Din provocarile crestinului ortodox de astazi: FRUMUSETEA INSELATOARE, GOANA DUPA MINUNI

10-07-2012 Sublinieri

Cititi si:

 

Frumusetea inselatoare

Din pacate, una dintre caracteristicile acestei lumi este nedreptatea. Nu pentru ca Dumnezeu ar fi creat-o astfel, ci pentru ca Dumnezeu a lasat omului sa aiba libera vointa, iar omul si-a indreptat vointa sa spre rau. Este drept ca omul s-ar putea scuza, cum ca raul este inselator, si in lipsa de experienta a omului nu si-a dat seama, insa caderea fiecarui om se datoreaza lipsei de ascultare. Dumnezeu a spus primului om ce are de facut, la fel cei care au urmat si-au invatat urmasii de ce sa se fereasca, insa neascultarea a facut ca oamenii sa se departeze tot mai mult de voia lui Dumnezeu.

Astfel, increderea in momeala lumii si in gandurile proprii ii face pe oameni ca, inca din tinerete, sa cada in cele mai neplacute curse. Lumea care nu vrea sa asculte de cuvantul lui Dumnezeu este condusa de o bogatie nedreapta si de o frumusete murdara. Da, unii incearca sa cucereasca lumea prin frumusete, si, din pacate, de multe ori reusesc. Stau toata ziua la oglinda si ii ingenuncheaza pe cei care nu pot sa vada monstrul din spatele frumusetii.

Televiziunea arata tot ce este mai frumos, pentru ca cei ce platesc abonamentul TV sa stea cu gura cascata la ipocrizia frumoasa pe care o vad, la fel si ziarele, si de fapt aceasta este cererea: oamenilor slabi de minte le place sa vada picioare dezgolite si piepturi umflate, fie ele si de plastic ori silicon, ce mai conteaza, important este ca alimenteaza o imaginatie bolnava si ca trece timpul. Cei care isi aleg un partener de viata frumos, mai devreme sau mai tarziu, vor vedea si monstrul din spatele frumusetii. Vor vedea o persoana plina de capricii, mandra, egoista, si care, in loc sa-si faca datoriile, pe care le are in familie, sta mai mult la oglinda si se aranjeaza. Pentru ea, lauda lumii conteaza. Se simte puternica in fata miilor de ochi, care se invart dupa ea, si nu realizeaza ca de fapt sunt ochi de oameni slabi si naivi, ingenuncheati de pornirile murdare, si ca ea nu este altceva decat un obiect de placere, care va disparea odata cu trecerea timpului.

Inel de aur in fundul porcului, asa este frumusetea fara de minte” (cf. Pilde 11,22), insa „Fara de minte” se talcuieste „Fara credinta”.

Sigur ca la sfarsit fiecare va lua ceea ce a lucrat in viata, frumusetea insa este un dar de la Dumnezeu, si daca „frumosul” sau „frumoasa” nu au lucrat nimic in viata lor spre mantuirea sufletului, frumusetea lor se va cobori intr-o groapa intunecoasa si urat mirositoare, plina cu intinaciune si cu viermi. Nu Dumnezeu a dorit aceasta, ci aceasta a fost alegerea omului, care a pretuit mai mult un trup stricacios, decat dreptatea lui Dumnezeu, si mai mult decat adevarata frumusete, care se gaseste in smerenie, mila, curatie, harnicie, rabdare, infranare, in dragostea fata de Dumnezeu si pe aproapele.

Minunile nu ne mantuiesc

Senzationalul are mare cautare la oamenii care nu cauta sa se pocaiasca si vor niste rezolvari imediate a unor situatii care nu le convin. De fapt, ei nici nu considera ca au nevoie sa se pocaiasca, si nici macar nu sunt in stare sa-si vada pacatele. Problema o vad la aproapele lor si niciodata la ei. Totodata, un preot, despre care se spune ca are anumite puteri si o biserica unde se intampla lucruri iesite din comun, constituie pentru ei un real interes si de asemenea, este mai important pentru ei ca un preot care sa le citeasca moliftele Sfantului Vasile cel Mare, decat sa-si recunoasca greselile si sa se indrepte. Ei nu-si dau seama ca diavolii nu pleaca de la cei care nu vor sa paraseasca pacatele, si ca moliftele nu au sens pentru cei care nu-si schimba viata.

Sfintii Parinti ne spun ca mai mare este cel care indura o boala si multumeste lui Dumnezeu, decat cel care s-a vindecat printr-o minune, iar cel vindecat printr-o minune ramane cu o mare datorie fata de Dumnezeu, pe cand cel care multumeste in boala se sfinteste si se mantuieste.

Odata cu slabirea credintei este bine sa nu alergam dupa minuni, ca nu cumva sa ne aflam inselati de diavolul, caci se stie ca atat antihrist, cat si inaintemergatorii lui, umbla sa insele lumea prin minuni mincinoase si se spune ca si foc din cer va face sa se pogoare (cf. Apocalipsa 13,13).

Unii se insala considerand tehnologia zilelor noastre: automobile, avioane, submarine, telefoane si toate celelalte ca fiind minuni. Ei spun: cine zice ca in zilele noastre nu mai sunt minuni? Iata cate minunatii a creat omul. Insa dupa cum am mai spus: pomul se cunoaste dupa roade si toate asa-zisele minunatii, pe care le-a creat omul, departeaza pe om de Dumnezeu si distrug pamantul si de aici vedem roadele si intelegem ca ele nu sunt minuni, ci inselari.

Sa cautam adevarul, care ne mantuieste, si nu minuni prin care putem fi inselati. In Evanghelie se spune ca Iisus:

Chemand pe cei doisprezece ucenici ai Sai, le-a dat putere si stapanire peste toti demonii si sa vindece bolile. Şi i-a trimis sa propovaduiasca imparatia lui Dumnezeu si sa vindece pe cei bolnavi (cf. Luca 9,1-2).

Intre cei doisprezece se afla si Iuda, care l-a vandut pe Mantuitorul. Cu ce i-a ajutat faptul ca a facut minuni? Cu nimic! De aceea spune Hristos:

Nu oricine imi zice: Doamne, Doamne, va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri. Multi imi vor zice in ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu in numele Tau am proorocit, si nu in numele Tau am scos demoni si nu in numele Tau minuni multe am facut? Şi atunci voi marturisi lor: Niciodata nu v-am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea (cf. Matei 7, 21-23)

si tot acolo spune ca: „Dupa roadele lor ii veti cunoaste (cf. Matei 7,20), cu alte cuvinte nici macar minunile pe care le-ar face cineva nu pot fi considerate roade ale persoanei care le face, deoarece chiar daca minunile ar fi adevarate, darul este primit de la Dumnezeu, si Iuda nu a folosit nimic ca a facut minuni, iar roadele prin care ii putem cunoaste sunt dupa cum se spune la un Apostol care se citeste la Taina Sfantului Maslu:

Roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea, curatia (cf. Galateni 5,22-23).

Sa cautam sa ajungem la aceste roade, si sa nu alergam dupa semne si minuni, cum cereau evreii de la Mantuitorul. Sa cautam voia lui Dumnezeu, si sa nu spunem: Doamne, Doamne!, fara sa vrem sa scoatem rautatea din noi afara.

(din: Singhel Ioan Buliga, Provocarile crestinului ortodox in zilele de astazi, Editura Egumenita, 2012)

Legaturi:

Predica audio a Parintelui Damaschin Luchian de la Sihastria Putnei in Duminica a 5-a dupa Rusalii – (17.07.2011):

CRITERIUL MINUNII ESTE DISCRETIA SI SLAVA LUI DUMNEZEU, NU RECLAMA, TRAMBITAREA SI SENZATIONALUL!

NU MINUNEA ADUCE CREDINTA, CI CREDINTA NASTE MINUNE!

– Despre minunile simple pe langa care trecem in fiecare zi si despre “minunatiile” stiintei, despre fertilizarea in vitro, clonare –


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Ce este pacatul?, Despre inselare, Ieromonah Ioan Buliga, Portile Iadului, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

14 Commentarii la “Din provocarile crestinului ortodox de astazi: FRUMUSETEA INSELATOARE, GOANA DUPA MINUNI

  1. Un om de rand ofera daruri obisnuite, dar un imparat pamantesc ofera daruri imparatesti. Iar Imparatul Ceresc de asemenea poate oferi daruri pe masura slavei Sale. De asemenea exista importante minuni ale Maicii Domnului:
    […]
    Cred ca se pune problema sa ne rapotam corect la minuni. Minunile sunt ale lui Dumnezeu, infaptuite prin rugaciunile celor placuti Lui.

    Nu avem voie nici sa negam minunile dumnezeiesti. Este o dovada de discernamant duhovnicesc sa stim sa deosebim o minune dumnezeiasca de o falsa minune infaptuita cu puterea diavolului.

    Iisus nu a vindecat toti orbii si nu a hranit zilnic cu paine si cu pesti pe toti cei care-L ascultau. Daca Iisus S-a smerit, apoi trebuie si noi sa procedam la fel si sa nu pretindem ca fiecare situatie delicata sa ni se rezolve printr-o minune, dar nici sa nu excludem aceasta posibilitate. Iar daca minunea a avut loc, sa-i multumim lui Dumnezeu si sa nu smintim pe nimeni dintre cei care s-au rugat prin laude care I se cuvin doar lui Dumnezeu. Daca adresam laudele rugatorului, il aruncam in mandrie, adica pe panta coborasului duhovnicesc.

  2. Pingback: CRUD, DAR REAL: “VARA este anotimpul in care MODA scoate „carnea” pe piata. Am devenit nu oameni frumosi, ci PICIOARE FRUMOASE, forme provocatoare” -
  3. Pingback: Parintele Ioan Buliga despre PACATUL TIMPULUI PIERDUT, PACATUL CURIOZITATII SI TRANDAVIEI FLECARE -
  4. Pingback: VEACUL ANTIHRISTIC AL MINCIUNII. Cand si cum ne mintim singuri? -
  5. Pingback: Predica audio la DUMINICA BOGATULUI NEMILOSTIV a Arhim. Hrisostom Radasanu: PRETENTII SI SIMPLITATE -
  6. Pingback: DESPRE CADEREA BABILONULUI SI FALSELE MINUNI ALE LUI ANTIHRIST. Cum sa ne ferim de inselare? -
  7. Pingback: SFANTUL PROOROC ISAIA: “Veniti să umblam in lumina Domnului!” -
  8. Pingback: ALEGEREA DUHOVNICULUI, pericolul aparentelor inselatoare, “PACEA” SUPERFICIALITATII IMPATIMITE si usuratatea dezlegarii neroditoare la impartasanie -
  9. In urma cu cateva zile am consntatat, citind niste comentarii, cat de raspandita e o lucrare groaznica a satanei printre unii dintre credinciosi – recursul la magie fara sa ne dam seama, magie deghizata in ceva ce ar vrea sa semene cu un canon sau cu o nevointa. Sa vina din setea de minuni? Poate toti o avem mai mult sau mai putin. Sa vina din strafundurile istoriei si ale paganismului? Poate. Am convingerea insa ca potentata poate de cauzele acestea, vine direct de la diavol, care gaseste pentru fiecare arma potrivita. Iar pentru unii credinciosi a gasit-o (si) pe aceasta.
    Sa trec la concret, pentru ca sunt sigur ca si multi dintre dumneavoastra ati auzit de asa ceva (si teama mi-e ca intr-un fel sau altul unii am avut de a face cu asa ceva).
    Imaginea de fundal e aceasta: Am primit de la cineva intr-o Duminica la Biserica o hartie printata A4, pe care era ceva care semana cu o rugaciune. Cred ca circula destul de mult – ii spune „Rugaciunea Talisman”. Sinistra alaturare, nu? Nu imi mai aduc aminte bine ce e cu ea, pentru ca am citit doar cateva randuri si m-am ingrozit. Titlul e suficient sa iti dai seama cine a inspirat-o. Continutul era insa halucinant. Era un amestec de rugaciune cu niste elemente ritualice de natura magica (mai pe romaneste vraja) de mi-e si frica sa caut pe internet de teama ca as mai putea citi vreun rand din ea. Poate ma insel si imi aduc aminte gresit, sau nu am inteles eu ce era cu ea, dar tare ma tem ca nu ma insel.
    Am realizat atunci ca diavolul nu doarme nici printre credinciosi si a gasit el si pentru omul credincios (inca) o inselare.

    In urma cu vreo doua saptamani, bunica mea, disperata de starea sanatatii unchiului meu (fiul ei), imi spune ca a primit de la o persoana (care fracventeaza Biserica) o rugaciune despre care i se spusese ca duce la indeplinirea cererii si care presupunea si ea ceva ritual (daca imi aduc aminte trebuia data la un anumit numar de oameni). Iata cum satana daduse si tema de lucru pentru a-i raspandi lucrarea printre cat mai multi. A inteles (cred ca suspecta si ea) ca ceva nu parea in regula cu acea rugaciune. Apoi, in urma cu cateva zile am citit aici pe site niste comentarii care faceau referire la o practica se pare destul de raspandita – oameni fortati de nevoile si de necazurile lor (sau nefortati) sa se roage pentru o minune sunt inselati de pretinsa necesitate de a te duce de x ori la Biserica, de a face x pachete si de a le imparti cu exceptia unuia care neaparat trebuie mancat de cel ce imparte, de a aprinde x luamanri … in fine stiti la ce ma refer. Bineinteles ca respectivelor comentarii li s-a raspuns (cred ca de admin) spunandu-li-se oamenilor in cauza ca respectivul ritual e magie.
    Cu riscul de a supara pe cineva (si daca supar pe cineva, va rog pe acestia sa ma ierati, dar iertati cu deschidere si cautati sfat de la preoti cu viata curata, ca poate, in ciuda pacatelor mele am dreptate in acest caz si merita cercetat mai in adanc ce zic) trebuie spus tare ca eufemistic le putem spune „practica magica” dar suna prea bland. Mai corect zis, practicile ale sunt vraja, sunt lucrarea satanei. Magia, vraja, ritualul care tinde sa imite sau sa foloseasca ritualul Bisericii sunt lucrari sinistre si infricosatoare ale intunericului de care ar trebui sa ne ferim.

    Nu prea stiu cum lucreaza ele asupra oamenilor care le practica (sau mai rau, asupra celor care le raspandesc si mi-e frica sa ma gandesc la cei care le-au pornit ascultand de cine nu trebuie) dar cel putin o lucrare a lor se vede. Biserica a pierdut suflete care au trecut la secte tocmai pentru ca au fost smintite de astfel de practici. Diavolul se pare ca lucreaza la doua capete – iti place magia disimulata in evlavie – prea bine pentru el, nu iti place, nici o problema, poate ai si un pic de mandrie si te smintesti, trecand la secte ca acolo crezi ca nu gasesti astfel de lucrari. Cu toate astea, cred ca lucarea mult mai grava este murdarirea ortodoxiei (nu in esenta ei, ci in practicarea ei de catre oameni) prin astfel de ritualuri.

    Ceva mai benigne (desi si astea au trimis pe unii la secte si racesc pe altii) sunt alte practici – cum ar fi diversele obiceiuri referitoare la modul in care se face milostenia pentru pomenirea celor adormiti (in satul cutare trebuie sa dai x colaci, in alta zona trebuie sa faci y pachete – abatandu-se atentia de la valoarea milosteniei la pretinsa valoare a numarului, a falsului ritual – ; se pare ca in zona urbana astfel de practici care tin de numere si de fals ritual sunt si mai dezvoltate). Nu stiu prea bine, pentru ca ca nu am prea fost la inmormantari, dar legat de priveghi si inmormantare magiile si ritualurile care ne pangaresc sunt in floare. In linii mari, trebuie sa faci cutare, ca sa nu patesti cutare. In fine, sunt o gramada, impletind credinta cu superstitiile, cu magia.

    Ghicitul, magia, superstitiile si alte astfel de dracarii sunt foarte raspandite se pare, ce e mai ingrijorator e ca apar si (sau, sa nu fie!, mai ales) printre cei care frecventeaza Biserica si, cu atat mai sinistru, sunt practicate (din nestiinta) disimulat in lucrari evlavioase.

    Nu am caderea sa discern prea bine (sunt si incepator si superficial intr-ale credintei, deci discerneti dumneavoastra), dar e o predica interesanta a Parintelui Gheorghe Anitulesei pe tema asta, daca nu ma insel o predica referitoare la lucrarile Duhului Sfant si inselarea credinciosilor prin false minuni, inclusiv prin ritualuri magice savarsite din pacate si de unii preoti. Cred ca e bine de cantarit ce spune Parintele acolo ca e posibil ca mare dreptate sa aiba. Si asa mi-am adus aminte, ca din acea predica am aflat, de practicile „paraortodoxe” (teama mi-e ca le putem zice satanice de-a dreptul) ale deschisului Cartii sau ale scoaterii particelelor. Cred ca am mai auzit din alte surse si de lucruri mai sinistre, de-a dreptul macabre, ca asa zisul „botez” al pruncilor avortati.

    Sa nu uitam ca, in timp ce suntem atenti la pericolul pacatului nostru, sau atenti la pericolele care vin din transformarea urata a lumii prezentului, ar fi bine sa fim atenti si la acest mare, imens, pericol si cancer care roade practica ortodoxiei la unii dintre noi.

    Nu stiu daca pe tema de mai sus se discuta cat ar trebui (raportat la raspandirea si gravitatea acestui pericol). Multa lume nu constientizeaza. Unii poate aud ca respectivele lucrari sunt magie si nu isi bat capul. Dar oare stiu ei ce e aia magie? Stiu ei ca „alba” sau „neagra” tot de la si pentru satana este? Unii spun, cum sa fie rau, ca uite, sunt rugaciuni. Stiu ei ca este una din lucrarile macabre, intunecate, ale diavolului (ca are satana si lucrari, nu mai putin periculoase, dar mai putin infricosatoare). Cui ne rugam cand facem ritualurile alea? Oare nu necuratului? Ne este suficient ca unele false minuni chiar au loc dupa astfel de ritualuri? oare nu ar trebui sa ne inspaimante si mai tare ca ii facem loc diavolului sa lucreze si fizic, nu doar prin pacatele noastre?

    Sa ma iertati ca m-am aprins, iar unde am gresit, sa ma corectati.

  10. Pingback: Predici audio la Duminica dupa Botezul Domnului: ISPITIRILE DIAVOLULUI, CHEMAREA LA POCAINTA, DUMINICA – PRIMA ZI A SAPTAMANII -
  11. Pingback: ISPITIRIREA LUI IISUS DE CATRE DIAVOL, IN PUSTIA CARANTANIEI. Cum putem dobandi biruinta in razboiul cu ispitele celui-rau? – Talcuirea Sfantului Nicolae Velimirovici la Evanghelia Sambetei de dupa Botezul Domnului -
  12. Pingback: “Vezi, nimanui sa nu spui nimic!”. LUPTA CU SLAVA DESARTA si ASCUNDEREA VIETII LAUNTRICE sau: Intre TAINA PAZIRII DUHULUI si TENTATIA SUCCESULUI -
  13. Pingback: SFANTUL IGNATIE BRIANCIANINOV despre SEMNELE SI MINUNILE ANTIHRISTULUI. “Antihrist va fi primit foarte grabnic, fara chibzuinta; va fi urmarea logica, indreptatita si fireasca a orientarii morale si duhovnicesti a oamenilor” -
  14. Pingback: Pacate pe care nu le spovedim: pacatul cartelii – NEMULTUMIREA PENTRU NIVELUL DE TRAI, PENTRU INFATISAREA EXTERIOARA… | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate