“Biserica din casa”: DRAGOSTEA DINTRE SOTI, RUGACIUNEA IMPREUNA si VIATA DUHOVNICEASCA TIN FAMILIA UNITA SI COPIII ACOPERITI DE HAR

12-09-2015 Sublinieri

“După căsătorie, îi sfătuim pe bărbaţi şi pe femei să înlăture amestecurile părinţilor sau influenţa oricăror altora care este pornită spre distrugere”

sf-parinti-ioachim-si-ana

***

rugaciune impreuna

  • Doxologia:

 

Mirenii să nu uite că în lipsa unei rugăciuni comune în familie nu poate exista şi „biserica din casă”

Familia, în calitate de biserică din casă, trebuie să stabilească o rugăciune comună, în care membrii familiei să se roage unul pentru celălalt. Rugăciunea comună a familiei se naşte din rugăciunile comune ale părinţilor şi din obişnuirea copiilor cu ele.

Atunci când copilul se roagă în faţa icoanelor şi de faţă sunt părinţii, unul din ei trebuie să urmărească rostirea corectă a rugăciunii şi pronunţarea desluşită a fiecărui cuvânt. Dacă se poate, părinţii pot să se roage în gând, pentru ca rugăciunea exterioară, lucrătoare, a copilului să ia forma rugăciunii fierbinţi interioare (a minții şi a inimii). În nici un caz părinţii nu-l vor corecta în același timp.

Pe parcursul trecerii anilor, treptat, copiii vor fi iniţiaţi în rugăciunile părinţilor. Astfel apare rugăciunea comună, care însă nu le exclude şi pe cele individuale. În condiţiile vieţii Family-Prayer-U-color-Fans-99719contemporane, este mai comod ca familia să se adune pentru rugăciunea comună o dată în zi, anume seara. Experienţa arată că familia se adună la un loc cel mai greu dimineaţa; acest lucru devine aproape imposibil. În timpul rugăciunilor comune se recomandă ca pravila principală să fie citită de copii.

Evenimentele principale şi necazurile din familie trebuie însoţite de rugăciunea comună; se pot organiza chiar şi mici slujbe pe care le pot săvârşi mirenii şi în absența preotului. Aceste slujbe constau în prealabil din rugăciuni special alese din molitfelnice şi care corespund evenimentului sau necazului respectiv.

Pravila comună a familiei reiese din numărul de rugăciuni şi din succesiunea lor (de dimineaţă, de seară etc.), cea individuală reiese din timpul liber, deoarece cel ce se roagă are posibilitatea să repete acele rugăciuni la care el nu a fost atent. Despre aceasta au scris Cuviosul Ioan Scărarul, Sfântul Teofan Zăvorâtul şi mitropolitul Antonie de Suroj.

Rugăciunea trebuie deprinsă încă din tinereţe. Fiecărei vârste şi stări sufleteşti îi corespund anumite forme de rugăciune. Rugăciunea este arta cea mai rafinată, a cărei deprindere cere multă muncă în umilinţa inimii. A ne învăţa cum să ne rugăm, cum s-o direcţionăm, este de competenţa preoţilor duhovnici.

Mirenii să nu uite că în lipsa unei rugăciuni comune în familie nu poate exista şi „biserica din casă”. Soţilor, organizaţi aceste momente, în funcţie de împrejurările care apar în familia voastră! Învăţaţi-vă să vă rugaţi şi învăţaţi-i şi pe copiii voştri!

(Gleb Kaleda, Biserica din casă, traducere de Lucia Ciornea, Editura Sophia, București, 2006, p. 178-180)

Rugăciunea comună a soților poate fi scurtă, dar să fie din toată inima

Conţinutul şi formele rugăciunilor soţilor pot fi destul de variate. Ele se stabilesc conform necesităţii sufleteşti, 5910600_origexperienţei religioase a soţului şi a soţiei, evenimentelor prin care au trecut membrii familiei sau cei apropiaţi ei.

Baza rugăciunii zilnice a mireanului constituie pravilele de dimineaţă şi de seară. Cu toate acestea însă, uneori, datorită condiţiilor de viaţă comună, poate fi doar una din ele. Această individualizare a uneia din pravile se referă, de obicei, la cea de dimineaţă, şi apare imediat după naşterea copilului: soţia doarme după ce a stat aproape toată noaptea trează, iar soţul se grăbeşte să plece la serviciu. Rugăciunea comună zilnică trebuie să fie scurtă, pentru ca să se reverse cu bucurie asupra fiecăruia din soţi.

În zilele de grea încercare şi tristeţe, de bucurie şi bunăstare, pe lângă rugăciunile obişnuite, se pot include în pravilă rugăciuni speciale. Astfel de situaţii pot fi călătoriile, naşterea apropiată a unui copil, primirea unui apartament, precum şi multe alte evenimente şi rugăciuni de mulţumire pentru binefacerile primite.

Familia nu trebuie să se rezume numai la rugăciuni pentru nevoile ei zilnice. Fiind o parte a Bisericii, ea trebuie să se roage pentru întreaga Biserică şi pentru întâi stătătorii ei, pentru membrii ei, pentru preotul duhovnic, pentru rude şi prieteni. Rugăciunea în comun pentru o anumită persoană este nu numai un ajutor pentru aceasta (…), ci şi sporeşte dragostea şi apropierea duhovnicească a celor ce se roagă.

E bine ca în familie să existe un pomelnic comun. El îi uneşte pe soţi în rugăciunea lor şi în grija lucrătoare pentru ceilalţi oameni. Există o formulă specială care se foloseşte la rugăciunile citite în comun. Pe măsura creşterii duhovniceşti şi a dobândirii anumitor cunoştinţe ale rânduielilor bisericeşti, este bine ca în familie să se organizeze slujbe care nu cer prezenţa unui preot.

Rugaţi-vă împreună şi să vă ajute Dumnezeu să vă întemeiaţi propriile biserici din casă.

(Pr. Prof. Gleb Kaleda, Biserica din casă, traducere din limba rusă de Lucia Ciornea, Editura Sophia, București, 2006, pp. 51-53)

Soții care se roagă împreună rămân împreună

Euharistia a fost dintotdeauna şi va rămâne măsura bisericească a vieţii creştinului. Soţii trebuie să ducă împreună o viaţă duhovnicească în Hristos; dacă aceasta nu există, nu mai poate fi vorba despre o biserică în casă. Toate necazurile noastre care vizează biserica – iar de cele mai multe ori şi cele familiale şi sociale – provin de la desbisericirea vieţii noastre, de la pierderea „caracterului ei euharistic”.

Prin împărtăşirea comună, prin participarea comună la viaţa Bisericii, la Tainele şi rugăciunile ei, căsnicia devine nu numai unirea trupească şi sufletească, ci şi duhovnicească. Prin aceasta căsătoria bisericească şi ortodoxă nou-testamentară se deosebeşte de oricare altă căsătorie.

(Pr. Prof. Gleb Kaleda, Biserica din casă, traducere din limba rusă de Lucia Ciornea, Editura Sophia, București, 2006, p. 39)

kaleda_gleb_pr_prof-biserica_din_casa

Familia și rugăciunea

Traducere și adaptare: Mădălina Munteanu

Sursa: http://orthodoxwayoflife.blogspot.ro

Puterea rugăciunii nu trebuie să fie subapreciată. Adesea ne gândim la rugăciune ca la o activitate individuală. Dar pentru creştinii ortodocşi rugăciunea implică întreaga comunitate. Acest lucru ar trebui să se aplice şi în viaţa de familie. O familie trebuie să se roage împreună. Dacă aveţi o familie de 2 persoane este uşor să vă rugaţi împreună. Asta e situaţia mea şi a soţiei mele, care ne rugăm împreună atât dimineaţă cât şi seara. Dar când ai o familie de 4 persoane cu vârste diferite este un pic mai greu să vă rugaţi împreună.

În Biserică avem slujbele de dimineaţă şi de seară pe care le putem găsi şi în cărţile religioase şi le putem citi şi noi mirenii. Părintele Paisie este de părere că ar trebui să participe şi copiii la rugăciunea din familie. El spune :

Atunci când vor să se roage să le spună şi copiilor să se roage împreună cu ei: Poţi sta cu noi măcar un pic la rugăciune, dacă vrei? Dacă copiii sunt mari părinţii pot pune o regulă ca aceştia să se roage împreună cu părinţii lor 15 minute; iar dacă copiii sunt mai mici să se roage 5 minute; şi după aceea o să se roage cât de mult vor ei. Dacă părinţii îi vor pune pe copii să stea la toată rugăciunea, ei o să ajungă să o deteste. Nu trebuie să-i forţăm pe copii pentru că ei nu înţeleg puterea şi valoarea rugăciunii”.

Rugăciunile trebuie făcute zilnic, atât dimineaţa cât şi seara. Dar rugăciunea de seară este cea mai importantă pentru familie, pentru că se reuneşte întreaga familie. Chiar dacă eşti bolnav sau obosit trebuie să-ţi faci rugăciunea de seară. Rugăciunile de dimineaţă pot fi mai scurte, depinde de programul familiei.

Dar este mai bine dacă vă adunaţi tu, soţia şi copiii tăi în faţa icoanei şi faceţi câteva rugăciuni înainte de a începe activităţile zilnice. Rugăciunea în familie făcută zilnic ţine familia unită. Viaţa de familie implică multe conflicte mici care pot duce la conflicte mai mari sau chiar la separarea membrilor familiei. Divorţul a devenit un subiect important în ziua de azi. Dar dacă familia se roagă împreună este foarte puţin probabil ca această familie să se destrame.

Părintele Paisie ne povesteşte o întâmplare din familia lui:

Îmi aduc aminte când s-a îmbolnăvit fratele meu mai mic, tatăl meu mi-a zis: Vino să ne rugăm şi să-i cerem lui Dumnezeu să-l vindece pe fratele tău, să ia de el această boală, să nu mai sufere. Ne-am rugat toţi şi fratele meu s-a însănătoşit. Şi atunci când trebuie să luăm masa trebuie să ne rugăm”.

Din păcate, multe din familiile de astăzi nu mai mănâncă împreună. A lua masa toată familia este ceva sfânt. Căutaţi metode pentru ca familia voastră să se roage împreună. Dacă sunteţi doar un cuplu sarcina e uşoară. Însă pentru cei care au copii este un pic mai dificil să aibă un program de rugăciune. Dar odată ce te rogi vei fi surprins de beneficiile rugăciunii asupra familiei tale.

***

Rugăciunea minții în familie – Starețul Haralambie (V)

[…]

Fiindcă mulţi cred că nevoinţele duhovniceşti sunt nu mai pentru monahi, fericitul Stareţ accentua întotdeauna că acestea sunt valabile pentru toţi creştinii care se nevoiesc, fireşte, pe măsura puterilor lor.

Faţă de clerici era atât de aspru, încât refuza să-i mărturisească pe cei care nu săvârşeau slujbele zilnice motivând că nu vin oameni la biserică în fiecare zi.

Preotul este cel care cheamă turma cu rugăciunea, aşa cum ciobanul îşi cheamă oile sale.

Pe clericii care nu aveau posibilitatea să meargă la biserică îi sfătuia ca slujbele zilnice să le citească acasă, la vremea lor. Dar să şi liturghisească în cursul săptămânii cât mai des cu putinţă.

Există chiar şi în lume ieromonahi, fii duhovniceşti ai Stareţului, care, urmând nevoinţa dascălului lor, liturghisesc în fiecare zi, tot timpul.

Însă pe cei care erau iniţiaţi în lucrarea rugăciunii minţii îi sfătuia să înlocuiască o parte sau toată slujba cu rugăciunea „Doamne Iisuse…” repetând mereu numele cel prea dulce al lui Iisus Hristos. Nu puţini sunt fiii lui duhovniceşti care se îndeletnicesc cu lucrarea binecuvântată a rugăciunii minţii în Sfântul Munte şi în afara lui.

Dar ca să nu creadă vreun nepăsător că această lucrare a rugăciunii nu se mai săvârşeşte astăzi şi chiar de către unii mireni, pot să mărturisesc că ştiu câteva persoane care, povăţuite de Stareţ, se roagă în fiecare noapte cu Rugăciunea lui Iisus timp de trei-patru ore, în afară de rugăciunile de seară şi alte rugăciuni.

Sunt multe familii care, cel puţin de două ori pe zi, fac rugăciune în comun.

(Monahul Iosif Dionisiatul, Starețul Haralambie – Dascălul rugăciunii minții, trad. și ed. de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2005, pp. 186-187)

iosif_dionisiatul_monah-staretul_haralambie_-_dascalul_rugaciunii_mintii

***

Dumnezeu rânduiește soția potrivită pentru fiecare bărbat credincios

Iubirea cea adevărată şi neschimbătoare, care ne este poruncită de Dumnezeu, poate să fie pusă în lucrare şi să aducă roade. Toate cele din jurul nostru sunt curgătoare, nestatornice şi se mişcă continuu. Ce anume rămâne neschimbat în societate, în înrudirile şi în colaborările dintre oameni? Numai în căsătoria legiuită stăpâneşte dragostea curată şi dezinteresată, deoarece, potrivit poruncii dumnezeieşti, „ceea ce Dumnezeu a unit, nimeni nu trebuie să despartă”.

Unitatea celor doi soţi a fost consacrată de la începutul zidirii. Nu există greşeli în creaţie, de vreme ce Sfânta Scriptură mărturiseşte că a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi, iată, erau bune foarte. Dumnezeu a prevăzut căderea omului şi modul înmulţirii lui şi de aceea a impus unitatea celor doi întru unul, pentru ca să fie ţinut ipostasul vieţii prin iubire. Acel iar femeia bărbatului de la Domnul se rânduieşte” (Pilde 19, 14) se referă la credincioşi, în care este pusă în lucrare voia Lui. În Vechiul Testament Dumnezeu i-a condus pe credincioşii Săi slujitori la unitatea adevăratei căsătorii şi le-a prezentat-o ca model, în cea mai de jos lipsă de învăţătură şi neştiinţă care domnea în vremurile de atunci.

Oriunde există iubire înlăuntrul căsătoriei, nici un fel de pericol (zguduitură) nu va putea să o influenţeze, nici chiar socrii! Am silit, dacă ni se permite expresia, pe unii soţi ideali la o vârstă matură să ne lămurească din propria lor experienţă care este elementul necesar al căsătoriei, şi nu ne-au ascuns că este dragostea. Doamne de neam bun ne-au descoperit, de asemenea, că:

Pe noi, ca femei, nimic altceva nu ne linişteşte şi nu ne aduce pacea, decât simţirea că soţul nostru ne iubeşte cu adevărat, numai pe noi. Din păcate, ca femei, suntem suspicioase, influenţate fiind de mediu”.

Este nevoie de atenţie în faţa înrâuririi, ca să nu spun impunerii, părinţilor şi a mediului, de unde şi socrii au primit un nume rău. După căsătorie, îi sfătuim pe bărbaţi şi pe femei să înlăture amestecurile părinţilor sau influenţa oricăror altora care este pornită spre distrugere.

(Gheronda Iosif Vatopedinul, Dialoguri la Athos, traducere din limba greacă şi note de Nicuşor Deciu, Editura Doxologia, Iaşi, 2012, pp. 125-126)

dialoguri_la_athos_prima_coperta_redim

***

Dragostea dintre copii se naşte din dragostea dintre părinţi

Dragostea dintre copii se naşte din dragostea dintre părinţi. Această dragoste dintre soţi trebuie împlinită prin fapte şi rugăciune, ea trebuie păstrată ca un dar preţios nu numai pentru doi, ci şi pentru întreaga familie. Ea se educă la părinţi şi prin nopţile de nesomn pe care amândoi le petrec lângă pătuţul copilului şi prin modul vieţii de familie.

Bineînţeles că cea mai mare parte din grijile cu un nou-născut cad pe umerii mamei, deoarece tata trebuie să meargă zilnic la serviciu, dar să nu uităm că această femeie este istovită de nopţile nedormite şi are nevoie de ajutor, nu atât fizic, cât moral.

Putem aduce şi exemple când soţia stă toată ziua acasă cu copilul şi îi cere soţului să spele scutecele, iar singură nu face altceva decât să se joace cu micuţul. Ar fi mult mai folositor pentru copil, dar şi pentru tată, ca seara, când el se întoarce obosit de la serviciu, să se joace cu copilul. În unele familii, atunci când apar situaţii care ţin de profesie, trebuie să se creeze pentru unul din soţi condiţii favorabile de lucru.

Nu vom aduce exemple concrete, ci vom aminti numai cuvintele Apostolului Pavel pe care le adresează mai degrabă celor căsătoriţi:

Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos (Galateni 6, 2).

(Pr. Prof. Gleb Kaleda, Biserica din casă, traducere din limba rusă de Lucia Ciornea, Editura Sophia, București, 2006, pp. 81-82)

ogleb

***

Iubirea, piatra de temelie a familiei

Dumnezeu este Iubire. Dacă este încălcat acest principiu, familia se destramă. De prisos sunt atunci icoanele, candela, posturile, crucea, lecturile duhovniceşti, rugăciunile etc. Dacă în familie nu există iubire, nu există în mijlocul ei nici Dumnezeu. Iar

dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu caută ale sale (I Corinteni 13, 4-5).

Dar, oare în care familie nu există aceste păcate? Copiii simt tot, simt şi părăsirea harului Dumnezeiesc din familie. Rămâne doar forma, lipsită de conţinut, sarea care şi-a pierdut puterea. Să ne străduim deci, să păstrăm dragostea şi respectul copiilor. O dată pierdute acestea, sunt pierduţi şi copiii. De multe ori, însă, putem slăbi cerinţele, adică să fim mai îngăduitori şi să iertăm, aşa cum şi Hristos ne iartă.

(Nikolaj Evgrafovich Pestov, Cum să ne creștem copiii: calea spre desăvârșita bucurie, traducere din limba rusă de Lucia Ciornea, Editura Sophia, București, 2005, p. 216)

Idealul părinților creștini – pentru suflet sau pentru lume?

Unele mame acordă cu precădere mare atenţie hranei bogate şi sănătăţii copiilor lor. Altele se străduiesc să le dea o educaţie adecvată. A treia categorie îşi concentrează toate eforturile în a dezvolta la copiii lor talente şi vor să vadă în ei muzicieni şi pictori talentaţi sau savanţi renumiţi.

Părinţii creştini ar trebui să aibă alt ideal. În primul rând, ei trebuie să se îngrijească în a-şi creşte copiii în credinţă statornică, spre a fi mădularele vii ale Bisericii, ca Hristos să ia chip în sufletele lor (Galateni 4, 19), iar ei să-L iubească mai presus de orice pe Dumnezeu şi pe aproapele ca pe sine însuşi (Matei 22, 37-40), iar scopul vieţii să fie dobândirea Duhului Sfânt.

Dacă părinţii vor respecta toate acestea, celelalte – talentul, sănătatea – se vor adăuga; după cum spune Însuşi Mântuitorul:

Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă (Matei 6, 33).

(Nikolaj Evgrafovich Pestov, Cum să ne creștem copiii: calea spre desăvârșita bucurie, traducere din limba rusă de Lucia Ciornea, Editura Sophia, București, 2005, pp. 8-9)

pestov_ne-cum_sa_ne_crestem_copiii

***

Cum să ne păstrăm curăția, într-o societate care promovează infidelitatea?

“Să nu-mi vorbeşti acum, spunea Sfântul Ioan Gură de Aur, despre legile potrivit cărora femeile care au desfrânat vor fi pedepsite şi vor ajunge în iad, iar bărbaţii care, deşi au soţii, au desfrânat cu slujnicele lor, dar vor rămâne nepedepsiţi. Îţi voi aduce aminte despre legea dumnezeiască care condamnă deopotrivă pe bărbatul şi pe femeia care au greşit, numind acest păcat preacurvie.”

Există, desigur, şi femei care din ură sau din răzbunare îi ademenesc în mrejele lor pe tinerii curaţi sau pe bărbaţii căsătoriţi. Astfel de persoane se întâlnesc în toate păturile sociale. Uneori ele iau chipul unor femei respectabile, cu titluri onorifice sau ştiinţifice. Îmi vine foarte greu şi chiar dezgustător să scriu despre aceasta, dar trebuie să strigăm tare:Luaţi seama ce cale aţi ales să urmaţi!”. Păcatul s-a sălăşluit în noi, el ne înconjoară din toate părţile, aducând înaintea noastră chipuri ademenitoare. De multe ori, iadul ia forma nu numai a „sentimentelor”, dar şi a încântării estetice.

[…]

Putem aduce numeroase exemple de astfel de cântece, filme, nuvele, tablouri etc. care aţâţă simţurile şi distrug sufletul şi trupul… După Apostolul Pavel, „însuşi satana se preface în înger al luminii. Nu este, deci, mare lucru dacă şi slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptăţii” (2 Corinteni 11, 14-15) şi, am mai spune noi, de fineţe estetică. A devenit aproape o normalitate ca, în toiul nopţii, aşa-numiţii amatori şi adepţi ai „creaţiei artistice”, în plecările în mijlocul naturii, în acompaniamentul unor melodii pasionale şi expresii estetice, să se desfrâneze, iar familiile să se destrame.

Creştinii şi membrii Bisericii trebuie să evite cu orice preţ astfel de „prietenii”. Să ne amintim cuvintele Apostolului Pavel:

„Şi ce învoire este între Hristos şi Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios? (2 Corinteni 6, 15).

Aceasta nu înseamnă nicidecum că suntem împotriva prieteniei dintre credincioşi şi necredincioşi. Problema se pune cu totul altfel, şi anume, când şi în ce condiţii trebuie să fim de acord cu ei şi când trebuie să-i evităm şi să ne îndepărtăm de ei (vezi 2 Corinteni 6, 17), ţinând cont de cuvintele

cine va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu (Iacov 4, 4).

(Pr. Prof. Gleb Kaleda, Biserica din casă, Editura Sophia, București, 2006, pp. 216-218)

***

Pentru fericirea ambilor soți ‒ evitați orice început de înstrăinare

Temeţi-vă chiar şi de cel mai mic început de neînţelegere sau înstrăinare. În loc să vă abţineţi, este rostită o vorbă prostească, nechib­zuită ‒ şi iată că între cele două inimi care până atunci alcătuiau un întreg a apărut o mică crăpă­tură, care se tot lărgeşte, până când cei doi ajung despărţiţi pe veci. Aţi spus vreun lucru urât în grabă? Cereţi-vă, fără întârziere, iertare. A apărut vreo neînţelegere? Nu are importanţă a cui e vina: n-o lăsaţi să dăinuie între voi nici măcar un ceas.

Abțineți-vă de la certuri. Nu vă culcaţi tăinuind în suflet sentimentul mâniei. În viaţa de familie nu trebuie să fie loc pentru orgoliu. Niciodată nu trebuie să daţi satisfacţie sentimentului de orgo­liu rănit şi să calculaţi cu scrupulozitate cine anu­me trebuie să ceară iertare. Cei ce iubesc cu adevă­rat nu se ocupă cu o asemenea cazuistică, ci sunt totdeauna gata şi să cedeze, şi să-şi ceară iertare. (Sfânta Muceniţă Alexandra, împărăteasa Rusiei)

(Cum să întemeiem o familie ortodoxă: 250 de sfaturi înțelepte pentru soț și soție de la sfinți și mari duhovnici, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2011, p. 111)

VLUU L200 / Samsung L200

Legaturi:

***

***


Categorii

2. Special, Educatia crestina/ Copiii in Biserica, Gheronda Iosif Vatopedinul, Nikolai Pestov (N.S. Pestov), Preot Gleb Kaleda, Rugaciunea (Cum sa ne rugam?), Viata de familie

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

4 Commentarii la ““Biserica din casa”: DRAGOSTEA DINTRE SOTI, RUGACIUNEA IMPREUNA si VIATA DUHOVNICEASCA TIN FAMILIA UNITA SI COPIII ACOPERITI DE HAR

  1. Pingback: Ce este, cum se dobandeste, cum se pazeste si cum se lucreaza IUBIREA ADEVARATA INTR-O CASNICIE? “Iată de ce în Ortodoxie căsătoria este privită drept cale duhovnicească şi de nevoinţă” | Cuvântul Ortodox
  2. Pingback: Taina dragostei adevarate: CE SA CAUTAM SI CUM SA NE ALEGEM VIITOAREA SOTIE sau VIITORUL SOT?/ Cheia potrivita in rezolvarea neintelegerilor/ CUM SA NE AJUTAM COPIII CA PARINTI SI CA INVATATORI sau PROFESORI?/ Nodul dragostei si insemnatatea exprimarii se
  3. Pingback: Părintele Episcop Macarie: „SFINȚII IOACHIM ȘI ANA sunt un exemplu pentru noi de cum poate fi pusă în lucrare căsătoria. DACĂ NU APĂRĂM CĂSĂTORIA, NU DOAR CĂ NE ARĂTĂM NEPĂSĂTORI, DAR NE FACEM ȘI ÎMPOTRIVITORI AI PLANULUI LUI DUMNEZEU
  4. Pingback: “DATI-VA TIMP, LINISTITI-VA! Nu luati hotarari rapide in vremuri de tulburare!” Parintele Ciprian Negreanu despre REZOLVAREA NEINTELEGERILOR MAJORE DIN CASNICIE si ce e de facut pentru LUAREA UNOR ALEGERI BUNE IN VIATA – alte raspunsuri
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate