Tudor Gheorghe a fost atacat dur, după ce Televiziunea Română a difuzat de ziua fostului dictator Nicolae Ceaușescu, pe 26 ianuarie, concertul „Degeaba 30”, care a avut loc, de fapt, în zilele de 21 și 22 decembrie 2019.
Practic, celebrul bard a fost acuzat că face propagandă comunistă de către Caramitru Jr., fost consilier al lui Barna, și de către fostul ministru al Educației, Daniel Funeriu.
Totuși, dacă ascultăm concertul lui Tudor Gheorghe, realizăm că el promovează doar spiritul românesc, ba chiar mai mult, că îi respectă enorm pe cei care au murit la Revoluție.
Marele artist spune că „LAS RUȘINAT CAPUL ÎN JOS ȘI TAC”, atunci când e întrebat de unul dintre „Eroii Revoluției Române” cum a murit și de ce. De aici înțelegeți dumneavostră, domnilor contestatari, că face propagandă comunistă?
„Eroii Revoluției Române putrezesc în București, într-un cimitir protocolar, păziți de soldați, de parcă ne-ar fi teamă să nu iasă afară. E și asta o idee. Dacă ies toți într-o noapte și se apucă să povestească cum a fost, de fapt: cine a fost pe lângă ei zilele alea, cine i-a îndrumat, cine a tras… În țară sunt mai liniștiți că n-au atâta marmură pe ei, dar mai ies, din când în când, și povestesc. La mine vine unul mereu și mă-întreabă cum a murit el și de ce. Ce să-i spun? Las rușinat capul în jos și tac. El mă privește lung și dureros de greu. Până la urmă, îl rog să mă ierte, să ne ierte, precum și noi greșim greșiților noștri, acum și-n veacul vecilor. Amin!”, afirmă Tudor Gheorghe, în cadrul concertului de la final de 2019.
„Se pare că ne-am rătăcit de tot și nu mai știm pe unde e ieșirea, cu sângele neînchegat pe bot și ei ne așteaptă să ne pierdem firea. Și noi parcă mai licărim un pic, parcă mai scânteiem o nerăbdare și ne-ncropim din arce de nimic, și ne-ntrupăm din semne de întrebare. Mai goi ca niciodată, străvezii, prin noi trec azi luminile durerii și rugăciunile ne sunt târzii, și-i prea departe ziua Învierii. Alunecăm pe flori de iriși, beți, înmiresmând cu spaime dimineața în care răsăritul altei vieți nu risipește negura și ceața, că e plină țara de căpușe, de lipitori și de guzgani, de fel de fel de rozătoare puse să toace nervi și bani. Cum de se nimeriră, Doamne, toate deodată, la un loc, ca un blestem căzut pe capul sărmanului fără noroc. Când să ieșim la drumul mare și să ne ștergem de noroi, să fim curați și drepți, și liberi, se pune șaua iar pe noi. Și tot mai slabi, și tot mai singuri, cu ochii scoși de spaime plini, orbecăim prin casa noastră, de parc-am fi printre străini. Nu mai sperăm nimic. Degeaba visăm la ziua aceea, când cohorte vesele de îngeri veni vor către noi, cântând, trimise a nu știu câta oară să mai deratizeze un pic țara din care se ia totul și nu se pune în loc nimic” – Și ce e greșit aici? Oare nu ăsta e adevărul? Oare nu e sentimentul pe care îl trăiește națiunea română?
Tudor Gheorghe continuă: „Am ieșit, târându-ne, convinși că, odată ce-am ieșit afară, nu ne mai lăsăm vreodată prinși, nu ne păcălim a doua oară. Deși ochii sunt încă neînvățați cu lumina crudă a libertății, orbi de-am fi, nu doar înlăcrimați, am vedea cine sunt vinovații. Dar încep să cred că ne lăsăm duși cu vorba și înșelați pe față, fiindcă nu mai știm nici noi ce vrem. Ne e silă, ne e frică, ne e greață. Și când ne-a fost bine, ne-a fost rău, nu ne-am bucurat prea mult de viață. Ne-am târât ca șerpii prin dudău și ne-am descurcat ca orbii în ceață. Ne văităm că n-am avut noroc, că dușmanii ne sunt prea aproape, că ne-au trecut prin sabie și foc, dar puțini au vrut să vrea să scape. Ne-a fost mai comod să stăm plecați și să ne lăsăm în voia sorții. Ne-a plăcut să stăm îngenuncheați, să ne smiorcăim în fața morții. De asta lâncezim, de asta băltim. Cu mătasea broaștei cuveltură și cu chitea mare de pelin, ce ne cresc mereu din ochi, din gură, așteptăm să vină cine-o fi. Din mocirlă să ne tragă afară, să ne spună că-ntr-o bună zi s-ar putea să mai avem și-o țară”.
Ce e fals în cele spuse anterior de Tudor Gheorghe?
E adevărat, în schimb, că a atacat UE, #Rezist și pe procurori. Așa, și? E opinia domniei sale. Oare nu trăim în democrație, oare nu asta e sămânța democrației, fiecare să-și poată exprima liber opinia?
Sau vrem democrație doar atunci când părerile celorlalți sunt identice cu ale noastre. În rest, nu le acceptăm. Păi, ăsta e comunism pur, domnilor! Asta e propagandă comunistă, nu ce a făcut Tudor Gheorghe.
Puteați să spuneți că Tudor Gheorghe face propagandă naționalistă, patriotică, dar în niciun caz comunistă.
Dar ce pretenții să ai de la o persoană care nu suportă baroni (n.m. – ceea ce nu e un lucru negativ), dar devine orb când aude de Teatrul Național?
Închei cu o cuvântare care îi aparține tot lui Tudor Gheorghe: „Patriotismul nu-i brăţară sau papion sau pălărie. Să-l porţi sau nu. Să ţi se pară că-ţi vine sau nu-ţi vine, ţie. Te naşti cu el. Ţi-e-n datul sorţii. N-ai cum să-l lepezi de pe tine. Îl porţi ca pe-o cămaş-a morţii, nu-l cumperi de la curţi străine. Şi de vândut n-ai cum să-l vinzi. E un fel de suferinţă crestată dureros pe grinzi de suflet vechi şi de credinţă. Aud şi văd, citesc şi tac cuprins de-o silă ancestrală. Plâng de ruşine c-am fost dac şi c-am ajuns acum zăbală în gura ştirbă a nu ştiu cui, care-mi molfăie mândria şi-mi bate lacrimile-n cui şi-mi răstigneşte poezia”.
Eugen DINU
Din nou despre semnificatia ATACULUI TURBAT la TUDOR GHEORGHE. De la PURITATEA de hermină a artistului la “SCÂRNĂVIILE” de OAMENI AI SISTEMULUI, luand rol de “ACUZATORI PUBLICI” din anii 50, practicanti ai “COMUNISMULUI CU FATA CAPITALISTA”. “Practic, stiu de ce s-au revoltat: Tudor Gheorghe vorbea despre ei! S-au inmultit si ne-au napadit”. CUI II REPUGNA NATIONALISMUL ROMÂNESC?
Activenews:
Tudor Gheorghe răspunde atacurilor: Da, sunt naționalist. Sunt naționalist pentru că doresc să păstrez puritatea limbii române și voi continua să lupt pentru a o apăra de tot ce o poluează. Singurul partid în care aș intra ar fi cel al lui Eminescu
Artistul, poetul și compozitorul Tudor Gheorghe a răspuns, în cadrul unui interviu acordat Antenei 3, celor care l-au acuzat de vrute și nevrute în ultimele zile.
Printre altele, cantautorul oltean a recunoscut că este naționalist. Tudor Gheorghe că nu este nimic în neregulă cu dorința de a păstra limba română pură, de a păstra tradițiile acestei țări.
„Sunt naționalist, ce e rău în asta? Sunt naționalist pentru că doresc să păstrez puritatea limbii române și voi continua să o lupt pentru a o apăra de tot ce o poluează. Eu iubesc tradițiile acestui popor, nu vreau să dispară hora, sârba, învărtita. Am mai zis asta: aș propune ministrului învățământului să introducă obligatoriu, în școală, o oră de dansuri populare. Doar hora, sârba și învârtita. Ca atunci când s-o auzi una din astea oriunde în lume, să sară 4-5 români să se prindă în horă, în sârbă sau învârtită. Așa se păstrează un popor, prin tradițiile sale. Ați văzut cum nu știu să joace Hora Unirii? De-aia sunt naționalist!”, a spus actorul.
În ceea ce privește politica, Tudor Gheorghe a explicat care este preferința politică: „Vocația mea este de dreapta. Eu practic o meserie de dreapta. Dar există dreapta în România? Am fost invitat în toate partidele, dar singurul în care aș intra ar fi partidul lui Eminescu, Partidul Conservator”, a declarat Tudor Gheorghe.
Acesta a mai povestit că pe unul dintre cei care l-a atacat recent, Andrei Caramitru, îl cunoaște de mic, de când se juca împreună cu fiul său în timpul concediilor petrecute împreună cu familia Caramitru.
***
Dumitru Cronicărescu (Fb):
Întrebat într-o emisiune televizată cum l-ar descrie Tudor Gheorghe pe… Tudor Gheorghe în contextul atacurilor incalificabile din ultima perioadă, maestrul a răspuns magistral (cum altfel?!) prin versurile poeziei
Puritate de Virgil Carianopol:
“Hermina-i doar un pic de viață,
Giuvaer ce dă scântei,
Trăiește-n nordul cel de gheață
Și-i prinsă pentru-argintul ei.Ca s-o vâneze, vânătorii
Găsesc un golf de gheață-n jur
Și-i dau cu chinoroz pereții,
Știind cât ține ea la pur.Hăitași cu glasul ca de fiară,
În aerul vibrând sonor,
O-mping apoi, strălucitoare,
Până ce intră-n golful lor.Cu mușchi puternici, temerară,
Cu gheare tari, în teci adânci,
Hermina ar putea să sară,
Să fugă dincolo de stânci.Decât să-și murdărească însă,
Cu negru, albul ei de har,
S-așează pe zăpadă strânsă
Și-așteaptă moartea ca pe-un dar.E datul ei, îi scrie-n soartă,
Să dea cuvânt la veșnicii:
Mai bine să lucească moartă
Decât murdară printre vii“P. S. Asta, așa, să înțelegem locul fiecăruia în istorie și mai ales în conștiința colectivă.
***
Valerian Stan:
Se pare că Sistemul a primit direct în plex concertul lui Tudor Gheorghe. Care Sistem? Cel a cărui onoare au sărit să i-o repereze lăutarii din dotare: Tismăneanu, Baconschi și Funeriu.
***
Radu Iliescu:
“Am ascultat de cateva ori si partea a doua a concertului lui Tudor Gheorghe. Sunt pe alocuri niste blesteme la adresa celor care au furat si vandut Romania cum n-a mai auzit cultura romana de la Arghezi incoace. Daca 1% se implinesc, nu cancerul, ci lepra ii va manca pe tradatorii din toate partidele.
Inteleg reactia lui de-alde Caramitru, Funeriu, Tismaneanu si ceilalti: le-a tremurat ADN-ul. Nici pomeneala de nostalgii comuniste, acuzatiile sunt baliverne: UN RECHIZITORIU FARA MILA SI FARA PARTINIRE DESPRE PREZENT, asta este! Romania este in gura lupilor, si unul din ciobanii ei a pus mana pe bota. Acum cotarlele schelalaie, ca cica ciobanul e paseist, are talent dar n-are printipuri. Asta e rezumatul balamucului.”
***
Ingrid Mocanu:
”Degeaba” a trecut timpul peste voi, scârnăviilor!
Am evitat să scriu până acum despre scandalul ”degeaba”.
Pentru mine, care sunt din Craiova, Tudor Gheorghe a reprezentat tot ceea ce poate fi mai bun la un om: talent, dăruire, umanitate, înțelepciune, bun simț. Și se potrivea cu tot ce eram noi, cei din Oltenia, sau ar fi trebuit să fim. Ori de câte ori eram tristă, ascultam Tudor Gheorghe și îmi trecea.
Pe de altă parte, ”ceilalți”, scârnăviile, reprezentau tot ceea ce încercam să uităm din vremuri din trecut, când comunismul promova acest gen de indivizi: grobianism, incultură, lipsă de pregătire și de talent, impostură.
Practic, știu de ce s-au revoltat: Tudor Gheorghe vorbea despre ei, despre cei care au făcut ca timpul să treacă pentru noi, cei ca EL, degeaba. S-au înmulțit și ne-au năpădit. Mediocritatea și grobianismul par să ne fi învins în acest moment, iar ei urăsc să li se arunce în față acest adevăr de un OM de o asemenea valoare cum este Tudor Gheorghe.
Nu doar că am trăit degeaba atâta vreme, căci EI, scârnăviile, sunt mult mai cumpliți și mult mai mulți decât erau în vremea comunismului, când rasa lor era destul de redusă raportat la întreaga populație.
Pur și simplu, nu am putut și nu pot găsi un cuvânt care să descrie ce senzație pot să îmi trezească acele creaturi… ești rămas fără cuvinte în fața unei mizerii atât de înfricoșătoare.
Evz: Jos labele de pe Tudor Gheorghe! Poliția Gândirii devine o instituție banală. Editorial de Dan Andronic
31 ianuarie 2020
Tudor Gheorghe și al său spectacol “Degeaba” au stârnit reacții furtunoase. Atât de vehemente încât mi-au adus aminte de atacurile proletcultiste orchestrate de activiștii comuniști în anii ’50.
Concertul cantautorului Tudor Gheorghe de acum câteva săptămâni, „Degeaba” a stârnit numeroase reacții vehemente. Un grup de intelectuali și ziariști, în frunte cu nelipsitul Andrei Caramitru, l-au atacat pe acesta pentru că ar fi făcut propagandă regimului comunist. Nu mai reiau atacurile, cred că v-ați săturat deja de ele, dar o să încerc să prezint lucrurile dintr-o perspectivă diferită.
„O ţară care plânge, care geme şi aşteaptă un decret de la Bruxelles sau Strasbourg”, „Cui va mai rămâne această ţară?”, „Procurorii sunt nişte veleitari, nişte oameni mici ce nu gândesc”, „Lanţul de minciuni cu care ne-aţi vândut”, dar „vine vremea să daţi seamă pentru câte rele ne-aţi adus”, sunt o parte din versurile incriminate.
Citindu-le poți fi de acord cu ele sau nu. Eu sunt de acord, dar dacă nu aș fi fost nu aș fi atacat intenția autorului.
Pentru că mi-aș fi adus aminte că tot pentru niște versuri au intrat în pușcărie Valeriu Anania, Radu Gyr, Dinu Pillat, Nichifor Crainic, George Tomaziu și mulți alți. Mult prea mulți. Unii nu au mai apucat să vadă dacă au crezut Degeaba sau nu, alții da.
Modul în care atitudinea de tip progresist, adică neo-marxist, îi cucerește pe mulți intelectuali nu mă miră. Neo-marxismul a fost întotdeauna tentant. La fel de apetisant ca și precursorul său, ca să folosesc un termen din chimie. De ce chimie? Pentru că toate aceste „întâmplări” emană un miros sulfuros.
Ce îi îndreptățește pe cei care l-au atacat să-și dea cu părerea despre un act artistic? Poate că vocea și talentul. Sau doar familia…
Dar nu aș vrea să intrăm într-o asemenea abordare. Am dovedi că Poliția Gândirii devine o instituție banală.
Așa că la final așa vrea să citim în liniște ceea ce a declarat Tudor Gheorghe ziarului Adevărul:
„Dacă asculţi tot spectacolul, de la cap la coadă, îţi dai seama despre ce e vorba. Dar ei dacă nu au văzut spectacolul şi doar au luat fragmente… au scos din context. Spectacolul începe cu un omagiu profund, adevărat şi trist pentru cei care şi-au dat viaţa în ’89, pentru cei care au murit ca eu şi noi să stăm liniştiţi, să cântăm şi să putem să ascultăm aceste versuri.
Se cheamă «Degeaba», dar nu pentru că nu s-a făcut nimic în ţara asta, ci pentru că o generaţie întreagă nu mai are încredere. E ţipătul de disperare al unei generaţii care se vede debusolată, care nu mai are încredere în capacitatea creatoare a acestui popor, o generaţie care a fost păcălită, care a tot aşteptat şi a tot aşteptat şi nu se întâmplă nimic.
Despre asta e vorba, nu că nu s-a făcut nimic. S-au făcut lucruri. A, că avem de toate, da şi e normal să fie aşa. Fiecare înţelege ce vrea şi ce poate“, a mai spus Tudor Gheorghe.
Ca să spun așa, asta este viziunea artistului. Care nu are nici o legătură cu falsele frământări ale celor care l-au atacat. „Degeaba”…
Șerban Cionoff/ Jurnalul național:
„Iar chiaburii culturali se arat-a fi,/ elemente tot mai dușmănoase”
Contrazicând preceptul lui Andre Gide potrivit căruia jurnalism se numește ,,tot ceea ce ne va interesa mâine mai puțin decât azi’’, iată că știrea despre potopul de insulte și de otrăvuri cu care o mână de propagandiști ai globalismului sorosist îl atacă pe Tudor Gheorghe reține, încă, atenția și este intens comentată. Motivul, mai degrabă pretextul la care au recurs denigratorii și acuzatorii menestrelului de la Craiova fiind acela că în recitalul său intitulat „Degeaba 30’’a căreia premieră a avut la Sala Palatului în seara zilei de 21 decembrie 2019, acest mare artist și suflet de român Tudor Gheorghe a rostit, răspicat și demn, mai multe adevăruri dureroase. Adevăruri dintre care, fără doar și poate, cel mai cumplit i-au scos din minți pe noii cenzori politico-ideologici unele cum ar fi acestea: „O țară care geme și așteaptă un decret de la Bruxelles sau Strasbourg’’ sau „Procurorii sunt acei oameni care nu gândesc’’ și „Protestăm pentru nimic’’. Dar, ceea ce i-a făcut să vadă negru înainte ochilor pe furibunzii intoleranți a fost faptul, că pe postul național de televiziune, recitalul lui Tudor Gheorghe a fost difuzat în ziua de 26 ianuarie 2020, ziua în care, acum 102 ani, s-a născut Nicolae Ceaușescu. De unde, printr-o viciată și vicioasă extrapolare, urmașii lui Torquemada în arealul „societății deschise’’ au dictat că Tudor Gheorghe a făcut apologia naționalism comunismului și a incitat la „ură împotriva Uniunii Europene’’.
Nu contest, opiniile și opțiunile bardului de la Craiova, pot fi discutate, pro și contra, dar asta cu argumente și într-un limbaj civilizat! Ceea în nici-un caz nu a făcut Daniel Funeriu, care i-a adresat lui Tudor Gheorghe niște vorbe de o crasă mitocănie și de o vehemență pur și simplu grobiană. Lucru neașteptat și de neacceptat mai ales de la cineva cu pretenții de universitar și încă de la un fost ministru al învățământului. Deși, dacă ne gândim mai bine, nimic nu atât de surprinzător de vreme ce vorbim despre un personaj care a promovat o așa-numită Lege a educației naționale pe bună dreptate amendată de către mediul cultural și științific pentru că nu era decât ,,o lege a educației fără patrie’’. Lege despre care marele istoric Dinu C. Giurescu (binecuvântată fie-i amintirea!) a rostit această caracterizare corectă și neiertătoare: ,,Țelul suprem este ca noile generații să nu se mai gândească la patrie, la rostul și menirea României în Europa, să nu mai știe aportul românilor la istoria și civilizația europeană, să nu mai aibă sentimentul demnității naționale, nici individual nici colectiv’’.
Câtuși de puțin întâmplător, dejecțiilor umorale ale lui Daniel Funeriu i s-au alăturat Andrei Caramitru, Vladimir Tismăneanu și, mai nou, Theodor Baconschi, fiecare și toți la unison acuzându-l pe Tudor Gheorghe că este un ,,nostalgic al comunismului’’ și, mai mult, un apologet al regimului politic monopartid al cărui moment final a fost acel eroic și însângerat Decembrie 1989. Iarăși nu întâmplător, aceștia făcând parte din acea anumită tagmă a elite abonată, direct sau prin interpuși, la profitabile calupuri din visteria statului, în regimul lui Traian Băsescu și, după aceea, în cel al lui Klaus Iohannis.
Anticipând, parcă, asemenea otrăvite denaturări ale mesajelor sale, Tudor Gheorghe mărturisea încă de la premiera recitalului că adevărata, singura sa intenție, a fost aceea de a face public ,,strigătul de disperare al unui popor batjocorit de noua nomenclatură a comunismului cu față capitalistă, într-un timp istoric numit eufemistic tranziție’’.
,,Comunismul cu față capitalistă’’, iată o sintagmă pe care cred că este bine să o reținem și să o analizăm cu mare atenție! Unul dintre argumente fiind acela că, în logica maniheistă a propagandiștilor ,,cedării de suveranitate’’ și ai globalismului fără țări și națiuni, orice observație critică despre practici abuzive și decizii greșite ale birocrației de la Bruxelles, în special ale partizanilor modelului unic neoliberal de rit PPE-ist reprezintă numai și numai o manifestare a naționalism-comunismului. Clișeu și stigmat care aduc surprinzător de bine aminte de altele dogme care operau draconic, represiv, dar la începutul anilor 50 ai secolului trecut, în care orice observație critică despre modelul unic dictat de la Kremlin era catalogată ca ,,o criminală trădare a intereselor supreme ale clasei muncitoare și ale aliaților săi de nădejde’’. Plus, inevitabila acuză de ,,ură’’ împotriva altei Mărețe Uniuni, de data asta URSS!
Mai departe, dacă ar fi să mă conformez silogisticii propagandiștilor deveniți procurori politici ai momentului, aș spune că nu este chiar o simplă întâmplare că printre ei regăsim câteva personaje care, din familie, au avut acces direct la învățăturile proletkultiste, pe care acum le aplică în noul registru al intoleranței și al pumnului în gură. Un caz prin excelență reprezentativ pentru o asemenea mentalitate totalitară fiind, bineînțeles, Vladimir Tismăneanu. Dar, după cum se vede, nu și singurul, de vreme ce, mai nou, în aceeași galerie îl aflăm și pe Theodor Baconschi, și tot pe post de acuzator public al lui Tudor Gheorghe. Împrejurare în care nu pot să nu îmi amintesc de versurile pe care tatăl său, poetul A E Baconscky, le-a scris în anii săi de tinerețe. Capodopera sa în materie rămânând: ,,Trece o noapte/Și mai trece-o zi,/Se ascute lupta de clasă/Iar chiaburii se arat-a fi/Elemente tot mai dușmănoase’’. Sunt și rămân, aceste patetice declarații versificate, veritabile, incontestabile documente de arhivă, dar, corect și drept este să spunem că, spre meritul său, poetul și omul de cultură, A E Baconsky, a avut puterea de a depăși această etapă, lăsând literaturii și spiritualității noastre o remarcabilă moștenire. Îmi voi aminti, cu multă emoție și cu tot respectul cuvenit, de susținutul efort cu care A E Baconsky s-a dedicat, în cadrul rubricii sale ,,Meridiane’’ susținută în revista ,,Contemporanul’’ (seria George Ivașcu) prezentării unor personalități marcante ale literaturii occidentale. Demers care a fost posibil și datorită relativei, dar realei, deschideri politice și culturale din acea perioadă. La fel de adevărat fiind și că, după ce funestele Teze din iulie 1971 au început să își producă efectele, scriitorul și omul de cultură A E Baconsky s-a delimitat, deschis, de cultul personalității care începuse a-și produce efectele. Din păcate, AE Baconsky a murit în împrejurări tragice, la cutremurul din martie 1977, dar cărțile sale, cu adevărat reprezentative, rămân, sunt citite și prețuite așa cum o bine-merită. Motiv pentru care, o vreme am crezut că ele vor fi și pentru fiul său acea admirabilă, ,avere pentru educație’’ despre care și face trimitere într-o carte a sa.
De unde și întrebarea de elementar bun simț: ce ar fi fost dacă, acum, am fi discutat despre A E Baconsky luând ca reprezentative pentru opera sa numai și numai jalnicele sale versificații dintr-o anumită perioadă? Nu am fi dat dovadă de obtuzitate, de rea credință și de intoleranță și, în acest fel, am fi venit în contradicție cu normele și uzanțele unei abordări democratice, moderne? Din păcate, fiul acestui adevărat domn al literelor românești nu pare să fi deprins această lecție de toleranță și de dialog, de vreme ce îl supune pe Tudor Gheorghe unui linșaj mediatic în maniera demascărilor publice ale dușmanilor de clasă.
În tot, procesul de factură curat neoprolekultistă la care este supus în acest zile Tudor Gheorghe reprezintă – sau ar trebui să reprezinte! – un foarte serios semnal de avertisment despre recrudescența fanatismului și ,,gândirii unice’’, care, sub pretextul apărării și promovării valorilor societății democratice, moderne, recuperează mentalități și practici ale totalitarismului de diverse facturi ideologice. Mentalități și practici pe care, după cum o demonstrează și linșajul mediatic la care este supus Tudor Gheorghe, vor să ni le impună acești veritabili ,,chiaburi culturali’’ despre care vedem că ,,se arat- a fi, elemente tot mai dușmănoase’’.
Bugetul: Opinie: Pentru ce a fost atacat Tudor Gheorghe?
Eugen Dinu, redactor
National/ Răzvan Ioan Boanchiș:
Vorbitorii de giboneză corporatistă și epifaniile lirice ale lui Tudor Gheorghe
Nicușor Dan a fost invitat la o emisiune și i-a fost rușine să zică “da, cred în Dumnnezeu!” De fapt, nu i-a fost rușine. Mai rău. I-a fost frică. O cotea Nicușor, o cotea. Îi era teamă de mișcarea pe care a inventat-o. Lui Geppetto i se făcuse groază de Pinnochio.
Aici e cheia scandalului în care a fost târât Tudor Gheorghe. Dumnezeu a fost înlocuit de CEO, datina s-a transformat în Feng Shui, iar bărboșii pe trotinete electrice sunt adepții sexualității fluide și îi iubesc pe magistrați fiindcă le place că aceștia au uniforme frumoase. Au robe.
Tudor Gheorghe a făcut spectacolul “30 de ani degeaba”, iar vermina tefelistă a venit cu un test. Un test, atât, un test. Un test dat poporului român – testul “Ia să vedem noi cât putem întinde elasticul neomarxist!” Tefeloazele au văzut că suntem (prea) îngăduitori și ne încearcă, atacând la gleznele tradiției, la simbolistică. Au rafinat terorismul. Nu dau în noi cu bombe, ci cu “glicerină stomacală” (Tudor Arghezi).
Ce nu înțelegeți? Neomarxiștii îl urăsc pe Tudor Gheorghe, fiul unui deținut politic, și îl iubesc pe Mihai Șora, care a slugărit-o pe Ana Pauker. Aceasta este lumea în care nu m-aș mira ca Greta Thunberg să devină nume de Universitate cu atenanse în toată Europa. După aia, Greta va absolvi și școala ajutătoare.
Se întinde elasticul neomarxist, se întinde? Atunci o să întind și eu elasticul antimarxist. Nu-mi plac exaltările regionale din unele refrene ale lui Tudor Gheorghe. Dar cântecele lui pe versurile marilor noștri poeți sunt adevărate epifanii lirice. Așa, și? Ce treaba să aibă niște vorbitori de giboneză corporatistă cu Dumnezeu și cu poezia constelată?
[…]
N-au fost 30 de ani degeaba. Dar ultimii patru ani au fost de apocalips, au fost patru ani în care România a fost terorizată de tefeloazele care dădeau vântul la deal prin piețe cu niște labe galbene cât capacul de veceu, pe care scria “Toți pentru represiune” sau așa ceva. Au fost patru ani de epidemie REZISTentă, patru ani de neodogmatism, patru ani de tărăboi pernicios, patru ani de paradă a virușilor globaliști.
DC News: Mărgineanu pune tunurile pe Caramitru Jr.: Obrăznicătura aia de copil de bani gata
Mihai Mărgineanu a transmis un mesaj critic la adresa lui Andrei Caramitru, după cuvintele jignitoare pe care i le-a adus lui Tudor Gheorghe.
“Un fost ministru şi o beizadea îl acuză pe un mare artist, adică pe domnul Tudor Gheorghe, de propagandă comunistă. Repet: un fost ministru şi o beizadea. Cine sunt cei doi? Funeriu din Arad şi Andrei, băiatul domnului Ion Caramitru – directorul Teatrului Naţional din Bucureşti. Funeriu din Arad a făcut parte din cel mai slab guvern pe care l-a avut vreodată România. Guvernul lui Boc. Mai mult, a fost chiar un ministru al Educaţiei – şi se vede cât de bine şi-a făcut treaba, dacă te uiţi la situaţia educaţională din România.
“Ar arunca cu noroi în oricine numa’-numa’ l-o băga şi pe el cineva în seamă”
Cât despre obrăznicătura aia de copil de bani gata… Ce să zic ?… Ar arunca cu noroi în orice şi oricine numa’-numa’ l-o băga şi pe el cineva în seamă ca pe tac’su. N-ai absolut nicio şansă, dragă Andrei Caramitru, să ajungi măcar la nivelul genunchiul tatălui tău. Cât despre fostul ministru al (ne)educaţiei, ar trebui să se şteargă atent la gură şi să se ridice în picioare când vorbeşte de un adevărat simbol cultural al României. Simbol care este Domnul Tudor Gheorghe. USR – ul ar trebui să-şi ţină în frâu membrii de partid ale căror declaraţii inconştiente, obraznice şi semidocte ar putea aduce prejudicii în masa de votanţi”, a scris Mihai Mărgineanu pe Facebook.
Inpolitics: Delir funerist: Tudor Gheorghe – urmas cultural al criminalilor securisti
”Îmi cer iertare față de oamenii luminoşi ai acestei țări, dar şi față de cei mai puțin norocoşi care cad în capcana emoțională a canaliei talentate Tudor Gheorghe şi a altora ca el (…) Sunt mai convins ca oricând că am făcut bine să denunț acum, necruțător, plastografii identității noastre naționale, patriotarzii de cavernă, cuibul de viespi-gardieni ai imposturii. Cred că, acum, societatea noastră e pregătită să-i elimine democratic din viața publică pe aceşti urmaşi culturali ai criminalilor securişti. (s.n.) Dragii mei, români luminoşi, aveți cuvântul. Şi ştampila. PS: rezumat pentru analfabeții funcțional: am făcut bine că am atacat frontal impostura naționalistă reprezentată de Tudor Gheorghe, îmi cer iertare că nu am făcut mai mult pentru a-i învinge pe politicienii tudorgheorghişti” scrie azi pe Facebook fostul ministru băsist al Educației, Daniel Funeriu.
Desigur că un artist, oricît de mare ar fi, nu e scutit de critici pe latura morală, pentru că arta și caracterul sunt, dintotdeauna, două lucruri distincte. Așa că Tudor Gheorghe poate fi, și el, taxat oricînd pentru opiniile politice ori de altă natură. Numai că fostul ministru băsist nu se mulțumește cu critici, el vrea lichidarea artistică a bardului oltean, atunci cînd spune că acest ”urmaș cultural al criminalilor securiști” trebuie eliminat din viața publică. Iar un artist eliminat din viața publică e anihilat, practic, ca artist. Pentru că viața publică e tot ce aparține spațiului public, deci inclusiv manifestările artistice.
De aici, trei posibile explicații ale ieșirilor furibunde ale lui Funeriu la adresa unuia dintre cei mai iubiți artiști ai românilor:
1) Funeriu e și el client al ”clinicii” lui Gelu Oltean.
2) Funeriu a decis să aplice metoda ”Caramitru” de ieșire din anonimat, prin declarații exaltate care să provoace valuri în media
3) Funeriu are un contract cu firma care-l impresariază pe Tudor Gheorghe, avînd în vedere că atacurile sale deșănțate se produc fix în pregătirea unui mega-turneu prin țară al artistului, iar publicitatea maximă de care beneficiază acesta în ultimele zile e mană cerească pentru vînzarea biletelor. (B.T.I.)
Luminita Arhire:
DANIEL FUNERIU- UN PAMFLETAR DEZGUSTĂTOR ȘI „DEGEABA!”
MOTTO: „Băi talent: nu ţi-e ruşine la senectute să spui că e tot una să iei, când ai chef, avionul spre Paris, cu statul la coadă patru zile pentru 25 de l de benzină? Băi nenicule! E tot una să vezi banane doar în filme americane sau să cumperi la orice oră din zi sau noapte la colţ de stradă? Johnny Mandolină, e acelaşi lucru să stai iarna la 10°C sau să te lăfăi în Bali?” (Daniel Funeriu, pe pagina de FACEBOOK, 28 ianuarie 2020, adresându-se lui Tudor Gheorghe, după ce postul public de televiziune a difuzat, pe 26 ianuarie 2020, spectacolul acestuia, „DEGEABA!”)
………………………………………………………………………………….
În România, după cum se vede, nu toată lumea are voie să aibă opinii politice sau să manifeste atitudine civică. Adică, dacă ești actor și cântăreț, sau mă rog, ce ești tu acolo, că n-am găsit altă rimă, și te numești Tudor Chirilă, ai voie… Sau dacă ești „decât actor” dar te afli pe lista cea bună, de asemenea ai voie. De aceea Oana Pellea are voie. Și Victor Rebengiuc are voie. Și Marius Manole are voie. Și Mihai Călin are voie. Și Lia Bugnar are voie.În schimb, dacă te numești Tudor Gheorghe, n-ai voie. Pentru că opiniile dumitale, dacă te numești Tudor Gheorghe, sunt de stânga și sunt suveraniste.
Să vă spun… eu n-am fost la nici un spectacol cu Tudor Chirilă. Poate vi se pare un fapt reprobabil lipsa mea de participare la marea cultură universală, însă eu nu am fost interesată să-l ascult, considerând că dânsul nu are voce. Și cred că încearcă să acopere acest mic defect, practic nesemnificativ pentru un cântăreț atât de celebru, cu activitatea așa-zis civică, deșănțată, pigmentându-și concertele cu opinii politice. Poate că așa e cool… dar asta nu schimbă lucrurile: Marele Inchizitor din VOCEA ROMÂNIEI, by PRO TV, fir-ar să fie, n-are voce!
Spre deosebire de Tudor Chirilă, celălalt Tudor, Gheorghe pe numele său, care este muzician, poet, actor, cântăreț și compozitor, a fost înzestrat de Dumnezeu cu toate darurile. De aceea, eu am mers la orice spectacol al său, de câte ori s-a ivit prilejul. Și am făcut asta pentru că Tudor Gheorghe nu se repetă. Rar mi-a fost dat să văd un asemenea îndrăgostit de muzica și poezia românească (de aici sau de dincolo de Prut), neobosit să scotocească, în adâncurile lor, cu atâta minuțiozitate… căci Tudor Gheorghe este, pentru mine, un miner neobosit de frumusețe îngropată. Și de vise. Care face un lucru fără egal într-o Românie tristă și egală… concepe spectacole splendide, inteligente, elevate și „cu temă” -iar tema este întotdeauna, ROMÂNEASCĂ.
Dar îl mai știți pe Daniel Funeriu? Da, da, ăla cu calculul vitezei palmei lui Petrov până când s-a oprit pe obrazul unui copil, în ciné-vérité-ul „…O fi spus copilul ceva… o fi vorbit urât cu femeia…” Acum , că știți despre cine vorbesc, să vă spun ce a scris dânsul despre Tudor Gheorghe :
„Băi Tudor Gheorghe, ia fii atent aici: cât ai fi fost tu de talentat în muzică şi versuri!(…) Mizerabile rapsod: dacă nu era omorât ca un vierme idolul tău, Ceauşescu, eu şi mii de români ca mine, care au luat calea pribegiei de tineri, ar fi murit fără să-şi revadă fraţii şi părinţii, şi tu spui că degeaba au trecut 30 de ani? Cine eşti tu, mă, să-ţi permiţi să dai sentinţe despre ce au realizat, în 30 de ani, românii? Da, pentru tine degeaba! Nu ai înţeles că lumea evoluează şi respiră fericire, nu plenare PCR! N-o mai lungesc că e degeaba cu tine, şi îţi spun atât: să-ţi fie ruşine, canalie talentată! Să-ţi fie ruşine nici măcar pentru că ţi-ai bătut joc de eforturile a 20 de milioane de oameni! Ci pentru că, la bătrâneţe, ţi-ai bătut joc de ce-ai făcut o viaţă întreagă, ţi-ai bătut joc de talentul unic pe care l-ai primit de la natură, ţi-ai bătut joc de o ţară şi oamenii ei, pe care nu cred că ai să-i înţelegi vreodată! Pune-te, mă, în genunchi în faţa copiilor acestei ţări şi cere-le iertare!“
Din textul, pur și simplu scabros, de mai sus, pe care l-am citit stupefiată și cu stomacul în gât, mi-a atras atenție o frază:
„…eu şi mii de români ca mine, care au luat calea pribegiei de tineri, ar fi murit fără să-şi revadă fraţii şi părinţii…”
Băi, Funeriu! Băi, ticălosule! Știi cine ești tu? Păi, tu ai plecat la 17 ani într-o excursie în Occident și ai povestit -iar eu am ținut minte- cum taică-tu te-a condus la gară, și tu nu i-ai spus, băi, nici în ultima clipă că ești hotărât să rămâi în Occident și că, poate, nu te va mai vedea niciodată! Ci ți-ai jucat, băi Funeriu, piesa până la sfârșit, cu un cinism de fiară școlarizată… și spuneai că te uitai, de la fereastra vagonului, la taică-tu -care nu știa, bietul de el!- și că ți-era și milă… Așa o grămadă de nimic ești tu, dragă…
Întreabă-te, pigmeule, de ce Tudor Gheorghe e simpatizant de stânga, deși tatăl lui a fost deținut politic în închisoarea de la Aiud… întreabă-te de ce Adrian Păunescu a fost de stânga până la moarte, deși și tatăl lui, fruntaș liberal în comuna Bârca, a fost deținut politic. Vezi, băi, că viața nu e numai în alb și negru, cum crezi tu, ci e plină de pixeli cenușii sau gri-pal, la naiba! alții decât celebrul pixel albastru pe care l-ai descoperit tu în filmul cu Petrovul preferat și care pixel te-a făcut ministru!
Și că, mai ales, viața nu e făcută doar dintr-un plin de benzină, un kil de banane, și o excursie în Bali!
***
Cristi Șelaru/ Știri pe surse:
Dezvăluirile care CUTREMURĂ România: Cum l-a sunat șeful SPP pe un politician ca să decidă lista pentru europarlamentare
Apar noi dezvăluiri despre șeful SPP, Lucian Pahonțu, cel care, în trecut, a fost acuzat și de Liviu Dragnea, dar și de alți politicieni PSD, de implicarea în jocurile politice. De această dată, cel care scoate la suprafață o discuție cu directorul SPP este Gelu Vișan, fostul om de încredere al lui Traian Băsescu.
Vișan spune că Pahonțu l-a sunat, în urmă cu 5 ani, pentru a-l impune pe Daniel Funeriu în fruntea listei PMP pentru europarlamentare. ”E de’al nostru”, i-ar fi spus Pahonțu lui Vișan, care a aflat și că Traian Băsescu nu știa de ce făcea șeful SPP.
”Începutul sfârșitului
Generalul și Sărutul Chinezului.
În primăvara anului 2014, când votam pentru locurile pe lista PMP la alegerile europarlamentare, fiind eu cofondator, secretar general-adjunct la PMP, m-a sunat Generalul Pahonțu să fac în așa fel încât să iasă Funeriu pe locul 1, pentru “că are o misiune la Bruxelles” și că e “ de-al nostru”.
Era a n’a oară când vorbeam cu Paho’ politică la telefon, linia cu el e “protejată” m-am prins că iar face pe Președintele României și vorbește în numele lui- lucru pe care-l face și acum destul de des-, lăsând impresia că transmite un mesaj al acestuia. Știam clar poziția lui Băsescu și știam că-l susținea pe Cristi Preda, așa că l-am întrebat direct, pentru că lucram împreună de șase ani:
– Ce Misiune?
– E de’al nostru, mi-a răspuns Paho.
Asta e o poveste lungă, pentru că Generalul Pahonțu este unul dintre cei mai activi jucători pe scena politică românească, iar când spune despre cineva că este “de’al nostru” și că are “ misiune”, lucrurile sunt clare: e pe “linie”, cu ordin “ de la bază”.
Nu l-am susținut pe Funeriu, nici pe Preda, în fine. Am avut însă curiozitatea să mă interesez direct dacă Generalul cu patru stele vorbea în numele Președintelui sau al lui, și am aflat că vorbea doar în numele Sistemului, și că Băsescu habar nu avea de telefoanele pe care le dădea Generalul.
Buun….
Îl știu pe Funeriu, am vorbit de multe ori cu el, nu i-am spus niciodată ce mi-a spus Pahonțu din 2014: că e omul lor.
Află acum.
Eu i-am transmis de multe ori în ultima vreme lui Pahonțu să se potolească cu jocurile politice că-și rupe dinții fix în ceea ce voi spune despre el, și văd că o ține langa:
L-a asmuțit pe Funeriu și pe alți subordonați pe Tudor Gheorghe.
Iar asta e prea mult.
Nu aș fi rupt tăcerea durerii, dacă nu ar fi fost vorba despre Tudor Gheorghe, oltean de-al meu, pe care l-am cunoscut de la vârsta șapte ani, ale cărui melodii interzise le/am pus zilnic între 87’ și ‘89 în boxe de sute de Wați scoase pe geam de auzea un cartier întreg, și care ne-a adus ceai pe stradă la patru dimineața în noaptea Revoluției. Ba a și refuzat să fie primul Președinte CFSN, cerut din piepturile a zeci de mii de oameni!
Atacul concertat asupra lui Tudor Gheorghe vine direct de la Securiștii Sistemului, în frunte cu Pahonțu, care sunt căcați pe ei de frica Brexitului și a faptului că Tudor Gheorghe este Naționalist.
La rândul meu – Ca Naționalist declarat -, vă spun cât se poate de clar:
Luați mâna de pe Tudor Gheorghe, pentru că vă ardeți!
Că vreți voi, securiștii lui Merkel, sau mai curând nu vreți, în noaptea asta s-a declanșat Începutul Sfârșitului pentru Uniunea Europeană.
Al Patrulea Reich care mai poartă încă numele de UE, se va prăbuși în propria mizerie a Dictaturii Germane;
Marea Britanie este prima țară care a ieșit, vor urma și alte țări, iar Națiunile își vor striga dreptul la Libertate, Autodeterminare și Independență
Cât de curând- mai curând decât credeți-, că vreți voi sau nu vreți, va veni și rândul României să/și reafirme Identitatea și Spiritul Național.
Nu ne puteți obliga chiar pe toți să sărutăm bărbați-, fie ei și chinezi-, pe gură, nu de alta, dar nu ne place;
și nici să renunțăm la Dumnezeu, pentru că El și poporul român au Creat Națiunea Română, nu voi, pui de năpârci BND ce sunteți!
Eu nu vă spun ca caramitru, nu vă spun deci că trădătorii de țară vor intra în pușcării, vă spun ce i-am spus și lui Coldea, atunci când se credea invincibil:
“Vine Capra la Cârlig”, așa că mai ușor cu Serviciul Secret German pe scări!
Nu de alta, dar când, mai curând decât credeți, se va prăbuși castelul de cărți de joc creat de Germania, care calcă în picioare o Europă întreagă, vânzătorii de țară ca voi vor trebui să răspundă în fața legii pentru colaborarea cu un Serviciu Secret Străin- BND și pentru subordonarea României către Cel De-Al Patrulea Reich.
Cel De-Al Patrulea Reich tocmai începe din această noapte să se Prăbușească, iar Națiunea Română, ca și celelalte Națiuni, se vor lepăda de Sclavie și-și vor striga Libertatea, Indepența și Dreptul la Autodeterminare!”, scrie Gelu Vișan.
***
Iulian Capsali:
Tudor Gheorghe împarte apele
Cercul de băsiști globaliști “de dreapta” – dar care doresc instaurarea SUE; adoratorii lui Kovesi și ai Monicăi Macovei, au o mare problemă cu orice personalitate care se opune Sistemului. Tudor Gheorghe e un “ceaușist” (a se citi “naționalist”) ceea ce repugnă globaliștilor mai mult decât săpunul ieftin lui Liiceanu.
De lângă Funeriu, Caramitru și Baconschi, nu putea lipsi, totuși, Papahagi, cel care a fost un Pygmalion politic pentru Monica Macovei. Dintr-o procuroare comunistă, care în ’90 mi-a anchetat prietenii la Măgurele în timpul mineriadei lui Iliescu, moașa LGBT-ului românesc și o acerbă anti-ortodoxă, membră în staff-ul Universității Central Europene a lui Soros și inițiatoarea “industriei anticorupției”, a reușit să o transforme în “conservatoare”, ceea ce, trebuie să recunoaștem, este o performanță excepțională.
Am totuși o nedumerire: când îl acuzi pe Tudor Gheorghe că vrea să păstreze România “pentru securiștii noștri atotputernici”, dar în mod direct ai sprijinit “plenar” un turnător securist ca Băsescu/Petrov plus Sistemul Securist aferent (cele mai mari servicii secrete din NATO, orientate spre interior, nu în afară, ca în țările civilizate), care a sufocat România și încă o ține la periferia Europei de 15 ani, nu e, totuși, o dovadă de incoerență?
Doneaza pentru filmul "Scrum"
Versurile marelui poet Mihai Eminescu se potrivesc perfect nulitatilor vulgare, agramate si pline de ura ce l-au atacat la ordin pe Maestrul Tudor Gheorghe:
…………………………………………………………………….
Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă.
Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,
Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,
Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!
……………………………………………………………..
Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi – nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.
………………………………………………………………
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
https://Versuri.ro/w/h617
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!
Cati au votat la Referendul pentru Familie?
Criminalii si slugile politice care conduc Romania au fost votati in functii, nu-i asa?
Cine i-a votat?
Asadar o mare parte a romanilor nu sunt victime; sunt complici.
O sa cada sub blestmul lui Tudor Gheorghe si al poporului, ierarhii/oamenii din Biserica, care-i mai invita pe Baconschi, Papahagi etc … sa-i intelepteasca Dumnezeu.
https://m.activenews.ro/stiri-social/Acad.-Ilie-Badescu-in-apararea-lui-Tudor-Gheorghe-Pe-Tudor-Gheorghe-il-pot-uri-cei-ce-nu-pot-iubi-aceasta-tara-si-acest-popor.-Toti-ceilalti-il-iubesc-si-l-vor-iubi-cu-dor-si-recunostinta-159990
Foarte frumos !!!