Doar IPS Teofan mai are “o mana calda” pentru parintele Mina Dobzeu

16-09-2009 Sublinieri

RAZBOIUL PARINTELUI MINA IMPOTRIVA COMUNISTILOR (ACUM CEI DIN BISERICA) CONTINUA SI LA APUSUL VIETII

mina.jpg

Ultima “inchisoare” a calugarului Dobzeu

Autor: Cristina LUCACI

Ziarul de Iasi

Data publicarii: 14/09/2009

Intr-o camera mica din chiliile Manastirii Sfintii Apostoli Petru si Pavel din Husi, Catedrala Episcopala, imbracat in straie negre, calugaresti, cu barba sura, lunga, care tradeaza parca anii grei ce apasa asupra sa, sta parintele Mina Dobzeu; mai slabit acum, la virsta de aproape 88 de ani, dar plin de intelepciune si inca vioi in privire. Singura sa grija o reprezinta rugaciunile si cartile sale, cele mai dragi lui, prin care poarta legatura cu credinciosii, prin care isi savirseste misiunea de preot, de calugar.

Anii de detentie in inchisorile comuniste, cauzati de iubirea de Dumnezeu si de biserica ortodoxa, dar si botezul lui Nicolae Steinhardt au fost si sint recomandarea sa in ochii credinciosilor. La 88 de ani, Mina Dobzeu pare sa fie o povara pentru calugarii din asezamintul monahal unde isi duce batrinetile. E in conflict de mai multi ani cu conducerea manastirii care ii pretinde sa isi doneze nici mai mult nici mai putin decit jumatate din toate drepturile banesti pe care le are, inclusiv din pensiile de veteran si detinut politic.

“Nu vrea sa colaboreze”, spune staretul manastirii. “Eu fac misiune, dau carti gratis. M-a costat 14.000 de lei noi numai cartea «Pentru o biserica dinamica», apoi mai sint si celelalte 11”, afirma parintele Dobzeu, nedorind sa intre in detalii, caci, adauga, el stie sa uite si sa ierte.

Comunistii au fost, se pare, ghinionul sau si in tinerete, si acum: in tinerete l-au incarcerat pentru ca a luptat impotriva lor, adica a Antichristului, cum spune venerabilul calugar. Acum, conducerea manastirii insista sa le dea jumatate din despagubirile pe care preotul le ia pentru suferinta din inchisori. Bani pe care el vrea sa ii foloseasca nu in interes personal, ci in folosul credinciosilor. Singura speranta pentru parintele Dobzeu este acum Mitropolitul de la Iasi, IPS Teofan.

ips-teofan-la-tarcuta.JPG

Din pensia de fost detinut si de veteran isi tipareste cartile si le da gratuit credinciosilor

“Este nu doar nedemn pentru o fata bisericeasca, dar si lipsit de omenie sa ii pretinda jumatate din pensie pentru un blid de mincare. Parintele Mina este fost arhimandrit, fost veteran si detinut politic, e un preot luminat. Banii nu ii tine pentru el, ci da totul credinciosilor. A tiparit peste zece volume si le-a dat gratis pe toate,

a precizat un preot din Husi, care ne-a adus la cunostinta situatia calugarului intrat in istorie dupa ce l-a crestinat in inchisoare pe filosoful Nicolae Steinhardt.

Preotul, care nu a dorit sa isi divulge identitatea, sustine ca l-ar fi gasit in mai multe rinduri pe parintele Dobzeu, bolnav de diabet si de alte boli, neingrijit cum se cuvine.

Cind a fost internat ultima data in spital, la Iasi, la Infectioase, l-am gasit intr-o stare jalnica. Nu stia nimeni cine este si fusese lasat ca vai de el, nu vorbise nimeni pentru el, era abandonat, in urina, tot o carne vie. Veneau la el in pelerinaj credinciosii, au venit preoti din tara, pina si din Ardeal, dar de la Episcopia Husilor nu stiu sa-l fi vizitat cineva in cele sase saptamini de spitalizare“,

a mai povestit preotul.

Staretul Manastirii “Sfintii Petru si Pavel” confirma ca are o situatie de conflict cu parintele Dobzeu. Nu vrea sa colaboreze. Statutul manastirilor spune ca trebuie sa dea jumatate din pensia sa manastirii, pentru ca este preot aici, primeste cazare, masa, este ingrijit. Asa spun canoanele bisericii. El spune ca scrie carti, da doar un ajutor pentru masa, 250 de lei pe luna, a declarat parintele Veniamin, staretul manastirii. El a adaugat ca a venit la manastire ca ucenic al parintelui Mina, dar in timp s-a indepartat de el. “Il apreciez pentru toate lucrurile pe care le-a facut. Dar canoanele asa zic. Parintele Mina are pensie de 2.700 de lei”, a sustinut preotul staret.

Parintele Mina, cu smerenie,  a refuzat sa vorbeasca despre probleme sale, spunind ca “eu stiu sa merg pe picioarele mele, sa uit toate si sa iert”.

“Am pensie de veteran de razboi, de detinut politic si de preot. Monahii spun ca jumatate din pensie trebuie data manastirii. Dar la mine este altceva, este o exceptie, eu fac misiune, dau carti gratis. M-a costat 14.000 de lei numai cartea «Pentru o biserica dinamica», apoi mai sint si celelalte 11”,

a precizat parintele Dobzeu.

ii_14_-arhiereu-vicar-al-episcopiei-husilor-preasfintitul-corneliu-barladeanul.jpg

Contactat telefonic, episcopul Husilor, PS Corneliu Birladeanul, a afirmat si el ca parintele Dobzeu trebuie sa se supuna regulilor bisericesti.

“In statutul bisericii se spune ca oricine din manastire trebuie sa plateasca jumatate din pensie, chiar si staretul”,

a declarat PS Birladeanul.

In fapt, calugarul Mina Dobzeu da intreaga sa pensie preoteasca manastirii, caci aceasta este de 174 lei, potrivit cuponului sau de pensie pe care ni l-a prezentat preotul din Husi. Insa doreste ca banii pe care ii ia de la stat in calitate de fost veteran si detinut sa ii tina pentru carti.

“A impartit gratuit 17.000 de volume episcopiilor si mitropoliilor din toata tara, iar acum vrea sa mearga sa imparta si in Basarabia 3000 de volume”,

a mai adaugat preotul din Husi.

teofan1-701794.jpg

A fost incuiat in chilie in timpul vizitei IPS Teofan

Desi a evitat subiectul, parintele Mina Dobzeu a marturisit ca IPS Teofan l-a sprijinit tot timpul. In fapt, mitropolitul este singura sa speranta.

„IPS Teofan este mina mea calda. Cind a fost intronizarea noului episcop eram bolnav si nu am avut cum sa particip la slujba. El a venit cu mai multi episcopi si m-a vizitat, s-a rugat aici”,

si-a amintit parintele Dobzeu.

Preotul din Husi sustine insa desi e prea smerit ca sa marturiseasca, Mina Dobzeu ar fi fost de fapt incuiat in chilie in ziua intronizarii episcopului Corneliu Birladeanu, spre a nu merge la slujba si a se plinge cumva IPS Teofan.

“Eu personal am fost acolo, am incercat sa intru la el, dar era incuiat cu cheia, iar un frate calugar mi-a spus ca nu are voie sa il descuie. L-au tinut pina la 3 dupa amiaza fara mincare si nu i-au facut insulina”,

a povestit preotul din Husi, spunind ca parintele Dobzeu, care e parintele sau spiritual, i-ar fi marturisit cindva ca “a patimit dupa 1990 mai mult decit in vremea comunismului”.

Chiar si bolnav, parintele Dobzeu este inconjurat de cartile sale, pe care le distribuie gratuit in tara, considerind ca aceasta este misiunea lui. Pina in prezent a publicat 12 titluri de carti, pentru tineri si pentru preoti. In curind va fi expusa in Vaslui o colectie cu 10 opere ale sale sculptate, dintre care trei cruci si icoane. Chiar in fata bisericii se afla o troita sculptata de el. Parintele Mina Dobzeu afirma ca la sfirsitul sau vor fi publicate memoriile sale si o alta opera de mare valoare pe care a incredintat-o Patriarhului si Mitropolitilor tarii, pentru a fi data scolilor teologice.

Cei care se simt sufocati de activitatea misionara a calugarului spun ca “ceea ce face el nu ar fi chiar de valoare”, justificind-si astfel pretentiile ca duhovnicul lui Nicolae Steinhardt sa isi plateasca la singe mincarea si faptul ca-l au in grija la manastire. Daca parintele Dobzeu nu ar fi avut decit o pensie de 500 lei, cei de la manastire s-ar fi multumit cu 250, cit da el acum, economisind restul pentru misionariat. Inchisorile i-au sporit insa lui pensia, iar conducerii manastirii i-au sporit pretentiile.

avva_mina_dobzeu.jpg

Incarcerat de trei ori de comunisti

Parintele Mina Dobzeu ascunde o poveste trista, a regimului comunist si a jertfelor la care a fost supusa biserica, manastirile si preotii evlaviosi care au slujit in acele vremuri. El, parintele Dobzeu, a fost unul din preotii care au infruntat regimul si a dat marturie pentru credinta sa si a bisericii sale, Biserica ortodoxa, cu pretul inchisorii. Parintele Dobzeu sustine ca a luptat de trei ori impotriva Antichristului, adica a regimului comunist, si de trei ori a fost inschis din acest motiv.

Anul in care a fost hirotonisit diacon, 1948, a fost si anul in care s-a razvratit pentru prima data impotriva regimului.

In anul 1948 m-am revoltat impotriva lui Antichrist, care a scos toate icoanele din biserici si manastiri. Am raspindit niste afise impotriva regimului. Am fost inchis si dus la Galati, pentru 11 luni si apoi 5 ani am stat in arest la domiciliu. Era peste tot fotografia lui Stalin, era imperiul lui. Atunci am avut un moment profetic, cind au venit rusii”,

marturiseste parintele Dobzeu. El a vazut puterea comunista ca acea entitate care s-a zbatut sa realizeze un stat pagin, facind trimitere la o expresie din Cartea Apocalipsei, “icoana fiarei celei dintii”.

Aceasta era o lucrare satanica, cum se profetise in Apocalipsa. Trei sint care fac icoana fiarei celei dintii : Balaurul (Satan), Fiara (ideologia materialista atee) si omul faradelegii (Antichristul)“,

a spus parintele Dobzeu.

Icoana fiarei era Imperiul Sovietic, care a persecutat Biserica, Antichristul. A doua oara a fost arestat pentru atitudinea sa contra Decretului 410/1959, privind desfiintarea manastirilor si reducerea personalului monahal.

“Antichristul s-a aratat in toata maretia sa, aici, in episcopia Husilor si a Romanului. A desfiintat toate manastirile, l-au otravit pe episcopul Grigorie de aici. Eu eram in acel moment la Securitate, ma intrebau de ce bat clopotele. Si eu am raspuns ca probabil a murit episcopul, pentru ca era batrin. Am scris in toate centrele culturale ale tarii si l-am denuntat pe Antichrist. Am fost inchis 5 ani la Jilava si la Gherla, cu veterani de razboi din rasarit”,

povesteste parintele Dobzeu.

A fost astfel scos din manastire in 1959, exmatriculat din Facultatea de Teologie Ortodoxa pe care o incepuse in urma cu doi ani la Bucuresti si trimis in detentie la Jilava.

“Era catre sfirsitul lunii februarie, cind deja avusese loc procesul meu la Tribunalul Militar din Bucuresti. In plina noapte, cu ochii legati, un numar de detinuti sintem transportati in duba de la Securitatea de pe Uranus, la inchisoarea Jilava. Dupa zanganiturile de arme ale soldatilor de paza si figurile incruntate, dupa injuraturi si lovituri, urma dezechiparea si perchezitia amanuntita. Apoi eram condusi in celula, in picioarele goale, pe zapada, avind pe noi numai indispensabilii”,

povesteste Mina Dobzeu in una din cartile sale.

dscn6198.jpg

Intilnirea cu Nicolae Steinhardt

Aici il intilneste pe Nicolae Steinhardt, inchis pentru ca refuzase sa depuna marturie impotriva filosofului Constantin Noica. Parintele Mina scrie ca motivul pentru care a fost condamnat Steinhardt atunci era acela ca facea parte din grupul intelectualilor, pentru clubul si convingerile lor crestine, in contradictie cu ideologia materialista atee.

“La acelasi penitenciar ma aflam si eu in acea perioada, in celula 18 de pe reduit. Era o celula foarte aglomerata, paturile, supraetajate la trei nivele, eu aveam patul la etajul al treilea; cind, intr-o noapte, usa se deschide si este impins un om cu bocceaua sub brat, inspaimintat si nedumerit, nestiind ce are de facut. Toate paturile erau ocupate, ba erau si cite doi in pat. Eu, observindu-l, i-am facut semn sa se urce la mine. El a gindit ca nu are altceva de facut decit sa se urce ca maimuta pe craca”,

noteaza parintele Dobzeu in cartea sa, “Pentru o biserica dinamica”.

L-a recunoscut apoi dupa nume pe cel care facea parte din grupul de scriitori din Bucuresti si era singurul evreu.

“Era un om respectuos si cu bune maniere. Desi nu era crestin, si nici de nationalitate romana, scriitorul Steinhardt s-a dovedit a fi un om cu demnitate, raminind alaturi de colegii lui din Uniunea Scriitorilor, aparind alaturi de ei o cauza dreapta“,

marturiseste parintele Mina.

Aici, in penitenciar, parintele Mina l-a botezat pe scriitorul evreu, fapt ce avea sa ramina in memoria tuturor si sa-l recomande pe calugarul Mina ca pe un bun parinte ortodox.

“In celulele prin care ne-am perindat, dintre cei incarcerati, erau preoti de diferite confesiuni: romano-catolici, preoti ortodocsi, pastori calvini, evanghelisti, unitarieni, baptisti, adventisti, Martori ai lui Iehova. Insa de nici unul dintre acestia nu s-a atasat asa de mult. La dorinta lui, fara zabava, i-am administrat botezul“,

isi aminteste acum parintele Mina Dobzeu.

In cartea mentionata mai sus, el vorbeste si despre ceea ce a insemnat pentru sine botezul colegului sau de celula, Nicolae Steinhardt.

De cite ori mi se da posibilitatea sa evoc botezul parintelui Nicolae Steinhardt, mi se ofera prilejul de a evoca providenta, prin aceea ca eu am fost o mina intinsa din partea Bisericii Ortodoxe Crestine in numele Sfintei Treimi, iar fostul evreu, parintele Nicolae, sa fie o mina intinsa catre intelectuali si tineret si sa le spuna «Iata, eu am cunoscut pe Hristos prin Taina Sfintului Botez, ca Pavel pe Drumul Damascului»“,

scrie parintele Mina Dobzeu.

Dragostea de biserica a preluat-o Mina Dobzeu de la parintii sai, agricultori in Grozavesti, jud. Lapusna, in Basarabia. Mama sa a fost cea care l-a invatat sa citeasca de mic, de la virsta de 6 ani, pe litera veche, din acatistiere si datorita lor a intrat la manastire la virsta de 13 ani. “Tata, vazind ca sint mai bun la carte i-a zis mamei ca ar trebui sa ma fac calugar. La 12 ani se punea problema daca sa merg la scoala, dar parintii mei nu aveau bani si asa m-am dus la manastirea Hincu, tot in Basarabia”, adauga parintele Dobzeu.

07.jpg

I-a scris sapte scrisori lui Ceausescu

Dupa botezul lui Nicolae Steinhardt, cei doi colegi de celula nu s-au mai intilnit decit in 1964, anul in care au fost eliberati de la Penitenciarul Gherla. In vizita la manastirea Sfintii Petru si Pavel, Nicolae Steinhardt si-a manifestat dorinta de a ramine, dar negasind intelegere din partea chiriarhului, a fost primit la Manastirea Rohia, unde a ramas ca preot, carturar si scriiitor.

Din 1969, parintele Mina Dobzeu a fost chemat sa slujeasca la Catedrala Episcopala din Husi, episcopie in cadrul careia a fost sfintit preot in 1955, dar la schitul Bradicesti. In anul 1971 a obtinut diploma de licentiat in Teologie. Din 1978 pina in 1988 a fost staret la Catedrala Episcopala a Husilor. In 1988 a fost arestat din nou, pentru 7 scrisori adresate direct lui Nicolae Ceausescu, cu privire la morala poporului roman si ateismul in comunism, a treia miscare impotriva Antichristului, numara parintele Dobzeu. “M-au pedepsit, m-au inchis 8 luni la Bucuresti. Dar rugaciunile noastre l-au doborit”, a spus parintele Dobzeu.

Dupa 1989, parintele Dobzeu a ramas preot la Manastirea “Petru si Pavel”, unde a indeplinit functia de consilier cultural-misionar al Episcopiei Husilor. Aici si-a continuat activitatea de misionariat, prin cartile sale, prin care incearca parca sa vindece ranile lasate de “regimul lui Antichrist”.

astazi_mina_dobzeu_langa_troita_donata_bisericii_din_stanilesti.jpg


Categorii

Biserica la ceas de cumpana, Biserica rastignita, IPS Teofan, Parintele Mina Dobzeu

Etichete (taguri)


Articolul urmator/anterior

Comentarii

72 Commentarii la “Doar IPS Teofan mai are “o mana calda” pentru parintele Mina Dobzeu

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 3 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Dragi frati crestini care tineti acest site, multumesc Domnului ca existati, multumesc din suflet ca vorbiti despre cei napastuiti. In urma cu catva timp ma intrebam la rugaciunea de dimineata in momentul in care rosteam rugaciunea pentru cei prigoniti pentru dreapta credinta, daca mai sunt astfel de oameni. Cand cazul Tanacu a izbucnit in toata uraciunea lui, atunci am stiut ca nu ma rog degeaba, ca exista oameni prigoniti, dupa care am mai aflat si despre altii….prea multe “cazuri”…prea multe.
    Iar azi: povestea parintelui Mina.
    Cu toata intristarea si amaraciunea ce mi-au curpins sufletul la aceste stiri, trista poveste…totusi m-am bucurat nespus ca in decurs de o zi au scris atat de multi, indignati fiind de comportamentul mai marilor Bisericii, a fariseilor. Multumesc fratilor crestini ca existati, ca va pasa, ca va doare si ca rupeti un pic din timpul vostru si scrieti…

    Parerea mea e ca nu banii sunt de fapt problema, nu stau acesti farisei in banii parintelui, au dansii alte fonduri, dar ei au o misiune: sa faca ultimele zile ale bietului…dar de ce bietului?…. Fericitului mucenic cat mai grele in acelasi stil vechi pe care Parintele Mina il cunoaste foarte bine din zilele comunismului, iar noi din scrierile multora ca dansul.
    Da, Fratii ADMIN au dreptate, nu banii l-ar ajuta pe parintele Mina cel mai tare….poate un pic de liniste ar fi mai potrivita, poate viata intr-o manastire cu vietuitori crestini si nu cu securisti in rase. Nu stiu daca mutarea este posibila dar avand in vedere ca parintele inca mai scrie iar noi oamenii avem nevoie ca de aer de astfel de scrieri, poate o solutie in directia asta.
    Haideti sa ne rugam Sfantului Mina sa-l ajute pe parintele, din cate stiu Sfantul Mina face mereu dreptate mai ales in problemele legate de bani si nedreptati…si vedeti ca parca este o Fericita Coincidenta

  2. Cum zicea un comentator (Alex) de pe blogul Apologeticum:

    “Ca sa fiu mai clar, Sfantul Serafim din Sarov, a fost prigonit invocandu-se regulamentele manastirii. Tipicarii probabil ca nu stiu de porunca dragostei Dumnezeiesti, spusa noua de fericitul Augustin:”Iubeste si fa ce vrei”. Orice lucru facut din dragoste de Dumnezeu, folositor si mantuitor, nu are cum sa dauneze. Ori regulie si legile de asta sunt facute, nu ca sa puna piedica faptelor dragostei Dumnezeiesti, ci ca sa impiedice neoranduiala, prostia , rautatea ca sa-si faca loc.
    “Tipic, tipic, dar la inima nimic.” spune parintele Arsenie Papacioc”.

  3. @ Mihai
    Dragă frate, oare ce poate fi mai presus decât dragostea ? Un canon ? Oliteră de lege ? Ai multe lucruri adevărate în comentariu, dar nu se aşează pe acest caz. Aici nu-i vorba de un tânăr în primii ani de viaţă în monahism.Oare părintele Mina – pe care l-am auzit vorbind- care a convins un cărturar evreu să se facă orthodox şi încă şi monah ,nu ştie ce face ? Nu are oare discernământ ? Cât de bine a zis admin. ,,ştie bine probabil, Sfinţia sa, cam ce se face cu banii ‘’… acolo.Multe lucruri sunt adevărate în comentariul frăţiei tale dar nu se vede dragostea în ele ci doar justiţia cea legată la ochi pentru a nu vedea pe cine condamnă. Eu însumi am multe şi mari păcate pentru excesul de dreptate. Am osândit şi eu de dragul ei, dar n-am găsit în asta nici pacea inimii, nici căldura dragostei şi nici sporire ci dimpotrivă.Mult mi-a cerut această patimă şi încă nu am scăpat de ea. Adaug aici –pentru mine însumi şi cine va găsi de folos un mic rezumat după o nuvelă a lui Sadoveanu. Pe o terasă din centru Iaşului –imediat după război- clienţii serveau bere în timp ce famfara militară anunţa trcerea drapelului ţării purtat de unităţile care au fost în luptă. În momentul când drapelul a ajuns in dreptul terasei , toţi s-au ridicat, s-au descoperit , salutându-l cu respect şi ca preţuire a jertfelor de pe câmpul de luptă. Numai un bătrân, nu s-a ridicat ci a salutat de pe scaun. După trecerea coloanei, un tânăr iritat de poziţia bătrânului i-a reproşat violent lipsa de respect. Bătrânul l-a privit descumpănit şi l-a întrebat ce vârstă are, dacă a fost pe front, dacă a salvat pe cineva de la moarte, dacă măcar a făcut o casă sau a sădit barem un pom. După răspunsul tânărului, acesta nu-l mustră ci cu lacrimi în ochi îi răspunde .
    – Dragul meu, nu sunt ieşean. Nu am venit pentru bere aici , ci doar să mă odihnesc puţin şi să mănânc aceeastă bucată de pâine. Nu din lipsă de respect nu m-am ridicat, priveşte – îi spune ferind faţa de masă care ascundea două proteze grosolane de lemn înloc de picioare- , ele nu mă mă lasă să mă mişc decât cu mare efort. Mă aflu în oraş adus de dorul de părinte care a venit să-şi plângă durerea, pe mormântul singurului său fiu căzut în luptă pentru apărarea acestui oraş. Războiul m-a lăsat singur pe lume şi în starea în care mă vezi.

  4. Emotionant, cele mai sus scrise, dar sa punctam putin… Pentru cei ce nu stiu deloc sau stiu foarte putin din treburile astea…
    Manastirile, pe langa pozitionarea lor arhitecturala si turistica , au un rol covarsitor in iconomia mantuirii: acela de a se ruga neincetat pentru tot sufletul crestinesc intristat si urgisit, care are nevoie de mila si ajutorul lui Dumnezeu. Prin urmare, in lumina acestui rol de arzatoare rugaciune, ceea ce am citit aici nu-si are rostul nicidecum. Manastirile au obligatia de a raspandi lumina in lume, prin rugaciune, prin stralucirea celor trei voturi si prin tiparituri, chiar daca pare livresc, da, prin tiparituri. Norocul nostru ca un Varlaam sau un Dosoftei nu au trait in timpul nostru…
    Din nefericire, datorita , sa zicem, poate caracterului nostru, a timpului greu pe care il traim, in manastiri si-au facut salas foarte multi indivizi care nu au nicio tangenta cu credinta ci au gasit manastirea ca si refugiu social. Pentru ca nu sunt apti a face fata vietii cotidiene din lume, pentru ca nu-s buni de nimic, au batut la portile manastirilor , unde si-au gasit gazde perfecte pentru netrebnicia lor. Aici au mancare, caldura, haine si o lipsa totala a grijei de maine. Dar lipsiti totalmente de orice rudiment al credintei crestine, lipsiti de mila, de compasiune, de inteligenta, cultura sau bun simt, ei depun voturile cu totala detasare de semnificatia si covarsitoarea lor importanta, se alipesc in timp de mai marii zilei, politici sau inalti clerici, isi fac o buna situatie financiara, se pozitioneaza perfect pe interes, ajung stareti, economi, ierarhi. Si raman la fel de lipsiti de mila, compasiune, inteligenta, cultura sau bun simt. Iar credinta, la fel, ramane un deziderat lipsit de importanta, cata vreme ea ii anima doar pe cei veniti sa le umple camarile si buzunarele…
    Din nefericire, Parintele Dobzeu este in mijlocul acestui soi de oameni…
    In lumina Evangheliei, acest articol postat nu ar trebui sa existe. Dar Lumina nefiind prezenta la calugarii Husilor, iata, ca este posibil sa citim si asa ceva…
    Adica, o farfurie de mancare, asezata discret, cu dragoste, pe masa, un medicament trebuincios, o mana intinsa cu smerenie, sa poti merge la slujba, iar in schimbul acestora, mii de carti care citite de tineri sau mai putin tineri, pot schimba vieti, pot afierosi suflete spre mantuire, pot aduce lumina in bezna ce ne inconjoara…
    Insa acestea nu-s posibile daca nu precumpaneste mila, dragostea, cultura, credinta, in fata unor canoane citite cu dese mestecari de bune si gustoase mancaruri….

  5. Iarta-ma frate administrator si pentru rugaciunea pe care ai facut-o pentru mine sper ca si Dumnezeu sa ma ierte daca fratia voastra crede ca am gresit,dar scopul meu nu a fost sa ofensez pe acest scump parinte ci am vrut sa lamuresc lucrurile, pentru ca asa se intelegea din acest comentariu:
    “Este nu doar nedemn pentru o fata bisericeasca, dar si lipsit de omenie sa ii pretinda jumatate din pensie pentru un blid de mincare”, pentru aceasta am spus ca ceva nu este complet ceva lipseste, iar cu bunavointa d-stra am inteles. Asa credeam si eu ca intr-un fel sau altul(si poate si prin vizitatori) batranul isi plateste mai mult decat se cheltuie cu el. Ma iertati ca am vrut sa fie putin clar acest subiect sensibil, pentru ca noi vedem lucrurile mai diferit decat alte persoane care de cele mai multe ori cred ca suntem fanatici si partinitori si avem dreptate doar pentru ca asa vrem noi.

  6. Pingback: Pr. Mina Dobzeu, intre ziduri si manastiri » Alex Rădescu
  7. Fratilor,

    Parintele Mina nu are nevoie de colecte, asa cum se propune pe aici, pentru ca i se va cere sa dea si acei bani manastirii.

    O solutie pentru a tipari cartile – acesta fiind lucrul pe care si-l doreste foarte mult – este de a aranja ca o fundatie sau asociatie sa se ocupere de strangerea de fonduri din partea crestinilor, care s-au oferit si aici sa contribuie, iar parintele Mina sa se ocupe doar de scriere.

    Iar daca i se cere sa dea acea pensie acolo, daca e drept sau nu, stie Dumnezeu, Cel care a spus “pe cel ce-ti ia haina nu-l impiedica sa iti ia si camasa. Celui ce-ti cere, da-i.”. Vedeti, nu a spus ca e drept sau nu e drept sa ii dai si camasa, sa intorci obrazul, sa mergi doua mile in loc de una, sa ii dai daca iti cere. Nu a justificat nici pe cel care da, nici pe cel care cere. Ci a zis pur si simplu sa faci aceste lucruri, pentru ca El el face sa rasara soarele si aduce ploaia si peste cei drepti, dar si peste cei nedrepti. El rasplateste, deci, tuturor.

    Daca acolo nu exista binecuvantare pentru lucrarea pe care vrea sa o faca Parintele Mina (aceea de a strange banii si de a tipari carti), poate aceea este inca o cruce pe care trebuie sa o poarte. Ce sa facem, ca nici parintele Paisie nu a fost lasat de catre staret, de prima data, ca sa iasa si sa traiasca singur? Putea cineva sa gandeasca atunci: “Ia uite-l si pe asta, dar cine este acest staret care ii interzice parintelui Paisie sa mearga si sa se nevoiasca, dar cine e el ca sa impiedice rugaciunea si lucrarea acestui parinte?”. Dar parintele Paisie a primit aceasta cu smerenie, facand ascultare, si a primit dupa aceea binecuvantare, de la staretul care a urmat. Adanc de nepatruns sunt judecatile Domnului.

    Nu arat cu degetul spre nimeni, dar asta e ce cred eu, sper ca nu am suparat pe nimeni.

    Iertare.

  8. Nu il cunosc pe parintele Mina Dobzeu, dar citind ce ati scris voi despre viata lui, mi-am dat seama ca am cunoscut si am trait si eu langa oameni asemenea lui, iar comentariul meu nu se va referi doar la el ci la oameni de talia lui. Acesti oameni in primul rand sunt niste luptatori, nu paruti luptatori, ci adevarati luptatori, in lupta lor acesti oameni nu s-au abatut si au aparat principiile pe care le credeau valoroase si pe care le foloseau ca temelie a vietii lor. Acesti oameni pot fi socotiti niste stanci ale demnitatii si onestitatii. Pentru principiile in care au crezut, in lupta, au avut putrerea sa isi puna chiar si viata. Acesti oameni sunt incomozi pentru cei caldicei si poate chiar si pentru noi, pentru ca iti spun in fata cea ce gandesc, nu te vorbesc pe la spate, nu te lucreaza, dar chiar daca gresesc, ti-o spun in fata, isi asuma consecintele a cea ce fac si vorbesc si pot indura suferinte de neinchipuit pentru noi, in apararea acestor principii. Din nefericire majoritatea au trecut la Domnul, putini mai sunt printre noi. In generatia mea si in cele mai tinere nu am vazut asemenea oameni, nu spun ca nu sunt ci ca eu nu am vazut.
    In cazul parintelui Mina nu se pune problema banilor, parintele primeste suficienti bani pentru a trai decent, tinand seama si de standardul la care s-a obisnuit sa traiasca. Aici este vorba tot despre principii si am sa incerc sa va explic. Majoritatea banilor pe care ii primeste sunt o recunoastere a suferintelor pe care a trebuit sa le indure, atat pentru apararea tarii, cat si pentru opozitia pe care a facut-o unui regim nedrept. Sta in logica lucrurilor si cred ca majoritatea dintre voi ar face la fel, adica ar dorii ca acesti bani sa fie cheltuiti cu folos, pentru zidirea duhovniceasca a generatiilor mai tinere si nu pentru bunastarea unei manastiri, care in general inseamna o despartire de votul saraciei pe care monahii si l-au asumut inaintea lui Dumnezeu. Asa cum si admin a spus cred ca parintele stie bine pe ce se cheltuiesc banii in acea manastire, iar noi cred ca putem sa-i dam linistiti increderea noastra. In concluzie cred ca folosirea acelor bani, care reprezita o recunoastere derizorie a suferintelor ce le-a indurat acest om, este bine sa primeasca destinati pe care el insusi o socoteste.

  9. Iertati-mi nepriceperea!
    Daca conduci o Sf Manastire,oare nu este mai simplu sa”acoperi regulile” si sa faci ce-ti spune constiinta(acea licarire divina din noi spune Parintele Arsenie Papacioc),in speta nu ar fi fost minunat daca Parintele Mina ar fi fost ajutat sa-si duca pana la capat misiunea?
    Stim cine este,stim ca a avut curaj sa se bata pentru Hristos-nu putem sa dovedim frica de Dumnezeu si putin respect pentru Parintele Mina?
    Problema noastra este frica de a ne infrunta stapanii.
    Problema noastra este ca fiind goi si mici nu putem realiza in fapt cat de grava este fapta noastra.
    Iarta-i Doamne ca nu stiu ce fac!?

    p.s
    Nu cred ca ”un mai mare” va rezolva cu discretie aceasta situatie,ci cred ca vor incerca pe mai departe sa se foloseasca de”subiect”si ulterior sa”rezolve”pentru a-si asuma meritele-oare nu sunt ei cei datorita carora traim?
    -nu ne dau ei dreptul la viata?!
    -nu ne ajuta ei direct si indirect sa consideram ca toate vin de aici de pe pamant?!
    -nu sunt ei Dumnezeu pe pamant?
    Curata nebunie-sfarsitul este aproape!

  10. @Vizitatorul si bunul: “cazul” parintelui Mina Dobzeu este departe atat de preceptele evanghelice cat si de canoanele Bisericii. Ca nu exista vreun canon din predanie care sa spuna ca un calugar trebuie sa isi dea pensia manastirii, pentru simplul motiv ca nu exista pensie pana in vremurile moderne. Ce se intampla acolo este un lucru meschin, o ingustime si rigiditate care vor fi, desigur, spre cununa parintelui (fara sa ii ducem noi grija asta sau, si mai rusinos, sa incurajam discret si “evangheliceste” pe prigonitorii sai. Jalnic lucru, sa transformi poruncile Mantuitorului in circumstante atenuante pentru “porci”.)si spre rusinea prigonitorilor sai, de vor starui in aceasta.

  11. fratele meu?
    chiar nu exista(la concret)o forma de lupta in astfel de cazuri?hai sa facem ceva!hai sa miscam lucrurile pentru ca Sfintia Sa Parintele Mina sa primeasca macar o picatura de apa peste focul ce-l arde!

  12. @bunu+
    Oare sa fie rugaciunea acea forma de lupta, cu raul nu cu oamenii, cu pacatul nu cu pacatosii?

  13. Pentru Mihai si pentru cei care judeca la fel,ierarhi sau mireni,nu putem decat sa ne rugam,sa le lumineze Dumnezeu,in marea Sa bunatate,mintile incetosate…sa-l banuiesti pe Avva Mina Dobzeu,Parinte cu o viata sfanta,ca este manat de slava desarta in lucrarile sale,asta arata ca mai ai multe de facut,pentru a deveni,cat de cat,un bun crestin.Parintele,prin cartile sale,cu siguranta nu doreste sa obtina altceva decat salvarea sufletelor celor care citesc lucrarile Parintelui,luminarea mintii lor si pastrarea dreptei credinte.Astea sunt fapte pomenite intru vesnicie,in nici-un caz nu este o comoara pe care Parintele o aduna aici,spre glorie desarta,cum gresit a inteles Mihai,ci este o comoara pe care o aduna intru vesnicie,caci multime de suflete se folosesc de pe urma cuvintelor asternute de Parintele Mina spre folosul nostru duhovnicesc.Mihai,te-ai gandit vreun pic la acest aspect,atunci cand ai scris cuvintele la care va trebui acum sa reflectezi?Sau te-ai gandit vreun pic,cu toate ca pare imposibil,ca Parintele ti-ar putea citi postarea,cu care i-ai putea produce atata suferinta nemeritata?Fratilor,nu cred ca trebuie sa facem totul asa,la repezeala,suntem crestini,cuvintele noastre ar trebui trecute prin filtrul inimii si al mintii iubitoare de Adevar!Doamne,ajuta-ne!Am spus-o si o repet,mi-e frica de ceea ce ar putea pati acest popor,care-si chinuie Batranii!

  14. Citesc ultimul material postat pe site – Sf Luca al Crimeii. Iata ce spune:

    Seriojka, tine minte, tine minte, copilul meu drag: toate intamplarile din vietile noastre fac parte dintr-o iconomie necunoscuta noua pe deplin, a lui Dumnezeu cu noi. Acum nu le intelegem talcul, dar mai tarziu le vom intelege. Acum ni se pare ca suntem nedreptatiti, trisati, batjocoriti, si asa mai departe. Mai incolo vom intelege ca din toate am fi putut trage un folos imens: smerita cugetare. Din toate, copilul meu iubit.

    “Smeritu-m-am si m-am mantuit”, spune psalmul.

  15. @ Mihai:

    Cuvintele sfintilor sa le folosim mai intai ca sa le aplicam NOI. Daca nici macar nu intelegem ca avem o MARE problema cand dam NOI, inca in mod insistent, lectii de duhovnicie inalta duhovnicilor (desigur ca sunt si ei greselnici), atunci cu adevarat avem… o si mai mare problema decat cea dintai. Daca am fi avut smerita cugetare, am fi tacut si am fi ramas filosofi (ceresti). Asa… PUNCT.

  16. L-am cunoscut pe unul din cei care au facut ani multi in temnitele comuniste si care a inchis ochii la Manastirea Petru Voda ceva timp in urma.Acel om m-a suprins printr-un fel de a fi total diferit de cei obisnuiti ,inchisi in aceasta lume:impacat cu sine,senin,plin de pace si bunatate dupa atata amar de necazuri,chiar daca uneori umbre de tristete ii mai treceau peste chip cand vedea schimonoselile lumii “civilizate”.
    Nu cred ca Parintele Mina este altfel si ca ar avea vreo partasie cu vanitatile stricacioase si goale ale acestei lumi.
    Aici este priceperea unui ierarh si a unui duhovnic:sa stie sa aplice regulile si canoanele dupa Duhul care da viata,nu dupa litera care ucide.
    Inainte de a ne gandi sa fim ca ingerii,hai sa fim oameni plini de intelegere fata de un om care a patimit destul ,caci Domnul mila si intelegere voieste,iara nu jertfa !

  17. Fratii mei ortodocsi ,

    Eu sunt chiar din Husi, oraselul unde salasluieste Parintele… Citesc de multa vreme acest blog si i-L rog pe Bunul Dumnezeu sa`i dea putere Admin-ului sa mai poate scrie vreme indelungata , caci sfaturile Sfintilor Parinti postate de el mi-au imbunatatit viata atat mie si sunt sigur ca si celorlalti cititori.
    Am citit mai demult ca Parintele Mina este grav bolnav , atunci mi-am zis ca trebuie sa fac ceva sa-l ajut. Uite ca timpul a trecut si inima mea de piatra nu a facut nimic pentru Sfintia Sa.Datorita acestui articol publicat m-am hotarat sa iau masuri, trebuie sa merg sa-l vizitez si sa stau de vb cu dumnealui.In cadrul Episcopiei nu se intampla lucruri tocmai frumose… asta o stie tot orasul. Bine a zis Parintele cand a zis ca “a patimit dupa 1990 mai mult decit in vremea comunismului”.Daca aveti vreo idee in ceea ce priveste puterea mea de a face ceva pentru Parintele , sunt deschis la orice. O sa merg neaparat sa stau de vorba cu el si sa vad in ce fel i-l putem ajuta. Promit ca va tin la curent cu detaliile.

    Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu , milueste-ma pe mine pacatosul si pe toata turma Ta.

  18. Scuzele mele !

    Am avut senzatia ca acest articol este pe blog-ul http://saccsiv.wordpress.com , pentru ca site-ul acesta si blogul le citesc concomitent.Inca odata mii de scuze !

    Doamne ajuta !

  19. 1-Parintele Mina nu are nevoie de recomandare,la fel ca ceilalti marturisitori din inchisori(eroi din razboi);noi-cei care nu avem habar ce e durerea,suferinta,prigoana,curajul,s.a.- nu trebuie sa cantarim ce face sau cum face,noi trebuie sa intarim cele savarsite
    de Sfintia sa

    2-daca ne uitam la cei care-si permit sa-i dea indicatii,ar trebui sa fie limpede situatia(fariseii acuzau pe Mantuitorul ca vindeca in zi de sambata,deci nu respecta legea sau “canoanele”)

    3-cei care stim sau am aflat cine este Parintele Mina,sa alergam la el sa primim blagoslovenie si sa-i mai indulcim batranetile pe cat ne sta in putinta

  20. Multa stiinta multa amaraciune…iar vorbele tipic,tipic si la inima nimic mi le zice mereu fostu meu prof de religie si are MARE dreptate!Cititi mah proloagele sa vedeti acolo “tipic” si cum procedeau sfintii parinti!
    Omul face mare bine prin faptul ca da carti…erau niste vechi profetii ca in vremurile de pe urma multi se vor indrepta din carti pt ca duhul va lipsi in Biserica!Ati citit macar din plictiseala NT?
    Cum si apostolii aveau bani si ii chiverniseau cu intelepciune…parintele Mina nu s-a lepadat de credinta fiind rau asuprit de comunistii si credeti ca acum cand se apropie de incheierea calatoriei pe marea vietii se apuca sa isi faca “palat”?
    Nu mai fiti copii la minte pt orice motiv, fiti copii la minte cand e vorba de rautate!Amin

  21. Iertare fratilor mei ortodocsi,

    Astazi 19.09 am fost la Parintele Mina la chilie , aceasta fiind in incinta Episcopiei Husilor. Am intrat in curte si am zarit la o masa doi tineri , cred ca studenti la teologie sau lucrau acolo nu stiu exact. L-am intrebat pe unul dintre ei de Parintele Mina si mi-a raspuns ca da sta acolo dupa care m-a condus in chilia Sfintiei Sale.O camera plina de icoane, si plina de carti ( cele 4000 de carti care urmeaza sa fie trimise in Rep. Moldova – mi-a spus Parintele) , si un pat unde statea parca Parintele si astepta sa vina mirenii si nu numai, sa-i ceara sfatul. Cand am dat “ochi in ochi” nu mai stiam ce sa zic… (am ajuns la Parintele Mina, care l-am vazut doar in poze si am citit cate ceva despre el)… apoi m-a intrebat de unde sunt , eu i-am raspuns , m-a intrebat de scoala si m-a intrebat ce am patit… eu i-am raspuns ca am venit sa-l ajut, explicandu-i despre articolul din Ziarul de Iasi , apoi i-am zis ca am citit acolo despre problemele Sfintiei sale cu pensia si cu cele ce i se cer iar el mi-a spus .. “Eu nu am zis la nimeni , dar ei vin si ma intreaba si iau masuri ( “EI” fiind cativa oameni binevoitori care au vrut sa faca cunoscuta situatia Parintelui).Incerc in randurile urmatoare sa reproduc cat de cat sfaturile Parintelui , citand : “Eu ma descurc cu pensia mea , am facut misiune , am tiparit carti atatia preoti cati sunt in tara, ma descurc cu pensia.Acum sunt bolnav cu ochii am avut probleme cu picioarele.. cat am fost la Iasi au venit din toata tara sa ceara sfatul Duhovnicului… Au crezut ca mor ( se referea la episcopul Barladeanu cu toata gasca lui) , dar eu am murit 12 ore, dar am inviat… nu stiau unde sa ma ingroape.. ori in curte la episcopiei ori la cimitir la noi in Husi ca am cavou acolo.” Va dati seama frati mireni… saracul Parinte din smerenie mi-a zis ca nu are probleme.. ( ca i-am spus ca am citit ca a fost inchis in chilie pe durata slujbei de intronizare a episcopului si ca nu s-a vrut ca el sa ajunga la IPS Teofan). Apoi Parintele mi-a vorbit despre Sfintenie… mi-a spus ” EU LUCREZ LA SFINTENIA MEA TU LUCREAZA LA A TA ” cuvintele astea nu o sa le uit in veci.Mi-a citat Decalogul, mi-a spus sa merg la Biserica sa cinstesc Ziua Domnului ( cand i-am zis ca merg din cand in cand la biserica).Apoi i-am spus ca o doamna din America vrea sa doneze bani impreuna cu noi toti care vrem sa-l ajutam.. ” Nu am nevoie , ma descurc cu pensia mea… nu mai fac misiune.. am tiparit cartile”.. acesta a fost raspunsul Parintelui. Inainte sa plec i-am spus daca are nevoie de ceva ii aduc.. orice..sa-i aduc ceva… ” Voie buna” asa au sunat printre ultimele cuvinte rostite catre mine de Parinte.Va rog sa-mi iertati scrierea anapoda si toate greselele.
    Asadar fratilor sa urmam sfatului Parintelui ” EU LUCREZ LA SFINTENIA MEA TU LUCREAZA LA A TA “.

  22. Fraţilor, cei care, nu ştiu prin ce malversaţiuni, s-au proţăpit în posturile cheie ale Bisericii (cine sunt aceştia de nu ne regăsim defel în duhul lor?) mînuiesc canoanele cu maximum de utilitate pentru interese străine, în esenţă, Bisericii. Dacă interesele o cer, canoanele sunt călcate voios şi fără tresărire, invocîndu-se principiul ICONOMIEI (adică al excepţiei de la regulă), şi invers, de trebuie, se aplică drastic canonul, invocîndu-se principiul ACRIVIEI. Totul depinde de cine sau ce este în joc. E un fel pervers de a uza de canonul bisericesc, de-a face din normă nu reflexul canonic al iubirii, ci al murdarelor patimi. Priviţi cît de clement a fost sinodul cînd l-a absolvit de orice vină pe mitropolitul stăruitor în apostazie din Timişoara (iconomia!!!) şi ce nemitarnic nevoie mare a fost cu pr. Daniel de la Tanacu (acrivia!!!!). Cu unul trebuia demonstrat ceva, cu celălalt altceva. Cum cere interesul. Slujirea cu ereticii încalcă, de pildă, flagrant canonul. Ar trebui caterisit aproape tot sinodul. Dar tot sinodul replică: iconomia fraţilor. Numai la părintele Mina nu funcţionează iconomia. Să tăbărîm pe prăpădiţii ăia de 250 de lei, că acrivia aşa o cere!
    Şi să zicem că bătrînul se nărăveşte să-şi ţină drahma asta amărîtă în propria-i pungă, aşa ca o ţicneală călcătoare de regulă care-l bîntuie acum la sfîrşitul unei încercate vieţi, ce superbă tandreţe va fi aceea potrivit căreia i se va îngădui această nevinovată slăbiciune! Dar cine să fie capabili de tandreţe? Aceşti bolnavi incurabil în porfiră şi vison care ne conduc ca nişte feudali? Ne e silă!

  23. Excelent textul părintelui, cred, POPA TANDA! Dacă-l citeam înainte de a mă fi repezit să scriu, nu mai încărcam spaţiul cu textul meu inutil. Iertare. Părinte suntem în aceeaşi barcă. Doamne-ajută!

  24. saracul parintele… ne invata si acum cand ii e greu. Oare vom putea vreodata sa fim in stare sa-l urmam in smerenie?

  25. Fabulos! Am insistat asupra fotografiei lui Corneliu Bîrlădeanu; nu mai e nevoie de nimic; e cea mai completă caracterizare. Cît de multe poate transmite faţa omului! Sau, mă rog…

  26. Sunt trista si profund mahnita pentru ceea ce i se intampla parintelui Mina Dobzeu.Am citit o parte din minunatele sale carti.
    De ce in loc sa fie ajutat este batjocorit ?
    Oamenii lui Dumnezeu sunt ei?
    Nu cred, mai degraba a lui antihrist!
    Ma rog ca bunul Dumnezeute sa-l ajute in misiunea sa ,sa-i dea sanatate si putere multa pentru a fi de folos celor multi si care au nevoie de el.
    Doamne ajuta.

  27. Asuprit si ispitit a fost din tinerete, asuprit si ispitit este si acum, asuprit si ispitit va ramane Pr. Mina Dobzeu, pacat ca s-a uitat ca tot ce este la Husi de catre dansul s-a construit(stia de pe vremea comunistilor ce o sa fie acolo), pacat ca apare asa ceva in presa sau unde apare si nu despre cate biserici a construit sau renovat, sau case pentru cei orfani(gen Biserica din Buza Catun, Jud. Bistrita Nasaud pe care o construit-o pe vremea comunistilor), eu il consider un pustnic intre oameni care afacut mult bine si nu este apreciat.Doamne ajuta!

  28. Pingback: Război întru Cuvânt » POMENIREA PARINTELUI NICOLAE STEINHARDT. “Daca va voi spune, nu veti crede!”
  29. Pingback: Război întru Cuvânt » MESAJ DE IMBARBATARE DUHOVNICEASCA LA INCEPUTUL LUI 2011 DE LA IPS TEOFAN PENTRU “O ROMANIE CARE PARE CA SE SCUFUNDA”
  30. Din ce sa spus despre acest preot mi se pare ca este un preot foarte smerit si bland si care a luptat cu antihristul pana la invins
    Acest preot mi se pare un om foarte corect din punct de vedere duhovnicesc si chiar mar interesa cartile lui chiar as vrea sa citesc una sau 2 carti dar nu stiu de unde se mai gasesc carti ale parintelui Dobzeu care a fost ispitit dar nu a cedat ispitelor, el lea biriut si totusi de ce sa fie arestat?
    Fiecare preot este trimis de Dumnezeu pe pamant sa implineasca misiunea care ia dato Dumnezeu in timpul hirotoniei lui ca preot.
    Dar daca stie cineva la ce biserica sau manastire slujeste acest preot sa imi spuneti si mie va rog mult lasati mesaje ca as vrea sa ma duc la manastirea unde slujeste el.
    Dumnezeu sa-l ajute.

Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Rânduială de rugăciune

Articole Recomandate

Carti recomandate