“Cazul” Episcopului Artemie: INCEPUTUL OFICIAL AL PRIGOANEI IMPOTRIVA ANTI-ECUMENISTILOR?

17-02-2010 Sublinieri

DEŞI CATOLICII I-AU UCIS, I-AU DEVASTAT ŞI PRĂDAT PE SÂRBI, NOUL PATRIARH IRINEU AL SERBIEI NU A APUCAT SĂ-ŞI IA BINE ÎNDATORIRILE ŞI IZGONEŞTE UN EPISCOP ORTODOX ANTICATOLIC!

INDEPARTAREA EPISCOPULUI ARTEMIE DE KOSOVO INSEAMNA INAUGURAREA OFICIALĂ A PRIGOANEI ÎMPOTRIVA ANTI-ECUMENIŞTILOR?

Proteste faţă de îndepărtarea episcopului Artemie

Evenimentele se derulează într-un ritm alert. Erezia ecumenismului se întărâtă şi turbează. Dar Părinţii ne-au pregătit şi ne-au informat suficient: Fiecare erezie este îndrumată de către diavolul. Şi ecumenismul n-ar putea constitui o excepţie. Câte se scriu, câte vedem zilnic, câte se derulează incognito, şi în poporul credincios şi la noi ajung ecourile lor, amintesc de ceea ce este scris:

„S-a coborât diavolul la voi, având mare mânie, ştiind că mai are puţină vreme” (Apocalipsa 12, 12).

În fotografii sunt clerici şi laici, care în ciuda zăpezii, s-au adunat să protesteze împotriva acţiunii fără precedent a noului patriarh Irineu al Serbiei, de a-l elibera din îndatoririle sale pe Înaltpreasfinţitul Episcop Artemie de Kosovo (cf. http://aktines.blogspot.com/).

Nu avem încă traducerea celor spuse de episcopul Irineu Bulovici de Başca, care a şi comunicat evenimentul şi nu cunoaştem cauza exactă. Ştim însă că episcopul Artemie de Kosovo era unul dintre cei şase arhierei (acum opt – n.tr.) care au semnat „Mărturisirea de Credinţă împotriva ecumenismului”. Cunoaştem şi (am denunţat din primul moment) declaraţiile filocatolice ale noului patriarh, care a vorbit de o colaborare cu papa. Deci episcopul anti-ecumenist Artemie era greu de manipulat şi incomod. Se mai ştie şi faptul că părintele protopresbiter Gheorghios Tsetsis, mitropolitul Ioannis de Pergam şi însuşi patriarhul ecumenic Bartolomeu au încercat prin scrisori să-i timoreze pe toţi aceia care au semnat „Mărturisirea…” şi să îi împiedice pe alţii care ar fi vrut să o semneze. Desigur, patriarhul Bartolomeu a cerut Ierarhiei Bisericii Eladei să fie pedepsiţi toţi cei care au semnat „Mărturisirea…”. Însă nu au reuşit până acum să îngenuncheze împotrivirea Ierarhiei. Să presupunem că au căutat şi au găsit cel mai slab inel?

Suntem solidari cu episcopul şi cu fraţii noştri sârbi nevoitori şi ne rugăm. Însă trebuie ca în acelaşi timp să înţelegem că acum este nevoie de o mai mare priveghere. Postul Mare să ne fie un prilej pentru rugăciune mai multă, ca Dumnezeu să ne lumineze şi să înţelegem dimensiunea exactă a situaţiei şi să ne întărească pentru luptele care vin, căci va fi nevoie de mari jertfe pe toate fronturile.

„Mărturisirea de Credinţă împotriva ecumenismului” a fost prima treaptă. Să mai urcăm una, înainte de a ne coborî din tren. În perioada Sinodului III Ecumenic, râvnitorul episcop Celestin, deci în perioada unei alte erezii, a nestorianismului, scria:

Acum este nevoie de o mai mare priveghere şi grijă. Acum, când înăuntrul Bisericii se făptuiesc şi se zic „cele potrivnice Bisericii”. Pentru că cei care au „război civil nu sunt în nelucrare. Totuşi, în acest război intern, în această luptă casnică, să ne fie nouă zid credinţa, iar împotriva acestei necredinţe pe ea să o preferăm în ciuda săgeţilor duhovniceşti… pe aceasta, pentru că păzită fiind, ne va păzi pe noi”.

Simatis Panaghiotis

*

Gracanica – „Vitejii” au interzis monahilor să intre în biserica mănăstirii aplicându-le lovituri

 

COMENTARIUL BLOGULUI: “THRISKEFTIKA”

(Suntem de acord şi subscriem)

Romfea.gr a precizat drept cauză a izgonirii „neregulile economice şi refuzul ascultării”. Noi spunem că pricina izgonirii este poziţia anti-ecumenistă declarată şi „refuzul ascultării” faţă de noul patriarh filocatolic al Serbiei. Să aşteptăm şi în Elada asemenea izgoniri ale celor care se luptă împotriva ecumenismului?

14 februarie 2010 11:21

Studitul a spus…

Considerăm indispensabil că se cuvine ca în acest moment dificil Sinaxa anti-ecumenistă a Părinţilor care au redactat „Mărturisirea de Credinţă”, toate corporaţiile, uniunile şi asociaţiile ortodoxe care luptă împotriva ecumenismului să se declare solidare prigonitului ierarh mărturisitor şi anti-ecumenist, să luăm legătura cu el şi să-l rugăm să preia conducerea luptei anti-ecumeniste. Este clar că a fost izgonit pentru poziţiile sale anti-ecumeniste şi pentru semnătura lui pe „Mărturisirea de Credinţă”, pe care fraţii lui filocatolici le-au interpretat drept refuz al ascultării. Cât pentru neregulile economice nu comentăm, pentru că doar cu puţin timp în urmă am trimis ajutoare umanitare în Kossovo şi am fost alături, fiecare cum a putut. Cum se putea întâmpla aşa ceva când nu existau nici cele necesare traiului de pe o zi pe alta. Aşadar, să ne suflecăm mânecile, să acţionăm şi să fim alături de ierarhul mărturisitor prin toate mijloacele posibile.

(trad. gr. I.F., http://www.augoustinos-kantiotis.gr/?p=9206)

Comentariile blogului “Presa Ortodoxa de limba greaca” (la care aderam, n.n.)

1. Mărturisirea de credinţă şi-a făcut datoria: fără ea, întrunirea in Cipru s-ar fi desfăşurat în “linişte, pace şi iubire frăţească”, iar tema primatului papal ar fi fost înghiţită pe nemestecate, ca unsă. Datorită protestelor, tema nu a fost adoptată, iar jocul a fost mutat în deplasare, la Viena, pe teren advers.

Patriarhul marturisitor al Georgiei

2. La ultima întrevedere, care ar fi trebuit să rămână între patru ochi, dintre Patriarhul Ecumenic şi Patriahul Georgiei, Ilias al II-lea, acestuia din urmă, cunoscut anti-unionist, i s-a pus în vedere ca Biserica Georgiei să intre în Consiliul Mondial al Bisericilor (WCC), altfel, întreaga țară (!) va avea de suferit. Patriahul Georgiei a refuzat. În prezent, urmează un tratament, în urma analizelor efectuate în Germania, descoperindu-se că Patriarhul Ilias II era supus unui proces de otrăvire lentă.

3. Considerăm că eticheta ecumenism/ecumenişti este greşită. Marea presiune care se exercită asupra ortodoxiei are în vedere aducerea ei sub jurisdicţia şefului statului Vatican, cunoscut drept Papa de la Roma. De aceea, ar trebui, precum acum 550 de ani, să se vorbeasca de unionişti, respectiv unionism.

http://presaortodoxa.wordpress.com/2010/02/16/inceputul-prigoanei-impotriva-anti-unioni%C8%99tilor-sarbi/

*

Mitropolitul Serafim de Pireu: „Este inadmisibilă hotărârea Bisericii Serbiei”

Profundă amărăciune a exprimat astăzi Mitropolitul Serafim de Pireu, în ceea ce priveşte hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a Serbiei, care l-a suspendat din functie pe Episcopul Artemie de Raşca şi Prizren. De semnalat că Agenţia de Ştiri Bisericeşti „Romfea.gr” a scris despre ancheta judiciară încă de duminică, 14 februarie 2010.

Mitropolitul Serafim de Pireu despre Episcopul Artemie:

“Cu profundă amărăciune, întristare şi durere am aflat despre hotărârea din ziua de 13 a lunii în curs a.c. a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a Serbiei, care s-a întrunit sub preşedinţia nou-alesului patriarh, Preafericitul Irineu al Serbiei, despre suspendarea şi, în esenţă, îndepărtarea de la îndatoririle lui canonice a Preasfinţitului Episcop Artemie de Raşca şi Prizren, bărbat împodobit cu virtuţi apostolice, luptător pentru Credinţă şi mărturisitor al ei.

Simţim o profundă repulsie pentru această inadmisibilă hotărâre a Bisericii Ortodoxe a Serbiei, dar nu ne uimeşte, pentru că – după cum se vede – aceiaşi oameni care l-au condus pe fericitul întru adormire patriarh al sârbilor Pavle la rugăciunea-în-comun cu romano-catolicii din Croaţia – care liturghisesc în mod ilegal şi eretic şi care [romano-catolici din Croatia] l-au „sanctificat” pe cardinalul Aloijio Stepinats, criminalul băutor de sânge şi falsul sfânt al para-sinagogii („adunăturii”) romano-catolice, pe autorul moral şi fizic al sângerosului asasinat (genocid) prin schingiuiri neînchipuit de dureroase a opt sute de mii (800.000) de sfinţi, slăviţi, noi mucenici ai poporului sârb şi ai Preasfintei noastre Biserici de către hoardele ustaşilor romano-catolici – orchestrează acum anihilarea canonică şi fizică a unui sfânt, neprihănit, iubitor de Dumnezeu şi iubitor de popoare, care este culmea duhovnicească a poporului sârb, luptând pentru drepturile credinţei şi ale patriei lui, prin acuze voalate, care în lumina adevărului nu pot sta în picioare.

Invocăm de-Dumnezeu-primitele rugăciuni către Domnul -Întemeietorul Bisericii, ale Sfântului contemporan al poporului sârb şi profundului teolog ortodox – care a demonstrat prin excepţionalele sale opere kakodoxia (reaua-slăvire) eretică a papismului potrivnic lui Dumnezeu – fericitul întru adormire Stareţ Iustin Popovici, părintele duhovnicesc al ierarhului anti-ecumenist prigonit şi al altor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Sârbe, ca să înceteze îndată prigoana orchestrată împotriva lui.

(traducere: L. Mh. cf. romfea.gr)

Completati si cu informatiile de la:


Categorii

Biserica la ceas de cumpana, Episcopul Artemie de Kosovo

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

88 Commentarii la ““Cazul” Episcopului Artemie: INCEPUTUL OFICIAL AL PRIGOANEI IMPOTRIVA ANTI-ECUMENISTILOR?

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 3 / 3 >>

  1. Draga Catalin, spui ca ai cunostinte de teologie, ca esti de acord cu ecumenismul. Frate eu nevrednicul, sa ma ierte Bunul Dumnezeu ca ma laud acum- am terminat si eu facultatea de teologie dar din putinatatea mea de cunostinte, astai adevarul cel putin pentru mine, am aflat ca teolog e cel care stie sa se roage, nu cel care are inteligenta si crede ca stie multe!
    Apoi cu ecumenismul asta, sa sti ca eu am fost peste28 de ani incert duhovniceste, Bunul Dumnezu m-a pazit , ca prin ce am trecut eu numai El ma putea apara, am fost satanist, apoi am facut yoga, apoi am ajuns la o adunare adventista si in mintea mea lumeasca credeam ca ce atata dezbinare-ortodoxi catolici, prote-neoprotestanti, eram in mijlocul lor si vroiam sa vorbesc in fata lor, insa O Doamne m-ai pazit, chiar atunci mi-au venit in cap vorbele: nu te grabi sa vorbesti cu mintea ta, credinta nu-i mintea ta!
    Pe la varsta de 8-10 ani eram cat pe ce sa devin ,,preot”papist, ma luase in vizor un ,,preot”de lor, pentru ca frgventam cladirea papista din nestinta, dar Dumnezeu m-a pazit.
    Astfel frate am trecut prin n confesiuni, dar Dumnezeu i-mi arata ca n-am gasit ce caut, si dupa clarificari si dupa mila sa am ajuns sa cunosc-o mica parte, foarte mica parte cu mintea mea limitata , ortodoxia.
    In facultate incercam sa marturisesc ortodoxia din traite nu dupa cum i-mi spunea unul si altul, dar Tinand cont de sfaturile Duhovnicului, care m-a ghidat si ma ghideaza dupa Revelatia Divina Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie- Sfinti Parinti, si nu dupa mintea mea!
    Intr-o discutie cu un coleg din facultate, acum preot, eu i-am zis ca ortodoxia e Singura Credinta Adevarata, la care el , sper ca si-a schimbat gandul, mi-a zis: Dar cum ai ajuns tu in facultatea de teologie? Nu ar trebui sa o termini pentru ca nu gandesti bine. Altadata facusem o lucrare de seminar privind secularizarea, si am scris si spus la prezentarea lucrari ca papismul e vinovat de secularizare, si ca exista o SINGURA BISERICA!ORTODOXA la care cel care m-a ascultat mi-a zis cum asa? Toti credem intru-n singur Dumnezeu, mulsumanii i-l au pe Alah,etc la care eu i-am zis NU-I ASA! Doar Sfanta Treime e Dumnezeu ceilalti nu fac parte din Dumnezeu conform sfintilor Parinti, la care mi-a zis ia lasa-ma cu Sfintii Parinti.
    Dialogul intre Ortodoxie si cei care il cauta pe Hristos nu se poate desfasura dupa capul nostru, dupa cum ne spune n patriarh, sau profesor, SINGURUL ARHIEREU care nu este contestat este Hristos, si cei care l-au urmat adica Sfinti Parinti, nu cei care cred ca au inteligenta si sunt mai destepti decat Hristos si Sfinti Parinti!
    Cauti Adevarul? Nu te lua dupa ce iti spune unul si altul, ci cerceteaza invatatura lui Hristos, pentru ca numai asa o sa te mantuiesti si nu ca l-ai urmat pe nu stiu ce n patriarh al vremurilor moderne.
    Inchei cu ce am scris intr-un examen, acum sunt la master-teologie, si mila Domnului m-a ajutat sa i-au examenul la un profesor exigent care a lasat 90% restantieri. IN LUME MULTE NECAZURI VETI AVEA, DACA PE MINE M-AU PRIGONIT DAR PE VOI? DAR INDRAZNITI EU AM BIRUIT LUMEA!
    Ajutane Doamne sa te urmam si sa nu urmam inteligenta noastra care ne spune ca suntem cineva!

  2. Buna seara tuturor!
    O sa incerc sa raspund pe rand comentariilor (nu in acest comentariu la toate).
    Mai intai pentru Kosk: din doua comentarii pe care le-am postat nu iti poti da seama cat de bine sau cat de putin sau superficial cunosc invatatura ortodoxa. Bineinteles ca sunt multe lucruri care trebuie aprofundate si ca nu exista un moment in care as putea spune ca cunosc invatatura ortodoxa integral. Nu cred ca ortodoxia este numai doctrina, dar nu se poate face abstractie de suportul doctrinar, dogmatic al Ortodoxiei. Dogma si cult, teologie si spiritualitate, ortodoxie si ortopraxie sunt interdependente.
    Mesajul Sfintilor Parinti (a celor pe care am reusit sa-i citesc pana acum) incerc sa il patrund si sa il inteleg.
    Si o intrebare: Ce este neconform cu invatatura ortodoxa in comentariul meu la care ai raspuns?

    Pentru Iosif: Intrebarile tale sunt “ca sa ma prinzi in cuvant” sau sunt sincere? Totusi o sa raspund pe scurt:
    – cum inteleg ecumenismul actual?…necesar si cu o participare a ortodocsilor cat mai mare si responsabila. Nu trebuie sa uitam ca datorita unor mari teologi ortodocsi, Sfintii Parinti rasariteni si teologia ortodoxa in general au ajuns cunoscute in mediul occidental. Aici ar fi mult mai multe de discutat…dar pe parcurs…:);
    – despre documentul de la Balamand pot sa spun doar ca a fost un pas semnificativ in dialogul dintre ortodocsi si catolici (dar trebuie analizat punct cu punct si cu atentie);
    – cu privire la canoanele Bisericii Ortodoxe: mi-am insusit parerea lui N. Afanasiev, Ch. Yannaras si Ioan I. Ica jr.
    – daca cred ca Biserica Catolica este sora cu Biserica Ortodoxa: sincer, nu mi-am pus problema asta pana acum…este irelevant pentru mine daca e sau nu. Pe mine ma intereseaza dialogul teologic care este inlesnit de dialogul dragostei.
    Atat pentru astazi…sper ca nu sunteti suparati pe mine…dar prefer sa avem un dialog sincer… O sa incerc sa raspund tuturor celor care mi-au raspuns…:)

  3. Catalin dragoste pentru semenii nostri nu pentru erezii! Cum spune si un Sfant Parinte,, decat dragoste fara Hristos, mai bine fundamentalist dar cu Hristos!

  4. Daca ajungem sa credem ca putem iubi mai mult decat Hristos, atunci esti mai ceva ca el. Noi nu urmam dragostea omeneasca care e antihristica daca e dupa capul nostru si nu dupa Hristos CATI IN HRISTOS V-ATI BOTEZAT IN HRISTOS V-ATI IMBRACAT! au ba?
    Cei spune Hristos, apostolului care vrea sa-l opreasca pe Hristos sa ajunga la Ierusalim? INAPOIA MEA SATANO! Pentru ca nu cugeti cele ale lui Dumnezeu ci cele ale oamenilor!
    Catalin noi acum trebuie sa mergem dupa Hristos, suntem taiati imprejur de jertfa Domnului, si hristici prin botez, DAR daca credem ca suntem mai inteligenti ca Hristos si Sfintii Parinti atunci devenim antihristici, iar Hristos o sa ne spuna: inapoia mea satano!
    Dialogul e permis atata timp cat cei care nu sunt in Duh si Adevar, adica cei care nu sunt ortodoxi-ortodoxia nu e religie e REVELATIE DIVINA, cum spune Serafim Rose, da atata e permis, nu incalcare de canoane, si cel mult acceptarea de rugaciuni alaturi de luterani-homosehuali etc.
    Dragoste fara Hristos e dragoste antihristica!

  5. Dialogul e permis pentru eterodoxi doar ca ei sa stie unde se afla izvorul vieti, si astfel ca ei sa discearna unde se afla, nu sa spunem bolii-toleranta. Cauta Adevarul, dar dupa Hristos nu dupa mintea omeneasca!

  6. http://saccsiv.wordpress.com/2010/02/21/parintele-ilarion-olaru-cuvant-la-duminica-ortodoxiei/

    Spun unii: dar oare nu s-ar cuveni să arătăm dragoste creştinească şi să lepădăm de la noi acest aspru cuvânt – ana­tema?

    Auziţi înşelare: oameni păcătoşi, oameni plini de patimi, cred că pot fi mai plini de dragoste decât Sfinţii Părinţi care i-au anatemizat pe eretici. Oameni care sunt lipsiţi de dreaptă-vieţuire vor să arate dragoste faţă de cei care sunt străini Trupului lui Hristos. Dar această ispită nu este deloc nouă. Încă înaintea primului Sinod Ecumenic Sfântului Petru al Alexandri­ei i se cerea să îl ierte pe Arie şi să ridice anatema pe care o dăduse asupra acestuia. Să luăm aminte la răspunsul pe care l-a dat prealuminatul arhiereu atunci când se afla întemniţat pentru că l-a afurisit pe Arie: „Cum îmi ziceţi voi să mă înduplec la rugăciunile voastre şi să îl iert pe Arie care nu a vrut să asculte învăţătura mea şi să îşi vie în simţire? Dacă l-am afurisit, aceasta n-am făcut-o de la mine, ci prin voia lui Hristos Dumnezeul meu, Care mi S-a arătat noaptea. Căci rugându-mă după obiceiul meu, fără de veste a strălucit în temniţă o lumină mare şi L-am văzut pe Domnul meu Iisus Hristos în chip de tânăr ca de doisprezece ani, iar faţa Îi strălucea mai mult decât soarele, încât nu-mi era cu putinţă a căuta spre slava cea negrăită a feţei Lui. Şi era îmbrăcat cu o cămaşă albă de in, însă ruptă de sus până jos, pe care o strângea la piept cu amândouă mâinile, acoperindu-şi goliciunea Sa.

    Văzând eu acestea, a căzut asupra mea frică şi spaimă şi cu multă temere, rugându-mă Lui, am zis: „Mântuitorule, cine ţi-a rupt haina?” Iar Domnul a răspuns: „Arie cel fără de ruşine mi-a rupt-o, căci a despărţit de Mine pe poporul pe care l-am câştigat cu sângele Meu! Păzeşte-te ca să nu-l primeşti în sânul Bisericii, pentru că are viclene şi rele gânduri asupra Mea şi asupra poporului Meu. Şi iată că vor să te roage să îl ierţi. Dar tu să nu-i asculţi şi să nu primeşti în turmă un lup în chip de oaie.”

    Aşa i-a vorbit Mântuitorul Sfântului Petru al Alexandriei, şi dacă ne-ar vorbi nouă astăzi ne-ar spune acelaşi lucru: să nu ne lăsăm prinşi de ispita falsei iubiri faţă de cei care surpă Biserica lui Hristos.

    De mare folos îi este sufletului meu descoperirea aceasta a Sfântului Petru… Şi uneori, când sunt ispitit de vrăjmaş să fiu mai înţelegător cu ereticii, cu cei care cred în reîncarnare sau fo­lo­sesc tot soiul de bioenergii, mă reped şi mai citesc o dată Viaţa acestui sfânt. Şi de fiecare dată îmi dau seama că nu am dreptul să fac compromisuri în ceea ce priveşte toleranţa faţă de eretici.

    Ni se cere să avem dragoste faţă de cei rătăciţi… Dacă nu am avea dragoste nu ne-ar durea că se află de­par­te de Hristos. Eu, în nevrednicia mea, am mare dra­goste faţă de protestanţii care nu cinstesc icoanele. S-ar putea spune că am dragoste faţă de iconoclaşti. Nu e dragoste mai mare decât a le dori tot binele cu putinţă, adică a le dori fericire veşnică. Or, pentru a ajunge la aceasta, trebuie ca ei să facă parte din trupul lui Hristos, care este Biserica. Atât de mult îi iubesc pe toţi iconoclaştii încât mă rog pentru ei să primească adevărul dreptei credinţe.

  7. http://www.cuvantul-ortodox.ro/2008/07/12/cred-ca-nu-este-deloc-bine-sa-ne-despartim-de-biserica-de-fiecare-data-cand-patriarhul-greseste-ci-fiecare-are-datoria-si-obligatia-de-a-protesta-si-de-a-lupta-dupa-puterile-sale-in-sanul-bisericii/

    Mai întâi, aş vrea să cer iertare de la toţi pentru că îndrăznesc să scriu ceva, deşi nu sunt nici sfânt, nici teolog. Cred că vor înţe­lege toţi că cele scrise de mine nu sunt altceva decât o durere pro­fundă a mea pentru, din păcate, poziţia şi iubirea lumească a Pa­triarhului nostru Atenagora. Precum se vede, el a iubit o altă fe­meie, una modernă, care se numeşte Biserica papistaşă, deoarece Bise­rica noastră Ortodoxă nu-i face nici un fel de impresie, fiindcă este foarte cuviincioasă.
    Această dragoste, care s-a făcut auzită din Cetate [Constantinopol], a găsit ecou în rândul multora dintre fiii lui spi­rituali, care şi ei o trăiesc în cetăţi (oraşe)[2]. De altfel, acesta este duhul vre­mii noastre: familia să-şi piardă menirea ei sfântă din pricina unor astfel de iubiri, ce au drept scop dezbinarea, iar nu unirea…
    Mânat cam de o astfel de dragoste lumească, şi Patriarhul nostru ajunge până la Roma. În vreme ce s-ar cuveni ca mai întâi să arate dragoste faţă de noi, copiii lui, şi faţă de Mama noastră Bi­serica, el, din păcate, şi-a trimis dragostea foarte departe. Rezul­tatul a fost că a odihnit pe fiii săi cei lumeşti, care iubesc lumea şi au această dragoste lumească, dar ne-a scandalizat profund pe noi, pe fiii Ortodoxiei, mari şi mici, care au frică de Dumnezeu.
    Cu durere în suflet mărturisesc că, dintre toţi filo-unioniştii pe care i-am cunoscut, nu am văzut pe nici unul să aibă nu miez, dar nici măcar coajă duhovnicească. Cu toate acestea, ştiu să vorbească despre dragoste şi unire, deşi ei înşişi nu sunt uniţi cu Dumnezeu, fiindcă nu L-au iubit.
    Aş vrea să-i rog cu căldură pe toţi fraţii noştri filo-unionişti: deoarece tema unirii Bisericilor este un lucru duhovnicesc, şi pen­tru asta avem trebuinţă de dragoste duhovnicească, să o lăsăm în seama celor care L-au iubit mult pe Dumnezeu şi sunt teologi pre­cum Părinţii Bisericii, iar nu funcţionari, în seama celor care s-au dăruit şi se dăruiesc în întregime pe ei înşişi slujirii Bisericii (în locul lumânării mari)[3], pe care i-a aprins focul dragostei lui Dumnezeu şi nu bricheta paraclisierului.
    Să nu uităm că nu există doar legi fizice, ci şi duhovniceşti. Prin urmare, viitoarea urgie a lui Dumnezeu nu poate fi înfruntată de o asociaţie de păcătoşi – căci atunci îndoită pedeapsă vom primi – ci de pocăinţă şi de împlinirea poruncilor lui Dumnezeu.
    De asemenea, să nu uităm că Biserica Ortodoxă nu are nici o lipsă. Singurul ei neajuns este lipsa ierarhilor şi păstorilor serioşi cu principii patristice.

  8. @ Vulturul:

    Doar “fundamentalist”, niciodata fundamentalist. Adica doar etichetat asa, dar nu fanatic, violent si ucigas.

  9. Catalin, nu cumva tu esti cel care se ascunde in spatele acestor pagini? http:// www. stiri. lacasuriortodoxe . Ce cauti printre noi? Ai vorbit aici destul. Crezi ca scrisoarea asta semnata de noul episcop te ajuta cu ceva?

  10. @ Lore:

    Sigur nu este aceeasi persoana. Si nu este nicidecum justificata abordarea lui agresiva. Sa ne ierti, dar noi, ca administratori, decidem daca are sau nu ce cauta pe aici si daca a vorbit sa nu “destul”. Daca am lasat deschis acest dialog, a fost pentru ca am considerat ca este o persoana, pana la proba contrarie, bine intentionata, care a avut o atitudine rezonabila si o argumentatie decenta si cu care se poate discuta pe argumente pana cand acest lucru este posibil. Nu toti au inteles de la bun inceput cum este cu Ortodoxia si nu toti ecumenistii (mai ales cei tineri) sunt neaparat si vicleni, nesinceri si iremediabil pierduti. Depinde si de dragostea, si de argumentele noastre, daca vom reusi sa-i convingem de adevar. Daca sunt sinceri si cu ei insisi pana la capat si cauta adevarul. Nu avem de ce sa ne inchidem intr-o defensiva agresiva si sa-i indepartam, pentru ca asa ne purtam precum fiul cel mare fata de fratele sau risipitor.

  11. Pai ia uite admin draga ce a mai scris Catalin “protejatul” vostru:
    http://stiri.lacasuriortodoxe.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=2415&Itemid=66
    Acum ce mai ziceti?

  12. Sora draga,

    Cred ca nu ai inteles. Noi am sustinut atat, si nu gratuit, ci pe baza numelui si mailului, ca studentul ecumenist Catalin care a comentat aici nu este aceeasi persoana cu “KSL” Catalin, pe care il stim de mult si cu care am avut meciuri serioase, el fiind in mod clar un individ (de fapt are o echipa) din categoria celor vicleni, de rea credinta, care are un rol foarte serios in intoxicarea apostata pe internet. Are o misie si nu credem ca o face deloc in regim de voluntariat… Incearca sa te ambalezi si fratia ta mai putin ca sa poti intelege ce vrem sa spunem. Ca in ritmul asta mai ai putin si ne acuzi pe noi ca suntem ecumenisti…

  13. @Catalin mesajul Sfintilor Parinti este usor de inteles pentru cine doreste cu adevarat sa inteleaga.
    Citeste si intelege si Crezul(in profunzime). Doar sti ca Biserica lui Hristos e doar Una, soborniceasca si apostoleasca. In afara ei se intinde pustiul lipsit de Har.
    -pan-erezia numita ecumenism sub masca dialogului “fratesc” duce doar intr-o directie. Relativismul si in final apostazia.

  14. Ptr Nicolae mirean si nu numai: Sunt de acord cu tine cand spui ca Sfintii Parinti nu au fost teoreticieni, si in general in Biserica primara si la Sfintii Parinti rasariteni primeaza practica. Este greu daca nu chiar imposibil de crezut ca Sfintii Parinti au scris despre dragoste, despre credinta, despre iubire, pocainta, asceza etc…fara a le practica ei insisi mai intai.
    Cred ca Sfinti Parinti ar fi acceptat dialogul, de fapt, daca cercetam istoria vedem ca l-au acceptat,dar nu au fost de acord cu rezultatele lui. Ceea ce s-a intamplat la Ferrara-Florenta, de exemplu, nu a fost dialog, ci romano-catolicismul impus sub anumite constrangeri politice. Conditiile istorice de atunci nu au fost favorabile. Cred ca acum conditiile istorice ne permit noua ortodocsilor sa avem un dialog ordonat si responsabil, fara sa mai fim impresurati de factori istorici nefavorabili. (Stim ca bizantinii au cerut ajutor militar de la papa…deci papa avea tot interesul sa isi impuna conditiile). Nu se pune problema de a accepta puncte din invatatura catolica sau protestanta, ci de a le discuta, facand mereu apel la Sf. Parinti si la dogme. (nu doar a celor 7 sinoade ecumenice, ci si a unor sinoade locale, sau a unora mai tarzii, ca cel de la Iasi). Cred ca trebuie sa dialogam, pentru ca altfel marturisirea noastra ar deveni un non-sens…cui marturisim?… cand am participat la Geneva intr-un grup format din 11 confesiuni (vreo 40 de persoane, dintre care 16 ortodocsi) si am discutat cu ei si le-am spus ce este Ortodoxia (cum am putut mai bine intr-o limba straina :)…unii dintre ei nici macar nu auzisera de Ortodoxia)…majoritatea au dorit sa vina la Biserica Ortodoxa la slujba de duminica…pentru ca era ceva ce nu cunosteau, ceva ce le-a starnit interesul…sigur ca prin asta nu au devenit ortodocsi, si poate dupa asta nu au mai avut un contact cu Ortodoxia (convertirile miraculoase, dupa primul contact, sunt rare). Din ratiunile acestea accept dialogul… nu sunt dintre oportunisti, ci vreau sa cred ca prin dialog pot sa fac cunoscuta Ortodoxia si neortodocsilor. Desigur ca problemele sunt foarte delicate si nu se rezolva in timp scurt. Cred de asemenea ca exista destui ortodocsi care nu stiu de ce se implica in ecumenism, poate doar pentru ca da bine sau ca iti ofera posibilitatea de a-ti face anumite relatii, dar cred si ca sunt destui teologi ortodocsi care vor sa faca treaba buna. Nu pot sa imi dau cu parerea cine este de buna credinta sau cine nu (de exemplu un ierarh implicat in CEB si care cred ca e sincer este Arhiepiscopul Albaniei Anastasios…parerea mea, mai ales ca l-am cunoscut, si cred ca sunt multi care se implica in ecumenism pentru a marturisi credinta ortodoxa).
    Imi pare rau daca am deranjat pe cineva cu comentariile mele pro-ecumenice. Nu cred ca am intotdeuna dreptate, de aceea si postez pe forum parerile mele exact asa cum sunt si care se pot schimba. Insa nu accept opinii neargumentate teologic si rational. Nu este loc de sentimentalism aici, ci mai degraba de realism. Daca nu marturisim Ortodoxia, riscam sa ajungem o minoritate, dar nu trebuie sa ne-o marturisim doar noua insine intr-un cerc inchis, ci tuturor…ortodocsi si neortodocsi, crestini si necrestini.
    Ca relativismul paste societatea contemporana este un adevar. Si aici cred ca intervine rolul nostru al ortodocsilor…sa afirmam cu tarie adevarul si sa marturisim Adevarul personal…Adevar care nu se poseda, ci se impartaseste.
    Inca o data vreau sa spun ca nu am intentii rele (nu sunt KSL Catalin, nu stiu cine este si ce urmareste, stiu site-ul lui doar), vreau sa discutam si intamplarea poate a facut ca sa comentez prima data aici unde se vorbeste despre cazul Episcopului Artemie, despre care nu pot sa spun mai nimic pentru ca nu il cunosc).
    Va salut pe toti!

  15. @Catalin,

    Este foarte bine daca incercam sa abordam fenomenul ecumenismului de pe pozitii teologice (adica prin trimitere la Sfintii Parinti si, adaugam noi, la Predanie) si rationale. Sunt mai multe lucruri care trebuie aduse in discutie, mai multe lucruri afirmate de fratia ta si care se cer a fi cercetate mai atent, de aceea raspunsul nostru este doar o schita pentru ceva ce ar trebui sa fie mult mai elaborat. Deocamdata o sa ne concentram pe doua subiecte aduse de fratia ta in discutie, urmand ca, ulterior, daca e cazul, sa ne referim si la altele: 1. cum privim canoanele Bisericii Ortodoxe si 2. rolul contextului istoric in incercarile de apropiere intre Biserica si confesiunile heterodoxe.

    1. Autorii citati de tine, dupa stiinta noastra – cel putin in privinta lui Ioan Ica jr. din Canonul Ortodoxiei, vol. I – nu pot fi citati drept autoritati in materie de Predanie si Canoane. Sunt convins ca, pe langa traditia Pidalionului, exista alti autori canonisti de-a lungul istoriei Bisericii Ortodoxe, inclusiv contemporani cu noi, care privesc lucrurile din alta perspectiva, mai apropiata de traditie. Acum, ce avem concret de reprosat lucrarii diac. Ioan Ica jr.: nu e posibil ca intr-o lucrare despre canonul biblic, liturgic si general sursele tale bibliografice sa fie aproape in exclusivitate autori heterodocsi. Este o grava sincopa de metoda. Totusi, autorii heterodocsi au o perspectiva de foarte multe ori marcata de amprenta teoriilor filosofice/sociologice/politice specifice timpului istoric in care ei “produc” si, de foarte multe ori, inclusiv denominatiunii din care fac parte. De pilda, autorii protestanti sunt foarte inclinati sa elimine orice fel de apel la traditia nescrisa sau la memoria colectiva, perpetuata in timp, asupra unor autori (sfinti) sau a unor evenimente. La ei primeaza documentul scris si datat strict istoric. In absenta lui, nimic nu exista. O astfel de metoda, care transpune in cercetarile istorice si teologice principiul sola scriptura (traducandu-l in sola documentum) nici macar in stiintele sociale nu mai este acceptata in unilateralitatea ei. Iar in teologie este grobianism curat. 🙂
    Rationalismul acesta sec, pozitivismul contabilicesc, este dublat, in acelasi timp, si de o completa relativizare a istoriei Bisericii. Cu astfel de metode, evident ca nu i-a trebuit mult diac. Ioan Ica Jr. sa ajunga la concluzia ca Epistola catre Evrei nu este scrisa de Ap. Pavel, ci de Apolo, iar Apocalipsa nu a fost scrisa de Sf. Ioan Teologul, ci de un oarecare prezbiter. Culmea este ca nu exista nici macar o singura dovada istorica certa pentru asemenea alegatii, ci sunt doar speculatii fara fond care dispretuiesc apelul la istorie si traditie. Spun dispretuiesc deoarece orice cercetator (nu neaparat teolog) e OBLIGAT sa tina cont MACAR ca de o sursa (daca nu ca unica) valabila de traditia perppetuata de-a lungul timpului, care ne spune clar ca Epistola catre Evrei a fost scrisa de Ap. Pavel si ca Sf. Ioan Teologul e autorul Apocalpsei.
    Este binecunoscuta dragostea Sf. Ioan Gura de Aur pentru Epistolele Sf. Pavel. Am putea spune ca Sf. Ioan Gura de Aur este cel mai bun exeget al epistolelor. Ei bine, el nu a luat in nicio clipa in calcul o asemenea fantezie, cum ca autorul nu ar fi Ap. Pavel. Iata insa diferenta intre metoda specifica ortodoxiei – recursul la traditia perpetuata istoric, la Sfintii Parinti, si metoda rationalist-relativista – recursul la speculatii arbitrare lipsite de fundament. In plus, falimentul metodei rationalist-protestante se mai vadeste si in faptul ca ignora complet faptul ca textul nu exista de sine statator, ci apartine si unui context. Asa cum nu Scriptura a generat Traditia, ci Traditia a formulat canonul scripturistic. In mod analogic, problema canoanelor se pune in aceiasi termeni – depinde din ce perspectiva si cu ce metoda sunt abordati. Ce vrem noi sa facem este sa iti atragem atentia asupra faptului ca perspectiva adoptata de diac. Ioan Ica jr. este cel putin contestabila, daca nu chiar falimentara deplin.

    2. Este oare adevarat ca in prezent contextul istoric este favorabil unei unirii care sa nu fie fortate intre catolici si ortodocsi? Aceasta este o teza care contine mai multe presupozitii, care trebuie luate separat, verificate, abia apoi urmand a cauta sa vedem ce raspuns gasim la o astfel de intrebare.
    Asadar: Prima premisa a unei astfel de teze este ca dialogul a fost intotdeauna urmarit de Sfintii Parinti si ca un astfel de deziderat nu a putut avea finalitate deoarece contextul istoric era defavorabil (2.1.). A doua premisa este ca in apropierea dintre Biserica si gruparile heterodoxe nu marturia credintei joaca rolul primordial, ci contextul istoric. Cu alte cuvinte, dialogul este determinat istoric – istoria decide cand e momentul (2.2.).

    2.1.) Au urmarit oare Sfintii Parinti dialogul? Dar, ce este dialogul? Concept care presupune pluralismul, rationalitatea (moderna, atentie!, de tip iluminist sau kantian, nu rationalitatea unui Sf. Maxim) si un statut egal al participantilor, dialogul e opera modernitatii. Conceptele au si ele istoria lor, si e clar ca dialogul apartine contextului istoric modern.
    Oare cum intelegeau Sfintii Parinti apropierea de heterodocsi? Cum cautau ei sa propovaduiasca? Ce atitudine aveau fata de pluralismul religios? Cum evaluau ei rationalitatea? Rationalitatea apartinea unui stil de a argumenta, sau tinea de o realitate launtrica produsa doar de o traire dreapta si de o credinta dreapta?

    Prin asemenea intrebari gasim din start incompatibilitati intre conceptul modern de dialog si modul in care Sfintii Parinti priveau lucrurile. In modernitate se considera ca ratiunea este universala si ca e posibil sa obtii un cadru rational de dezbatere in care toti participantii sa fie implicati in mod egal.
    Pentru Sfantul Maxim Marturisitorul si nu numai, ratiunea este cazuta, pervertita, si nu poate fi pusa in starea ei de inceput decat prin credinta (i.e., dreapta credinta). Credinta, insa, se obtine nu prin dialog, ci prin “auzire”, iar apoi prin “pazirea” cuvintelor auzite. Imi vei spune ca heterodocsii nu pot auzi daca nu se dialogheaza cu ei. Auzirea nu este acelasi lucru cu dialogul, tocmai datorita implicatiilor axiomatice continute de fiecare concept in parte. Auzirea este data de propovaduire, propovaduirea porneste dintr-o perpsectiva anume asupra omului. Dialogul, ca termen modern, este izvorat, la randul lui, dintr-o filosofie rationalista care nu are nimic de-a face cu filosofia Sfintilor Parinti. Asadar: fii atent la ce concepte folosesti, pentru ca se poate sa folosesti alta limba (alte semnificatii) decat foloseau Sfintii Parinti.

    2.2.) Oare Sfintii Parinti considerau ca succesul propovaduirii era determinat de contextul istoric? Cred ca vei de acord ca nu. Conceptia determinismului istoric (care provine din pozitivismul moral de tip heghelian care considera ca e moral aceptabil ceea ce se intampla in prezent, doar pentru ca se intampla in prezent) era straina Sfintilor Parinti. In schimb, ea este caracteristica pentru filosofiile modernitatii si pentru teologia de tip nou. Propovaduirea era un indemn “cu timp si fara timp”, de cele mai multe ori urmat in pofida contextului istoric si a mersului lumii. Niciodata nu au asteptat Apostolii, Sfintii Ierarhi si toti Sfintii timpuri prielnice pentru a isi propovadui credinta. Si niciodata nu a existat acceptiunea ca Dumnezeu va randui un timp istoric in care sa vina vremea crestinismului. Raspandirea crestinismului, a dreptei credinte, a fost efectul jertfei nemasurrate si duse pana la martiriu a Apostolilor, Sfintilor, Proorocilor. Asadar, nu contextul istoric, ci masura jertfei. Si, daca ne este permisa o ironie, este greu de crezut ca “jertfa” cafelelor, simpozioanelor si excursiilor va duce la altceva decat la o unire de fatada si strict ideologica. 🙂 🙁
    Abia daca lamurim ce este cu dialogul si cu contextul istoric, ne putem intreba daca teza exprimata de fratia ta este reala sau nu. Deocamdata, asa cum am aratat pana acum, noi credem ca in Biserica nu exista aceeasi acceptiune despre dialog si context istoric ca cea pe care ai adus-o in discutie si, astfel, nici macar nu mai e relevanta verificarea tezei.

    Acestea sunt doar doua scurte precizari referitoare la unele idei exprimate de fratia ta. Mai sunt si altele, insa deocamdata ne oprim aici.

  16. Dragă Cătălin, îţi mulţumesc că ai considerat întrebările mele vrednice de răspuns. Acele întrebări sunt doar un strigăt aproape disperat, care nu acuză, nu judecă nu osândesc, doar cer Adevărul total spus, cer transparenţă, cer degrevarea de orice justifică acţiuni duplicitare , cer ca această misiune să o facă cei ce au dovada mărturisiri fără pată şi compromis, {dacă chiar e nevoe de aşa ceva}. Ai pomenit de experienţele anterioare – Ferrara – Florenta – care ar fi fost deajuns să ne convingă de bunele intenţii apusene. Socoţi că acum urmăresc altceva ? Observ că aduci oarecare scăderi sfinţilor părinţi pe care le motivezi desigur prin conjucturi istorice nefavorabile. Să nu te superi dacă voi considera răspunsul tău foarte sărăc şi credinţa -chiar şi în ecumenism- confuză şi prea afectiv legată de sntimentele rezultate dintr-o experienţă trăită într-o lume complet nouă ţie. Te rog să revii asupra acelor întrebări şi vezi dacă ceia ce mi-ai răspuns te mulţumeşte. Nu-ţi ceream răspunsul pentru mine ci pentru frăţia ta. Socot credinţa ta mult prea raţională, bazată pe logica gândirii, pe cunoştinţe teoretice , nu pe greutatea experienţelor trăite. Te încrezi în om, în raţiunea şi posibilităţile unui dialog periculos ce nu a fost şi nu va fi niciodată sincer. Ce rost mai are credinţa dacă totul este raţiune,calcul, anticipare logică,etc, etc, nu –ţi sună a politică ? Deci revin şi iar înterb, crezi că sfinţii părinţi ,purtători de Duh Sfânt nu au fost capabili să realizeze aşa ceva –dacă asta ar fi vrut şi Dumnezeu-, şi vor fi ecumeniştii ce se cred mai capabili, bazânduse pe raţiune ,pe dialog şi compromis ? Ce ţi se pare ? Intuieşti ce va ieşi ? Nu avem cui mărurisi ortodoxia ? Mi se pare că faci abstracţie de sfinţii părinţi antiecumenişti care au mărturisit-o chiar în propria biserică. Nu ţi se pare că tocmai ecumeniştii deţin puterea şi dictează peste tot în ortodoxie şi ca în vremuri de prigoană impunând ceia ce sfinţii părinţi nu au acceptat, – fiind depuşi din funcţii, exilaţi, denigraţi,şi martirizaţi – ? Ce spui de cazul împărtăşirii cu eterodocşii, de persecuţia pe faţă a celor ce se opun ecumenismului practicată de PS Sofronie, etc. şi de însăşi misiunea practicată de BOR . Cătăline ortodoxul sincer şi trăitor le vede şi le simte pe toate când trăieşte cu Hristos şi pentru Hristos. Oare nu se deosebeşte întunericul de lumină ? Ce ţi se pare, că instruirea şi raţiunea este totul ? Credincioşii sinceri neatinşi de compromis şi de necurăţie simt şi văd înşelarea oricât de vicleană ar fi. Preferi ecumenismul, este alegerea ta. Dacă ai fost şi vei fi sincer cu tine şi cu Dumnezeu, urmează poruncile fără compromis şi vei deveni antiecumenist . De vei accepta până şi cel mai mic compromis însă, nu după multă vreme vei arunca cu piatra –sau chiar mai mult- în noi cei ce nu dorim sub nici o formă ecumenismul, fără să-i urâm pe cei de alte credinţe, dar apărândune cu cu cuvântul şi cu răbdarea prigoanei. Mărturisirea dragă Cătălin nu se face la vârf, prin negoţul credinţei cu ereticii că nu aşa ne învaţă Domnul ci apostoleşte cum citim în cărţile ortodoxe . Te rog să mă ierţi.

  17. @ Catalin
    Despre ce au spus ceilalti nu mai spun si eu.
    Ecumenismul se bazeaza pe teza ca Adevarul nu este intreg in nici una din instiutiile crestine care isi pun Biserica. Pornind de la aceasta teza se doreste un dialog pentru a se restabili acest adevar care este partial in fiecare Biserica, iar pe baza acestui presudoadevar, negociat (mai mare rusinea) vor sa faca o noua biserica universala. Relativism curat.
    Adevarul exista in Biserica Ortodoxa intreg si nealterat, de aceea Ortodoxia este singura Biserica. Oricine spune altceva nu este ortodox.
    Adevarul nu poti decit sa il marturisesti. Orice relativizare a acestuia prin compromisuri duce la neadevar.
    Daca nu ma insel Pr. Iustin Popovici spunea (parafrazez): Singura unire care se poate face cu neortodocsii este sa se lase ei de ereziile lor si sa devina ortodocsi”.
    Despre ce sa se discute? Convertire neconditionata la ortodoxie sau fiecare cu treaba lui.
    Misiune prin marturisirea Adevarului, da! Dar relativizarea adevarului prin ”dialog” ecumenist, ba!

  18. Pingback: Razboi întru Cuvânt » MITROPOLITUL SERAFIM DE PIREU DA ANATEMEI PE ECUMENISTI LA SINODICONUL ORTODOXIEI / Dezvaluiri importante la Volos (Grecia)
  19. Ce ingrozit era Serafim Rose cand a inceput sa vada spre ce merge ”ortodoxi”rationala, dar in acelasi timp avea nadejdea ca Bunul Dumnezeu o sa-i pazaesca pe cei care chiar cauta Adevarul si nu o ,,ortodoxie”confortabila.
    Catalin din cate inteleg si nu inteleg prea multe, tu esti unul dintre crestinii pe baricada ortodoxiei la aceste intalniri Ecumeniste.
    Frate sper ca asa e, da trebuie dialog intre dreapta credinta-ortodoxie si eterodoxi, dar ma mir cum faci acesta echilibristica ecumenista de la aceste intalniri, si nu marturisirea propriu zisa, dar mintea mea nu poate intelege acest lucru, insa frate drag TE AVERTIZEZ: arma principala a celor care vor sincretism-si sper ca tu nu vrei asta dupa cum afirmi- este confuzia, adica strecoara cateva citate ortodoxe si apoi cateva erezii impreuna ca un ghiveci, ca vrajitoarele care au icoane, cruci pe care le folosesc pentru confuzie dar tot cu necuratul sunt.
    Ce mai pot sa zic , si asa am zis cam multe, tine dreapta credinta si nu te abate nici la dreapta nici la stanga la aceste conferinte, si nu uita, la aceste conferinte il marturisesti pe Hristos si nu ce spune ierarhia modernista, da sunt si ierarhi ortodoxii dar fereste-te de lupii imbracati in oi. Dumnezeu sa te ocroteasca si sa te pazaesca in aceasta misiune pe care o ai.

  20. Pingback: Război întru Cuvânt » Protoprezbiterul Theodoros Zisis: ARHIEREI DIN MAKEDONIA (ELADA) II TERORIZEAZA PE PREOTI SI II CALOMNIAZA PE LUPTATORII PENTRU ORTODOXIE
  21. Pingback: Razboi întru Cuvânt » „Frate, bea sangele fratelui tau…”.
  22. Pingback: Razboi întru Cuvânt » CAZUL GRAV DE TRADARE DIN BISERICA SERBIEI: Patriarhul Irineu afirma ca il vor excomunica pe Episcopul Artemie. ISTORICUL CAZULUI PRIGOANEI DECLANSATE IMPOTRIVA EPISCOPULUI KOSOVO-ULUI
  23. Pingback: Razboi întru Cuvânt » CASCADA HALUCINANTA DE EVENIMENTE GRAVE IN BISERICA ORTODOXA SERBIEI! Episcopul Artemie a fost caterisit si apoi arestat!
  24. Pingback: CU CE A DERANJAT STARETUL EFREM PE STAPANII LUMII? (I) “Puterile intunericului, sionistii, vor sa loveasca in Ortodoxie! Kissinger, om intunecos” (VIDEO)
  25. Pingback: Sinodul Bisericii Serbiei il acuza pe Episcopul depus ARTEMIE de tendinte SCHISMATICE si il cheama la ASCULTARE, amenintand cu “masuri canonice” - Razboi întru Cuvânt - Recomandari
  26. Pingback: PARINTELE THEODOROS ZISIS la Constanta - predica audio si conferinta (text) despre DESCRESTINAREA EUROPEI, rolul Sfantului Imparat Constantin, CADEREA CONSTANTINOPOLULUI, ierarhii filo-papistasi si PERICOLUL ECUMENISMULUI - Razboi întru Cuvânt - Recoman
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate