Crăciunul este… al lui Hristos. CUM NE PREGĂTIM PENTRU NAȘTEREA DOMNULUI? (video)/ PS SEBASTIAN avertizează asupra pericolului INDIVIDUALISMULUI RELIGIOS, al “PRIVATIZĂRII” LUI DUMNEZEU ȘI A SĂRBĂTORII. Pastorală MUSTRĂTOARE și cuvânt video DE ACTUALITATE: “Deși este ziua Lui de naștere, din ce în ce mai puțini creștini se mai străduiesc să-L caute și să-L invite și pe El la aceasta. ÎȘI MAI FACE CINEVA TIMP ȘI PENTRU EL?”

23-12-2017 Sublinieri

Să ne oprim o clipă, oameni buni, din iureșul preocupărilor cotidiene și să medităm puțin la acest ceas de sărbătoare: DUMNEZEU A CREZUT ȘI CREDE ÎNCĂ ÎN NOI, NOI MAI CREDEM ÎN EL?”

“Dragii mei, nu mizați pe mai multă îngăduință din partea lui Dumnezeu, decât ne-a arătat deja!… Nu fiți atât de siguri că ne va vizita la nesfârșit pe la casele noastre, câtă vreme noi am încetat de mult să-L mai vizităm „Acasă” la El! Nu „jucați toate cărțile” pe bunăvoința Lui, pentru că, pe cât de mult se vorbește de bunătatea Sa, tot atât de bine este cunoscut și pentru dreptatea și judecata Sa nemitarnică!” (PS SEBASTIAN PAȘCANU)

***

Invitat: Preot Conf. Univ. Dr. David Pestroiu, Facultatea de Teologie Ortodoxă din București

***

Cuvant la Nasterea Domnului 2017 – PS SEBASTIAN, Episcopul Slatinei si Romanatilor

DUMNEZEU A CREZUT ȘI CREDE ÎNCĂ ÎN NOI, NOI MAI CREDEM ÎN EL?

“Legenda lui Moș Crăciun ne spune că acesta era stăpînul casei unde au poposit într-o seară de iarnă, pentru a cere adăpost, Maica Domnului și bătrânul Iosif, aflați în călătorie. Bătrânul Crăciun, nefiind defel o gazdă primitoare, nu i-a primit pe călători în casă, ci în grajd, împreună cu animalele. Aici i-a venit sorocul Maicii Preasfinte și L-a născut pe Domnul Iisus, Mântuitorul lumii, pe Care L-a luminat în chip miraculos steaua, Căruia I s-au închinat păstorii, iar magii de la răsărit I-au adus daruri. Ei bine, când a realizat bătrânul Crăciun cine este Cel Ce S-a născut în sălașul său, se spune că s-a căit atât de mult, incât s-a legat cu legământ ca în fiecare an când se va sărbători Nașterea Domnului, să cutreiere lumea în lung și în lat, oferind daruri celor mici, doar-doar i se va ierta lipsa sa de generozitate față de pruncul Iisus. Așa se face că, de atunci, Moșul colindă lumea în pragul sfintelor sărbători de iarnă și se achită de această promisiune, aducând bucurie în sufletele celor pe care-i fascinează cu felurite daruri.

Dragii mei, venind din legendă la realitate, Bătrânul care ne bate la ușa inimii în fiecare decembrie este, de fapt, Dumnezeu.  El ne cercetează pentru a-și reînnoi promisiunea sfântă că nu ne va uita niciodată pe noi, copiii Săi. Vine și Își reînnoiește darurile Sale revărsate asupra omenirii și cercetează sufletele noastre, ca să vadă: într-o lume care se îndepărtează pe zi ce trece de El, se mai găsesc totuși oameni care cred într-Însul? Într-o societate ce are o cu totul agendă decât voia Sa preasfântă, câți creștini mai respectă poruncile Sale? În viața aceasta a noastră, care ne copleșește adeseori cu grijile și zbaterile ei de tot felul, își mai face cineva timp și pentru El?

Să ne oprim o clipă, oameni buni, din iureșul preocupărilor cotidiene și să medităm puțin la acest ceas de sărbătoare: DUMNEZEU A CREZUT ȘI CREDE ÎNCĂ ÎN NOI, NOI MAI CREDEM ÎN EL? Domnul ne respectă viața și libertatea noastră, noi prețuim în egală măsură generozitatea și bunătatea Sa? Dumnezeu încă ne iubește, noi Îl mai iubim pe El?

Iată, încheiem anul acesta un an greu, un an aflat sub semnul groazei terorismului la nivel internațional și chiar al pericolului izbunicrii unor conflicte militare. Iar în plan național, un an zguduit de lupte  politice, frământări sociale, neîncredere și suspiciune între noi, convulsii și confruntări români contra români, pe teme de tot felul, inclusiv privind credința și, mai ales, morala noastra creștină Auzim prea mult și prea de multe ori, în ultima vreme, de dispute interminabile pe teme care ar fi trebuit de mult lămurite, de invective aruncate prea ușor în spațiul public chiar de oamenii aflați în fruntea statului, de violență domestică tot mai agresivă, soldată adeseori cu crime, de elevi agresivi în școli, adică tocmai în acele instituții sortite educației, care-și molestează profesorii. Toate acestea, în timp ce agenda publică a societății noastre este una tot mai ruptă de realitate, câtă vreme promovează în continuare necredința în Dumnezeu și imoralitatea, în dauna valorilor tradițional creștine.

La praznicul măreț al Crăciunului, Dumnezeu vine și pogoară binecuvântarea Sa preasfântă, ca o rază strălucitoare după furtună și ca o seară răcoroasă și plăcută după o zi de arșiță, încercând să risipească grijile și temerile noastre. De aceea, acum, când Domnul Se naște pe pământ, pentru ca pe om să-l înalțe la mai bine, și când anul se înnoiește, pentru a ne reînnoi și nouă șansa unui nou început, să luăm bucurie în suflete și pace de la Domnul păcii, și înțelepciune și putere de a înfrunta răul, de la Cel Atotputernic și Preabun, astfel încât să facem din lumea noastră o lume mai bună, iar din societatea românească una mai propseră și mai dreaptă. Să-L rugăm pe Dumnezeu, Cel Ce S-a făcut Om în aceste zile sfinte, să ne facă și pe noi fii iubiți ai Săi, următori ai poruncilor Sale și iubitori ai voii Sale.

La mulți ani și sărbători binecuvântate tuturor!”

***

PRIVATIZAREA LUI DUMNEZEU – PASTORALA PS SEBASTIAN LA NAȘTEREA DOMNULUI 2017

SCRISOARE PASTORALĂ ‒ NAȘTEREA DOMNULUI 2017

PRIVATIZAREA LUI DUMNEZEU

† S E B A S T I A N,

Episcopul Slatinei şi Romanaţilor,

clerului şi credincioșilor din ținuturile Oltului și Romanaților

Preacucernici şi Preacuvioşi Părinţi,

Preacuvioase Maici și Iubiţi credincioşi,

Anul trecut, cu câteva zile înainte de Crăciun, am primit un telefon de la o cunoștință mai veche, care mi-a spus, între altele, că familia sa a fost nevoită să sărbătorească mai devreme Nașterea Domnului, întrucât un membru important al familiei a trebuit să plece numaidecât în străinătate!…

Am rămas, pe moment, nedumerit, la gândul că cineva ar putea sărbători Crăciunul când vrea și cum vrea el; mai înainte de vreme și în mod cu totul privat. M-am gândit apoi că, într-o societate ca a noastră… în care vedem privatizându-se întreprinderi, fabrici și persoane, de ce să ne mai mirăm că ar putea fi privatizate și sărbătorile sfinte, rânduielile noastre creștine, biserica, sau chiar… Dumnezeu?

Observăm astăzi cum curentul acesta al individualizării excesive a persoanei − pe fondul exacerbatei propagande a drepturilor și libertăților omului, dublată și de izolarea stranie pe care i-o oferă din plin cuceririle amețitoare ale tehnologiei în ultima vreme − asigură creștinului de acum toate condițiile unei însingurări ce poate duce, dacă nu vom lua aminte, până și la privatizarea celor sfinte, a credinței și a lui Dumnezeu Însuși.

Frați creștini,

Încercări de „privatizare” a celor sfinte – precum cea a lui Iuda (care L-a vândut pe Dumnezeu ca și cum I-ar fi fost proprietar Acestuia), a soților Anania și Safira (F.A. 5, 1-11), a prigonitorului Saul (F.A. 8, 1), a simoniacului Simon (F.A. 8, 9-23), a argintarului Dimitrie (F.A. 19, 23-41), ori a incestuosului din Corint (I Cor. cap. 5) și până la crizele seculariste ale ultimului liber cugetător sau liber „profesionist” în materie de religie de astăzi – constituie un pericol care paște mai mult ca oricând societatea noastră. Ați auzit și dumneavoastră, cu siguranță, persoane spunând: „Eu am Dumnezeul meu. Nu-i nevoie să merg acolo (la biserică)! Dumnezeu este în sufletul nostru, nu ni-l pot da alții (preoții)”! Și astfel, oamenii resping pe Dumnezeu și Biserica Sa, pentru un fel de dumnezeu privat, deși Biserică înseamnă adunare și comuniune în comunitate, iar nu în privat.[1]

Se generalizează tot mai mult la creștinii de astăzi sărbătorirea Crăciunului ca:

  • simplă reuniune de familie, de la care lipsește, însă, tocmai… „Tatăl nostru”, adică „Pater familias” prin excelență;
  • sărbătoare fără Sărbătorit (Iisus Hristos), pentru că, deși este ziua Lui de naștere, din ce în ce mai puțini creștini se mai străduiesc să-L caute și să-L invite și pe El la aceasta, considerându-se că vine oricum, din oficiu;
  • masă bogată în fel de fel de bucate, dar nu și în Hrana cea dumnezeiască – Sfânta Împărtășanie – ca încununare a postului, spovedaniei și slujbei tradiționale de Crăciun;
  • „privatizare” a Praznicului ca atare, prin ruperea acestuia de Biserică și privarea lui de tot ce are mai sfânt; în schimb, înzorzonarea lui cu cele mai bizare elemente necreștine.

Creștinul de astăzi abandonează postul și acceptă fel de fel de diete și regimuri alimentare; respinge pe preotul duhovnic și taina Sfintei Spovedanii, în schimb dovedește deplină încredere în psiholog ori psihiatru; părăsește biserica − aflată dintotdeauna în centrul comunității −, pentru o pseudo-biserică pe care pretinde că o poate purta în sufletul său și o poate deține și acasă; fuge de Dumnezeul cel adevărat, revelat în Sfintele Scripturi și în tradiția bimilenară a Bisericii, pentru un dumnezeu de apartament sau, cum am spus, privat.

Această atitudine, însă, nu denotă credință autentică, ci un fel de crez particular; nu este religie, potrivit învățăturii sfinte, ci simplă pretenție secularistă că cineva ar putea lua „captiv” până și pe Dumnezeu în lumea sa privată. Este, de altfel, complexul neputinței oamenilor de astăzi de a mai putea „ține pasul” cu Dumnezeu, refulat în silirea Sa să-Și potrivească El pasul cu noi. În felul acesta, însă, în loc de înălțarea noastră către El, se dorește înjosirea Lui; în loc de performanță spirituală, se mizează pe constrângerea Sa la acceptarea unui fel de moratoriu necondiționat; în loc de îndumnezeirea omului, se perseverează într-o dezdumnezeire continuă a lui Dumnezeu…

Este adevărat că Domnul S-a făcut om, dar nu ca un compromis, ci ca o bunăvoință, pentru a-l redresa pe acesta pe calea spre El; este drept că S-a deșertat pe Sine (Flp. 2, 7), dar nu pentru a Se complace în slăbiciunile omului, ci pentru a-l îndumnezei pe acesta; este recunoscută pretutindeni prezența Sa, deci și în sufletul fiecăruia dintre noi – așadar, și în privat − dar… nu oricum! Gândiți-vă! Ce fel de Sărbătorit ar mai fi Acela Care ar accepta să-Și serbeze Nașterea potrivit agendei fiecăruia dintre noi? Ce Domn ar mai fi Acela Care, venind să-Și cerceteze slujitorii, S-ar complace într-atât la masa acelora, încât ar uita să Se mai întoarcă la adevărații meseni ai Împărăției? Și ce fel de Dumnezeu ar mai fi Acela Care, după ce S-a jertfit pentru Biserică, ar începe să o ignore și să o neglijeze, doar pentru faptul că oamenii își doresc și privatizarea ei?…

Dragii mei,

Nu mizați pe mai multă îngăduință din partea lui Dumnezeu, decât ne-a arătat deja!… Nu fiți atât de siguri că ne va vizita la nesfârșit pe la casele noastre, câtă vreme noi am încetat de mult să-L mai vizităm „Acasă” la El! Nu „jucați toate cărțile” pe bunăvoința Lui, pentru că, pe cât de mult se vorbește de bunătatea Sa, tot atât de bine este cunoscut și pentru dreptatea și judecata Sa nemitarnică!

De aceea, cred că la un praznic mărit ca acesta, ar trebui să ne propunem să nu mai confundăm planurile. Ne putem privatiza în plan material, dar nu și în cel spiritual, iar aceasta pentru că în plan material țintele pot fi multe și diverse, în vreme ce în plan spiritual Ținta este Una singură – Hristos Cel Unul − și, în consecință, nu putem avea fiecare dumnezeul nostru, privat. El este Unul și Același (Evr. 1, 12) și nu avem dreptul să-I pretindem să Se acomodeze El condiției noastre umane căzute, ci trebuie să-i urmăm noi învățăturii și planului Său de mântuire a lumii!

Să-L rugăm, deci, pe Domnul nostru să vină și la acest Crăciun la masa noastră de praznic, precum am venit și noi la „masa” Sa; să petreacă sărbătoarea aceasta alături de noi, măcar atâta timp cât I-am dedicat și noi din viața noastră și să nu ne priveze nicicând de bucuria și darurile Sale cele dumnezeiești, din cauza îndepărtării noastre tot mai mari de El. Să-L acceptăm Domn și Stăpân al sufletelor noastre, măcar în măsura în care acceptăm domni și stăpâni vremelnici peste viața noastră și să nu-L mai izolăm în fel și chip, sub pretextul „privatizării” Lui.

Să petrecem Crăciunul în sânul „familiei” celei mari a Creștinismului nostru bimilenar, împreună cu „Sărbătoritul” care S-a născut pentru mântuirea noastră, în Biserică și împărtășindu-ne de darurile preasfinte ale acesteia, căci așa vom rămâne în comuniune sfântă cu Domnul Hristos, El în noi și noi într-Însul (In 17, 23), evitând orice tentație secularistă de privatizare a Lui, amin!

† SEBASTIAN,

Episcopul Slatinei şi Romanaţilor

ÎN CĂUTAREA DUHULUI PIERDUT AL CRĂCIUNULUI. “Crăciunul lumii de astăzi este o explozie de lumini EXTERIOARE care nu au puterea de a înlătura întunericul spiritual al urii, al manipulării, al minciunii grosolane şi al ateismului intolerant promovat sub MASCA VICLEANĂ A TOLERANȚEI”. PASTORALA ADEVĂRULUI INCOMOD, la Nașterea Domnului 2017, a PS IGNATIE AL HUȘILOR

“Hristos S-a născut să ne fie Frate, prea-umil Slujitor, care ne spală picioarele și ne șterge lacrimile. S-a născut, aici, jos, în mijlocul durerii și nevoii, să nu ne lase singuri, părăsiți”. PASTORALA DE CRĂCIUN PUTERNICĂ ȘI SENSIBILĂ A PS MACARIE, Episcopul Europei de Nord, despre CINSTIREA SFINȚILOR ÎNCHISORILOR și ASUMAREA CU DEMNITATE A CRUCII NEAMULUI NOSTRU, în fața valului nihilist al rescrierii istoriei și al defăimării eroilor și poporului român

“DACĂ AR FI SĂ SE NASCĂ DIN NOU ASTĂZI HRISTOS, OARE LUMEA NOASTRĂ CUM L-AR PRIMI?”– Pastorala la Naşterea Domnului (2016) a PS SEBASTIAN, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor, CUVÂNT CURAJOS, MĂRTURISITOR ŞI ŞFICHIUITOR LA ADRESA formelor vechi şi noi de “pervertire a omului modern și postmodern”, a “sforarilor şi manipulatorilor vieţii noastre” şi a “ideologiilor reeducării omului”

Pastorala puternica de Craciun a PS Sebastian: DE LA NAȘTEREA DOMNULUI LA ”O, TANNENBAUM”: “Sărbătoare fără Sărbătorit și Crăciun fără Hristos pare a fi modul de a sărbători pentru mulți dintre „creștinii” de astăzi! Aceasta este tragedia omului modern! HRISTOS NU MAI ARE LOC DE NOI!”

HRISTOS SI PĂSTORII – Pastorala de Craciun a PS SEBASTIAN, Episcopul Slatinei, despre asaltul anticlericalist din zilele noastre si despre denigrarea si marginalizarea Bisericii din pricina caderilor unor slujitori

Pastorala de Craciun a PS SEBASTIAN, Episcopul Slatinei (2013): DARURILE MAGILOR SI “DARURILE” NOASTRE

HRISTOS SI IROZII DE IERI SI DE AZI. Pastorala de Craciun a PS Sebastian, Episcopul Slatinei: ULTIMA PERSECUTIE A CRESTINISMULUI

PS SEBASTIAN AL SLATINEI – pastorala a durerii si realismului profetic. CUVINTE TARI, CU VALOAREA UNUI “DUS RECE” ARHIERESC

O noua pastorala marturisitoare a PS Sebastian Pascanu, care denunta “DEMONOCRATIA” si FANATISMUL ANTICRESTIN din U.E.

TRAGEDIA CRACIUNULUI FARA HRISTOS “Craciunul” sau “Nascutul”? CE SI CUM SARBATORESTE OMUL DE AZI? De la TAINA INTRUPARII la IZGONIREA LUI DUMNEZEU din lume. In cautarea duhului pierdut al Nasterii Domnului

http://www.cuvantul-ortodox.ro/2014/12/23/craciun-fara-hristos/

O, CE VESTE… UITATA! sau: UNDE ESTE HRISTOS DE CRACIUN?

“CE AI CU NOI, IISUSE?” – SEMNUL PRUNCULUI NEAJUTORAT și DURERILE BUCUROASE ALE NAȘTERII DE SUS. Cum să ne pregătim de primirea Lui, cum să așteptăm Nașterea Domnului? Ce Crăciun va sărbători cineva când nu este în rânduială, când sufletul lui nu se odihnește în Dumnezeu?”

Sf. Teofan Zavoratul: CUM TRAIM NASTEREA DOMNULUI, CUM SI PENTRU CE NE BUCURAM?

Maica Arsenia: CUM SA NE PREGATIM PENTRU A TRAI BUCURIA NASTERII DOMNULUI?

DESPRE CE E CRACIUNUL? Intre saracii sacrificati pe altarul rasfatului nostru, frenezia mincinoasa a spiritului Craciunului si bucuria tainica a Luminii

DE CE VREI SA (MAI) VII LA NOI, DOAMNE? “Cine e atât de nebun încât să nu vrea să fie iubit cu o aşa iubire?”/ “X-MAS…” sau ce-a mai ramas din sarbatoarea Nasterii lui Hristos in lumea care a proclamat “moartea lui Dumnezeu”: CIVILIZATIA MURIBUNDA A EUROPEI CARE SI-A DISTRUS SINGURA STALPUL DE SUSTINERE

CRACIUNUL intre INOMENIREA FIULUI LUI DUMNEZEU si SFARAMAREA OMULUI IN NUMELE IDEOLOGIILOR ANTIHRISTICE, intre Traditiile vechi ”cu miros de brad si cozonaci” si Lumea lui Mc.Consumerism, in care “SURPLUSUL DE SCLIPICI incearca sa acopere DEFICITUL DE ESENTA”


Categorii

Cuvantul ierarhilor, Nasterea Domnului (Craciunul), Pastorale, Portile Iadului, Preot David Pestroiu, PS Sebastian, VIDEO, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

1 Commentariu la “Crăciunul este… al lui Hristos. CUM NE PREGĂTIM PENTRU NAȘTEREA DOMNULUI? (video)/ PS SEBASTIAN avertizează asupra pericolului INDIVIDUALISMULUI RELIGIOS, al “PRIVATIZĂRII” LUI DUMNEZEU ȘI A SĂRBĂTORII. Pastorală MUSTRĂTOARE și cuvânt video DE ACTUALITATE: “Deși este ziua Lui de naștere, din ce în ce mai puțini creștini se mai străduiesc să-L caute și să-L invite și pe El la aceasta. ÎȘI MAI FACE CINEVA TIMP ȘI PENTRU EL?”

  1. Pingback: În pastorala și în cuvântul său video de Crăciun, ÎPS TEOFAN îndeamnă la veghe duhovnicească, la înțelegerea vremurilor și la O ATITUDINE MĂRTURISITOARE în ceea ce privește DREAPTA CREDINȚĂ, APĂRAREA FAMILIEI și AFIRMAREA VALORILOR NEA
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate