De ce doare TUDOR GHEORGHE și cu ce a deranjat pe anti-românii cu mentalitate securist-totalitară? POEZII CU MESAJ EXPLOZIV DIN CONCERTUL “DEGEABA 30”: “Ne văităm că n-am avut noroc, că duşmanii ne sunt prea aproape, că ne trec prin sabie şi foc, dar puţini AU VRUT SĂ VREA să scape!” (VIDEO, TEXT)
IEȘIREA ÎNAPOI
Am ieşit târându-ne, convinşi
Că de-ndată ce ieşim afară
Nu ne mai lăsăm vreodată prinşi.
Nu ne păcălim a doua oară.
Deşi ochii-s încă neînvăţaţi
Cu lumina crudă a libertăţii,
Orbi de-am fi, nu doar înlăcrimaţi,
Am vedea cine sunt vinovaţi.
Dar încep să cred că ne lăsăm
Duşi cu vorba şi-nşelaţi pe faţă
Fiindcă nu mai ştim nici noi ce vrem.
Ne e silă, ne e frică, ne e greaţă.
Şi când ne-a fost bine ne-a fost rău.
Nu ne-am bucurat prea mult de viaţă.
Ne-am târât ca șerpii prin dudău
Și ne-am descurcat ca orbii-n ceață.
Ne văităm că n-am avut noroc,
Că duşmanii ne sunt prea aproape,
Că ne trec prin sabie şi foc,
Dar puţini au vrut să vrea să scape!
Ne-a fost mai comod să stăm plecaţi
Şi să ne lăsăm în voia sorţii,
Ne-a plăcut să stăm îngenuncheaţi
Să ne smiorcăim în faţa morţii.
De-asta lâncezim, de-asta băltim
Cu mătasea-broaştei cuvertură
Şi cu chite-amare de pelin
Ce ne cresc mereu din ochi, din gură.
Aşteptăm să vină cine-o fi,
Din mocirlă să ne trag-afară,
Să ne spună că-ntr-o bună zi
S-ar putea să mai avem şi-o Ţară.
***
PĂPUȘARUL
Păpuşarul a hotărât:
Tu – acolo. El – aici.
Lăsaţi liberi hoţii mari,
Arestaţi hoţii cei mici!
Puneţi şefi oameni pătaţi,
Şantajabili, mai ales!
Fac ce vrem, când vrem,
Și putem să-i schimbăm des,
Fiţi atenţi la procurori.
Căutaţi veleitari,
Caractere de nimic,
Oameni mici ce se vor mari.
N-am nevoie de deştepţi!
Mediocri cât mai mulţi!
Proştii care-i promovăm
Sunt mai buni decât cei culţi.
Ei nu-ntreabă, nu gândesc,
Fac ce vrem şi e de-ajuns.
N-are sens să-i bănuim
C-ar avea vreun gând ascuns.
Cei mai buni sunt cei lipsiţi
De cultură şi talent.
Guralivii cu tupeu
Să meargă în Parlament.
Cumpăraţi, că nu sunt scumpi,
Câţiva ziarişti de top
Care spun că e senin
Când afară e potop.
În Guvern, incompetenţi
E de ajuns să fie trei,
Dar bătuţi în cap de tot,
Să putem conta pe ei.
Secretari de stat – mai mulţi.
Pe-ăştia am să-i aleg chiar eu.
Mă pricep la proşti cu ştaif
Mai bine ca Dumnezeu.
Şeful statului… lăsaţi
Să-l aleagă cum or vrea
Cei pe care-i tot minţim
C-o bere şi-o acadea.
Şi când s-or fi aşezat
Lucrurile cum le vrem,
Ştergem tot ce-a fost mai bun
Şi-ncepem să guvernăm.
***
NAȚIUNEA MEA…
Naţiunea mea, necoapta
Şade-n stânga, da’ vrea-n dreapta.
Naţiunea mea, nătânga,
Când e-n dreapta cere-n stânga.
Şi se miră şi se-ntreabă
De ce-au scos-o la tarabă
Ca s-o vândă la bucată
Până nu-i revendicată.
Cei cu drept s-o moştenească
Nu mai vor să se mai nască.
Cei născuţi sunt fiii ploii.
Plâng pe umerii nevoii
Aşteptând să vină alţii
Să le dea porţii şi raţii,
Ce-a rămas de la ospăţul
Hoţilor ce strigă <Hoţul!>
Naţiunea mea nătângă
Nu mai poate nici să plângă.
Stă dezbrăcată în ţărână
Să-i întindă Domnu-o mână
S-o ridice, să se spele
Să se cureţe de rele,
Ca să strige-n gura mare:
Iar sunt gata de vânzare!
Naţiunea mea, necoapta
Şade-n stânga, da’ vrea-n dreapta.
Naţiunea mea, nătânga,
Când e-n dreapta…
***
POVESTEA CĂTUȘEI
Spânzurată într-un cui
Şi uitată dup-o uşă
Singură-n răceala ei
Suferă-n taină-o cătuşă.
Câte drumuri n-a bătut
Din arest în tribunale
Prinsă la gleznă de domni, de doamne,
Ori haimanale.
Câte n-a mai auzit,
Printre tânguiri şi lacrimi,
Despre jertfă, despre chin,
Despre rugăciuni şi patimi!
A-nsoţit pe drumuri lungi,
În nopţi reci, sub lună plină,
Către Gherla sau Aiud,
Condamnații făr’ de vină.
Mare fie-Ţi, Doamne, slava
C-ai lăsat cu sfânt temei
Rândunele la Jilava
Şi la Gherla porumbei.
Mare fie-Ţi, Doamne, slava…!
Vin surate de import,
Zăngănindu-şi bucuria,
Au avut mare noroc
Să lucreze-n România!
Drumuri scurte prin oraş
Prin clădiri impunătoare,
Ieri au luat un deputat
Şi-o doamnă judecătoare.
Mâine au program mai greu:
Doi miniştri până-n seară,
Trei bancheri şi cinci primari,
Opt borfaşi, o secretară.
Iar bătrâna cea din cui,
Răbdătoare şi cuminte,
Toate ştiu că numai ea
O să-l ia pe preşedinte!
Bitte, mein herr…
Please, sir….
Andiamos, senor…
Aprez-vous, monsieur…
…, gaspadin prezident…
Mişcă, bă…. Gata…! Gata…!
***
SĂ MAI PROTESTĂM…
Să mai protestăm un pic!
Pentru ce? Nu mai contează…
Protestăm pentru nimic.
Toată lumea protestează.
Ne-adunăm şi ne-alergăm
Parc-am vrea să prindem fluturi.
Doamne, ce ne mai distrăm
Cu bastoane şi cu scuturi!
Ne-aşezăm blând pe asfalt
Lângă stiva cu pietroaie.
Ei, cu scuturi şi cu măști,
În costumele greoaie
Ca berbecii vin spre noi.
N-au pic de condescendenţă.
Noi, cu mâna pe pietroi,
Strigăm: Fără violenţă!
Şi-aruncăm cu ce-apucăm:
Lemne, sticle, pietre, fiare…
Noi ştim şi ne bucurăm
Că n-au cum să ne omoare.
Şi sărim într-un picior,
Sigur că le-am aflat leacul.
Privim mândri în viitor
Strigând: Gata! V-aţi dat dracu’!
Toată presa e pe voi!
Titluri mari, poze trucate.
Noi – în sânge şi-n noroi,
Voi – cu arme-automate!
Oare cât ne mai minţim?
Cât mai vrem să ţină circul?
Nu vedem şi nu simţim
Că la poartă-aşteaptă dricul?
Nu știu de ce, dar îmi place sa-l compar pe dl. Tudor Gheorghe cu poetul Mihai Eminescu. Nu doar talentat, ci și curajos.
https://m.activenews.ro/stiri-social/Acad.-Ilie-Badescu-in-apararea-lui-Tudor-Gheorghe-Pe-Tudor-Gheorghe-il-pot-uri-cei-ce-nu-pot-iubi-aceasta-tara-si-acest-popor.-Toti-ceilalti-il-iubesc-si-l-vor-iubi-cu-dor-si-recunostinta-159990
Foarte frumos !!!