“Crestinul ortodox in fata crizei economice”: PILDA UNUI CONDUCATOR IMPREUNA-PATIMITOR CU POPORUL SAU. Cum sa ne raportam la criza? (I)
Prolog
Astazi se vorbeste foarte mult despre criza economica. Ne stapaneste agonia, ne intrebam ce se va intampla, ce ne va aduce ziua de maine. Insa atunci cand n-am fost in criza toate mergeau bine? Sau cand vom depasi criza, si cu siguranta ca intr-o zi o vom depasi, vom fi bine, vom vietui fara angoasa, fara agonie, fara frica pentru ziua de maine? Nu cumva cauza este alta? Nu cumva nu este de vina criza, ci altceva? Vom vedea in continuare.
Povestire anecdotica
„Un om a venit la Hogea, plangandu-se si rugandu-l:
– Te rog, salveaza-ma, eu, femeia mea si copiii mei locuim intr-o casuta, nu mai avem loc, nu mai incapem, fa ceva pentru noi! Ajuta-ne!
– Vei face tot ceea ce-ti voi spune eu? l-a intrebat Hogea.
– Cu siguranta, ai cuvantul meu!
– Trebuie sa bagi in camera unde dormiti capra pe care o aveti!
Si a facut intocmai. Capra behaia noaptea, sarind prin casa cand incoace, cand incolo. Doar ei stiu ce le-a patit pielea. Deci omul s-a dus din nou la Hogea si i-a zis:
– Te-am rugat sa ne ajuti, si ce-ai facut? s-a plans el, ducandu-se la casa lui dis-de-dimineata.
– Dar ti-am spus acest lucru ca sa te ajut!
– Cum asa? Numai eu stiu ce-am patit…
– Acum trebuie sa aduceti in dormitorul vostru si magarul! l-a sfatuit Hogea.
Si ce-a facut magarul toata noaptea? A zbierat si a aruncat din copite, in timp ce capra behaia si sarea pe peretii casutei. Intreaga familia era razvratita.
– Aceasta nu este viata, vom muri de atata rau! i-a spus suparat stapanul casei lui Hogea.
– Bre, eu va vreau binele, nu intelegi? Bagati in casa si vaca, si vom mai vedea.
A facut-o, dar ce s-a intamplat? A doua zi, dis-de-dimineata, toata familia s-a dus tulburata la Hogea si l-a rugat sa-i scape de napasta.
– Haideti, scoateti acum capra afara! le-a grait Hogea.
Au facut asa si au dormit putin mai linistiti.
– Am mai rasuflat putin! i-au zis acum lui Hogea.
– Scoateti afara si magarul! le-a zis din nou, si au facut-o.
– Asta noapte am petrecut mult mai bine, nici nu se compara cu noaptea de dinainte! i-au spus usurati lui Hogea membrii familiei.
– Bine, scoateti afara si vaca!
Au ascultat de cuvintele lui si bucuria lor nebuna a umplut tot locul. Se bucurau de-ai fi zis ca traiau in Paradis.
– Vedeti, le-a zis acum Hogea, cat v-am ajutat? V-am facut sa va bucurati de casuta voastra!”
Dar n-au schimbat casa, n-au mers sa locuiasca intr-o vila, intr-un palat, nici n-au facut in locuinta lor vreo modificare, ci au ramas in aceeasi casa, in acelasi loc. Deci ce s-a intamplat?
Si-au schimbat nu casa, ci mintea, caci inainte de aceasta ea zbura spre vile si palate. Cand au patimit insa si mai rau, mintea lor a incetat sa zboare fi sa viseze palate, si astfel ceea ce inainte percepeau ca iad acum il vedeau cu Rai. Mare bucurie in mintea lor, de unde vine si proverbul intelept:
„Pentru cate trage trupul greseste capul.”
Cam asa trebuie dintr-un alt punct de vedere sa vedem si noi criza economica contemporana care ii chinuie pe oameni.
1. Nikolaos Plastiras, un prim-ministru model
Intotdeauna, dar mai ales in perioadele de criza economica este neaparata nevoie sa ne amintim de conducatorii nostri vrednici care au trecut pe aici, care au dat pilda de omenie, care au simtit cu adevarat durere pentru poporul nostru. Ar fi un lucru minunat sa avem astazi astfel de oameni! Unul dintre cei care s-au jertfit pentru poporul nostru a fost si Nikolaos Plastiras († 1953), legendarul conducator de regiment, cunoscut drept „cavalerul negru”. Turcii numeau regimentul lui „Seitan Asker” (regimentul lui Satan). Acesta a fost un invingator, un erou si in virtute, un om plin de milostivire[1].
„Nu fuma, nu bea, nu juca deloc carti. Niciodata nu pleca de pe front, nu cunostea nici o placere lumeasca, vietuia simplu, ca cel din urma dintre soldati”,
marturiseau soldatii despre el lui Corneliu din Smirna. Ce fel de om era in fapt? Nikolaos Plastiras se lipsise pe el insusi de desfatarile pamantesti (vietuia in mod spartan), ca sa poata sa-i ajute pe soldatii si pe comandantii sai. N-a putut, nu l-a rabdat inima, sa manance, sa bea si sa petreaca, iar cel de langa el sa sufere.
„Salariul lui de comandant (spune majordomul lui, Papasanathopoulos) il luam eu, la porunca lui. El il impartea persoanelor cu bani foarte putini si soldatilor sai care aveau neaparata nevoie. Daca prisosea ceva, impartea pana la ultimul banut la popota comandantilor.”
a. Om politic
Intorcandu-se in Grecia dupa catastrofa din Asia Mica, a devenit comandantul Guvernului revolutionar si de trei ori prim-ministru. Avea prilejul sa se imbogateasca, insa accepta doar salariul de colonel, fara nici un spor banesc la leafa sa de soldat. Din aceasta retributie ii intretinea si pe cei patru copii orfani pe care-i luase sub propria ocrotire. Prefera sa sufere el decat copiii orfani, ajungand sa nu mai aiba nici o drahma in buzunarul sau. Fratii lui l-au ajutat „si ca sa-i dea concursul au fost obligati sa se ocupe cu negotul de tutun”, scrie in cartea lui Ionnnis Stagakis.
b. „Vilele” prim-ministrului
Majoritatea covarsitoare a prim-ministrilor si a demnitarilor de stat locuiesc in vilele cele mai luxoase, insa pe Nikolaos Plastiras nu l-a rabdat inima sa locuiasca in palate, in timp ce poporul lui locuia in case sarace. Nu avea propria sa casa. La inceput a locuit intr-un mic hotel, mai tarziu a inchiriat un apartament micut pe Bulevardul Regina Sofia. Cand s-a imbolnavit a fost vizitat de regele Paul si de regina Frederica.
– De ce locuiti intr-o casa atat de mica? l-a intrebat regina. Ne vom ingriji sa locuiti intr-o casa mai spatioasa si mai potrivita pentru demnitatea dumneavoastra!
– Nu, va multumesc! Poporul locuieste in case mult mai sarace! i-a raspuns prim-ministrul.
Nikolaos Plastiras era sarac pe din afara, dar bogat pe dinauntru!
c. „Vreau sa-l vad pe prim-ministru!”
Intr-o zi, Nikolaos Plastiras se odihnea in apartamentul sau, cand a venit o femeie din Kochinia, voind cu tot dinadinsul sa-l vada.
– O femeie din Kochinia staruie s-o primiti! l-a anuntat ordonanta sa.
– Spune-i sa intre!
– Dar aveti nevoie de odihna, sunteti in mare primejdie daca nu va odihniti!
– Mihalis, gandeste-te, daca aceasta femeie nu are bilet sa se intoarca?
Si a primit-o.
d. Sensibilitatea prim-ministrului fata de starea de nefericire a poporului sau
Intr-o calatorie pe care a facut-o ca prim-ministru in Ivros, Nikolaos Plastiras, vazand cu proprii ochi nefericirea poporului, a fost doborat de durere, i s-a sfasiat inima. De aceea, cand a sezut la masa oficiala, n-a putut sa manance, i se taiase pofta. Un martor ocular marturisea:
„Prietenii sai din Soufli i-au comandat pranzul la restaurant. La masa am fost si noi, insotitorii sai, care am inceput sa mancam ca niste lupi infometati. Nikolaos Plastiras era adanc indurerat, si-a intins mana spre farfurie, a luat putin, doar s-a facut ca mananca. Sedeam foarte aproape de el, de aceea m-am aplecat spre scaunul lui si i-am spus:
«Vad ca nu mancati, de dimineata n-ati pus nimic in gura, trebuie sa luati ceva!»
Si-a pironit ochii asupra mea si mi-a soptit:
«Dupa cate am vazut, mi s-a taiat pofta de mancare!»
A mancat foarte putine fructe si s-a ridicat repede. Am plecat in graba spre Didimotiho, unde s-a intamplat acelasi lucru. Calatoria la Ivros a fost pentru el un martiriu sufletesc. A murit in anul 1953. La cateva zile dupa inmormantare, sora si rudele apropiate au vrut sa vada care e averea lui, si au gasit in total 216 drahme in portofel si 10 dolari intr-un buzunar. Vesnica sa-i fie pomenirea!”
2. Iti multumesc ca m-ai luat in seama!
Toti oamenii, bogati si saraci, au nevoie de un cuvant bun, de o purtare afectuoasa. In mod special saracii se bucura mult mai mult cand le spui o vorba buna decat atunci cand le dai ceva, de unde si proverbul grecesc:
„Cuvantul tau m-a saturat si painea ta mi-a prisosit.”
Lev Tolstoi, mergand la Moscova, s-a intalnit pe cale cu un grup de cersetori.
„Ajuta-ma, da-mi ceva de pomana!”, l-a rugat unul dintre acestia.
„Frate, n-am nimic la mine”, i-a raspuns scriitorul.
Dar, dupa gestul sau, cersetorul a inceput sa topaie de bucurie.
„Ce ti-a dat?”, l-a intrebat un altul pe respectivul cersetor.
„Nu mi-a dat nimic, dar m-a numit frate!”, a raspuns acela.
Ceva asemanator i s-a intamplat si lui Dostoievski. S-a cautat in buzunare ca sa-i dea ceva cersetorului, dar n-a gasit. Atunci, cu multa parere de rau, s-a aplecat si i-a sarutat mana cersetorului.
„Mi-ai dat cea mai mare comoara, mi-ai umplut sufletul de bucurie!”, i-a spus miscat cersetorul.
Si bani sa fi dat cersetorilor acesti doi mari barbati, nu s-ar fi bucurat atat de mult de ei cat de iubirea, de bunatatea pe care le-au aratat-o.[2]
„Iti multumesc ca te-ai intors si m-ai privit”, i-a raspuns domnului D. o fata care statea la marginea drumului cerand ajutor.
Domnul D. sigur ca i-a dat ceva, dar fata nu i-a multumit pentru ce a primit, ci pentru ca s-a oprit si a privit-o. Luati seama ca a simtit mai multa multumire pentru privirea lui milostiva decat pentru obolul lui. Deci mai mare nevoie a avut sufletul ei decat trupul ei costeliv. Iata ce este omul…!
Revenind la subiectul nostru, aceasta inseamna ca poporul care este chinuit astazi de criza economica are nevoie de compatimire sincera, de purtare de grija adevarata in primul rand din partea guvernantilor. El vrea sa-i vada pe acestia ca le pasa in mod sincer de soarta lui, ca-l compatimesc in chip real, si aceasta il va umple de bucurie. (Amintiti-va de prim-ministrul Nikolaos Plastiras.) Dimpotriva, nu exista nimic mai provocator pentru poporul nostru cufundat in criza decat sa-i vada pe guvernantii sai, responsabili pentru bunul mers al vietii lor, indiferenti, reci, locuind in cele mai scumpe vile si afisandu-se in masinile lor scumpe.
Este o usurare, o mangaiere pentru popor cand ii vede pe conducatorii pe care i-a ales ca se ingrijesc de soarta lui, ca-l compatimesc in mod sincer. Si poate ca n-au avut intr-adevar posibilitatea sa ii umple pantecele, dar i-au umplut inima.
3. Boala sufleteasca
„Am un prieten care este conducatorul unei clinici de psihiatrie din Italia. Acesta mi-a confirmat ca ceea ce-i face pe oameni nebuni sunt egoismul, invidia si zgarcenia”,
a declarat renumita actrita grecoaica Irene Papas („Vima”, 10.06.2001).
Luati aminte ca, si un bold daca ne-ar cadea pe podea, n-am zice „nu-mi pasa!”, ci ne-am apleca sa-l recuperam. Si o bacnota de cativa lei de-ar cadea pe pamant, „nu ne-ar durea mijlocul” sa ne aplecam s-o luam. Ce ne spun toate acestea? Nimic altceva decat faptul ca suntem legati de materie, constient sau inconstient, unii intr-o masura mai mica, altii intr-o masura mai mare, altii pana la nebunie. Si aceasta dependenta se manifesta la toti oamenii din toate timpurile si locurile. Mai luati seama la inca un aspect asupra caruia ar trebui sa ne aplecam.
De exemplu, ai nevoie [doresti] pentru tine doar de o pereche de pantofi, in timp ce ai acasa alte trei perechi. Si, fireste, nu mai ai nevoie de altii. Dar daca cineva iti ofera inca o pereche, cum vei reactiona? Ii vei spune „Multumesc, n-am nevoie!” sau ii vei lua? Sigur ca vei face al doilea lucru (cu exceptia faptului ca pantofii care ti se ofera sunt de aruncat). De ce-i primesti daca n-ai nevoie de ei? Ce te determina sa-i primesti? Legatura, dependenta de materie.
Urmeaza si celalalt exemplu: afara este iarna, inghet. Un om descult iti bate in poarta si te roaga sa-i dai o pereche de pantofi, caci picioarele i-au inlemnit de frig, in timp ce tu ai deja patru perechi. Ii vei da pantofii? Daca da, pe care dintre cele patru perechi? Pe cea mai buna sau pe cea mai rea? Logic ar fi sa-i dai perechea de pantofi pe care ai primit-o in dar! Insa tu ii vei da, daca o vei face, pe cea mai rea, pe cea „buna” de aruncat! Astfel lucreaza inauntrul nostru „mecanismele” egoismului.
Pana aici sa zicem ca stam bine, acceptabil, ca n-am cazut mai jos. Insa, daca nu luam aminte, exista primejdia s-o luam la vale si sa ne strivim, sa fim acaparati in intregime de materie (mai ales de forma ei cea mai ademenitoare, care este banul), sa ne unim cu ea si sa devenim un „trup” nedespartit, cu tot ceea ce inseamna aceasta pentru purtarea noastra ulterioara. De exemplu, sa avem bani pusi deoparte si sa adunam continuu, sa suferim de foame si sa nu ne induram sa cheltuim putini bani ca sa cumparam o bucata de paine. Cum sa-l mai miluim pe altul? Stiu cazuri concrete in care oameni bogati au murit de foame cu banii sub perna!
Cugetati la urmatoarea anecdota: este miezul noptii si un zgarcit calatoreste cu corabia pe o mare salbatica. Corabia este izbita de valuri si se scufunda, calatorii cad in apa si se ineaca. Zgarcitul insa, cuprins de ape, cugeta in sinea lui:
„Ferice de mine ca n-am platit si biletul de intoarcere!”
(Poporul nostru spune: „Mai intai ies vorbele, si dupa aceea sufletul!”) Aceasta relatie cu banii aminteste de psihoza, de boala sufletului, de radacina tuturor relelor (I Timotei 6, 10).
O astfel de psihoza grea si primejdioasa stapaneste azi lumea: domnia banului. Cine stie ce nedreptati, ce combinatii, ce procente de somaj ticluieste aceasta patima sufleteasca, in mod special astazi, cand domneste criza! Cine stie ce jocuri se fac in culise pe spinarea popoarelor sarace!
[va urma]
[1] Vezi Georgios Makaronas, Nikolaos Plastiras, 50 de ani de la plecarea lui, Papyrus, vol. 4, 21 iulie 2003, pp. 39-49.
[2] „Fata dumneavoastră are probleme”, i-a spus psihologul George Pinteris unei mame. „Doctore, fiicei mele nu i-a lipsit nimic de când a fost mică. A avut tot ce şi-a dorit, ne-am jertfit pentru ea!”, s-a apărat mama fetei. „Dar iubire a primit?”, a întrebat-o psihologul (George Pinteris, Psihologia noastră şi banii, pp. 93-95). Şi avea dreptate, căci poţi să dăruieşti bani cuiva, dar, dacă n-o faci cu iubire, el primeşte doar bani şi atât. Mai bine iubire fără bani decât bani fără iubire.
(din: Arhimandrit Vasilios Bacoianis, Crestinul ortodox in fata crizei economice, Editura De suflet, 2011)
Legaturi:
***
- Duminica bogatului nemilostiv si a saracului Lazar: CINE SUNT CEI MILOSTIVI?
- Predici care merita ascultate la BOGATUL NEMILOSTIV SI SARACUL LAZAR – Parintele Sofian Boghiu si Parintele Hrisostom (Putna). PE UNDE SUNTEM NOI?
- Predica IPS Bartolomeu Anania (2000): SARACUL LAZAR SI BOGATUL….NESIMTIT
- Cuvinte ale Pr. Ioan Buliga si IPS Augustin de Florina pentru Duminica bogatului nemilostiv si a saracului Lazar
- Bogatul nemilostiv si saracul Lazar sau CUM JUDECA DUMNEZEU BOGATIA SI SARACIA (din predicile Sf. Ioan Gura de Aur, Sf. Nicolae Velimirovici)
- Parintele Cleopa: CE PRETUIESTE DUMNEZEU?
- Saracul Lazar, mangaiere pentru cei in necazuri (din predicile Sf. Ioan Gura de Aur, Sf. Grigorie Teologul)
- “ASTA-I VREMEA FAPTUIRII…” – Predici ale parintilor Gh. Calciu si Amfilohie la Duminica bogatului nemilostiv
- Predica audio la DUMINICA BOGATULUI NEMILOSTIV a Arhim. Hrisostom Radasanu: PRETENTII SI SIMPLITATE
- CINE MAI IUBESTE SIMPLITATEA SI NATURALETEA? Cugetari actuale la bogatul nemilostiv si saracul Lazar
***
- “Cat de greu vor intra bogatii in imparatia cerurilor!”
- PREDICI AUDIO SI VIDEO: “Suntem robiti de cotidianul efemer, traim in aceasta alergatura bezmetica si nu mai reusim sa ne bucuram de ceea ce Dumnezeu ne-a daruit”
***
- SFANTUL IOAN CEL MILOSTIV, PATRIARHUL ALEXANDRIEI (12 nov.) – Pilda paturii celei scumpe. Grija pentru cei saraci, “fratii lui Hristos”
- “Milostenia nu inseamna doar pomana, inseamna daruire de sine” (LARCHET)
- Cuviosul Paisie: Omul duhovnicesc este plin de durere pentru ceilalti
- Cuviosul Paisie Aghioritul: “LUMEA ARDE. PRICEPETI ASTA?”
- CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL – SFATURI DUHOVNICESTI despre dragoste, intrajutorare si ispita gandului viclean, cartitor si “judecator”
- “FABRICA” DE RUGACIUNE SI DE MANGAIERE a Cuv. Paisie
- Parintele Savatie: Creştinismul este dragoste izvorâtă din durere
- “Fratele meu este viata mea”
- Sfantul Siluan Athonitul – o pilda a iubirii adevarate pentru fiecare dintre “fratii lui Hristos”
- UNDE ESTE “A PLANGE CU CEI CE PLANG”? (I). Despre inselarea motivelor fals-duhovnicesti ale “ne-tulburarii” pentru a justifica nepasarea si pasivitatea
- PARINTELE MARTIR CONSTANTIN SARBU: “Lumea s-a saturat de predici, ea are nevoie de Hristos! Nu vorbe, ci fapte se cer!”
- Sfantul Mare Ierarh Grigorie Teologul: Fa-te dumnezeu pentru cel lovit de saracie
- SFANTUL VASILE CEL MARE – Invataturi importante despre MILOSTENIA DIN NEDREPTATE si despre DREPTATEA FARA OMENIE: “Nu se poate sa aduci daruri lui Dumnezeu daca intristezi pe fratele tau si asupresti pe cel slab”
***
- Invataminte si reflectii duhovnicesti in vremea crizei. ATENTIE LA IMPRUMUTURI SI LA “OFERTELE TARI”!
- PARINTELE ILARION DAN, BANCHERUL CARE L-A CASTIGAT PE HRISTOS (II). “Traim intr-o lume in care mecanismele de pervertire sunt mai sofisticate… Omul contemporan cauta cu disperare, dar nu gaseste decat surogate”
- Cuv. Paisie Aghioritul: SIMPLIFICATI-VA VIATA!
- PS SEBASTIAN DESPRE VREMURILE NOASTRE SI PREGATIREA PENTRU SFARSIT: “Apocalipsa nu e o poveste, poate veni oricand… Bancherii lumii sunt pradatorii care au generat criza economica” (si AUDIO)
- “Dreptatea lui Dumnezeu si dreptatea oamenilor”. SURPRIZELE FRUMOASE ALE DUHULUI SI CHEMAREA INCOMODA A CRUCII. Provocarea cea buna VS. duhul lumii
- PARINTELE MOISE AGHIORITUL II TREZESTE PE GRECI LA POCAINTA: “Trebuie sa ne schimbam! Sa lasam fotoliul moale, televizorul, trandavia si confortul!”
- Arhiepiscopul Ieronim: NU CUMVA ACEASTA CRIZA NE ESTE SPRE JUDECATA?
- „CATRE POPOR”: MARTURISIRE ESENTIALA SI PROFETICA A SINODULUI BISERICII GRECIEI DESPRE CAUZELE CRIZEI ECONOMICE, PLANUL DE INROBIRE MONDIALA SI REMEDIILE DUHOVNICESTI
- Interviu cu Vladica Ierotheos Vlachos despre cauzele crizei actuale: PARASIREA PORUNCILOR LUI HRISTOS DE CATRE CRESTINI SI RASPANDIREA UNOR IDEOLOGII INUMANE, FEROCE
- MUSTRARILE MITROPOLITULUI HIEROTHEOS REFERITOARE LA DEPENDENTA GRECIEI DE CAMATARII MONDIALI: “Vom astepta totdeauna de la negustorii mondiali de ‘substante narcotice’ sa ne dea dozele?”
- Criza si chemarea la schimbarea vietii/ UNDE ESTE CUNOASTEREA PE CARE AM PIERDUT-O PRIN INFORMATIE?
- Chemare la pocainta din partea unui mitropolit grec: A SOSIT CEASUL IN CARE TREBUIE SA NE TREZIM! Noi nu credem in politicieni, ci in Sfantul Duh…
14 Commentarii la ““Crestinul ortodox in fata crizei economice”: PILDA UNUI CONDUCATOR IMPREUNA-PATIMITOR CU POPORUL SAU. Cum sa ne raportam la criza? (I)”