CRUCEA CARE ODIHNESTE
Pr. Dumitru Staniloae in “Mica Dogmatica vorbita“:
“Crucea este usa Imparatiei cerurilor. Trebuie sa regasim sensul Crucii ca biruinta asupra mortii spirituale, biruinta a iubirii. Avem adeseori o reprezentare partiala despre Cruce si despre taina ei redusa la faptul de a suporta o asceza, de a ne infrana de la placeri, de la tot felul de satisfactii. Exista insa si un alt sens al Crucii: compasiunea pentru celalalt. Cu siguranta insa nu putem face totul pentru celalalt daca tinem la placerile noastre egoiste, daca omul este legat de lacomie, pofta de stapanire, mandrie. Aceasta arata insa numai aspectul negativ al Crucii. Pot sa ma apropii de celalalt fara sa-i vorbesc despre Cruce, aratandu-i insa ca sunt gata la toate sacrificiile pentru el. Daca este bolnav, ma voi duce la el, voi ramane impreuna cu el. Celalalt poate suporta el insusi greutati, persecutii, somaj… Iar eu pot sa port impreuna cu el aceasta Cruce.
Inima celuilalt poate fi miscata daca vede ca eu port o Cruce pentru el. Atunci el va intelege sensul Crucii fara ca eu sa ii spun ca tocmai Crucea este cea care ma impinge sa fac aceasta. O fac pur si simplu.
Sa nu le predicam doar oamenilor sa-si ia Crucea, ci sa o luam noi insine ajutandu-i pe ceilalti. Voi ajunge astfel la convingerea ca aceasta Cruce nu este o suferinta pentru mine. Sufar pentru celalalt, dar aceasta suferinta pentru el ma bucura, ma odihneste, cum spune un monah de la Athos”.
- CITESTE MAI MULT AICI
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Ce frumos spus:
“Sa nu le predicam doar oamenilor sa-si ia Crucea, ci sa o luam noi insine ajutandu-i pe ceilalti. Voi ajunge astfel la convingerea ca aceasta Cruce nu este o suferinta pentru mine. Sufar pentru celalalt, dar aceasta suferinta pentru el ma bucura, ma odihneste, cum spune un monah de la Athos”
S-o luam, atat cat ne sta in putere, ajutand cat/cand putem fiindca, nimic nu se compara cu nadejdea ivita in ochii celui incercat dar nu doborat sub povara ei prin deznadejde datorita celui care-l ajuta pe cale si bucuria din final, de-a fi ajuns la liman! Stia ce spune monahul din Athos. Conteaza enorm de mult, atunci cand esti in genunchi si simti cat este de greu si ai senzatia ca gata! nu mai poti, sa sara cineva – cu vorba sau cu fapta – si sa te ajute sa te ridici! Sunt multe cruci in viata; unele sunt din lemn, altele din fier, altele din titan. Ele vin cand nici cu gandul nu gandesti, si-ti inconvoaie spatele sub greutatea lor. Usurarea in purtarea lor tine de aproapele, izbavirea de ele vine din indreptarea vietii si din nadejdea si increderea in Dumnezeu. Altminteri, poti muri sub greutatea Crucii sau, mai grav – sa-ti faci felul din pricina nesuportarii ei.
Crucea uneste cerul cu pamantul si imbratiseaza lumea cu iubirea in Duhul Sfant.In centrul Sfintei Cruce sta pironit Fiul Omului cel asemenea noua afara de pacat , invatandu-ne sa fim asemenea Lui, pironindu-ne iutimea trupului pe Crucea jertfei in iubirea lui Hristos.
Crucea zideste si zdrobeste in acelasi timp. Zideste sufletele spre sfintenie si zdrobeste puterea nevazuta a vrajmasilor.
Crucea este usoara si grea, precum nadejdea in Dumnezeu este in noi sau nu.Fara nadejde nu putem avansa prea departe pe Calea mantuirii.
Crucea uneste si desparte;ne uneste cu Dumnezeu si ne desparte de diavol.
Crucea inviaza si omoara; inviaza sufletele noastre moarte si omoara patimile din noi.
Crucea este facatoare de pace si razboi; aduce pace in suflete si razboi duhurilor rautatii.
Crucea uneste oamenii si ii inalta de la pamant la cer.
Crucea este simbolul iertarii si al iubirii oamenilor de catre Dumnezeu.
Crucea este Sfanta Cruce, pecete a biruintei crestine, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin!