PARINTELE ARSENIE BOCA – pomenirea plecarii in Vesnicie a marelui mijlocitor si luminator al neamului. DARURILE si CRUCEA PARINTELUI ARSENIE. Cand un neam isi tradeaza rostul, sa se gateasca de pedeapsa!

28-11-2014 Sublinieri

dumnezeu-a-binecuvantat-romania-cand-ni-l-a-trimis_4b522d3ce24687

Predici audio ale Pr. Ciprian Negreanu (Biserica studentilor din Cluj):

2013 – Despre Parintele Arsenie si intalnirea cu “Omul durerilor” – in cadrul predicii despre “Dregatorul bogat; porunca cea mai mare din lege”

AUDIO:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

(de la min. 32)

“[…] A fi crestin, cum zicea parintele Arsenie Boca, inseamna sa te intalnesti cu Dumnezeu macar o singura data in viata, real, si sa nu iti ajunga tot restul vietii sa marturisesti aceasta intalnire, intre oameni, si sa o explici si sa o intelegi si sa o desiri ca pe un ghem pe care trebuie sa il desiri, sa tot intelegi acea intalnire, si parca nu mai sfarsesti – cat de multe poti intelege dintr-o singura clipa de intalnire cu Dumnezeu. Pe moment nu realizezi cate ti-a dat Dumnezeu si cate ti se descopera intr-o clipa de intalnire cu Dumnezeu, ca dupa aceea sa nu mai reusesti o viata intreaga sa tot desiri din acest ghem si sa nu se mai sfarseasca. Si nu iti ajunge o viata sa il desiri, de fapt nu iti ajunge o vesnicie dupa intalnirea cu Dumnezeu.

Tot parintele Arsenie Boca zicea ca s-a intalnit cu Dumnezeu. Credea asta si a marturisit asta de cateva ori la Sambata. In zile grele ale neamului romanesc, atunci cand Basarabia a fost cedata fara niciun foc de arma si cand parintele era sa invete un stil de iconografie la Chisinau si a fost cedata Basarabia. Si totul a fost foarte rapid, in foarte putine zile trebuia eliberata Basarabia, nu numai soldatii, ci oricine voia sa plece, trebuia sa plece atunci. In gara din Chisinau era un dezastru, ultimele trenuri erau pline si pe acoperis, si pe scari, cu oamenii care isi lasau bagajele acolo in gara, plecau ei, sa se salveze ei, chiar daca nu mai puteau lua nimic; si parintele era printre cei care trebuiau sa plece, si el povesteste ca, acolo fiind si fiind indurerat de ce vedea si de oamenii care se bateau sa intre pe un loc, si care isi lepadau munca de o viata numai ca sa incapa acolo, a vazut langa el un Om Fara sa-si dea seama, langa el a stat un Om [despre] care nu stie cand a venit si cand a plecat, pe Care el, mai tarziu, nu indraznea sa creada ca era Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, si Care era imbracat simplu, si Se uita la acei oameni cu o durere si cu o frangere a inimii fata de suferinta omului, pe care el nu o mai vazuse la nimeni niciodata. Atata durere imprimata pe un chip de om nu vazuse niciodata, si Il numea pe acel Om – Om al durerilor. Omul durerilor de Care vorbeste Isaia si numeste pe Hristos «Omul durerilor» si Il infatiseaza asa [fiind]ca poarta durerile noastre si ia suferintele noastre. Si atat de impresionat a fost in clipa cand L-a vazut, incat lui i s-a frant inima de durere numai vazand chipul Acelui Om. Adica in fata acelei realitati nu i s-a frant inima, dar in fata chipului Acelui Om, pe Care el inca nu [-L] banuia ca este Hristos; i s-a frant inima de durere si s-a aplecat in acea clipa jos sa ia ultima lui bucatica de paine de care poate depindea viata lui. In asemenea situatii si asa tulburari ultima bucatica de paine este de o valoare inestimabila, si s-a aplecat sa Ii dea ultima lui bucatica de paine Acelui Om, [aceea] ce era mai valoros, ce putea si el sa dea in clipa aceea Acelui Om. Si a fost destul o fractiune de secunda pentru ca Acel Om sa dispara de langa el; nu avea unde sa dispara, nu a mai fost in clipa aceea si si-a dat seama chiar in clipa aceea ca era Dumnezeu. Dar – spune el – ca atunci, si din clipa aceea incepand, mintea i s-a deschis, si inima, si sufletul, incat sa poata cuprinda toata durerea lumii – in clipa aceea a simtit – si toate suferintele oamenilor, si toate neputintele, si toate durerile nespuse sau spuse, strigate sau nestrigate si intelesuri, si de ce sunt aceste dureri ale oamenilor, si de ce vin asupra lor, si de ce ingaduie Dumnezeu, si cat Il doare pe Dumnezeu pentru fiecare om. Toate acestea le-a cunoscut, le-a inteles parca intr-o clipa, si el spunea dupa aceea ca probabil toata aceasta plenitudine de invatatura, de intelegere, care a venit atunci si a intrat in inima lui si in sufletul sau, i-ar fi trebuit 10 vieti si nu ar fi putut sa o cuprinda citind mii de carti, cunoscand mii de dureri, cercetandu-le, straduindu-se clipa de clipa sa-si dezlege inima, sa se roage, sa-si deschida inima spre durerea oamenilor; 10 vieti i-ar fi trebuit sa-si desfaca inima ca sa Il cunoasca pe Dumnezeu mai bine, sa Il inteleaga, sa cunoasca oamenii, si tot nu s-ar fi deschis inima lui asa cum s-a deschis intr-o clipa cand L-a vazut pe Hristos; intr-o clipa si din clipa aceea a fost parintele Arsenie cel pe care il stiti, si la care mergea orice om, si merge si acum oricine la mormant, si-si pleaca fruntea, si-si spune necazul, si te miri ca te aude si pe tine, si pe tine, si pe tine – ca de fapt aude Dumnezeu prin iubitul Sau, prin ucenicul Sau, care si el si-a deschis inima spre durerile oamenilor, sau caruia i-a dat Dumnezeu sa-si deschida inima, ca nimic nu este decat de la Dumnezeu.

arseie_boca_indexA fi crestin, pana la urma, inseamna aceasta intalnire intr-o clipa cu Dumnezeu, dar la care nu ajungi fara ca tu sa te straduiesti macar cat de putin sa-ti deschizi inima spre aceasta iubire. De fapt ce s-a intamplat atunci, in gara din Chisinau? Parintele si-a deschis inima spre durerea oamenilor intr-o situatie in care de obicei nu prea iti vine sa iti deschizi inima. Cand peste tine vine necazul, cand peste tine vine durerea, nu prea te mai uiti la durerile celorlalti, te gandesti: „Cum o sa scap eu!? Unde ma duc!?, Ce fac!? N-am pe nimeni aici! Ce o sa fac, vin bolsevicii!” – nu? – „Or sa ma aresteze!”. El stia, era diacon. Clerul era cel putin trimis in Siberii fara granite si fara hotare, in puscarii cel putin, daca nu impuscati. Adica el era dintre cei mai vizati de ce se va intampla. Si nu mai erau sanse sa scape de acolo si si-a lasat, si-a deschis putin inima spre durerile oamenilor intr-o asemenea clipa si a vrut sa isi dea si ultima bucatica de paine, si nu s-a impins sa intre pe scarile trenurilor. Or, aceasta durere pentru ceilalti Dumnezeu o pretuieste enorm, si aceasta uitare de sine in fata durerii celorlalti Dumnezeu o pretuieste. Daca i s-a dat acest dar parintelui atunci, a fost si pentru ca L-a iubit pe Dumnezeu, cat putea sa Il iubeasca un monah, un om care cunoaste cat cunoaste. Dar nu a fost destul aceasta iubire. E prima porunca: Sa iubesti pe Dumnezeul tau, dar nu a fost destul aceasta iubire, ea nu isi arata puterea decat prin iubirea fata de aproapele, printr-o iubire jertfelnica, vie, adevarata, nu o iubire formala, teoretica. Si atunci acolo s-a dovedit iubirea lui vie pentru oameni. Ca nu i-a pasat nici ca el ramane pe peron si o sa fie luat de bolsevici si impuscat poate, si nu i-a pasat nici ca isi da ultima bucata de paine unui necajit din viata lui. Aceea a fost cumva pecetea care a dovedit dragostea lui fata de Dumnezeu pana la urma, si fata de oameni, si in clipa aceea Dumnezeu a revarsat dragostea Lui peste el.

De ce nu revarsa Dumnezeu darul Lui peste noi, sau de ce primim parca tot timpul cu taraita darurile Lui Dumnezeu pe care noi le cerem? Cu siguranta unul dintre raspunsuri e si acesta: ca in dureri si in necazuri, ca Il iubim pe Dumnezeu putin asta se stie, ca il cunoastem si mai putin si ne straduim sa il cunoastem foarte putin, foarte putin – cu niciun om nu ne straduim asa de putin cum ne straduim cu Dumnezeu. Si cu un coleg de seviciu aflam cum, ce e cu el, de unde e, ce o fi, de ce e asa manios, de ce e asa trist, ca a fost casatorit de doua ori, ca n-a avut mama, ca n-a avut tata, ca … aflam multe si ne intereseaza sa aflam ce e cu el, il …  dezghiocam asa, si ne intereseaza si unde sta, si ce face, si cum doarme, si cum mananca pana la urma, dar despre Dumnezeu mai putin, habar nu avem de multe ori si cans si cum S-a nascut, si unde S-a nascut si daca a trait, si cum a trait, si ce a facut, despre Dumnezeu adica, nu avem inaintea lui Dumnezeu  indreptatire ca: ”Eu m-am interesat de tine, Doamne!” Foarte putin ne interesam! Poate sunt dintre noi care se intereseaza mai mult, dar in general Dumnezeu este Fiinta cea mai nebagata in seama dintre cunoscutii nostri, dintre prieteni, apropiati, despre El stim aproape cele mai putine lucruri, si nu ne prea intereseaza prea multe, si atunci nici dragostea noastra nu are cum sa creasca.

Cu cat Il cunosti pe Dumnezeu, te farmeca si Il iubesti si mai mult. Deci, pe de o parte, daca nu vine peste noi acest dar si mila Lui Dumnezeu pe care noi o vrem, si pe care o cerem, este pentru ca nu Il iubim pe Dumnezeu, si nu Il iubim pentru ca nu-L cunoastem, si in al doilea rand, pentru ca in dureri si neputinte noi ne uitam numai la durerea noastra, numai la neputinta noastra, numai la ispitele noastre, ne plangem de mila, ne vaicarim, ne e frica sa pierdem si cand avem provizii si, pe deasupra, ne e frica ca nu cumva sa dam ceva ca daca vin vremuri grele, sa avem si provizii pentru vremuri grele chiar daca si in plus si pe deasupra si revarsate, daca se poate, si nu ne pasa; si cand ma gandesc la provizii ma gandesc si la cele sufletesti, la propria ta liniste la care tii, si care vrei ca nu cumva sa se clinteasca de acolo, ca nu cumva ca intalnindu-te cu cineva care-i tulburat, sau necajit sa-mi pierd din linistea mea, si toata aceasta grija pentru noi insine, si aceasta frica si dorinta de a ne proteja numai noi de fapt marturiseste ca nu iubim pe aproapele ca pe noi insine, si atuncea si iubirea fata de Dumnezeu nu se adevereste, si atunci nici mila Lui Dumnezeu nu coboara peste noi, si toate raman ca-ntr-un mare blocaj.

Dumnezeu sa ne ajute si sa ne intareasca!”

sursa portret: https://albastrude.wordpress.com/

sursa portret: Gabriela Mihaita David (https://albastrude.wordpress.com/)

***

De ziua Parintelui Arsenie Boca:

2013:

AUDIO:

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

***

2011:

Vindecatorul pacatelor si liturghisitor in Ceruri


Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

– Parintele Arsenie Boca a reusit, cu ajutorul lui Dumnezeu, ca intr-un timp de aproape 50 de ani de comunism, de ateism, sa dovedeasca si sa arate oamenilor pacatele lor; si acum daca ne-am intalni cu parintele, am simti in primul rand o teama fata de el pentru ca ne-ar vadi pacatul, ni l-ar spune, ar vrea sa ne vindece prin aceasta oglinda pe care ne-ar pune-o in fata. Dar, din pacate noi nu suntem pregatiti pentru aceasta vindecare. Am cunoscut oameni care in timpul vietii parintelui au evitat sa-l cunoasca pentru ca nu erau pregatiti sa auda si sa primeasca ce avea sa le spuna parintele.

– In momentul in care ni se spune clar: “Iata, asa ai facut, asa ai gresit si asa vede Dumnezeu lucrurile”, suntem pusi in situatia de a ne schimba, insa cei mai multi dintre noi nu suntem hotarati sa parasim pacatele si sa alegem partea buna.

– Parintele Arsenie Boca a avut acest dar de la Dumnezeu de a descoperi pacatele oamenilor si a incercat sa le vindece, sa le cauterizeze. A avut in mana buretele cu otet sau cu vin pe care il are samarineanul milostiv, dar nu l-a lasat deoparte nici pe cel cu untdelemn, pentru a sterge ranile poporului, a neamului acestuia pe care l-a iubit, dar si de a le curata, de a repara ce se mai poate repara.

– Parintele Teofil Paraian spunea ca dintre toti oamenii pe care i-a cunoscut, care au fost lucratori in Biserica lui Dumnezeu, nu a cunoscut unul mai mare ca parintele Arsenie Boca. El n-a cunoscut un alt om care sa aduca atata roada in Biserica lui Dumnezeu prin osteneala sa: prin spovedanie, prin cuvintele sale de foc, prin oprirea pacatelor, prin recunoasterea pacatelor, prin pocainta pentru pacate, si prin oprirea blestemelor si greutatilor care apasau peste neamuri intregi pentru pacatele lor.

parintele-arsenie-boca-in-timpul-sfintei-liturghii_a0be7a518fa5ae– Toti cei care au slujit impreuna cu parintele au marturisit faptul ca acesta vorbea la propriu cu Dumnezeu in timpul Liturghiei, de multe ori, ca rareori se intampla sa slujeasca fara lacrimi. Si ce lacrimi avea parintele! La o asemenea Liturghie, intr-o vara, in timpul unei secete mari care stapanea toata tara si de care lumea se plangea, parintele s-a rugat ca Dumnezeu sa aduca ploaie pe pamant pentru oameni, si sa linisteasca seceta si foametea. Si rugandu-se, a auzit in urechea cea dinlauntru, zice el, glasul lui Dumnezeu care i-a spus: “Nu te ruga de Mine sa le dau ploaie, ci roaga-te de ei sa opreasca pacatul”. Deci parintele auzea chiar si glasul lui Dumnezeu, se impartasea in timpul Liturghiei de lucrarea pe care Dumnezeu o avea cu el. Astfel slujea parintele Arsenie Boca!

– Totusi, din pricini nebinecuvantate, in ’59 a fost oprit de la preotie, i s-a interzis purtarea hainelor monahale, n-a mai avut voie sa primeasca nici la spovedanie, nici sa tina cuvant de invatatura, nimic. Si aceasta a fost de la varsta de 49 de ani, varsta la care a murit Sf. Ioan Gura de Aur, pana la varsta de 79 de ani, timp in care parintele n-a mai slujit. In fata unei asemenea hotarari, fara nici un temei duhovnicesc, parintele, care putea sa acuze, sa se revolte, sa se invartoseze, n-a facut asta. Ascultarea lui de o ierarhie care la vremea aceea se supunea intr-o oarecare masura directivelor dure ale securitatii, a fost desavarsita, fara cartire, fara vorba de rau si n-a lasat pe nimeni in preajma lui sa vorbeasca vreodata de rau pe ierarhi.

– Si acum a ramas in memoria tuturor celor care au fost de fata din obstea de la Prislop, a maicilor, ziua si clipa in care parintele se pregatea de Liturghie. Era imbracat in toate vesmintele si urma sa faca Liturghia. Era in timpul utreniei cand a venit aceasta asa zisa circulara ca nu mai poate sluji din ziua aceea. Iar parintele, cu toate ca putea sa termine slujba pe care o incepuse, in clipa in care a primit acest cuvant a iesit din altar, si-a dat jos vesmintele si a zis: “La strana cu tine, Arsenie, aici ti-e locul! Ce cauti tu intre preoti?” Si acolo a stat, a continuat utrenia cantand-o pana la sfarsit si n-a mai continuat cu Sfanta Liturghie.

– Si de atunci si pana in clipa mortii sale, in ziua de 28 noiembrie 1989, n-a mai slujit, desi au existat preoti care de nenumarate ori i-au propus sa slujeasca in ascuns. Dar el mereu spunea ca nu poate, pentru ca este monah, este crestin, si trebuie sa faca ascultare de Biserica.

– A facut insa cateva cereri catre Patriarhie, solicitand permisiunea de a mai sluji o ultima Liturghie. Si desi era batran deja, avea peste 70 de ani si nu mai reprezenta niciun pericol, nu i s-a permis. Astfel, parintele a murit cu acest dor de a mai sluji o ultima Liturghie. Dar eu cred ca Dumnezeu l-a primit in Biserica de sus, acolo unde se spune in Apocalipsa ca “Cei care Ma vor marturisi pe Mine pe pamant, sunt stalpi in Biserica lui Dumnezeu, stalpi vesnici pe care Eu voi scrie numele Meu”.

Si el va fi acolo stalp in Biserica lui Dumnezeu si rugator neincetat pentru noi, pentru toti care au trecut macar o data pe la mormantul parintelui, si pentru cei care n-au trecut, va fi mijlocitor neincetat inaintea lui Dumnezeu si setea lui de slujire sa dea marturie, sa fie martor marturisitor si martir al dumnezeirii Fiului lui Dumnezeu pe pamant si prin Liturghie se va ostoi si se ostoieste acolo, in imparatia lui Dumnezeu.

<

***

LC-136-coperta

Lumea credintei (nr. 11 (136)/nov.2014):

Un sfert de veac de la invesnicirea Parintelui Arsenie, un sfert de veac de la caderea regimului comunist

In Pronia Sa, Bunul Dumnezeu a legat viata acestui neindoielnic sfant roman de o perioada foarte grea pe care a trebuit sa o strabata neamul nostru. Cred cu tarie ca in el Domnul a vrut sa avem sprijin si calauza pentru a ramane neclintiti in dreapta credinta stramoseasca. Spun calauza pentru ca invataturile pe care ni le-a dat si lasat mostenire Parintele Arsenie Boca ne-au fost de mare ajutor atunci, in intunecata perioada a comunismului, dar si acum, cand pericolul de a ne pierde sufletele este chiar mai mare si mai pervers. Grija lui parinteasca pentru multi dintre semenii nostri care veneau sa-l viziteze, la Sambata de Sus sau Prislop, in anii petrecuti la biserica din comuna Draganescu (…), sfaturile si minunile pe care nu contenea a le darui si a le face cu cei credinciosi, dar nu numai, marturisesc firesc despre Parintele Arsenie Boca: a fost un purtator de lumina al neamului nostru prin pustiul si negura intinsa de razboiul cel dintre noi, de plaga comunismului, ateismului, materialismului dialectic. O calauza a neamului in zbucimatul secol 20 si totodata pentru mai departe, caci el ne-a spus raspicat cum trebuie sa ne pazim:

Neamurile au un destin ascuns in Dumnezeu. Cand isi urmeaza destinul, au apararea lui Dumnezeu. Cand si-l tradeaza, sa se gateasca de pedeapsa!

Crucea Parintelui Arsenie

CRUCEA PARINTELUI ARSENIE BOCASe implinesc in aceas­ta luna, mai exact pe 28 noiembrie, 25 de ani de cand a mers sa se odihneasca in im­paratia lui Dumnezeu. Dar asa cum Parintele obisnuia sa spuna, a continuat si con­tinua sa ne ajute, chiar mai mult decat a putut-o face atunci cand era in aceasta vremelnica lume. Marturie in acest sens stau miile de pe­lerini care vin zilnic la mor­mantul Parintelui de la Pris­lop, sa se roage, sa se inchi­ne si sa multumeasca pentru ajutorul primit. Tot el a mai spus despre plecarea sa la Domnul:

Ştiu unde ma duc, am mai fost acolo!

Apoi, la aproximativ trei saptamani, in luna de­cembrie, se implinesc 25 de ani de la sangerosul moment de recastigare, mai mult sau mai putin, a libertatii noas­tre. Şi iata cum acestea se leaga, se impletesc, zic eu deloc intamplator, pentru ca Parintele Arsenie Boca a marcat in mai multe fe­luri caderea comunismului in Romania. As vrea sa ne amintim cateva lucruri des­pre el, pentru ca in acei ani grei de totalitarism nu s-a te­mut catusi de putin de prigoana si presiunile pe care le puneau autoritatile comunis­te prin sinistrul aparat coer­citiv al Securitatii. A ispasit numeroase pedepse si per­secutii, incepand cu deten­tia de la Canalul Mortii, la dezbracarea sa de haina pre­oteasca, urmarirea, hartui­rea si supravegherea permanenta, pana la falsele acuza­tii de colaborator cu Misca­rea Legionara, sau la asocie­rea cu grupurile de rezistenta din Muntii Fagarasului. Nu s-a temut catusi de putin, nu s-a clatinat, nu a deznadajduit, nu a cartit, ci a primit totul cu bucurie. Şi-a imbra­tisat crucea lui potrivita de Mantuitorul, caci era legata de un neam intreg de cres­tini si a fost un real exem­plu pentru acesta. Ne spu­nea:

Sa rabdati si voi prigo­nirile lui antihrist…

Parinte­le Arsenie Boca a facut nu­meroase minuni de vinde­care, de rezolvare a proble­melor de tot felul pe care le aveau credinciosii. Dragostea lui insuflata din invata­turile Sfintei Scripturi si ale Domnului nostru Iisus Hristos a fost neobosita, pana in ultimile clipe petrecute aici. A facut nenumarate preziceri, profetii si previziuni, prin viu grai, prin scrierile sale, dar si prin pictura mu­rala a Bisericii Draganescu, ca o atentionare a noastra despre vremurile ce vor veni si despre cum sa ne pazim de aceste ispite.

Parintele Arsenie, mana lui Dumnezeu…

Una dintre cele mai cu­noscute previziuni a fost ace­ea despre moartea sotilor Ceausescu. Auzind despre harul pe care il avea Parintele, pe la sfarsitul anilor ’70 – incepu­tul anilor ’80, Nicolae si Ele­na Ceausescu s-au aratat ex­trem de interesati in a-l intal­ni pe Arsenie Boca si, astfel, l-au chemat la resedinta pre­zidentiala. Ceausescu, prin cea mai ignoranta si atee exprima­re, l-a intrebat:

Spune, popo, stii cand am sa mor?

Raspun­sul avea sa fie unul ce i-a cu­tremurat pe ambii dictatori la momentul respectiv:

Veti fi omorati intr-o zi de sarbatoare.

De aici a pornit proba­bil, intreaga nebunie a lor de a se proteja de un eventual asasinat, luand masuri foarte drastice de verificare a tuturor obiectelor si oamenilor cu care veneau in contact direct. Şocul acestora provenea cu siguranta din faptul ca vor fi omorati si nicidecum legat de momentul cand avea sa se intample nefe­ricitul eveniment (intr-o zi de sarbatoare), ca o pedeapsa a lui Dumnezeu. Ar fi trebuit sa le fie spre luare aminte intalni­rea cu Parintele Arsenie Boca, dar din pacate nu s-a intamplat asa. Ma gandesc la faptul ca in acel moment, poate, a fost o ultima mana intinsa Ceausestilor de catre Bunul Dum­nezeu pentru a le salva sufle­tele. Cu toate acestea, fiind in­sensibili la astfel de experien­te, n-au bagat de seama ca tre­buie sa se teama de Dumne­zeu si sa se pocaiasca. In ne­credinta lor, au continuat sa darame biserici si monumen­te importante, sa distruga sa­tele si traditiile romanesti, sa arunce poporul in frig, foame­te si intuneric, pe parcursul celei mai grele decade de comu­nism poststalinist, cea aparti­nand anilor ’80.

Martori si marturii

O alta legatura a sa cu sfarsitul comunismului s-a realizat prin profetiile le­gate de viitorul tarii noas­tre, despre care nu de putine ori a marturisit. De-a lungul timpului au fost facute o se­rie intreaga de declaratii ale unor martori de buna-credinta, care au venit in contact direct cu Parintele. Iata, de pilda, cateva dintre ele:

  • Vezi ca eu mor si nu trece mult timp si in Romania va fi var­sare de sange. (Letitia Suciu, Anca Şancu si altii)

    1471295_605132506212474_529222233_n

    sursa desen: Gabriela Mihaita David – https://gabimihaita.files.wordpress.com/2014/09/1-parintele-arsenie-boca.jpg

  • Mai, hai sa-ti spun cum se va descotorosi Romania de comunism. Toate cele­lalte tari comuniste vor face pasnic trecerea de putere de la comunism la capitalism — ca si cand dai camasa de pe tine si iei alta camasa-, numai Romania va face trece­rea prin varsare de sange si vor muri multi. (Matei Bilboaca din Savastreni)
  • Mai, sa stiti ca multi vor pleca din tara, dar putini se vor intoarce. (Viorica Farcas din Voila)

Profetiile Parintelui Arsenie Boca s-au savarsit, fara tagada, prin harul dat lui de catre Dumnezeu, pentru ne­clintita sa credinta, pe care a avut-o permanent, inca din frageda copilarie, dar si da­torita nemasuratei sale iu­biri pentru neamul romanesc. Arsenie Boca a fost pavaza noastra in acest greu parcurs al comunismului. A fost pro­mis de catre maica sa Domnului, inca dinainte de nas­tere, iar acest lucru a bineplacut intr-atat lui Dumnezeu incat a binevoit intru dansul a fi Om al Lui pe meleaguri­le acestea. Sfantul Ardealului era ca un far de lumina prin­tre noi, iar plecarea sa din aceasta lume a fost nemij­locit legata de sfarsitul unei jumatati de veac de totalita­rism, in care poporul nostru a indurat mari nevointe spre spalarea pacatelor omenirii, asa cum spunea Parinte­le. Totodata a marcat si mo­dul sangeros de trecere catre altceva… Nu stiu exact catre ce, pentru ca este greu de de­finit sistemul actual de oportunism impanat cu ilegalita­te si totalitarism de tip cor­poratist. De fapt, totul pare sa duca tot spre o noua forma de comunism. Plata cu san­gele miilor de tineri sacrifi­cati, mucenici ai Domnului fara indoiala, care au spalat pacatele acestui neam, a fost, se pare, fara rezultat vizibil si imediat. A meritat acest sacrificiu al semenilor nos­tri, catusi de putin, vazand cu cata graba, in necredin­ta noastra, ne repezim sa fa­cem alte pacate, inca si mai mari?

Sfinte Parinte Arsenie, roaga-te pentru noi!

Laurentiu COSMOIU

prislop32

Va mai recomandam:

***

 

***

 

***

***


Categorii

1. SPECIAL, 22 decembrie 1989, Mari duhovnici, preoti si invatatori, Parintele Arsenie Boca, Parintele Ciprian Negreanu, Profetii si marturii pentru vremurile de pe urma, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

14 Commentarii la “PARINTELE ARSENIE BOCA – pomenirea plecarii in Vesnicie a marelui mijlocitor si luminator al neamului. DARURILE si CRUCEA PARINTELUI ARSENIE. Cand un neam isi tradeaza rostul, sa se gateasca de pedeapsa!

  1. Pingback: PARINTELE ARSENIE BOCA SUB PRIGOANA COMUNISTA sau MARTURII DESPRE SFINTENIA CARE IMBLANZEA FIARELE SECURISTE: “A fost o lumina si un stalp de nadejde. Fara indemnul si rugaciunile lui, nu as mai fi iesit viu din inchisoare” - Recomandari
  2. Pingback: PARINTELE ARSENIE BOCA – CUVINTE DUHOVNICESTI ANTOLOGICE, de mare forta si folos mantuitor: “Nu te ruga de Mine sa le dau pacea, roaga-te de oameni sa-si schimbe purtarile, daca vor sa mai vada pacea pe pamant“ -
  3. Pingback: SFANTUL ANDREI, ocrotitorul românilor si ZIUA NATIONALA ca ZI A UNIRII IN JURUL LUI HRISTOS. Predici audio: PIERDEREA OMENIEI si RUSINAREA DE A FI ROMÂN. “Toti trebuie sa parcurgem cumva drumul Sfantului Apostol Andrei” -
  4. “Ne spu­nea:
    Sa rabdati si voi prigo­nirile lui antihrist”

    Iata ce mai spunea Arsenie Boca despre noua ordine mondiala si crestinii din vremea noastra:

    În anul 1976, când picta biserica Drăgănescu, părintele Arsenie spunea, în dialog cu informatoarea „Vicol Tatiana“:
    „Conducerii de astăzi nu-i trebuie mănăstiri. Ei au lăsat câteva mănăstiri istorice şi atât. Ei vor ajunge să cuprindă întreg pământul, vor conduce lumea. Până atunci va fi bine de noi. Atunci se va vedea care este creştin adevărat, că va răbda toate. Care nu, va cădea în valul lumii“.

    Eu am zis: Eu nu cred că vor ajunge să cuprindă tot pământul, mai ales că sunt oameni fără credinţă. Părintele Arsenie Boca a răspuns: „Sunt îngăduiţi de Dumnezeu… să pună stăpânire pe întregul glob pământesc… Nu te pune cu ei rău, ci să fii credincioasă, că Dumnezeu este în orice loc, şi la Ierusalim ca şi la noi. Căci biserica din inima noastră nimeni nu o poate dărâma“.
    (Adrian Nicolae Petcu)

    Vremea s-a apropiat si pentru implinirea acestor profetii care arata cum va ajunge Romania sa fie înconjurată de flăcări, iar cei plecati sa nu se mai poata intoarce:

    Odată mi-a zis că, într-o noapte, către ziuă, ne vor ocupa trei ţări: Ungaria , Bulgaria şi Rusia. Atunci eu am zis: „Ungurii or să ne ocupe pe noi?“, iar el mi-a spus: „Şi pe cei ce ne vor ocupa va veni ploaie de foc“.
    (Chiş Aurelia, 93 ani, com. Boiu, jud. Mureş)

    „Măi, să ştiţi că mulţi vor pleca din ţară, dar puţini se vor întoarce. Va veni vremea când ar dori să se întoarcă şi n-or mai putea, căci România va fi înconjurată de flăcări“.
    (Viorica Farcaş, 48 ani, Voilă)

    http://www.crestinortodox.ro/comunitate/group_discussion_view.php?group_id=786&grouptopic_id=6291

  5. Pingback: “Mai, frati români, noi n-am iesit inca din PAGANISMUL nostru, care se manifesta astazi prin VRAJITORII la nesfarsit, prin BLESTEME la nesfarsit!” | Cuvântul Ortodox
  6. Pingback: Mitropolia Ardealului incepe demersurile pentru CANONIZAREA PARINTELUI ARSENIE BOCA/ “Fenomenul Arsenie Boca” – intre sfintenie, fanatism, superstitie “minunista” si business, la “ROMÂNIA, TE IUBESC” (“Arse
  7. Pingback: PARINTELE ARSENIE BOCA despre PREOTIE: “Vreţi preoţi buni? Naşteţi-i! Toată decăderea e de la părinţi începătură”; “Iubiţi pe preoţi acum, până-i mai aveţi în mijlocul vostru, căci va veni o vreme când nu-i veţi mai a
  8. Pingback: 105 ani de la NASTEREA CUVIOSULUI ARSENIE BOCA. Arhim. Andrei Coroian despre rolul Parintelui Arsenie Boca in renasterea duhovniceasca a poporului român si MORMANTUL SAU CEL IZVORATOR DE HAR, DE LA PRISLOP | Cuvântul Ortodox
  9. Pingback: O APOLOGIE: “Până la canonizare, răstignirea Părintelui Arsenie Boca continuă!” | Cuvântul Ortodox
  10. Pingback: Continua demersurile legate de CANONIZAREA PARINTELUI ARSENIE BOCA. Comisia care ii cerceteaza viata si activitatea s-a intrunit la Episcopia Devei si Hunedoarei | Cuvântul Ortodox
  11. Pingback: MARTURIA EXTRAORDINARA A PARINTELUI CIPRIAN NEGREANU despre problemele tinerilor credinciosi de astazi si convertirea sa minunata: INTALNIREA NEVAZUTA CU DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU CARE TE INGENUNCHEAZA (video + text) | Cuvântul Ortodox
  12. Pingback: “Eu sunt cel mai laudat de oameni, dar si cel mai hulit… Ma rog sa nu intre nimeni in iad din cauza mea”. PARINTELE ARSENIE BOCA, cel “aspru-bun”, in amintirea Parintelui GHELASIE ȚEPEȘ. Marturii despre minuni si invataturi
  13. Pr. PETRU MARCEL SUCIU – “Într-o lume tot mai secularizată, credinţa e un miracol”
    “Întâm­plător, mi-a picat în mână o carte despre Înviere, a Părintelui Cleopa, care m-a dat peste cap. Atunci am început să-mi pun întrebări esenţiale. Pe urmă, am găsit cărţi ale interbelicilor, Nae Ionescu, Eliade, Cioran, Ţuţea… Mi-am dat sea­ma că sunt român. Întâi asta a fost: sunt român. Apoi, ca român, că sunt creştin. Deci, am avut o cu­noaştere a lui Dumnezeu, pornind de la identitatea naţională.”
    http://www.formula-as.ro/2016/1242/spiritualitate-39/pr-petru-marcel-suciu-intr-o-lume-tot-mai-secularizata-credinta-e-un-miracol-21523

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate