“Cazul” Episcopului Artemie: INCEPUTUL OFICIAL AL PRIGOANEI IMPOTRIVA ANTI-ECUMENISTILOR?
DEŞI CATOLICII I-AU UCIS, I-AU DEVASTAT ŞI PRĂDAT PE SÂRBI, NOUL PATRIARH IRINEU AL SERBIEI NU A APUCAT SĂ-ŞI IA BINE ÎNDATORIRILE ŞI IZGONEŞTE UN EPISCOP ORTODOX ANTICATOLIC!
INDEPARTAREA EPISCOPULUI ARTEMIE DE KOSOVO INSEAMNA INAUGURAREA OFICIALĂ A PRIGOANEI ÎMPOTRIVA ANTI-ECUMENIŞTILOR?
Proteste faţă de îndepărtarea episcopului Artemie
Evenimentele se derulează într-un ritm alert. Erezia ecumenismului se întărâtă şi turbează. Dar Părinţii ne-au pregătit şi ne-au informat suficient: Fiecare erezie este îndrumată de către diavolul. Şi ecumenismul n-ar putea constitui o excepţie. Câte se scriu, câte vedem zilnic, câte se derulează incognito, şi în poporul credincios şi la noi ajung ecourile lor, amintesc de ceea ce este scris:
„S-a coborât diavolul la voi, având mare mânie, ştiind că mai are puţină vreme” (Apocalipsa 12, 12).
În fotografii sunt clerici şi laici, care în ciuda zăpezii, s-au adunat să protesteze împotriva acţiunii fără precedent a noului patriarh Irineu al Serbiei, de a-l elibera din îndatoririle sale pe Înaltpreasfinţitul Episcop Artemie de Kosovo (cf. http://aktines.blogspot.com/).
Nu avem încă traducerea celor spuse de episcopul Irineu Bulovici de Başca, care a şi comunicat evenimentul şi nu cunoaştem cauza exactă. Ştim însă că episcopul Artemie de Kosovo era unul dintre cei şase arhierei (acum opt – n.tr.) care au semnat „Mărturisirea de Credinţă împotriva ecumenismului”. Cunoaştem şi (am denunţat din primul moment) declaraţiile filocatolice ale noului patriarh, care a vorbit de o colaborare cu papa. Deci episcopul anti-ecumenist Artemie era greu de manipulat şi incomod. Se mai ştie şi faptul că părintele protopresbiter Gheorghios Tsetsis, mitropolitul Ioannis de Pergam şi însuşi patriarhul ecumenic Bartolomeu au încercat prin scrisori să-i timoreze pe toţi aceia care au semnat „Mărturisirea…” şi să îi împiedice pe alţii care ar fi vrut să o semneze. Desigur, patriarhul Bartolomeu a cerut Ierarhiei Bisericii Eladei să fie pedepsiţi toţi cei care au semnat „Mărturisirea…”. Însă nu au reuşit până acum să îngenuncheze împotrivirea Ierarhiei. Să presupunem că au căutat şi au găsit cel mai slab inel?
Suntem solidari cu episcopul şi cu fraţii noştri sârbi nevoitori şi ne rugăm. Însă trebuie ca în acelaşi timp să înţelegem că acum este nevoie de o mai mare priveghere. Postul Mare să ne fie un prilej pentru rugăciune mai multă, ca Dumnezeu să ne lumineze şi să înţelegem dimensiunea exactă a situaţiei şi să ne întărească pentru luptele care vin, căci va fi nevoie de mari jertfe pe toate fronturile.
„Mărturisirea de Credinţă împotriva ecumenismului” a fost prima treaptă. Să mai urcăm una, înainte de a ne coborî din tren. În perioada Sinodului III Ecumenic, râvnitorul episcop Celestin, deci în perioada unei alte erezii, a nestorianismului, scria:
„Acum este nevoie de o mai mare priveghere şi grijă. Acum, când înăuntrul Bisericii se făptuiesc şi se zic „cele potrivnice Bisericii”. Pentru că cei care au „război civil nu sunt în nelucrare. Totuşi, în acest război intern, în această luptă casnică, să ne fie nouă zid credinţa, iar împotriva acestei necredinţe pe ea să o preferăm în ciuda săgeţilor duhovniceşti… pe aceasta, pentru că păzită fiind, ne va păzi pe noi”.
Simatis Panaghiotis
*
Gracanica – „Vitejii” au interzis monahilor să intre în biserica mănăstirii aplicându-le lovituri
COMENTARIUL BLOGULUI: “THRISKEFTIKA”
(Suntem de acord şi subscriem)
Romfea.gr a precizat drept cauză a izgonirii „neregulile economice şi refuzul ascultării”. Noi spunem că pricina izgonirii este poziţia anti-ecumenistă declarată şi „refuzul ascultării” faţă de noul patriarh filocatolic al Serbiei. Să aşteptăm şi în Elada asemenea izgoniri ale celor care se luptă împotriva ecumenismului?
14 februarie 2010 11:21
Studitul a spus…
Considerăm indispensabil că se cuvine ca în acest moment dificil Sinaxa anti-ecumenistă a Părinţilor care au redactat „Mărturisirea de Credinţă”, toate corporaţiile, uniunile şi asociaţiile ortodoxe care luptă împotriva ecumenismului să se declare solidare prigonitului ierarh mărturisitor şi anti-ecumenist, să luăm legătura cu el şi să-l rugăm să preia conducerea luptei anti-ecumeniste. Este clar că a fost izgonit pentru poziţiile sale anti-ecumeniste şi pentru semnătura lui pe „Mărturisirea de Credinţă”, pe care fraţii lui filocatolici le-au interpretat drept refuz al ascultării. Cât pentru neregulile economice nu comentăm, pentru că doar cu puţin timp în urmă am trimis ajutoare umanitare în Kossovo şi am fost alături, fiecare cum a putut. Cum se putea întâmpla aşa ceva când nu existau nici cele necesare traiului de pe o zi pe alta. Aşadar, să ne suflecăm mânecile, să acţionăm şi să fim alături de ierarhul mărturisitor prin toate mijloacele posibile.
(trad. gr. I.F., http://www.augoustinos-kantiotis.gr/?p=9206)
Comentariile blogului “Presa Ortodoxa de limba greaca” (la care aderam, n.n.)
1. Mărturisirea de credinţă şi-a făcut datoria: fără ea, întrunirea in Cipru s-ar fi desfăşurat în “linişte, pace şi iubire frăţească”, iar tema primatului papal ar fi fost înghiţită pe nemestecate, ca unsă. Datorită protestelor, tema nu a fost adoptată, iar jocul a fost mutat în deplasare, la Viena, pe teren advers.
Patriarhul marturisitor al Georgiei
2. La ultima întrevedere, care ar fi trebuit să rămână între patru ochi, dintre Patriarhul Ecumenic şi Patriahul Georgiei, Ilias al II-lea, acestuia din urmă, cunoscut anti-unionist, i s-a pus în vedere ca Biserica Georgiei să intre în Consiliul Mondial al Bisericilor (WCC), altfel, întreaga țară (!) va avea de suferit. Patriahul Georgiei a refuzat. În prezent, urmează un tratament, în urma analizelor efectuate în Germania, descoperindu-se că Patriarhul Ilias II era supus unui proces de otrăvire lentă.
3. Considerăm că eticheta ecumenism/ecumenişti este greşită. Marea presiune care se exercită asupra ortodoxiei are în vedere aducerea ei sub jurisdicţia şefului statului Vatican, cunoscut drept Papa de la Roma. De aceea, ar trebui, precum acum 550 de ani, să se vorbeasca de unionişti, respectiv unionism.
*
Mitropolitul Serafim de Pireu: „Este inadmisibilă hotărârea Bisericii Serbiei”
Profundă amărăciune a exprimat astăzi Mitropolitul Serafim de Pireu, în ceea ce priveşte hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a Serbiei, care l-a suspendat din functie pe Episcopul Artemie de Raşca şi Prizren. De semnalat că Agenţia de Ştiri Bisericeşti „Romfea.gr” a scris despre ancheta judiciară încă de duminică, 14 februarie 2010.
Mitropolitul Serafim de Pireu despre Episcopul Artemie:
“Cu profundă amărăciune, întristare şi durere am aflat despre hotărârea din ziua de 13 a lunii în curs a.c. a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a Serbiei, care s-a întrunit sub preşedinţia nou-alesului patriarh, Preafericitul Irineu al Serbiei, despre suspendarea şi, în esenţă, îndepărtarea de la îndatoririle lui canonice a Preasfinţitului Episcop Artemie de Raşca şi Prizren, bărbat împodobit cu virtuţi apostolice, luptător pentru Credinţă şi mărturisitor al ei.
Simţim o profundă repulsie pentru această inadmisibilă hotărâre a Bisericii Ortodoxe a Serbiei, dar nu ne uimeşte, pentru că – după cum se vede – aceiaşi oameni care l-au condus pe fericitul întru adormire patriarh al sârbilor Pavle la rugăciunea-în-comun cu romano-catolicii din Croaţia – care liturghisesc în mod ilegal şi eretic şi care [romano-catolici din Croatia] l-au „sanctificat” pe cardinalul Aloijio Stepinats, criminalul băutor de sânge şi falsul sfânt al para-sinagogii („adunăturii”) romano-catolice, pe autorul moral şi fizic al sângerosului asasinat (genocid) prin schingiuiri neînchipuit de dureroase a opt sute de mii (800.000) de sfinţi, slăviţi, noi mucenici ai poporului sârb şi ai Preasfintei noastre Biserici de către hoardele ustaşilor romano-catolici – orchestrează acum anihilarea canonică şi fizică a unui sfânt, neprihănit, iubitor de Dumnezeu şi iubitor de popoare, care este culmea duhovnicească a poporului sârb, luptând pentru drepturile credinţei şi ale patriei lui, prin acuze voalate, care în lumina adevărului nu pot sta în picioare.
Invocăm de-Dumnezeu-primitele rugăciuni către Domnul -Întemeietorul Bisericii, ale Sfântului contemporan al poporului sârb şi profundului teolog ortodox – care a demonstrat prin excepţionalele sale opere kakodoxia (reaua-slăvire) eretică a papismului potrivnic lui Dumnezeu – fericitul întru adormire Stareţ Iustin Popovici, părintele duhovnicesc al ierarhului anti-ecumenist prigonit şi al altor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Sârbe, ca să înceteze îndată prigoana orchestrată împotriva lui.
(traducere: L. Mh. cf. romfea.gr)
Completati si cu informatiile de la:
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Paradoxal in lumea de astazi, America, nu numai ca este lumea noua, in sensul pamantesc al cuvantului, dar reprezinta singura lume unde Ortodoxia se practica fara niciun fel de interferente ecumeniste, catolice, sau de alte soiuri. Si se practica asa cum a fost lasata de Sfintii Apostoli.
Oricine a vizitat Manastirile din America, a putut observa evlavia, pacea si linistea ce domneste in aceste locuri. Nu numai in cele romanesti (cele din Michigan), dar mai ales in cele rusesti, fara sa mai vorbim de cele ale Sfintitului Parintele Efrem Filotheitul.
Si sa nu mai punem la socoteala ca cei mai prolifici teologi contemporani, ca Pr Alexander Schmemann, sau Pr Thomas Hopko sunt tot americani.
Recomand celor ce doresc sa se calugareasca, sa aleaga o manastire din America. Manastirea romameasca de maici “Adormirea Maicii Domnului” din Rives Junction, Michigan, sau tot manastirea de maici, greceasca, Nasterea Maicii Domnului din Saxonburg, Pennsylvania, a Parintelui Efrem.
@admin!
Ref.la ce-a spus elena – de ce te mira? Si eu – cand il vad pe Prea ecumenistul din deal si incep cu stirile catolice – duminica, pe TVR1 – schimb canalul si ma incrunt atat fizic cat si interior; m-apuca amocu’ asemeni lui George cand se spune in cadrul Sf.Liturghii sa-l pomeneasca Dumnezeu pe…eu zic: ‘nu-l pomenii Doamne…’ fiindca este coada de topor, actioneaza in deplina cunostinta de cauza, isi rade manzeste in barba de noi, prostii, prostitii fiindca ‘e’ multi orbi, surzi si muti!
Eh! Promisesem in post ca nu mai comentez, ca nu ma mai ‘bag’, ca nu mai fac scandal…dar sunt suparata rau pe poporul asta mutilat sufleteste dar care nu vrea sa lepede handicapul care-l tine in genunchi crezandu-se irecuperabil; am ajuns la concluzia ca va ramane incapabil (pentru ca vrea!) sa ramana asa – nu vrea sa ridice capul din tarana, sa-si stearga casul de la gura si mucii de la nas fiindca nu mai are varsta copilariei, inocentei, nevinovatiei…, sa-si stearga o data sudoarea fricii de pe frunte, si sa spuna raspicat: ‘ajunge! mai departe nu se trece!’; asista-v-oi vre-o data la asa ceva?!
@Vela si @ terecvasile
Chiar! Hai sa intrebam cum putem face – in afara de rugaciunea particulara pentru ei – sa ne aratam solidaritatea cu ei, sa le aratam ca suntem alaturi de ei, cu ei…o lista, semnaturi, ganduri…ce-o fi!
(…) Cinste Brancovenilor…noi romanii avem exemple demne de urmat de la stramosii nostri care au luptat si sau jertfit pana la moarte pentru credinta noastra ortodoxa si pentru neamul nostru romanesc.Sa ne rugam la bunul Dumnezeu si Maica Domnului sa ne ajute si sa ne intareasca sa dam si noi marturisirea cea buna inaintea oamenilor si sa ne facem si noi scut ortodoxiei cu ajutorul lui Dumnezeu,asa cum sau facut stramosii nostri…Cinste si respect episcopului sarb Artemie,prietenul lui Dumnezeu…Slava lui Dumnezeu…parintele Arsenie Boca spunea ca:,,… biserica se va scutura de tot putregaiul”.
(mesaj editat de admin.)
Intr-un gand si intr-un suflet cu toti care au comentat
aici …as vrea sa mai adaug doar ca , adineauri , l-am strigat pe Parintele meu duhovnicesc , Arsenie Boca , sa ne ajute , de-acolo , de sus , dupa cum am citit in Marturii – in lupta noastra impotriva ecumenismului , “erezia
tuturor ereziilor” –
@ Magda:
Trebuia fratia ta sa nu te dezminti 🙂
Trebuie sa fim suparati totusi pe noi insine mai intai de toate. Si n-o zicem asa, fiindca suna duhovniceste, ci fiindca asa este, asa credem.
@ Petru:
Sa ne ierti, dar nu impartasim ideea de a face propaganda legionara. Nici nu e subiectul de a dezbate subiectul Miscarii legionare, sine ira et studio. De aceea am fost nevoiti sa-ti editam comentariul.
Multumim pentru intelegere!
Este inca un pumn in fata ortodoxiei primit pe drumul Golgotei.Nu se intimpla decit “ce trebuie sa fie”.Omul care este constient de realitatea pe care o “respiram”,si chiar fara a intui mai mult decit o farima din adevarata magnitudine,nu se poate sa nu se cutremure,sa nu simta fiori de groaza.Din pacate marea majoritate merge hipnotizata pe drumul pierzarii.
In aceasta majoritate nu intra doar strainii ci chiar cei foarte apropiati noua,din pacate.
Dar sa nu deznadajduim ci sa ne insufletim prin rugaciune si priveghere pt ca “Dumnezeu sa ne lumineze si sa intelegem dimensiunea exacta a situatiei si sa ne intareasca pentru luptele care vin,caci va fi nevoie de mari jertfe pe toate fronturile”.
Doamne ajuta!
Salutare tuturor,
Nu este prima data cand citesc articole si comentarii pe acest site, da m-am ferit sa comentez. Nu se observa in articole, dar mai ales in comentarii, nicio urma de iubire crestina, ci numai comentarii inveninate la adresa unora si victimizatoare la adresa altora. Se folosesc din plin Sfintii Parinti, dar niciun Sfant Parinte concret. Cum au rezolvat Sfintii Parinti problemele din vremea lor? Prin scrieri foarte bine documentate, dar mai ales prin rugaciune.
Ei cunosteau doctrina adversarilor cateodata mai bine decat aceia…noi? nu cunoastem nici doctrina catolicilor sau a protestantilor, nici principiile dupa care se ghideaza ecumenismul, nici invatatura noastra ortodoxa….
Am citit si conditiile de publicare…. Dupa ce criterii considerati ca neconform cu invatatura ortodoxa un comentariu?
Care este invatatura ortodoxa? Ce credem si marturisim noi acum? Ce cred si marturisesc altii acum? Cum au crezut si marturisit Sfintii Parintii in vremea lor? Ce am preluat noi de la ei? Cum ne raportam la Evanghelie astazi? Cum vorbim? Cum analizam anumite evenimente?
Draga Catalin,
Iti cunosti credinta? Pentru ca, iarta-ne, dar modul in care abordezi lucrurile si in care te raportezi la cei care participa la comentarii, arata ca esti foarte nefamiliar credintei si practicii ortodoxe. Cineva care merge la slujbele bisericii si mai si asculta ce se cuvanta acolo, cineva care cunoaste rugaciunile ortodoxe si are o minima cultura duhovniceasca, incepand de la Sfintii Parinti ai Filocaliilor (Ioan Scararul, Isaac Sirul, Ioan Casian, Antonie cel Mare, Grigorie Palama, si muuulti altii), trecand prin Sfintii Mari Ierarhi (Ioan Gura de Aur, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si muuulti altii) si ajungand la sfintii parinti contemporani noua (Ignatie Birancianinov, Teofan Zavoratul, Siluan Athonitul, Sofronie, Serafim Rose si…la fel de muulti altii) nu are cum sa mai aiba nelamuririle fratiei tale.
Mai mult, pare ca te alfi in necunostinta si in privinta acestui site si cu rubiricile sale. Sunt o gramada de categorii tematice si foarte multe nume din cele insiruite mai sus (si retine, insiruite lapidar) ca sa fie posibil sa ramai cu impresia ca aici se citeaza Sfintii Parinti la modul generic. E o lista intreaga de nume si scrieri, totusi! 🙂
Asadar, te rugam, cu drag, sa iti pui la punct cultura duhovniceasca, sa cunosti bine Crezul ortodox si istoria sa, sa incerci sa patrunzi duhul slujbelor ortodoxe, si vei vedea cum vei incepe sa intelegi lucrurile.
Asadar, urmeaza cu sarg adevarul pe care l-ai spus: documenteaza-te, citeste, cultiva Duhul si Adevarul. Doar daca nu cumva gandul fratiei tale nu a fost unul sincer ci unul viclean, fereasca Dumnezeu. Dar nu credem aceasta, ci doar ca, din multa nestiinta, inca nu ai aflat “credinta cea adevarata”. Hristos, Dumnezeul-Om, pentru rugaciunile Maicii Sale, sa iti ajute in aceasta!
Salut admin,
Multumesc pentru raspuns. Trebuie sa fac cateva precizari: ca am ramas cu impresia ca Sfintii Parinti sunt citati in general, me refeream la comentarii, nu la site; cunosc invatatura ortodoxa, dar intrebarile pe care le-am pus trebuie repuse mereu, ca sa putem da un raspuns bun lumii in care traim; cunosc slubele ortodoxe si doctrina ortodoxa (sunt cantert la biserica de cativa ani, am absolvit un seminar teologic si anul acesta urmeaza sa imi finalizez studiile de licenta in teologie).
Vreau sa imi precizez si pozitia mea fata de ecumenism (CEB, dialogurile bilaterale, etc.): sunt pentru ecumenism, pentru dialog teologic si pentru activitati sociale impreuna, dar ceea ce ma intereseaza mai mult este dialogul teologic. Am participat la Geneva la CEB si am vazut un teolog ortodox grec luand pozitie fata de o greseala doctrinara dintr-un raport al secretarului general (S. Kobia) si fiind ascultat, greseala corectandu-se pe loc. De asemenea, cu privire la intalnirea din Creta intre catolici si ortodocsi cred ca motivul pentru care nu s-a ajuns la un document oficial este ca avem in acea Comisie teologi ortodocsi (dar si catolici), responsabili, care nu se grabesc sa aprobe documente oficiale.
Si inca o precizare: nu am ganduri viclene. Pur si simplu discutam, chiar daca opiniile noastre sunt diferite. Invatam unii de la altii.
Poate comentariul meu nu este in acord cu titlul stirii, dar fiind primul meu comentariu (de fapt al doilea), a trebuit sa ma fac putin cunoscut.:)
Oameni buni, treziti-va. Este Postul Patimilor Domnului, de ce atata ura, atata fanatism si radicalism? Si de ce mai putina rugaciune? Am si eu o intrebare pentru toti cei care au comentat aici, daca ar fi trait acum 2000 de ani l-ar fi recunoscut pe Mantuitorul? Oare nu l-ar fi judecat? Fanatismul, radicalismul nu duce la nimic bun.
Si referitor la articol, nu cunoasteti pe deplin adevarul celor intamplate acolo, pentru ca dumneavoastra chiar spuneti “..nu avem încă traducerea celor spuse de episcopul Irineu Bulovici de Başca, care a şi comunicat evenimentul şi nu cunoaştem cauza exactă…”. Atunci de ce titlul de mai sus?
Sunt ortodoxa si nu am mai comentat niciodata in scris, doar mental, dar anumite articole dezbina, infierbanta spiritele. Nu toate, caci sunt foarte multe lucruri pe care le citesc cu placere.
Un post usor si binecuvantat!
@Letitia: Dna Letitia, unde vedeti ura si fanatism? Tocmai ca e Postul Mare, cum sa nu te doara inima pentru astfel de tradari si abuzuri? Oare nu acestea sunt problema reala? Ne temem ca tocmai neputinta de a asuma durerea aceasta a dus la nevoia imperioasa de a mustra pe fratii dvs. mai mici sau mai mari (in articol este o luare de pozitie a IPS Serafim de Pireu). Va rugam sa cititi mai cu atentie, sa va informati mai bine si apoi sa judecati. In ceea ce ne priveste, am facut tot posibil sa ne informam in mod corect, atat din surse publice in engleza din Serbia, cat si din legaturile pe care le avem chiar la fata locului. Contextul e mult mai larg decat ce credeti dvs. E legat de situatia din Kosovo, de ambitiile si planurile americane in zona, conjugate cu cele ale albanezilor. Credeti dvs. ca e vb doar de ecumenism? Nu, ci de interese geopolitice de cel mai mare nivel. Episcopul Artemie statea in fata acestor planuri, asta e realitatea. Sunt multe minciuni pe care, din nefericire, fratii Episcopului Artemie le-au spus. Iata doar una dintre ele: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2010/02/18/noi-dovezi-despre-capcana-intinsa-episcopului-artemie-minciuna-are-picioare-scurte-dar-barba-lunga/
Amintiti-va insa ca marile nelegiuri se fac, de obicei, tocmai in marile evenimente ale credintei noastre. Martirii Brancoveni au fost luati la Istanbul in Saptamana Mare; atatia martirii din inchisori au trecut prin torturi iminaginabile organizate tot in preajma Craciunului sau Pastilor… si tot asa. Nu este vina noastra, va rugam sa intelegeti. Faradelegile trebuie sa se desfasoare, doar ca “vai de cel (cei) prin care vine sminteala”….
Ne cerem iertare pentru tulburarea creata, intentia noastra este sa compatimim cu ierarhii care isi pun sufletele lor pentru cei pastoriti, si pentru a constientiza si noi pe ce lume traim. Va dorim un post binecuvantat si datator de viata.
Eu sunt prea mic si nerelevant sa initiez vreo petitie. Laic fiind, nu am autoritatea morala de a ma pune in fruntea unei asemenea initiative.
Dar voi semna cu drag si sincer orice petitie de declarare a sprijinului pentru acest martirizat marturisitor. Nu cred nimic din cele spuse rau despre el.
Daca aveti cunostiinta de vreo petitie de sprijin va rog sa postati informatia sa pot sa-mi exprim adeziunea deschis si pe fata.
Tacerea in aceasta privinta ne condamna si pe noi!
Si…ATENTIE! De anul trecut au sporit, si la noi, posibilitatile slugilor Cardinalului Daniel de a verifica corectitudinea operatiunilor administrative ale parohiilor si manastirilor. Cit mai credeti ca va dura pina vor abuza de acele dispozitii normative?
Doamne ajuta!
@Miron:
http://www.thepetitionsite.com/2/open-appeal-for-the-reinstatement-ofhis-grace-bishop-artemije-of-ras-and-prizren-and-kosovo-and
@Admin
Multumesc mult! Dumnezeu sa va ajute!
Intotdeauna a fost mai usor si mai profitabil pentru oameni, din cauza fricii si a conformismului, sa-i creada pe cei multi si puternici decat pe cei slabi si prigoniti. Acestia din urma mai intotdeauna au fost parasiti sau huliti de toti si a trebuit sa infrunte singuri persecutia, nedreptatea… si odata cu ea sa aiba parte si de loviturile mult mai dureroase ale tradarii celor apropiati. Asa a fost mereu, incepand cu Mantuitorul Insusi sau mai din urma cu Iov, si mergand pana la toti marii sau micii prigoniti. Mai ales in perioadele critice ale unei epoci istorice, proportia celor care se leapada de cei pe care i-au slavit (si a celor care se leapda de ceea ce au crezut) creste exponential. E foarte usor sa fii alaturi de un Parinte sau de un Vladica sfant cand este in plina slava, cand toti il cinstesc si il asculta, cand numele sau nu este defaimat, cand se bucura de prestigiu si de autoritate. Atunci cand insa acela cade de pe piedestalul cinstirii omenesti, cand este tarat in mocirla calomniilor si asupra sa se dezlantuie hoarda “fiarelor” cu legitimitate de oficialitati, cand este si dezbracat de cea mai mica slava si “dat in priveliste”, cand toti incep sa-l injure, sa-l scuipe si sa-l batjocoreasca, atunci se vede cine a fost cu adevarat credincios, cine nu se indoieste de tine si nu se rusineaza de adevar ca sa placa oamenilor si sa nu rateze trenul slavei pamantesti… Cand nu mai are nimic de castigat de la tine in aceasta lume, cand ramane in ceata celor foarte putini, fugariti si marginalizati de cei puternici, atunci se vede cat au valorat convingerile pe care le-a clamat pana atunci!
Asa si acum, multi sunt antiecumenisti, fiindca nu e inca greu sa fii, cand foarte multi sunt alaturi de tine si cand ai de partea ta nume grele si nepatate… Dar adevaratii ortodocsi la greu, la prigoana si la stramtorare se cunosc. “Cand va veni Fiul Omului, va mai gasi oare credinta pe pamant?”
Catalin, cum intelegi tu ecumenismul actual? Esti de acord cu documentul de la Balamand?
Crezi ca catolicismul papistasesc este sora cu Ortodoxia?
Ce zici de canoanele care nu ne lasa sa ne rugam cu ereticii? Crezi ca sunt “invechite”?
#Catalin ce cunosti tu, cunosti superficial. Ortodoxia este traire nu “doctrină”. Faptul ca ai citit (oare?) despre Sfintii Parinti si nu ai inteles nimic din mesajul lor, este o certitudine. Da postarea ta in spiritul corectitudinii politice este provocatoare si necomforma invataturii ortodoxiei.
@Iosif
In privinta ecumenismului, cred ca este edificator ceea ce-a spus Catalin in privinta asta: “Vreau sa imi precizez si pozitia mea fata de ecumenism (CEB, dialogurile bilaterale, etc.): sunt pentru ecumenism…,” – ce conteaza ca a terminat Seminarul, ca vrea sa-si ia licenta, ca este cantaret in Biserica, etc, ect, samd, samd…si Patriarhul este super-scolit (in alte tari), a cantat si el (pe la alte porti)samd, samd, etc, ect…stim ce face, cui slujeste! Ce folos daca-si ia toate titlurile posibile din lumea asta dar isi va pierde sufletul sau daca continua la modul asta si sminteste in continuare pe ‘unii dintre acestia mai mici’ ai lui Dumnezeu?!
Si, pentru ca tot vorbim de sfinti marturisitori – alt marturisitor, prigonit, omorat in puscariile comuniste – Pr.Ilarion Felea in una din cartile sale “Spre Tabor” – exceland in citate din Sf.Parinti, Sf.Scriptura, Sf.Traditie, Filocalii…dublat de un extraordinar discernamant si-o traire duhovniceasca de care s-a minunat insusi Pr.Staniloae care a afirmat ca l-a intrecut (duhovniceste) spune, citandu-l pe Sf.Ioan Damaschinul despre pacatele proprii sufletului prin ratiune, iutime si pofta.
Dintre cele trei, scolitii – carturarii – sufera cu sarg de cele generate de ratiune: “Pacatele ratiunii (necredinta, eresul, hula, nebunia, incuviintarea placerilor de sub pantece) se vindeca prin DOGMELE ORTODOXE, prin credinta NEINDOIELNICA si prin RUGACIUNE.”; ca sa fac o paranteza aici – Pr.Dimitrie Bejan spunea intr-una din cartile sale cum ca, cei trei de sase reprezentati in Apocalipsa ar fi centrarea exclusiva pe ratiune, ratiune, ratiune…nu e de mirare, este?
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/05/29/sa-nu-primesti-nici-o-invatatura-gresita-sub-pretextul-dragostei-sau-demistificarea-ecumenismului/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/09/04/sf-iustin-popovici-despre-ecumenismul-ca-dialog-al-minciunii/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2010/01/18/sf-ilarion-troitki-crestinismul-sau-biserica-ii-deghizarea-ereziilor-sub-masca-evangheliei/
admin va recomand si acest site:
http://www.sfanta-mucenita-paula.blogspot.com/
Doamne ajuta.
Cătăline, ceia ce ai afirmat în comentariile tale,mă fac să-mi justific -în felul meu- poziţia antiecumenistă tot din acelaşi motiv ca şi tine.Cred că zelul tău sincer pentru ecumenism a fost cultivat cu mare grijă în anii de studiu. Nu ştiu ce ai înţeles din sfinţii părinţi,dar eu am înţeles în primul rând că în totalitatea lor nu erau teoreticieni,că nu au scris cărţi din cărţi,nu au spus cuvinte din cuvinte ,[teme vechi în interpretări moderne]. Ei nu şi-au făcut un scop din cariera eclezială, o ţintă din pestigiul înaltelor titluri- care azi se pare, sunt singurele ce dau legitimitate ortodoxiei,-sau din tilurile academice etc. Poţi să-mi spui,astzi cine din ecumeniştii BOR, vorbeşte din experienţa vieţii personale, a trăirii ascetice şi-a mărturisirii fără compromis în timpul persecuţiei comuniste ? Câţi dinte aceşti ecumenişti au experienţa adevăratei vieţi monahale în acele ascultării umilitoate dar sfinţitoare ? Care sfinţi părinţi au învăţat înalta teologie la universităţi eretice?
Sfinţii părinţi au scris cărţi din cărţi ? Au căutat să coboare ortodoxia până a o aduce să fie pe placul lumii, să o târguiască în ceia ce priveşte chiar ortodoxia însăşi în predanii, canoane şi cele 7 sinoade panortodoxe ?
Cerzi că ereticii ce se autodenumesc creştini, vor unirea pentru a deveni ortodocşi sau vor s-o vadă coborâtă cît mai jos cu putinţă de se poate şi sub nivelul lor .
Greşeala doctrinară la care faci referire – cazul la care ai fost martor la Geneva-se referea la ceia ce face din catolicism erezie ? mă refer la infaibilitatea papală, la filioque,la purgatoriu etc… ?
Socoţi că sfinţii părinţi au fost cei care nu acceptau dialogul ?
Că ruptura şi mai apoi nerealizarea unirii se datorează lipsei de dragoste , de rigiditatea absurdă şi neputinţa sfinţilor părinţi, sau socoţi că teoreticienii de astăzi, sunt mai vrednici, mai înţelepţi şi că au dreptul să facă cu ortodoxia ce părinţii noştrii, trăitorii cu viaţă sfântă nu au acceptat să facă ???
Iartă-mă Cătăline, -poate aceste cuvinte sunt dure pentru tinereţea ta- să ştii că întrebările tale sunt foarte bune şi mă simt mustrat de cuget penbtu că întradevăr atunci când trebuie să răspund vina mă striveşte din pricina nevredniciei mele.Însă conştiinţa mi-a cerut să pun şi eu aceste întrebări tuturor adepţilor ecumeniei -nu numai ţie în mod special-.Întrebări desigur, puse de un om neînsemnat ce sunt, că un om duhovnicesc cu studii de teologie sunt convins că ar fi adus toată greutatea zdrobitoare a ortodoxiei autentice. Cer iertare tuturor.
VA ROG INTRATI SI PE SITEUL http://www.ascor.md FRATII NOSTRII AU NEVOIE SI DE NOI, ACOLO SECTEE INCEPT SA ATACE PERFID, AVAND MULTI POLITICIENI VANDUTI SECTELOR!
D-na Letitia, oare chiar dormim ? De ce atâta ură, -ne întrebaţi- atâta fanatism şi radicalism. De ce nu le argumentaţi duhovniceşte ? Oare dacă-i post nu trebue să ne apărăm credinţa ? Sunt unul dintre comentatorii care simt că trebue să vă dau răspuns la întrebarea dacă l-am fi recunoscut pe Mântuitorul. Vă spun că dacă eram acum 2ooo de ani intre cei din preajma Lui mi-ar fi fost cu neputinţă să-L recunosc dacă nu mi-aş ficunoscut bine credinţa şi ea nu mi-ar fi fost scopul şi rostul existenţei mele. Cum vă explicaţi cuvintele evanghelice ,,şi mulţi au crezut îîn El” ? Cine sunt şi de ce au crezut ? Socot că aceia au crezut pentru că-l iubeau sincer pe Dumnezeu şi şi făcuseră mântuirea scop şi rost al vieţii lor. Pentru ei Adevărul era hotărător şi decisiv nu intreresul unui trai bun care calcă peste el. Acei oameni credeau fără scop duplicitar, şi lumesc şi duhovnicesc. Voiau să se mântuiască. Iubeau Adevărul cu toată fiinţa lor. Şi l-au auzit rostit cum nimeni nu-l rostise vreodată. Însăşi fariseii au recunoscut că nimeni nu a mai vorbit ca omul acesta. Judecăţile noastre totdeauna sunt după scopul ce-l urmărim. Deşi a-ţi spus-o, nu mă socot fanatic radical şi fără discernământ şi cu atât mai puţin condus de ură. Am Adevărul -ca şi d-voastră ca şi ecumeniştii- în faţă atât din evanghelii cât şi din faptele comentate. Scopul meu este să-mi apăr credinţa şi fraţii care sunt loviţi tocmai în numele şi din pricina ei. Şi o fac cum pot şi cu ce pot. Pentru aceasta întreb pe ce principii este judecat şi inlăturat aces
t preasfinťit episcop ? Sa dovedit că a incălcat Adevărul dăruit de Mântuitorulşi mărturisit de sf. Apostoli ? Nu. Dar
a demascat în revista sa inşelaciunile ecumenice. A luptat pentru ortodocşii turmei sale determinaťi prin teroare să-abandoneze casa şi ţara …etc….. Este însă înlăturat pentrujudecat şi compromis public cuargumentele lui Iuda. Că nişte bani nu ar fi avut traseul dorit de acuzatori. Iată cine motivează. Punga lui Iuda. Purtătorul de pungă justifică compromiterea vânzarea şi cine ştie poate şi răstignirea acestui ierarh cu fapte de apostol. Fanatismul radicalismul ura se văd după interesul fiecăruia se invocă se arată cu degetul sau se lovesc cu piatra numai în tabăra noastră ca şi cum în cealaltă nu ar fi nici urmă de aşa ceva. în ce scop ne opunem noi celor care ne tîrăsc credinţa în braţele umanismului mondialist şi a ecumeniei a celor ce se legitimează cu titluri înalte şi cu acťiuni care implică ortodoxia în politica dusă la nivel mondial de partea lui Mamona a pungii lui Iuda a apararii umaniste a săracilor de cele materiale şi al despuierii jefuirii totale a lumii de dumnezeiescul autentic de trăirea autentic ortodoxă în Adevărul curat in curăţia vieţii în cinstea şi valorile ortodoxiei autentice. Ce vi se pare ? Sfinţii apostoli se legitimau cu aşa ceva? Vă place muzica cu care ne tărăsc în lumesc amastecarea sfintei trdiţii cu trdiţiile păgănesti motivate de cultură readuse în actualitate şi mediatizate progtramul de zgomot lumesc de risipire şi imprăştiere de uniformizare şi aducere totală la lumesc de creştere a noului ortodox în spiritul culturii lumeşti muzicale distrctive umaniste europeniste mondialiste ? Cine-l caută sincer pe Dumnezeu cine trăeşte sincer ortodoxia şi chiar vrea să se mântuiască şi urmaşii ce vin după noi oare nu se întrebă ce scop şi ce rezultat au toate acestea ? Când au făcut aşa ceva sfinţii părinţi ? Biserica nu are ale sale ? Unde este zestrea ortodoxiei nu are ea muzică nu are cultura frumusaeţea şi inălţimea divină inegalabilă. Psalmii cântarile cerute în mod expers de sf.ap. Pavel.biserica este lipsită de valoare şi mijloace a calicit în aşa hal încăt să ajungă să apeleze la lumesc pentu a duce în duhovnicesc ? Vi se pare normal firesc şi ortodox aşa ceva ? este compatibil cu ortodoxia sfinţilor parinţi ? Iata amoferit suficiente argumente de fanatism de radicalism şi extremism şi ce mai doresc moderniştii. Dar eu ştiu că ortodoxia nu arenimic în comun cu lumescul . Între viaţă şi moarte nu este cale de mijloc. Ortodoxia este radicală pentur că Hristos este radical. Cine nu-i cu El aşa cum a cerut este în tabăra adversă. Ortodoxia este radicală dar iertătoare vindecătoare de suflet.Hristos este radical dar milostiv şi Mântuitor. Otodoxia este dură este cruce este intolerantă cu păcatul dar înţelegătoare cü păcătosul . Dar astăzi acestea trebue se pare văzute şi inţelese după intersele marilor momentului. Acum mersul pe două cărări este artă rafinată care nu prindea la sfinţii părinţi dar prinde la noi. Pe una se merge trumfal şi declamator pe cealaltă prin sentimentalul şi încântare de mare rafinament. Cer iertare tutror celor ce acest comentariu le a adus tulburarea postului personal .
PENTRU IZBAVIREA DE NECAZURI
Rugaciunile incepatoare:
In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru Numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se Numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.
Troparul, glasul al 8-lea
Cel ce prin adâncul întelepciunii cu iubirea de oameni toate le chivernisesti si ceea ce este de folos Tu turor le daruiesti, Doamne, iubitorule de oameni, daruieste-ne toate cele ce ne sunt de trebuinta si izbaveste-ne de tot necazul, ca spre Tine nadejdea ne-am pus, spre Mântuitorul si Grabnicul nostru Ocrotitor!
Condacele si Icoasele:
Condacul 1:
“Pâna când, Doamne, ma vei uita, pâna în sfârsit? Pâna când vei întoarce fata Ta de la mine? Pâna când voi îngramadi gânduri în sufletul meu, durere în inima mea ziua si noaptea?”, se întreba David proorocul, cuprins de tulburare. Dar când sufletul sau s-a veselit de milele Tale, Ti-a cântat cu dragoste si multumire: Aliluia!
Icosul 1:
Stim ca la nunta din Cana Galileii ai prefacut apa în vin, PreaDulce Iisuse, si credem ca asa poti schimba slabiciunea noastra în putere, frica noastra în curaj, deznadejdea noastra în nadejde; venim la Tine ca la singurul nostru ocrotitor, ca la singurul nostru sprijin. Cine ne va putea izbavi de neputintele noastre daca nu o vei face Tu? Sau cine ne va putea da cele de trebuinta? Numai Tu, Doamne, esti limanul nostru si la Tine cautam alinare:
Doamne, Cel ce ne înconjori cu iubire nemarginita, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, Împaratul împaratilor, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, Care esti Rasaritul Rasariturilor, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, nadejdea celor fara de nadejde, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, mângâietorul sufletelor noastre, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, înfrumusetatorul fapturilor, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, Cel ce toate le rânduiesti spre mântuirea noastra, mântuieste-ne precum stii!
Condacul 2:
“Luati, fratilor, ca pilda de suferinta si de îndelunga rabdare pe Proorocii care au grait în numele Domnului”, ne îndeamna Sfântul Apostol Iacov, iar noi, urmând sfatul sau, purtam în cugetele noastre nu nu mai suferintele Sfintilor Prooroci, ci si pe ale tuturor sfintilor care, gustând din paharul durerii, I-au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 2:
Stim neputintele si slabiciunile noastre, dar stim si ca Îti sta în putere sa ne întaresti asa cum L-ai întarit pe David când s-a luptat cu Goliat si cum i-ai întarit pe Sfintii Tai în lupta cu puterile întunericului. Pentru acesta ne rugam Tie:
Doamne, precum i-ai pazit pe cei trei tineri în cuptorul cel de foc, pazeste-ne si pe noi;
Doamne, ocroteste-ne asa cum l-ai ocrotit pe Proorocul Daniil când se afla în groapa cu lei;
Doamne, care în grele încercari i-ai fost acoperitor Sfântului Apostol Pavel, acopera-ne cu Harul Tau;
Doamne, da-ne putin din puterea ce i-ai dat-o tânarului Nestor când l-a biruit pe puternicul Lie;
Doamne, învata-ne sa râvnim rabdarea Sfântului Alexie, cel numit Omul lui Dumnezeu;
Doamne, ajuta-ne sa îi cinstim si sa îi urmam pe Sfintii pe care nimic nu i-a putut desparti de dragostea Ta;
Doamne, Cel ce toate le rânduiesti spre mântuirea noastra, mântuieste-ne precum stii!
Condacul 3:
Stim cuvântul Evangheliei ca “cel ce va rabda pâna la sfârsit, acela se va mântui” si ne temem sa nu pierim din pricina nerabdarii noastre. O, daca am avea muceniceasca rabdare, atunci ar fi primita de Dumnezeu ca o tamâie cu bun miros si s-ar înalta la ceruri ca un tainic: Aliluia!
Icosul 3:
Decât sa ne plângem ca suferim cum nu a mai suferit nimeni vreodata, mai bine ne-am aduce aminte de Dreptul Iov. Bunatati felurite a avut si pe toate le-a pierdut, dar pentru ca nu L-a hulit pe Dumnezeu s-a învrednicit de binecuvântarea Sa si a primit la urma mai multe decât avea la început. Ajuta-ne sa ne împartasim de rabdarea sa, Doamne, Cel ce ai fost rastignit pe cruce pentru mântuirea noastra, si sa ne împartasim si de binecuvântarile Tale:
Doamne, nadejdea celor fara de nadejde, miluieste-ne;
Doamne, datatorul celor ce cer, daruieste-ne darul rabdarii;
Doamne, îmbracamintea saracilor, îmbraca-ne cu rabdarea Dreptului Iov;
Doamne, folositorul vaduvelor, întelepteste-ne ca sa nu mai cadem în deznadejde;
Doamne, aparatorul celor lipsiti, învata-ne sa Îti cerem ajutorul;
Doamne, deschizatorul celor ce bat, deschide-ne noua usa binecuvântarilor Tale;
Doamne, Cel ce toate le rânduiesti spre mântuirea noastra, mântuieste-ne precum stii!
Condacul 4:
Grijile ne apasa si ne tulbura, îndepartându-ne mintea de la Dumnezeu, si sufletele noastre nu gasesc alinare. Nu este cu putinta sa scapam de tirania lor daca nu ne vom îndrepta nadejdea spre Domnul, Cel ce asteapta sa primeasca de la noi cântarea: Aliluia!
Icosul 4:
“Nu va îngrijiti de ziua de mâine, caci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei rautatea ei.” Asa ne-ai povatuit Tu, Preabunule Doamne, dar noi nu am urmat acest cuvânt, ci fiind plini de mândrie ne-am pus nadejdea în lucrul mâinilor noastre. Dar acum, rusinati fiind si lipsiti de cele de trebuinta, cadem cu umilinta la ajutorul Tau, nadajduind ca vei ierta greseala noastra:
Doamne, vezi lipsurile noastre si daruieste-ne toate cele care ne sunt de trebuinta;
Doamne, întareste-ne sa putem rabda încercarile prin care ai îngaduit sa trecem;
Doamne, daruieste-le celor lipsiti de hrana sa se îndestuleze de milele Tale;
Doamne, Care ai înmultit pâinile si pestii în pustie, înmulteste darurile cu care binecuvântezi familiile nevoiase;
Doamne, ajuta-ne sa nu ne lipim inimile de bunatatile lumesti;
Doamne, lumineaza-ne gândurile, ca sa nu mai râvnim ceea ce nu ne este de folos;
Doamne, Cel ce toate le rânduiesti spre mântuirea noastra, mântuieste-ne precum stii!
Condacul 5:
Stiindu-ne în vreme de boala cârtitori precum de demult iudeii în pustie, Te rugam cu zdrobire de inima sa alungi de la noi aceasta neputinta si sa ne dai putere ca oricât de mari ar fi suferintele noastre sa Îti cântam, graind: Aliluia!
Icosul 5:
Toti vom muri, toti vom parasi aceasta lume în care cu noastem durerea si boala. Sa întelegem durerile trupesti ca oglindire a suferintei vesnice si bold pentru a cere dumnezeiasca milostivire:
Doamne, Vindecatorul bolnavilor, vindeca durerile noastre;
Doamne, daruieste rabdare celor aflati în suferinte sufletesti si trupesti;
Doamne, tamaduieste-i pe cei carora le este de folos aceasta;
Doamne, întareste-i pe cei biruiti de suferinte de tot felul;
Doamne, pune în inimile celor bolnavi nadejdea vesnicei bucurii;
Doamne, povatuieste-i pe cei care sufera sa se teama de vesnica suferinta si sa se pocaiasca;
Doamne, Cel ce toate le rânduiesti spre mântuirea noastra, mântuieste-ne precum stii!
Condacul 6:
Ne temem de cutremur, ne temem de sabie, dar nu ne temem de focul cel nestins si de celelalte chinuri vesnice care ne asteapta daca ne lasam prinsi în lanturile patimilor si în cursele vrajmasului, si daca uitam sa Îi cântam Celui ce stapâneste întreaga lume: Aliluia!
Icosul 6:
Credem ca sunt adevarate minunile pe care le marturiseste Evanghelia, Hristoase, prin care ai fost Grabnic Ajutator celor aflati în necazuri de tot felul, si stim ca izvorul lor nu a secat, ci curge pâna în zilele noastre. Alergam la ajutorul Tau, nadajduind ca nu vei trece cu vederea cererile noastre, ci vei rândui toate spre folosul nostru:
Doamne, alunga de la sufletele noastre zadarnica tulburare si daruieste-ne sa gustam linistea;
Doamne, apara toate asezarile crestine si pe cei ce locuiesc într-însele;
Doamne, pazeste-ne de cutremur, de potop, de foc si de celelalte necazuri;
Doamne, pazeste-ne de caderea în pacat, pe noi si pe cei pentru care ne rugam Tie;
Doamne, daruieste-ne sfârsit crestinesc, ferindu-ne de moartea naprasnica;
Doamne, izbaveste-ne de focul cel nestins si de chinurile care îi asteapta pe pacatosii care nu se pocaiesc;
Doamne, Cel ce toate le rânduiesti spre mântuirea noastra, mântuieste-ne precum stii!
Condacul 7:
Degeaba Îl rugam pe Dumnezeu sa ne daruiasca pace, degeaba Îl rugam sa ne pazeasca de venirea altor neamuri asupra noastra si de razboiul cel dintre noi, daca mergând pe drumul pierzarii nu vrem sa pricepem ca El vede toate faptele noastre, si nici sa ne pocaim, ci doar Îi cântam: Aliluia!
Icosul 7:
Izbaveste-ne, Doamne, de toata rautatea oamenilor si da-ne putere sa ne rugam pentru cei care ne prigonesc. Picura în inimile noastre o picatura din dragostea Ta, a Celui ce Te-ai rugat pentru cei ce Te-au rastignit, ca sa putem plini porunca iubirii de vrajmasi:
Doamne, împaca-i pe cei ce se vrajmasesc, facându-se unelte ale diavolului;
Doamne, învata-ne sa ne iertam unii pe altii si sa uitam raul care ni s-a facut;
Doamne, alunga de la noi duhul mâniei si picura în inimile noastre iubirea pentru cei ce ne dusmanesc;
Doamne, întoarce raul în bine, spre slava Numelui Tau;
Doamne, iarta-i pe toti cei care ne-au gresit, cu stiinta sau fara de stiinta;
Doamne, umple cu dragostea Ta inimile celor apasati de singuratate, care nu gasesc întelegere la oameni;
Doamne, Cel ce toate le rânduiesti spre mântuirea noastra, mântuieste-ne precum stii!
Condacul 8:
Mieluseaua Ta, Iisuse, Sfânta Justina fecioara, simtind sagetile vrajmasului napustindu-se asupra ei, nu s-a biruit de deznadejde, ci însemnându-se cu credinta cu semnul crucii a gonit de la ea puterile întunericului, învatându-i pe cei ispititi de diavol sa cânte Izbavitorului celor slabi: Aliluia!
Icosul 8:
Mântuieste, Doamne, poporul Tau, si binecuvânteaza mostenirea Ta. Biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste si cu Crucea Ta pazeste pe poporul Tau, pe toti cei care se roaga Tie:
Doamne, izbaveste-ne din toate cursele întinse de necuratul diavol;
Doamne, nu îngadui sa fim batjocoriti de urâtorul de oameni;
Doamne, ai mila de cei care sufera din lucrare draceasca;
Doamne, fa neputincioase farmecele care sunt în dreptate asupra robilor Tai;
Doamne, împiedica-i pe crestini sa caute ajutor la vrajitori, la fermecatoare sau la doctorii închipuiti;
Doamne, da putere celor care în ispite se însemneaza cu semnul Sfintei Cruci;
Doamne, Cel ce toate le rânduiesti spre mântuirea noastra, mântuieste-ne precum stii!
Condacul 9:
Se aude înca glasul Înaintemergatorului: “Pocaiti-va, ca s-a apropiat Împaratia Cerurilor”. Sa parasim iubirea de sine, sa parasim desfatarile lumesti si sa alergam la Doctorul care tamaduieste sufletele, cântându-I cu umilinta: Aliluia!
Icosul 9:
Doamne Iisuse Hristoase, noianul pacatelor noastre ne apasa si zacem ca bolnavul de la Scaldatoarea Siloamului, neavând putere sa intram în scaldatoarea pocaintei. Ajuta-ne, Tu, Milostive Doamne, sa primim curajul de a parasi si de a urî pacatul, de a alerga la scaunul spovedaniei si de a ne marturisi prea multele noastre pacate:
Doamne, care nu Te-ai scârbit de pacatoasa care Ti-a sarutat picioarele, milostiv fii noua, pacatosilor;
Doamne, oricât de mari ar fi caderile noastre, ajuta-ne sa ne ridicam;
Doamne, nu stim sa ne pocaim de nu ne vei trimite gândul cel bun;
Doamne, alunga de la noi pe vrajmasul care ne opreste sa ne spovedim cu zdrobire de inima;
Doamne, iarta-ne toate pacatele facute cu cuvântul, cu lucrul sau cu gândul, cu voie sau fara de voie;
Doamne, învata-ne sa punem început bun mântuirii;
Doamne, Cel ce toate le rânduiesti spre mântuirea noastra, mântuieste-ne precum stii!
Condacul 10:
Ca o desfrânata, lumea aceasta ne ispiteste sa parasim calea cea strâmta si sa îmbratisam trecatoarele desfatari. Noi însa Te rugam sa ne daruiesti darurile Duhului Sfânt: duhul întelepciunii, duhul întelegerii, duhul sfatului, duhul puterii, duhul cunostintei, duhul temerii de Dumnezeu si duhul bunei-credinte, ca stând neclintiti în fata ispitelor sa Îti înaltam cântarea: Aliluia!
Icosul 10:
Cei care asculta poruncile Evangheliei vor auzi din gura Ta, Doamne, cuvânt de bucurie: “Flamând am fost si Mi-ati dat sa manânc, gol am fost si M-ati îmbracat, bolnav am fost si M-ati cercetat. Veniti, binecuvântatii Parintelui Meu, de mosteniti Împaratia cea pregatita voua de la întemeierea lumii”. Învata-ne sa facem faptele credintei, Doamne, învata-ne sa traim plini de dragoste pentru ceilalti, ca sa avem nadejde de mântuire:
Doamne, daruieste-ne sa Te iubim din toata inima si din tot cugetul nostru;
Doamne, daruieste-ne sa ne iubim aproapele cu dragoste jertfelnica;
Doamne, Care ai spalat picioarele ucenicilor Tai, învata-ne sa slujim aproapelui nostru ori de câte ori este nevoie;
Doamne, Tu care esti Samarineanul milostiv, îndeamna-ne sa îngrijim ranile semenilor nostri;
Doamne, lumineaza-ne ca în cei pe care îi ajutam, flamânzi, goi sau bolnavi, sa Te vedem pe Tine;
Doamne, da-ne puterea de a nu sovai sa împlinim poruncile Tale;
Doamne, Cel ce toate le rânduiesti spre mântuirea noastra, mântuieste-ne precum stii!
Condacul 11:
A început razboiul, se aude trâmbita care ne cheama la lupta, care ne cheama sa parasim lenevia cea pierzatoare de suflet si sa ne înarmam cu sabia Duhului, cu coiful mântuirii si cu pavaza credintei, luptând pâna la sânge împotriva patimilor si a poftelor si cântând cântarea: Aliluia!
Icosul 11:
Ori de câte ori cadem în lupta, sa ne ridicam de graba, ca sa nu se primejduiasca sufletele noastre. Sa luptam cu curaj si cu nadejde, fara sa ne plângem ca ranile noastre sunt prea adânci, caci Împaratul nostru le vede si le va tamadui cu multa pricepere:
Doamne, ajuta-ne sa sporim în rugaciune;
Doamne, povatuieste-ne sa ducem o viata smerita, lepadând gândurile de mândrie;
Doamne, da-ne sa iubim nevointa si sa dispretuim desfatarile patimase;
Doamne, lumineaza-ne si sfinteste-ne, ca sa pastram si sa marturisim dreapta-credinta;
Doamne, daruieste-ne sa traim ca fii întelepti ai Bisericii Tale;
Doamne, nu îngadui sa parasim predaniile Parintilor si sa ne lipim inimile de învataturi ratacite;
Doamne, Cel ce toate le rânduiesti spre mântuirea noastra, mântuieste-ne precum stii!
Condacul 12:
“Iata acum vreme potrivita, iata acum ziua mântuirii!”, ne spune marele Pavel, Apostolul neamurilor, apostolul care striga cu glas mare catre crestini ca acestia sa nu astepte vremuri de liniste si odihna pentru a dobândi mântuirea, ci în mijlocul încercarilor sa Îi cânte lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 12:
Nu suntem singuri în fata ispitelor, ci suntem ocrotiti de PreaSfânta Nascatoare de Dumnezeu, de soborul Sfintilor si de cetele Ingeresti. Îti multumim, Doamne, pentru toate milele Tale cele aratate si pentru cele ascunse si Te rugam sa ne îndrumi pasii pe calea mântuirii, pe calea care duce în curtile Raiului:
Doamne, pentru rugaciunile PreaCuratei Maicii Tale, mântuieste-ne precum stii;
Doamne, pentru rugaciunile tuturor Cuviosilor Parinti si ale Cuvioaselor Maici, ale Sfintilor stiuti si nestiuti, mântuieste-ne precum stii;
Doamne, pentru rugaciunile Sfintilor Îngeri pe care de la botez i-ai trimis sa ne ocroteasca, mântuieste-ne pre cum stii;
Doamne, pentru rugaciunile tuturor cetelor îngeresti, mântuieste-ne precum stii;
Doamne, pentru rugaciunile ierarhilor, preotilor si ale celor care ne pomenesc, mântuieste-ne precum stii;
Doamne, pentru rugaciunile care se înalta în Sfânta noastra Biserica, mântuieste-ne precum stii;
Doamne, Cel ce toate le rânduiesti spre mântuirea noastra, mântuieste-ne precum stii!
Condacul 13: (acest condac se zice de trei ori)
O, nu suntem vrednici de milele Tale, Fiule al lui Dumnezeu, Hristoase, dar îndraznim sa Te rugam sa primesti si putina noastra rugaciune, precum ai primit oarecând cei doi bani ai vaduvei, si sa alungi de la noi tulburarea care ne-a cuprins, ca sa Îti putem cânta cu inima smerita: Aliluia!
Apoi se zice iarasi Icosul 1:
Stim ca la nunta din Cana Galileii ai prefacut apa în vin, PreaDulce Iisuse, si credem ca asa poti schimba slabiciunea noastra în putere, frica noastra în curaj, deznadejdea noastra în nadejde; venim la Tine ca la singurul nostru ocrotitor, ca la singurul nostru sprijin. Cine ne va putea izbavi de neputintele noastre daca nu o vei face Tu? Sau cine ne va putea da cele de trebuinta? Numai Tu, Doamne, esti limanul nostru si la Tine cautam alinare:
Doamne, Cel ce ne înconjori cu iubire nemarginita, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, Împaratul împaratilor, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, Care esti Rasaritul Rasariturilor, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, nadejdea celor fara de nadejde, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, mângâietorul sufletelor noastre, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, înfrumusetatorul fapturilor, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, Cel ce toate le rânduiesti spre mântuirea noastra, mântuieste-ne precum stii!
si Condacul 1:
“Pâna când, Doamne, ma vei uita, pâna în sfârsit? Pâna când vei întoarce fata Ta de la mine? Pâna când voi îngramadi gânduri în sufletul meu, durere în inima mea ziua si noaptea?”, se întreba David proorocul, cuprins de tulburare. Dar când sufletul sau s-a veselit de milele Tale, Ti-a cântat cu dragoste si multumire: Aliluia!
Se face otpustul.
Dupa aceea zicem aceasta rugaciune:
Rugaciune la necazuri si suparari:
Doamne, viforul necazurilor se ridica asupra noastra si au intrat ape pâna la sufletele noastre, dar întru Tine este toata nadejdea noastra. Tu cunosti pricina raului care ne apasa. La Tine perii capetelor noastre sunt numarati. La Tine deci scapam si pe Tine te rugam sa departezi de la noi orice rau pierzator de suflet si sa ne ajuti a birui toate ispitele care ne învaluie, ca Tu esti întarirea, scaparea si izbavitorul nostru, Hristoase Dumnezeule, si Tie slava înaltam, Tatalui si Fiului si Sfântului Duh. Amin.
Cei care cred ca in Post nu ar trebui sa discutam despre adevar si erezie, nu ar trebui sa ne aparam credinta de rataciri sau care sustin ca macar e mai bine sa lasam subiectul in plan secund, sa se gandeasca de ce TOCMAI in Postul Mare primele duminici (a Ortodoxiei si a Sf. Grigorie Palama) sunt dedicate ANUME reactualizarii biruintei Adevarului ortodox in fata asalturilor neincetate ale ratacirilor venite DIN INSUSI SANUL BISERICII (nu de la pagani sau atei!), al reinnoirii marturirisirilor de credinta si, atentie!, al ANATEMIZARII tuturor ereziilor care au bantuit Biserica de-a lungul istoriei sale. Oare Sfintii nostri Parinti erau fanatici si urau pe cineva cand isi aparau pana la sange si cea mai mica invatatura de credinta, si cea mai aparent neinsemnata prepozitie sau conjunctie? Oare atunci cand condamnau cu glas inalt ereziile in Duminica Ortodoxiei erau fanatici si nu se ridicau la nivelul iubirii ecumenistilor care au pe buze astazi numai pace, unitate si dragoste, iar in faptele lor se dovedesc (precum toti ereticii) plini de rautate si amarnici prigonitori?
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/03/07/randuiala-duminicii-ortodoxiei-sinodiconul-ortodoxiei-o-pravila-uitata-a-sfintei-traditii/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/03/07/cuvinte-actuale-pentru-duminica-ortodoxiei/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/10/06/reactia-ortodoxa-la-erezie-conform-parintelui-staniloae/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/01/21/sfantul-maxim-marturisitorul-credinta-nascuta-din-sange/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/07/08/parintele-staniloae-despre-constiinta-ortodoxa-ca-dragoste-de-adevar/
Îmi cer iertare pentru nenumăratele greşeli şi lipsa punctuaţiei din ultimul coment. Este ceea ce a reuşit neîdemândemânarea mea pe tastatura unui telefon, fiind departe de casă.
@ Catalin si Letitia
Intransigenta in favoarea Adevarului nu este ura. Este marturisire. Relativismul pozitiilor voastre arata ca Adevarul va este mai prejos decit pacea. A iubi pacea in minciuna inseamna a nu il iubi pe Dumnezeu.
Si ca sa nu fiu inteles gresit: (1) Urasc pacatul, dar iubesc pe pacatos. Toti sfintii au facut asta, fara exceptie. Eu nu sunt sfint, dar cred ca acesta cale este cea buna. (2) Frate Cataline. Si eu am fost student la teologie, dar m-am retras. Majoritatea zdrobitoare a profesorilor doar ne informau despre ”stiinta teologica” si nu ne formau ca teologi (lasind la o parte lipsa lor de traire duhovniceasca – cu o notabila exceptie). Daca vrei sa fi ortodox, nu facultatea de teologie iti este calea suficienta si necesara. Marea majoritate a sfintilor nu au absolvit decit scoala dragostei de Hristos. Asceza, prin post si rugaciune, si dragostea de Dumnezeu si de cel aflat in nevoie, acestea te formeaza cit zece facultati.
Marea majoritate a scolilor teologice sunt cucerite de ecumenisti. Au nevoie de cadre administrative, iar manastirile nu le prea furnizeaza material. In plus. Unde poti mai bine forma stiintific si rational un suflet tinar spre ecumenism?
Ca sa nu mai vorbim de schimburile de experienta cu ”fratii catolici si protestanti”.
Vrei sa fi revolutionar? Nu cunosc un mai mare revolutionar decit Hristos!!!