ) si urmand si parintilor cu viata sfanta de la noi, dintre care unul pretinzi ca il iubesti, ramanem IN BISERICA, si nu ne ducem, de capul nostru si dupa sfatul diavolului, in afara ei… 🙁

    Spunem aceasta cu durere pentru acele suflete care au cautat, poate, sincer, mantuirea, dar care au pierdut esentialul pe drum si acum, ratacite fiind, nu sunt lasate de duhul mandriei sa se intoarca ACASA, in BISERICA. Marturiile postate in ultima vreme sunt mai mult decat lamuritoare, pentru cine vrea sa se lamureasca.

  24. PS: Avem toata compatimirea pentru fratii nostri care au plecat la stilisti (rupandu-se de Biserica, lucru care li se cere in momentul in care trec “dincolo” prin botez si/sau mirungere) amagiti de mirajul purist al gasirii unei organizatii sau grupari umane “ca la carte”. Acolo nu se pot simti “bine” decat cei care de la bun inceput aveau inima rece si credinta era o chestiune pur intelectuala, abstracta. In rest, stim bine ca impresia celor care au trecut in schisma este de dezamagire fata de ce au gasit acolo si cum au fost primiti. Dezamagire care pe unii i-a condus sa caute alte factiuni… tot schismatice, intrand astfel intr-o febrila trece dintr-o parte in alta, intr-o alergare zadarnica dupa ce au pierdut comoara harului plecand de acasa. O alta dovada este faptul, reiesit din acelasi tip de marturii, ca deseori trecerea in schisma are efect la nivel uman – prietenii vechi sunt “uitati” si ocoliti chiar daca ar fi in mare nevoie si uneori sa racesc chiar relatiile cu propriile rude. Inca odata se adevereste cuvantul scripturii dupa care dupa roadele lor ii veti cunoaste…

  25. @ admin
    in fond faceti cum doriti , insa mie mi se pare ca admitand numai pareri care va sustin , manipulati .
    Mesajele mele nu au continut niciodata injurii sau jigniri .
    Eu pana nu demult , eram un cititor fidel al vostru . Chiar eram abonat la articolele noi . Insa prin atitudinea voastra din ultimul timp , cat si prin deciziile voastre de a lua din viata si invataturile parintelui Serafim Rose cat si de la altii doar ce va convine , am renuntat sa va mai iau ca punct de reper .
    “Spunem aceasta cu durere pentru acele suflete care au cautat, poate, sincer, mantuirea, dar care au pierdut esentialul pe drum si acum, ratacite fiind, nu sunt lasate de duhul mandriei sa se intoarca ACASA, in BISERICA.” –
    Oare cum credeti ca strabunicii mei care au fost batuti crunt de cei de pe nou , ar putea sa fi considerat ca BOR este ACASA ? Totul pentru a le forta trecerea la un calendar la care voi spuneti ca noi ne inchinam ???
    Fac parte din biserica lui HRISTOS aceste practici ?
    Daca ar mai trai acei oameni care au fost persecutati , ati putea sa le spuneti ca ei au fost inselati de diavol si cei care i-au persecutat sau i-au martirizat erau de la Dumnezeu ?
    Criminalii si tortionarii nu au fost niciodata pedepsiti …
    BOR nu a condamnat niciodata aceste practici si nu s-a dezis de asemenea fapte …
    BOR a fost in acel timp o institutie inchizitoriala – “În Legea pentru regimul general al cultelor, promulgată prin înaltul decret regal nr. 1093 din
    1928 şi publicată în Monitorul oficial nr. 89 din 22 aprilie 1928, la art. 13, se prevede: ,,Hotărârile
    instanţelor disciplinare şi judecătoreşti ale cultelor se execută prin organele proprii. La cererea
    făcută de autorităţile bisericeşti prin mijlocirea Ministerului Cultelor, organele executive ale
    Statului vor da concursul pentru aducerea la îndeplinire a acestor hotărâri”. De acest paragraf de
    lege a făcut uz conducerea Bisericii Ortodoxe oficiale pentru a chema jandarmeria să comită acte
    brutale contra credincioşilor şi să distrugă bisericile pe stil vechi în care aceştia se rugau.”
    Apostolii i-au luat la bataie pe cei care nu primeau cuvantul ?
    Matei Cap. 23
    29. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că zidiţi mormintele proorocilor şi împodobiţi pe ale drepţilor,
    30. Şi ziceţi: De am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la vărsarea sângelui proorocilor.
    31. Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce au ucis pe prooroci.
    Meditati la aceste versete !
    Sa va dea Dumnezeu cele de folos !

  26. @tutenes: Acesta este ultimul nostru cuvant din disputa, deoarece, stiindu-te si dupa comentariile de pe alte site-uri, vedem ca iarasi te repeti, desi ti s-a mai raspuns de n ori la aceleasi “argumente”. Si tocmai am spus ca nu agream dialogul surzilor pe aici.

    Deci: cine a citit Vietile Sfintilor si cine stie Istorie bisericeasca nu are cum sa se sminteasca de lucrurile pe care le infatisezi aici, anume represiunea facuta asupra celor care se impotriveau Sindoului si statului. Bineinteles ca represiunea este un lucru rau in sine si ca nu trebuie sprijinita de biserica, insa au fost nenumarate episoade istorice in care s-a recurs la represiuni contra ereticilor sau schismaticilor, inclusiv din indemnul arhiereilor, fara ca astfel sa se clatine biserica, din pricina nevredniciei slujitorilor sai.
    Iti dau doar un exemplu: Teofil al Alexandriei. A prigonit pana la Dumnezeu niste calugari din pustia Egiptului, inclusiv prin omorare, acuzandu-i pe nedrept de origenism. Mai mult decat atat, Teofil a fost cel care a organizat toata talharia indreptata impotriva Sf. Ioan Gura de Aur. Cu toate acestea, Teofil al Alexandriei a lasat in urma lui niste canoane si chiar se regaseste in unele pilde din pateric. Mai mult, el a fost ruda trupeasca cu Marele Sfant Chiril al Alexandriei si el l-a hirotonit, el a facut in asa fel incat sa ii urmeze pe scaunul patriarhal. Ei bine, acest ucigas si prigonitor al Sfantului Ioan, a fost vreodata lipsit de har, ca episcop? Cine va fi nebunul care va indrazni sa spuna asa ceva? Pentru ca astfel va zice ca hirotonirea Sf. Chiril al Alexandriei nu a fost o reala hirotonire! Sau, daca Teofil a fost lipsit de har, este clar ca si Patriarhia Alexandriei ar fi trebuit sa fie cazuta din har. Ceea ce iarasi este o nebunie si o hula. Atat Patriarhia Constantinopolului, cat si cea a Alexandriei, erau Biserica deplina, in ciuda episcopilor nevrednici care au ocupat scaunele episcopale la acea vreme, prin alungarea Sf. Ioan. Ba Teofil este si unul din cei care au alcatuit tabele de calculare a pascaliei. Sa intelegem ca canoanele, pildele din pateric, pascaliile si hirotonirea Sf. Chiril au fost nevalide pentru ca acesta a ucis calugari si a reusit sa provoace depunerea ticaloasa a Sf. Ioan? Nu avem cum sa intelegem asa ceva, pentru ca Sinaxarul, Traditia, adica Adevarul, ne spun ca toate acestea au fost valide, ca Alexandria a fost BISERICA, si ca Teofil va da seama, singur, in fata lui Dumnezeu, pentru faptele sale.

    De altfel, Sf. Ioan insusi a cerut episcopilor fideli sa nu mearga in schisma, chiar daca depunerea sa nu era canonica. Asadar, cu toate ca actul depunerii era contrar canoanelor, Sf. Ioan considera BISERICA pe cei care au gresit canoanelor si luisi, dar considera ca episcopii fideli lui, care erau canonici si aveau dreptatea de partea lor, vor fi schsmatici daca se vor desparti de ceilalti!

    Intr-o alta perioada istorica, mai spre anul 1000, a existat inclusiv un imparat bizantin care a dat de ales unor eretici sa aleaga: focul pe rug sau lepadarea de erezie. Suna cumva a inchizitie? Cam da… Nu a fost biserica mai putin biserica din aceasta cauza? Evident ca nu! Biserica a ramas Biserica! Si atatea alte exemple de arhierei supusi stapanirii politice…

    Asadar, ce alte dovezi mai clare de atat vreti?

    Iar citatul cu farisei e hilar. Pai noi, cei acuzati ca am calcat canoanele si am facut nu stiu ce traditiei, suntem farisei? Inseamna ca nu detii proprietatea cuvantului. Fariseii erau aia care pazeau cu atata strictete litera mosaica incat au ucis complet Duhul din ea. Cine se lauda acum cu strictetea, cu canoanele? Voi. Deci, voua va vorbeste Evanghelia, inclusiv atunci cand va mustra asa: Că înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un ucenic, şi dacă l-aţi făcut, îl faceţi fiu al gheenei şi îndoit decât voi. (Matei 23, 15).

    Legat de acuzele privind manipularea cuvintelor Cuv. Serafim Rose, nu putem decat sa deplangem orbirea ta. Cine a mintit, spunand ca Cuv. Serafim Rose considera ca BOSV este adevarata biserica din Romania? NU NOI! Cine a ascuns, deliberat, faptul ca in ACELASI NUMAR al Orthodox WORD, Cuv. Serafim Rose a publicat nu mai putin de 3-4 arrticole dedicate Pr. Marturisitor Gheorghe Calciu, preot al B.O.R.?
    Apoi, nu este vorba doar despre cuvinte, care oricat vreti voi sa o dati sucita, sunt lamuritoare, clare pentru oricine, lipsite de echivoc, ci si de scrisori pastorale, practici canonice, fapte istorice (ale ROCOR) pe care le-am adus pentru lamurire in postarile de mai sus. Acestea nu sunt interpretabile, nu pot fi negate, sunt ADEVARUL. Si acest adevar nu se va gasi niciodata la cei care manipuleaza numele sfintilor spre propriul lor folos.

  27. Nu stiu de ce, dar in marea lor parte comentariile adeptilor stilului vechi sunt kilometrice, foarte alambicate si intortochiate. Incerc sa parcurg aceste texte, si reusesc cu greu sa inaintez din fraza in fraza, de parca asi merge pe un drum cu hartoape, in speranta ca in sfarsit voi da de o sosea dreapta. Va rog sa ma iertati. Cred ca este o limitare pe care o am in a intelege anumite aspecte ale fenomenului religios.

  28. PS: Si, ca sa fie si mai clara contradictia sarmanilor rataciti la mine care au fugit in gura schismei, un biet prieten al lui Danion care isi imprastie prin mass-mailuri ratacirile sale incearca, inca odata, sa dea cu piciorul in tepusa. El aduce drept contra-argument o foaie semnata de un oarecare pr. grec vechi-calendarist, care considera, de altfel, ca nici macar sinodul ROCOR nu e demn de ortodoxia sa ”pura si curata”, in care acesta falsifica pur si simplu istoria incercand sa justifice “iconomia” practicata de ROCOR asupra calendarului nou. Ei bine, “argumentul” este ca iconomia fata de noul calendar se aplica doar comunitatilor vestice, nu si celor care faceau parte din comunitatile ortodoxe traditionale, cum ar fi rusii. FALS. Dupa cum am aratat, Sf. Ioan a pastorit o comunitate de ROMANI nou-calendaristi, romanii nefiind deloc comunitate vestica ci rasariteana cu o Biserica Ortodoxa veche de doua milenii ai carei intai-statatori au decis schimbarea calendarului. In plus, respectivul zelotist trece sub tacere faptul ca Sf. Ioan, ca si alti intai-statatori ai ROCOR, slujeau cu cei din bisericile de pe noul calendar, ceea ce inseamna ca ii considerau episcopi plini.
    Hmmm… Cine falsifica realitatea? Cine fura mintile oamenilor? Cine zice, ala e… sluga spargatorilor de biserica. Iata, asadar, cine manipuleaza texte si le prezinta selectiv, iata cine ascunde adevarul. Dar ajunge, deja, atata atentie data acestor rataciti. Domnul sa aiba mila de ei!

  29. “Fariseii erau aia care pazeau cu atata strictete litera mosaica incat au ucis complet Duhul din ea.”

    Matei 23.23″ Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi.

    Fariseii erau cei care interpretau Legea pentru interesele proprii. Astfel i-au ucis pe Proroci si chiar pe Hristos cu “Legea in mana”.

    Si tot astfel Hristos este rastignit astazi pentru a doua oara.
    Voi va chinuiti sa ne dati exemple din istoria Bisericii, pentru a ne demonstra necesitatea aplicarii iconomiei in cazul cazul ecumenismului, dar ignorati faptul ca Biserica se confrunta pentru prima data cu erezia ereziilor si nu realizati ca tocmai iconomia invocata de voi face obiectul apostaziei apostaziilor.
    Ce iconomie se poate aplica pentru politica pe care a adoptat-o in mod oficial Biserica chiar odata cu adoptarea calendarului “incalcarea canoanelor in numele dragostei de Dumnezeu si de oameni”?

    Iar in ceea ce priveste exemplele din Vechiul Testament care vor sa arate necesitatea continuarii comuniunii cu erezia, este valabil proverbul GURA PACATOSULUI ADEVAR GRAIESTE. Prin asta se vadeste ca nu credeti in Calea Harului instituita de Mantuitorul nostru. Cale in care pomul se cunoaste dupa roade, Cale in care nu se poate sluji la doi domni si Cale in care Adevarul nu poate avea partasie cu minciuna, asa cum Hristos nu poate avea partasie cu Veliar.

    Desigur comentariul meu nu respecta politica siteului adica nu se incadreaza in credinda de tip “politically corect” promovata de Sistem.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate