“Crestinul ortodox in fata crizei economice”: PILDA UNUI CONDUCATOR IMPREUNA-PATIMITOR CU POPORUL SAU. Cum sa ne raportam la criza? (I)

1-11-2013 Sublinieri

Bogatul-nemilostiv-saracul-Lazar-3

Prolog

Astazi se vorbeste foarte mult despre criza economica. Ne stapaneste agonia, ne intrebam ce se va intampla, ce ne va aduce ziua de maine. Insa atunci cand n-am fost in criza toate mergeau bine? Sau cand vom depasi criza, si cu siguranta ca intr-o zi o vom depasi, vom fi bine, vom vietui fara angoasa, fara agonie, fara frica pentru ziua de maine? Nu cumva cauza este alta? Nu cumva nu este de vina criza, ci altceva? Vom ve­dea in continuare.

Povestire anecdotica

Un om a venit la Hogea, plangandu-se si rugandu-l:

– Te rog, salveaza-ma, eu, femeia mea si copiii mei locuim intr-o casuta, nu mai avem loc, nu mai incapem, fa ceva pentru noi! Ajuta-ne!

– Vei face tot ceea ce-ti voi spune eu? l-a intrebat Hogea.

– Cu siguranta, ai cuvantul meu!

– Trebuie sa bagi in camera unde dormiti capra pe care o aveti!

Si a facut intocmai. Capra behaia noaptea, sarind prin casa cand incoace, cand incolo. Doar ei stiu ce le-a patit pielea. Deci omul s-a dus din nou la Hogea si i-a zis:

– Te-am rugat sa ne ajuti, si ce-ai facut? s-a plans el, ducandu-se la casa lui dis-de-dimineata.

– Dar ti-am spus acest lucru ca sa te ajut!

– Cum asa? Numai eu stiu ce-am patit…

– Acum trebuie sa aduceti in dor­mitorul vostru si magarul! l-a sfatuit Hogea.

Si ce-a facut magarul toata noap­tea? A zbierat si a aruncat din copi­te, in timp ce capra behaia si sarea pe peretii casutei. Intreaga familia era razvratita.

– Aceasta nu este viata, vom muri de atata rau! i-a spus suparat stapa­nul casei lui Hogea.

– Bre, eu va vreau binele, nu inte­legi? Bagati in casa si vaca, si vom mai vedea.

A facut-o, dar ce s-a intamplat? A doua zi, dis-de-dimineata, toata fa­milia s-a dus tulburata la Hogea si l-a rugat sa-i scape de napasta.

– Haideti, scoateti acum capra afa­ra! le-a grait Hogea.

Au facut asa si au dormit putin mai linistiti.

– Am mai rasuflat putin! i-au zis acum lui Hogea.

– Scoateti afara si magarul! le-a zis din nou, si au facut-o.

– Asta noapte am petrecut mult mai bine, nici nu se compara cu noap­tea de dinainte! i-au spus usurati lui Hogea membrii familiei.

– Bine, scoateti afara si vaca!

Au ascultat de cuvintele lui si bucuria lor nebuna a umplut tot locul. Se bu­curau de-ai fi zis ca traiau in Paradis.

– Vedeti, le-a zis acum Hogea, cat v-am ajutat? V-am facut sa va bucurati de casuta voastra!”

Dar n-au schimbat casa, n-au mers sa locuiasca intr-o vila, intr-un palat, nici n-au facut in locuinta lor vreo mo­dificare, ci au ramas in aceeasi casa, in acelasi loc. Deci ce s-a intamplat?

Si-au schimbat nu casa, ci mintea, caci inainte de aceasta ea zbura spre vile si palate. Cand au patimit insa si mai rau, mintea lor a incetat sa zboare fi sa viseze palate, si astfel ceea ce ina­inte percepeau ca iad acum il vedeau cu Rai. Mare bucurie in mintea lor, de unde vine si proverbul intelept:

„Pentru cate trage trupul greseste capul.”

Cam asa trebuie dintr-un alt punct de vedere sa vedem si noi criza economica contemporana care ii chinuie pe oameni.

1.  Nikolaos Plastiras, un prim-ministru model

Nikolaos_PlastirasIntotdeauna, dar mai ales in pe­rioadele de criza economica este neaparata nevoie sa ne amintim de conducatorii nostri vrednici care au trecut pe aici, care au dat pilda de omenie, care au simtit cu adevarat durere pentru poporul nostru. Ar fi un lucru minunat sa avem astazi astfel de oameni! Unul dintre cei care s-au jertfit pentru poporul nostru a fost si Nikolaos Plastiras († 1953), legendarul conducator de regiment, cunoscut drept „cavalerul negru”. Turcii numeau regimentul lui „Seitan Asker” (regimentul lui Satan). Acesta a fost un invingator, un erou si in vir­tute, un om plin de milostivire[1].

„Nu fuma, nu bea, nu juca deloc carti. Niciodata nu pleca de pe front, nu cunostea nici o placere lumeasca, vietuia simplu, ca cel din urma dintre soldati”,

marturiseau soldatii despre el lui Corneliu din Smirna. Ce fel de om era in fapt? Nikolaos Plastiras se lipsise pe el insusi de desfatarile pamantesti (vietuia in mod spartan), ca sa poata sa-i ajute pe soldatii si pe comandan­tii sai. N-a putut, nu l-a rabdat inima, sa manance, sa bea si sa petreaca, iar cel de langa el sa sufere.

„Salariul lui de comandant (spune majordomul lui, Papasanathopoulos) il luam eu, la po­runca lui. El il impartea persoanelor cu bani foarte putini si soldatilor sai care aveau neaparata nevoie. Daca prisosea ceva, impartea pana la ultimul banut la popota comandantilor.”

a. Om politic

Intorcandu-se in Grecia dupa ca­tastrofa din Asia Mica, a devenit co­mandantul Guvernului revolutionar si de trei ori prim-ministru. Avea pri­lejul sa se imbogateasca, insa accepta doar salariul de colonel, fara nici un spor banesc la leafa sa de soldat. Din aceasta retributie ii intretinea si pe cei patru copii orfani pe care-i luase sub propria ocrotire. Prefera sa sufere el decat copiii orfani, ajungand sa nu mai aiba nici o drahma in buzunarul sau. Fratii lui l-au ajutat „si ca sa-i dea concursul au fost obligati sa se ocupe cu negotul de tutun”, scrie in cartea lui Ionnnis Stagakis.

b. „Vilele” prim-ministrului

Majoritatea covarsitoare a prim-ministrilor si a demnitarilor de stat locu­iesc in vilele cele mai luxoase, insa pe Nikolaos Plastiras nu l-a rabdat inima sa locuiasca in palate, in timp ce poporul lui locuia in case sarace. Nu avea propria sa casa. La inceput a locuit intr-un mic hotel, mai tarziu a inchiriat un apartament micut pe Bulevardul Regina Sofia. Cand s-a imbol­navit a fost vizitat de regele Paul si de regina Frederica.

– De ce locuiti intr-o casa atat de mica? l-a intrebat regina. Ne vom in­griji sa locuiti intr-o casa mai spatioa­sa si mai potrivita pentru demnitatea dumneavoastra!

– Nu, va multumesc! Poporul locu­ieste in case mult mai sarace! i-a ras­puns prim-ministrul.

Nikolaos Plastiras era sarac pe din afara, dar bogat pe dinauntru!

c. „Vreau sa-l vad pe prim-ministru!”

Intr-o zi, Nikolaos Plastiras se odihnea in apartamentul sau, cand a venit o femeie din Kochinia, voind cu tot dinadinsul sa-l vada.

– O femeie din Kochinia staruie s-o primiti! l-a anuntat ordonanta sa.

– Spune-i sa intre!

– Dar aveti nevoie de odihna, sun­teti in mare primejdie daca nu va odihniti!

– Mihalis, gandeste-te, daca aceasta femeie nu are bilet sa se intoarca?

Si a primit-o.

d. Sensibilitatea prim-ministrului fata de starea de nefericire a poporului sau

Intr-o calatorie pe care a facut-o ca prim-ministru in Ivros, Nikolaos Plastiras, vazand cu proprii ochi ne­fericirea poporului, a fost doborat de durere, i s-a sfasiat inima. De aceea, cand a sezut la masa oficiala, n-a pu­tut sa manance, i se taiase pofta. Un martor ocular marturisea:

„Prietenii sai din Soufli i-au comandat pranzul la restaurant. La masa am fost si noi, insotitorii sai, care am inceput sa mancam ca niste lupi infometati. Nikolaos Plastiras era adanc indurerat, si-a intins mana spre farfurie, a luat putin, doar s-a facut ca mananca. Sedeam foarte aproape de el, de aceea m-am aplecat spre scaunul lui si i-am spus:

«Vad ca nu mancati, de dimineata n-ati pus nimic in gura, trebuie sa luati ceva!»

Si-a pironit ochii asupra mea si mi-a soptit:

«Dupa cate am vazut, mi s-a taiat pofta de manca­re!»

A mancat foarte putine fructe si s-a ridicat repede. Am plecat in graba spre Didimotiho, unde s-a intamplat acelasi lucru. Calatoria la Ivros a fost pentru el un martiriu sufletesc. A mu­rit in anul 1953. La cateva zile dupa inmormantare, sora si rudele apropi­ate au vrut sa vada care e averea lui, si au gasit in total 216 drahme in porto­fel si 10 dolari intr-un buzunar. Vesnica sa-i fie pomenirea!”

2. Iti multumesc ca m-ai luat in seama!

Toti oamenii, bogati si saraci, au nevoie de un cuvant bun, de o purtare afectuoasa. In mod special saracii se bucura mult mai mult cand le spui o vorba buna decat atunci cand le dai ceva, de unde si proverbul grecesc:

„Cuvantul tau m-a saturat si painea ta mi-a prisosit.”

Lev Tolstoi, mergand la Moscova, s-a intalnit pe cale cu un grup de cersetori.

„Ajuta-ma, da-mi ceva de pomana!”, l-a rugat unul dintre acestia.

„Frate, n-am nimic la mine”, i-a raspuns scriitorul.

Dar, dupa gestul sau, cersetorul a inceput sa topaie de bucurie.

„Ce ti-a dat?”, l-a intrebat un altul pe respectivul cersetor.

„Nu mi-a dat nimic, dar m-a nu­mit frate!”, a raspuns acela.

Ceva ase­manator i s-a intamplat si lui Dostoievski. S-a cautat in buzunare ca sa-i dea ceva cersetorului, dar n-a gasit. Atunci, cu multa parere de rau, s-a aplecat si i-a sarutat mana cersetorului.

„Mi-ai dat cea mai mare comoara, mi-ai umplut sufletul de bucurie!”, i-a spus miscat cersetorul.

1222224input_file0100534Si bani sa fi dat cersetorilor acesti doi mari barbati, nu s-ar fi bucurat atat de mult de ei cat de iubirea, de bunatatea pe care le-au aratat-o.[2]

„Iti multumesc ca te-ai intors si m-ai pri­vit”, i-a raspuns domnului D. o fata care statea la marginea drumului ce­rand ajutor.

Domnul D. sigur ca i-a dat ceva, dar fata nu i-a multumit pen­tru ce a primit, ci pentru ca s-a oprit si a privit-o. Luati seama ca a simtit mai multa multumire pentru privirea lui milostiva decat pentru obolul lui. Deci mai mare nevoie a avut sufletul ei decat trupul ei costeliv. Iata ce este omul…!

Revenind la subiectul nostru, aceas­ta inseamna ca poporul care este chi­nuit astazi de criza economica are nevoie de compatimire sincera, de pur­tare de grija adevarata in primul rand din partea guvernantilor. El vrea sa-i vada pe acestia ca le pasa in mod sincer de soarta lui, ca-l compatimesc in chip real, si aceasta il va umple de bucurie. (Amintiti-va de prim-ministrul Nikolaos Plastiras.) Dimpotriva, nu  exista nimic mai provocator pentru poporul nostru cufundat in criza decat sa-i vada pe guvernantii sai, responsabili pentru bunul mers al vie­tii lor, indiferenti, reci, locuind in cele mai scumpe vile si afisandu-se in masinile lor scumpe.

Este o usurare, o mangaiere pentru popor cand ii vede pe conducatorii pe care i-a ales ca se ingrijesc de soarta lui, ca-l compatimesc in mod sincer. Si poate ca n-au avut intr-adevar posibilitatea sa ii umple pantecele, dar i-au umplut inima.

3. Boala sufleteasca

„Am un prieten care este con­ducatorul unei clinici de psi­hiatrie din Italia. Acesta mi-a confir­mat ca ceea ce-i face pe oameni nebuni sunt egoismul, invidia si zgarcenia”,

a declarat renumita actrita grecoaica Irene Papas („Vima”, 10.06.2001).

Luati aminte ca, si un bold daca ne-ar cadea pe podea, n-am zice „nu-mi pasa!”, ci ne-am apleca sa-l recuperam. Si o bacnota de cativa lei de-ar cadea pe pamant, „nu ne-ar du­rea mijlocul” sa ne aplecam s-o lu­am. Ce ne spun toate acestea? Nimic altceva decat faptul ca suntem legati de materie, constient sau inconstient, unii intr-o masura mai mica, al­tii intr-o masura mai mare, altii pana la nebunie. Si aceasta dependenta se manifesta la toti oamenii din toa­te timpurile si locurile. Mai luati seama la inca un aspect asupra caruia ar trebui sa ne aplecam.

De exemplu, ai nevoie [doresti] pentru tine doar de o pereche de pantofi, in timp ce ai acasa alte trei perechi. Si, fireste,1336841079_1380733679 nu mai ai nevoie de altii. Dar daca cineva iti ofera inca o pereche, cum vei reactiona? Ii vei spune „Multumesc, n-am nevoie!” sau ii vei lua? Sigur ca vei face al doilea lucru (cu exceptia faptului ca pantofii care ti se ofera sunt de aruncat). De ce-i primesti daca n-ai nevoie de ei? Ce te determina sa-i primesti? Legatura, dependenta de materie.

Urmeaza si celalalt exemplu: afara este iarna, inghet. Un om descult iti bate in poarta si te roaga sa-i dai o pereche de pantofi, caci picioarele i-au inlemnit de frig, in timp ce tu ai deja patru perechi. Ii vei da pantofii? Daca da, pe care dintre cele patru perechi? Pe cea mai buna sau pe cea mai rea? Logic ar fi sa-i dai perechea de pantofi pe care ai primit-o in dar! Insa tu ii vei da, daca o vei face, pe cea mai rea, pe cea „buna” de aruncat! Astfel lucreaza inauntrul nostru „mecanismele” egoismului.

Pana aici sa zicem ca stam bine, acceptabil, ca n-am cazut mai jos. Insa, daca nu lu­am aminte, exista primejdia s-o luam la vale si sa ne strivim, sa fim acapa­rati in intregime de materie (mai ales de forma ei cea mai ademenitoare, ca­re este banul), sa ne unim cu ea si sa devenim un „trup” nedespartit, cu tot ceea ce inseamna aceasta pentru purtarea noastra ulterioara. De exem­plu, sa avem bani pusi deoparte si sa adunam continuu, sa suferim de foa­me si sa nu ne induram sa cheltuim putini bani ca sa cumparam o buca­ta de paine. Cum sa-l mai miluim pe altul? Stiu cazuri concrete in care oameni bogati au murit de foame cu ba­nii sub perna!

Love_of_____materialism_by_LeChuckyCugetati la urmatoarea anecdota: este miezul noptii si un zgarcit cala­toreste cu corabia pe o mare salbatica. Corabia este izbita de valuri si se scu­funda, calatorii cad in apa si se ineaca. Zgarcitul insa, cuprins de ape, cugeta in sinea lui:

„Ferice de mine ca n-am platit si biletul de intoarcere!”

(Popo­rul nostru spune: „Mai intai ies vor­bele, si dupa aceea sufletul!”) Aceasta relatie cu banii aminteste de psihoza, de boala sufletului, de radacina tuturor relelor (I Timotei 6, 10).

O astfel de psihoza grea si primejdioasa stapaneste azi lumea: domnia banului. Cine stie ce nedreptati, ce combinatii, ce procente de somaj ticluieste aceasta patima sufleteasca, in mod special astazi, cand domneste criza! Cine stie ce jocuri se fac in culise pe spinarea popoarelor sarace!

[va urma]


[1] Vezi Georgios Makaronas, Nikolaos Plastiras, 50 de ani de la plecarea lui, Papyrus, vol. 4, 21 iulie 2003, pp. 39-49.

[2] „Fata dumneavoastră are probleme”, i-a spus psihologul George Pinteris unei ma­me. „Doctore, fiicei mele nu i-a lipsit nimic de când a fost mică. A avut tot ce şi-a dorit, ne-am jertfit pentru ea!”, s-a apărat mama fe­tei. „Dar iubire a primit?”, a întrebat-o psi­hologul (George Pinteris, Psihologia noastră şi banii, pp. 93-95). Şi avea dreptate, căci poţi să dăruieşti bani cuiva, dar, dacă n-o faci cu iu­bire, el primeşte doar bani şi atât. Mai bine iubire fără bani decât bani fără iubire.

(din: Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Crestinul ortodox in fata crizei economice, Editura De suflet, 2011)

Legaturi:

 

***

***

***

***


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Arhimandritul Vasilios Bakoianis, Bogatul nemilostiv si saracul Lazar, Egoismul, voia proprie, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

14 Commentarii la ““Crestinul ortodox in fata crizei economice”: PILDA UNUI CONDUCATOR IMPREUNA-PATIMITOR CU POPORUL SAU. Cum sa ne raportam la criza? (I)

  1. Pingback: INSELACIUNEA BOGATIEI CONSUMISTE SI BINELE DIN RAUL CRIZEI ECONOMICE. Cum sa ne raportam la criza? (II) Saracie si cugetare duhovniceasca -
  2. Pingback: BOGATUL NEBUN DIN NOI IN FATA SARACIEI LUMII: “Cum poti sa dormi li­nistit daca cel de langa tine, semenul tau, nu are ce manca? Rusine sa ne fie!” -
  3. Pingback: Avva Efrem Filotheitul – sfaturi duhovnicesti de mare pret despre FOLOSUL SI PUTEREA MILOSTENIEI, mai ales a celei SUFLETESTI si DUHOVNICESTI -
  4. Pingback: LA O MARGINE DE LUME. Cuvantul sensibil al IPS Ioan al Covasnei si Harghitei despre nedreptatile sociale strigatoare la cer - Recomandari
  5. Pingback: ZIUA CAND SE TERMINA PIESA DE TEATRU, SE ARUNCA MASTILE SI SE ARATA ADEVARUL DESPRE FIECARE: “Nu‑mi judeca dupa cele dinafara ale omului, ci dupa cele dinauntru…”. CINE ESTE OM si cine lup, leu sau naparca? -
  6. Pingback: Arhim. Nectarie Mulațiotis: “NOI CA POPOR NE-AM INDEPARTAT DE HRISTOS SI DE ACEEA DUMNEZEU A PERMIS SA NE CONDUCA TIRANII. Norii negri si marea ceață se apropie. Suntem in fața celui de-al treilea razboi mondial si nuclear“ -
  7. Pingback: Arhim. Nectarie Mulațiotis: “NOI CA POPOR NE-AM INDEPARTAT DE HRISTOS SI DE ACEEA DUMNEZEU A PERMIS SA NE CONDUCA TIRANII. Norii negri si marea ceață se apropie. Suntem in fața celui de-al treilea razboi mondial“ -
  8. Pingback: “LAZARII VEACULUI ACESTUIA” si IADUL CONSTIINTEI. Predici audio ale Pr. Ciprian Negreanu la PILDA BOGATULUI NEMILOSTIV SI A SARACULUI LAZAR | Cuvântul Ortodox
  9. Pingback: VOIA TA SAU VOIA MEA, DOAMNE? “O, Hristoase al meu, suntem niste oi viclene. De aceea si Dumnezeu nu face milostenie cu aceasta tara, fiindca noi, clerul si poporul, ne-am abatut de la voia Sa“ | Cuvântul Ortodox
  10. Pingback: PILDA SEMANATORULUI – Omilia Arhimandritului Nectarie Mulațiotis. SPINII PLACERILOR SI AI GRIJILOR LUMESTI INABUSA SAMANTA HARULUI SI IMPIEDICA SPORIREA DUHOVNICEASCA: “Ah, fratilor! In ce hal am ajuns! Vedeti cat timp pierdem pe zi pentru ce
  11. Pingback: “NU SUNTEM NOI CA BOGATUL DIN EVANGHELIE? Vine clipa cand se trage cortina. Iar noi ne-am crezut stapani pe tot ce ne-a dat Dumnezeu, am uitat ca suntem doar administratori”. MANTUIREA SUFLETELOR, IADUL si POCAINTA. “Va veni intr-o zi. V
  12. Pingback: “NESIMȚIREA şi IGNORAREA DURERILOR APROAPELUI fac sufletul să se ÎMPIETREASCĂ într-o minciună, precum a fost cea a bogatului”. CHEMAREA DE A FI ATENTI SI SENSIBILI LA VOIA LUI DUMNEZEU SI LA NEVOILE CELORLALTI (Cuvant audio + text la Du
  13. Pingback: “NESIMȚIREA şi IGNORAREA DURERILOR APROAPELUI fac sufletul să se ÎMPIETREASCĂ într-o minciună, precum a fost cea a bogatului”. CHEMAREA DE A FI ATENTI SI SENSIBILI LA VOIA LUI DUMNEZEU SI LA NEVOILE CELORLALTI | Cuvântul Ortodox
  14. Pingback: NEOMENIE si SARACIE. Si despre cei care spun ca “nu s-a intors nimeni de pe lumea cealalta sa ne spuna cum este…”. PREDICA PARINTELUI CEZAR AXINTE (video + text) | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate