CASATORIA SI FAMILIA in invatatura Sfantului Ioan Gura de Aur, sintetizata de Gheronda Iosif Vatopedinul

Casatoria si familia

1. Pentru ca nunta (casatoria) nu a fost porun­cita ca sa ne destrabalam, nici ca sa curvim, ci ca sa ne curatim si sa ne inteleptim. Asculta-l, asadar, pe Pavel, care spune:

“Din cauza desfranarii, fiecare sa-si aiba femeia sa si fiecare femeie sa-si aiba barbatul sau“ (vezi 1 Corinteni 7,2).

Asadar, doua sunt lucrurile pentru care a fost poruncita casatoria: si ca sa ne curatim si sa ne inteleptim, si ca sa devenim parinti; dintre acestea doua, prima este pri­cina curatiei si a inteleptirii. Intrucat, prin urmare, a intrat in om dorinta patimasa, s-a poruncit si ca­satoria, impiedicand lipsa de masura si induplecandu-l pe barbat sa aiba doar o singura femeie. Pen­tru ca nasterea de prunci nu este facuta in mod ne­cesar de casatorie, ci de acel cuvant al lui Dumnezeu, care spune:

„Cresteti si va inmultiti si umpleti pa­mantul” (vezi Facerea 1,28).

Iar acest lucru este ade­verit de cei ce au incheiat o casatorie, dar nu au devenit parinti. Asadar, prima este aceasta pricina, pricina curatiei si a intelepciunii, si mai ales acum, cand intreg pamantul s-a umplut de neamul ome­nesc. Desigur, la inceputuri dobandirea copiilor era un lucru de dorit, deoarece fiecare dorea sa lase o amintire si o continuitate in viata sa. Pentru ca inca nu existau nadejdi pentru inviere — ci stapanea moartea — si cei ce mureau credeau ca dupa aceea se va pierde viata de aici, a dat Dumnezeu mangaierea prin copii, incat sa ramana imagini vii ale celor ce au murit si sa se mentina neamul oame­nilor si sa fie pentru cei ce este vorba sa moara si pentru rudeniile lor, urmasii acelora, o foarte mare mangaiere[1].

2. Mai intai afla care este pricina casatoriei si din ce motiv a fost introdusa in viata noastra si nu cauta nimic mai mult. Care este, asadar, pricina casatoriei si din ce motiv a dat-o Dumnezeu? As­culta-l pe Pavel care spune:

“Ca sa fie indepartata curvia, fiecare barbat sa-si aiba femeia lui”.

Nu spune:

„ca sa va izbaviti de saracie, sau ca sa doban­diti bogatie”,

dar ce? Ca sa fie indepartate curviile, ca sa tinem in frau dorinta patimasa, ca sa traim impreuna cu intelepciune, in curatie, ca sa fim pla­cuti lui Dumnezeu, multumindu-ne cu sotia noastra. Aceasta este calea casatoriei, acesta este rodul, acesta castigul. Asadar, sa nu le lasam pe cele mai mari si sa le cerem pe cele mai mici; pentru ca bogatia este cu mult mai mica decat curatia si intelepciunea. De aceea numai un singur lucru sa avem in vedere, trebuie sa ne casatorim – ca sa inlaturam pacatul -, sa ne izbavim de curvie. Pentru aceasta trebuie sa se faca casatorie, ca sa ne ajute in nevointa pentru curatie si intelepciune. Şi se va intampla aceasta, daca ne vom lua astfel de femei care ne pot oferi multa evlavie, multa curatie si intelepciune, precum si multa noblete in purtari[2] .

3. Cred ca fecioria este cu mult mai de cinste decat casatoria; insa din aceasta pricina nu asez casatoria intre lucrurile rele, ci dimpotriva, o laud foarte mult. Deoarece este liman al curatiei si intelepciunii pentru aceia care vor sa traiasca in cumpa­tare, cata vreme nu este lasata firea sa se salbaticeasca. Fiindca, de vreme ce a pus ca un stavilar unirea trupeasca legiuita si primind prin aceasta valurile dorintei, ne daruieste multa liniste si ne pazeste de rele[3].

4. Bun lucru este casatoria pentru ca il tine pe barbat curat si intelept si nu-l lasa sa moara [sufleteste, n.n.], de vreme ce-l impiedica sa se prabuseasca in curvie. Asadar, sa n-o condamni, pentru ca aduce mult castig prin aceea ca nu lasa madularele lui Hristos sa se faca madulare ale curviei si prin aceea ca nu ingaduie ca templul cel sfant sa se faca spurcat si necurat[4].

5. Casatoria a fost data si din pricina nasterii de prunci, dar cu mult mai mult ca sa se stinga aprin­derea firii. Iar martor pentru aceasta ne este Pavel, care spune:

“Dar pentru indepartarea curviei fiecare sa-si aiba femeia sa”,

nu pentru nasterea de prunci. Şi iarasi porunceste sa vina intru unire nu ca sa se faca parinti de multi copii, ci pentru ce?

“Ca sa nu va ispiteasca satana” (vezi 1 Corinteni 7,5), spune.

Iar in continuare nu a spus daca nu doresc prunci, dar ce?

“Daca insa nu pot sa se infraneze, sa se ca­satoreasca“ (vezi 1 Corinteni 7,9).

La inceput insa, asa cum am spus, casatoria a avut aceste doua pri­cini, mai tarziu insa, cand s-a umplut de oameni si pamantul, si marea, si toata lumea, a ramas doar o singura pricina pentru casatorie, aceea de a se in­departa curvia si destrabalarea[5].

6. Pentru ca rau lucru nu este casatoria, ci rau este adulterul, rau lucru este curvia, in vreme ce ca­satoria este medicamentul care indeparteaza curvia. Sa nu o necinstim, asadar, prin fasturi diavolesti, ci aceea care s-a facut atunci in Cana Galileii sa faca si aceia care se casatoresc acum, adica sa-L aiba pe Hristos in mijlocul lor. Şi cum, spune, poate sa se faca aceasta? Prin preoti.

“Pentru ca acela care va primeste pe voi“, spune, “pe Mine ma primeste“.

Daca, asadar, il indepartezi pe diavol si-i inviti pe sfintii slujitori ai lui Hristos, se va afla de fata negresit impreuna cu acestia si Hristos impreuna cu Maica Sa si cu fratii Sai.

“Ca oricine va face voia Tatalui Meu celui din ceruri, acela imi este frate si sora si mama” (Matei 12, 50)[6].

7. Sa nu ne aflam nepasatori fata de mantuirea noastra si sa nu-i oferim diavolului sufletul nostru. Caci cu adevarat de aici vin nenumaratele nenoro­ciri ale familiilor si nenumaratele conflicte; de aici se pierde incet-incet dragostea si slabeste dorul de sotie. Pentru ca asa cum barbatului chibzuit (intelept) ii este cu neputinta vreodata sa-si treaca cu vederea sau sa-si dispretuiasca sotia, tot asa ii este cu neputinta baratului destrabalat si curvar sa-si iubeasca femeia, chiar si daca ar fi cea mai frumoasa dintre toate.

Din curatie si intelepciune se naste dragostea si din dragoste bunatati nemarginite. Asadar sa le consideri de piatra pe celelalte femei, de vreme ce cunosti ca dupa casatorie, daca privesti cu ochi desfranat alta femeie, esti raspunzator pentru acuzatia de adulter. Aceste cuvinte sa le repeti in fiecare zi intru tine; si daca vei vedea ca ti se aprinde dorinta pentru o alta femeie si din aceasta pricina sa ti se para in continuare plictisitoare femeia ta, mergi in camara ta – daca ai deschis cartea si l-ai luat mijlocitor pe Apostolul Pavel – repetand necontenit aceste cuvinte, stinge cu totul flacara patimii.

Şi astfel si femeia ta iti va fi iarasi foarte dorita, de vreme ce nici o dorinta patimasa nu unelteste pe ascuns spre vatamarea dorintei tale fata de ea. Şi nu numai femeia ta iti va deveni mai dorita, ci si tu vei arata asa cum esti acum mult mai intelept si mai liber[7].

8. Pentru ca daca semenul tau, avand acelasi trup, avand aceeasi dorire, impins de aceeasi ne­voie, nu vede nici o alta femeie, ci se hotarniceste numai la cea a lui, ce indreptatire vei avea tu infatisandu-ti dorinta patimasa?[8]

9. “Taina aceasta mare este“. (Efeseni 5,32)

[…]

Asadar, toate acestea avandu-le in mintea sa Pavel – asadar ca amandoi, parasindu-si parintii, se unesc intre ei si ca aceasta unire se face mai puter­nica decat obisnuinta unui timp atat de indelungat – si intelegand ca acest lucru nu este omenesc, ci ca Dumnezeu a insamantat in acestia iubirile si i-a facut pe cei ce dau si pe cei ce se dau sa faptuiasca aceasta cu bucurie, spune:

„Taina aceasta mare este”[9].

10. Cu adevarat, sigur, cu adevarat este taina si desigur taina mare, pentru ca, de vreme ce l-a parasit pe tata, pe mama care l-a nascut, pe acela care l-a crescut, pe aceea care a suferit durerile nasterii, pe aceea care s-a chinuit si pe aceia care i-au facut atatea binefaceri, pe acela cu care a legat prietenii, se lipeste de aceea pe care n-o cunoaste si care nu are nimic comun cu el si o cinsteste dintre toti mai mult pe ea. Cu adevarat este taina![10]

11. Sa cautam un singur lucru: virtutea sufletului si nobletea modurilor noastre de vietuire, ca sa ne bucuram de pace ca sa traim in unire si dra­goste vesnica. Pentru ca cel ce si-a luat femeie bo­gata, si-a luat mai degraba stapana a casei decat sotie. Pentru ca si fara aceasta femeile sunt plini de mandrie si cu usurinta cad in iubirea de slava lu­measca, dar daca se adauga si acest lucru (bogatia), cum vor fi supuse sotilor lor?

Dimpotriva, acela care si-a luat femeie de aceeasi cinste sau mai saraca si-a luat ajutor si impreuna-nevoitor si si-a bagat in casa toate bunatatile. Deoarece nevoia saraciei o indeamna sa poarte de grija cu multa atentie de barbatul ei, sa se supuna si sa asculte intru toate, si alunga orice pretext de di­honie si cearta, precum si aroganta si jignirea, si se face casatoria legatura a pacii, unirii, iubirii si armoniei.

Sa nu cautam sa avem bani, ci sa avem pace; sa ne bucuram de multumirea de a fi impreuna. Pentru aceasta este casatoria, nu ca sa umplem casele de razboi si lupta, nu ca sa avem dihonii si certuri, nu ca sa ne incaieram intre noi si sa ne facem viata de netrait, ci ca sa ne bucuram de ajutor, sa avem li­man si adapost si mangaiere pentru relele nepre­vazute si ca sa vorbim impreuna cu femeia noastra in mod placut[11].

12. Avand, asadar, toate acestea in mintea noas­tra, sa nu ne gandim la bani, ci la modurile bune de vietuire, la curatie si intelepciune. Pentru ca o femeie cuminte si cu noblete in felul de a fi si cum­patata, chiar daca este saraca, va putea sa se foloseasca de saracie mai bine decat de bogatie[12].

13. Caci frumusetea trupului, atunci cand nu se coreleaza cu virtutea sufletului, ar putea sa-l robeasca pe barbat pentru douazeci sau treizeci de zile, mai departe insa nu va inainta, ci, de vreme ce-si arata rautatea, va destrama toata dragostea. Acele femei insa care stralucesc din pricina frumusetii sufle­testi, cu cat trece timpul si se face cunoscuta fru­musetea lor, cu atat mai fierbinte se face dragostea in barbatii lor si aprind iubirea lor pentru ele.

Iar atunci cand exista aceasta si intre ei se afla prietenie fierbinte si curata, se indeparteaza orice fel de curvie si nici nu va patrunde vreodata gand de adulter in acela care-si iubeste femeia sa; ci, prin aceea ca se multumeste totdeauna cu femeia sa, smulge de la Dumnezeu, prin intelepciunea sa, orice buna­vointa si ocrotire pentru toata casa sa. In acest fel si-au luat femei cei ce au fost curajosi, dintre bar­batii cei vechi, cautand nobletea sufletului, iar nu bogatia de bani[13].

14. Şi tu, asadar, fie mire, fie mireasa de cauti, inainte de toate sa cauti acestea: daca este cinstitoare de Dumnezeu, daca se bucura de bunavointa lui Dumnezeu. Pentru ca, daca exista acestea, vor urma si celelalte; daca insa nu exista acestea si daca inca cu mare usurinta se afla la acestia bunurile materi­ale, nu exista nici un castig[14].

15 Am spus acestea nu ca sa le ascultati; nici pentru ca sa le ascultati si sa le laudati numai, ci si ca sa le urmati. Şi parintii, desigur, sa urmeze pur­tarii de grija pe care a aratat-o patriarhul Avraam ca sa ia o femeie simpla, fara sa urmareasca bani, nici origine stralucita, nici frumusetea trupului, nici nimic altceva, ci numai nobletea sufletului; iarasi, mamele in acest chip sa-si creasca si sa-si educe fe­tele. De asemenea mirii, pe care este vorba sa-i luati, sa-i luati cu multa cuviinta… si rugandu-L in toata vremea pe Dumnezeu sa Se faca mijlocitor in toate actiunile voastre.

Pentru ca, daca in acest fel vom randui cautarile noastre, nu va exista niciodata divort, nici banuiala de adulter, nici pretexte de gelozie, nici dispute si certuri, ci ne vom desfata de multa pace si de multa unire; iar cand exista aceasta, vor urma negresit si alte virtuti. Intrucat, asa cum atunci cand femeia se afla in dihonie cu barbatul ei, nu se face nimic potrivit in casa – chiar si daca vin alte lu­cruri favorabile —, tot asa, cand exista unire si pace, nu se intampla nimic neplacut, chiar si daca zilnic sunt provocate nenumarate furtuni.

Daca in acest mod se fac casatoriile, vom putea cu mare usurinta sa conducem si copiii spre virtute. Pentru ca atunci cand mama este cuviincioasa si inteleapta si are orice virtute, negresit va putea si pe barbatul ei sa-l cucereasca si sa-l supuna iubirii ei. Şi, de vreme ce l-a cucerit, il va avea cu multa ma­rinimie ajutor pentru ingrijirea copiilor si astfel Il va atrage si pe Dumnezeu la aceeasi ingrijire. Iar cand el ajuta la aceasta buna stradanie si exercita sufletele copiilor, nu se va intampla atunci nimic neplacut, ci lucrurile casei vor merge bine, de vreme ce si dregatorii sai vor simti in acest fel[15].

16. Vom avea foarte mare grija, astfel incat de la inceput sa luam o femeie care sa poata cu usu­rinta sa se adapteze langa noi si sa traiasca in armo­nie cu propriile noastre principii si moduri de viata. Şi luand o astfel de femeie, nu numai ca vom castiga aceasta — adica nu ne vom desparti niciodata -, ci si o vom iubi foarte tare pe aceea pentru care a poruncit Apostolul Pavel. Pentru ca, de vreme ce a spus:

„barbatilor, sa iubiti pe femeile voastre”,

nu s-a oprit doar aici, ci ne-a dat si masura iubirii:

„asa cum Hristos a iubit Biserica”.

Şi in ce fel, spune-mi, a iubit-o Hristos pe aceasta?

„S-a dat pe Sine Insusi pentru ea” (vezi Efeseni 5,25).

Incat si daca va trebui sa moara de dragul femeilor, sa nu lepadam aceasta. Pentru ca, daca Domnul a iubit-o atat de mult pe roaba sa (Biserica), incat chiar si viata Sa sa Şi-o puna pentru ea, cu atat mai mult trebuie si tu sa o iubesti astfel pe cea impreuna-roaba cu tine[16].

17. “Barbatilor, sa iubiti pe femeile voastre asa cum si Hristos a iubit Biserica”.

Ai vazut maretia ascultarii? Asculta si maretia iubirii. Voiesti sa te asculte femeia ta precum Biserica pe Hristos? Ai grija de ea asa cum Hristos are grija de Biserica; fie chiar si daca ar trebui sa fii ranit de mii de ori, fie chiar si daca ar trebui sa suferi si sa patimesti orice, fara sa incerci sa eviti.

Sa nu te intorci de la femeia ta din pricina lipsei ei de frumusete. Asculta Sfanta Scriptura, care spune:

“Mica este intre cele zburatoare albina si inceputul dulcetilor este rodul ei” (vezi Intelepciunea lui Sirah 11,3).

Femeia este faptura lui Dumnezeu; nu o ocarasti pe ea, ci pe Cel ce a zidit-o[17]!

18. Nu poti, zice, sa spui ca pe tine te-a zidit Dumnezeu si pe ea nu, ci un oarecare altul mai prejos decat Acela. Unul si Acelasi v-a adus in existenta pe amandoi. Incat, chiar daca nimic altceva nu vei cinsti decat lucrul acesta, ti-ai pazit dragos­tea fata de ea[18].

Şi nu numai din aceasta pricina trebuie sa ne iubim femeia noastra – asadar pentru ca este parte a noastra si a fost creata din noi -, dar si pen­tru ca Dumnezeu a hotarat lege pentru acest lucru, spunand urmatoarele:

„De aceea va lasa orice bar­bat pe tatal sau si pe mama sa si se va alipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup“ (vezi Efeseni 5,31).

Tocmai din acest motiv ne-a invatat si Pavel aceasta lege, ca sa ne indemne de pretutindeni spre iubirea aceleia (a femeii). Şi ia aminte ce intelepciune apos­tolica. Pentru ca nici din legile dumnezeiesti, nici din cele omenesti nu ne indeamna spre iubirea fe­meilor, ci le fixeaza pe acestea doua luand si din primele, si din celelalte, astfel incat acela care este mai presus si are mai multa credinta sa fie indemnat la iubirea aceleia prin legile lui Dumnezeu, in timp ce acel barbat care este mai slab, sa se invete din legile oamenilor si ale firii[19] .

20. Acela care isi iubeste cu adevarat femeia, chiar daca nu este foarte ascultatoare, pe toate poate sa le ia asupra sa. Este lucru atat de greu si de neplacut unirea, atunci cand sotii nu sunt uniti prin “tira­nia” iubirii[20].

21. Daca insa spui ca ea patimeste de o boala de netamaduit si ca, cu toate ca o ingrijesti foarte mult, continua sa aiba propriile ei obisnuinte, nici asa nu trebuie sa o alungi, pentru ca nici madularul care pa­timeste de boala de nevindecat nu se taie. Iar aceasta este propriul tau madular, pentru ca spune: „cei doi vor fi un singur trup” (Efeseni 5,31). Iar in cazul madu­larului nu vom avea nici un castig din vindecare (terapie), cand boala sa ajunge sa fie de nevindecat; insa in cazul femeii — chiar daca va continua sa boleasca in chip de nevindecat – ni se va pregati o mare rasplata atunci cand o vom invata si o vom educa (certa). Şi daca ea nu va invata nimic din in­vatatura noastra, pentru rabdarea noastra vom primi mare rasplata de la Dumnezeu pentru ca, din pricina fricii Sale, am aratat o atat de mare rabdare si am suferit cu blandete rautatea ei si ne-am sustinui madularul nostru. Pentru ca femeia este madularul nostru necesar si din aceasta pricina trebuie sa o iubim foarte mult. Tocmai acest lucru invatand iarasi Apostolul Pavel spunea:

„Asadar, barbatii sunt da­tori sa-si iubeasca femeile, asa cum isi iubesc pro­priile lor trupuri. Caci nimeni vreodata nu si-a urat trupul sau, ci fiecare il hraneste si il incalzeste, pre­cum Hristos Biserica, pentru ca suntem madulare ale trupului Lui, din carnea Lui si din oasele Lui” (Efeseni 5, 28-30)[21].

22. Insa nici barbatul, intrucat are stapanirea, sa nu se indemne la ocari si la loviri, ci sa o indrume, sa o sfatuiasca, sa o convinga prin cuvinte, intrucat este nedesavarsita. Sa nu intinda niciodata mainile sa o loveasca — acestea nu se potrivesc unui suflet slobod -, insa nici sa nu foloseasca ocari, nici jigniri, nici mustrari, ci s-o indrume[22].

23. Sa faceti rugaciuni comune; fiecare sa mearga la biserica si din cele spuse si citite acolo si barbatul sa pretinda de la femeie in casa lor, si aceea de la barbat. Daca sunteti saraci, adu inainte pilda sfintilor barbati, a lui Pavel si a lui Petru, care au izbutit in propasire mai mult decat toti imparatii si bogatii, si cum au trait intru foame si intru sete. Sa o inveti ca nimic nu este infricosator din toate cele ce se intampla in viata, decat numai sa se impo­triveasca cineva lui Dumnezeu[23].

24. Daca barbatul nu poate sa se infraneze, iar eu voiesc infranare? Esti nevoita sa-l urmezi pe barbat. Pentru ca, daca nu voiesti sa faci asa, lantul, care te leaga din pricina casatoriei te trage dupa sine si te aduce spre acela cu care ai fost legata de la inceput. Caci aceea care se nevoieste cu infranarea fara voia barbatului ei nu numai ca se lipseste de rasplatile infranarii, ci este vinovata si de adulterul aceluia si mult mai raspunzatoare decat el. De ce? Deoarece ea l-a aruncat in prapastia pierzarii, intrucat l-a lip­sit de unirea trupeasca legiuita. Caci, daca nu este ingaduit nici pentru putin sa faca aceasta, daca el nu voieste acest lucru, ce iertare va fi cu putinta sa aiba aceea care il lipseste pe sot cu totul de aceasta mangaiere[24].

25. Asadar, cand toata aceasta lume a fost cre­ata si toate au fost randuite pentru odihna si folosul nostru, l-a faurit Dumnezeu pe om, datorita caruia a fost zidita si lumea. De vreme ce a fost faurit omul, a trait in Rai si nu a existat nici un motiv pentru casatorie. A trebuit sa se faca si un ajutor pentru el, si s-a facut, si nici asa nu s-a considerat casa­toria necesara. Şi nici macar nu se arata vreo ne­cesitate, ci ei traiau fara casatorie, locuind in Rai, ca in cer si bucurandu-se de placerea ce vine din vederea lui Dumnezeu. Dorinta unirii trupesti si a conceptiei, si dureri si nasteri si tot felul de stricaciune fusesera alungate din sufletul lor. Precum apa, care izvoraste dintr-un izvor curat, asa traiau in acel spatiu, impodobiti cu fecioria.

Insa, intrucat au facut neascultare de poruncile lui Dumnezeu si s-au facut pamant si cenusa, au pierdut impreuna cu acea viata fericita si frumu­setea fecioriei, care i-a parasit impreuna cu Dum­nezeu. Din momentul in care au devenit robi ai diavolului si si-au scos vesmantul imparatesc si podoaba cereasca si au primit stricaciunea mortii si bleste­mul si durerea si viata traita cu osteneala, de atunci se introduce impreuna cu acestea in viata lor si ca­satoria, acest vesmant muritor de rob.

Pentru ca spune:

“Cel ce s-a casatorit se ingri­jeste de lucrurile lumii” (1 Corinteni 7,33).

Vezi de unde isi are inceputul casatoria? De la neascultare, de la blestem, de la moarte. Caci acolo unde exista moarte, exista si casatorie. Daca aceea nu exista, nici cealalta nu urmeaza[25].

26. Este bine sa se casatoreasca omul? Şi eu primesc aceasta; deoarece casatoria este neprihanita si patul neintinat. Este buna insa pentru cei inte­lepti, iar nu pentru cei nesatiosi si pentru cei care voiesc sa cinsteasca trupul mai mult decat trebuie. Cand casatoria este numai aceasta, adica nunta si unire a sotilor si dorire de prunci care sa ne moste­neasca, atunci casatoria este buna pentru ca creeaza mai multi oameni care urmeaza voia lui Dumnezeu. Insa atunci cand se aprind dorintele trupesti si este hoinareala prin spini si, intr-un oarecare mod, se constituie in drum spre rautate, atunci spun si eu ca nu este bine sa se casatoreasca cineva[26].

27. A introdus Domnul dorinta trupeasca de dragul nasterii de prunci[27] .

28. Dumnezeu cel iubitor de oameni, Care Se in­grijeste de mantuirea noastra, a impartit viata oa­menilor in doua chipuri, asadar in viata de casa­torie si in feciorie; incat acela care nu poate sa sufere nevointa (lupta) fecioriei sa se casatoreasca cu femeie, cunoscand faptul ca i se va cere cuvant pentru infranare, sfintire si pentru asemanarea cu sfintii care au avut sotie si au crescut prunci[28].

29. Firile barbatului si femeii au fost zidite la fel si sunt egale faptele ambelor firi, egale rasplatile, egala si osanda. Sa nu se pretexteze asadar ca fe­meia este mai slaba pentru ca, daca trupeste este mai slaba, sufletul ei are aceeasi putere cu cel al barbatului… si femeia nu are mai putin decat bar­batul caracterul “dupa chipul si dupa asemanarea lui Dumnezeu”. Femeia il depaseste cu mult pe barbat in ceea ce priveste rezistenta in fata durerilor si rab­darea[29] .

30. Virtutea femeii si a barbatului este comuna, intrucat de aceeasi cinste este zidirea celor doi, astfel incat sa fie aceeasi rasplata. Asculta Cartea Fa­cerii, care spune:

“Şi a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau, dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut; a facut barbat si femeie“ (Facerea 1,27).

Iar acelora a caror fire este comuna, acelora le sunt comune si lucrarile; iar acelora a caror faptuire este egala, aceia au si aceeasi rasplata[30].

31. Cunoscand Dumnezeu, Cel care mai dinainte le cunoaste pe toate, ca se va face calcator al poruncii dumnezeiesti (Adam) si ca din nestricaciune va cadea in stricaciune, a zidit din el neamul femeiesc, ajutorul sau, asemenea cu el; asadar, ajutor care prin nasterea de prunci — dupa calcarea legii -, va contribui prin urmasi la invesnicirea nea­mului omenesc[31].

32. Caci razvratirea trupului, care este fara de voie si se impotriveste in chip vadit legii mintii, si chiar daca de cei intelepti este robita prin silire si este lasata numai pentru nasterea de prunci, cu toate acestea aduce cu sine osanda cea dintru inceput pen­tru ca este si se numeste stricaciune – si negresit naste pentru stricaciune -, si este miscarea patimasa a aceluia care nu are constiinta cinstei pe care a pri­mit-o firea de la Dumnezeu, ci l-a asemanat cu ne­cuvantatoarele[32] .

33. Atunci cand l-a facut Dumnezeu pe barbat, femeie in lume nu se afla. A luat atotbunul Dum­nezeu o coasta de la barbat si a facut femeia, pre­cum femeile care sunt astazi, si a dat-o spre a-i fi mangaiere. Dumnezeu a facut-o pe femeie egala cu barbatul, iar nu inferioara.

– Aici cum le aveti pe femei?

– Le avem ca inferioare.

– E nedrept, fratii mei! Iar daca voiti sa fiti bar­batii mai buni decat femeile, trebuie sa faceti si fapte mai bune decat acelea. Priveste, si femeile fac cele bune, si merg in Rai, iar noi mergem in iad. La ce ne foloseste ca suntem barbati si facem lucrurile cele mai rele? Mai bine sa nu fim[33].

34. Trebuie si tu, o, barbate, sa nu o tratezi pe femeia ta ca pe o sclava, pentru ca faptura a lui Dumnezeu este ea, asa cum esti si tu. Pe cat S-a ras­tignit Dumnezeu pentru tine, pe atat si pentru ea. Tata Il numesti si tu pe Dumnezeu, Tata Il numeste si ea. Aveti un Botez, o credinta, Preacuratele Taine cu care te impartasesti si tu, si ea. Nu o are Dum­nezeu pe femeie mai prejos decat pe tine, de aceea a facut-o din mijlocul barbatului, ca sa fie barbatul ca un imparat, iar femeia ca un vizir, asadar sa fie barbatul precum capul, iar femeia precum trupul. Pentru aceasta nu a facut-o pe femeie din cap, pentru ca sa nu-l dispretuiasca pe barbat. De asemenea, iarasi, nu a facut-o din picioare pentru ca sa n-o dis­pretuiasca barbatul pe femeie[34].

Legaturi: