ICOANA FACATOARE DE MINUNI A MAICII DOMNULUI DE LA MANASTIREA BISERICANI. Sfintii Iosif si Chiriac de la Bisericani (1 octombrie)
“Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, de la Manastirea Bisericani, este o icoana facatoare de minuni. Este adevarat ca minunile tin de credinta si rugaciunea rugatorului, iar nu de marimea, vechimea ori calitatea icoanei. Sunt insa unele icoane, special alese de Maica Domnului, prin intermediul carora s-au savarsit minuni deosebite. O astfel de icoana este si cea de la Manastirea Bisericani.
“Unele icoane sunt vindecatoare de boli, izgonitoare de duhuri rele, iar altele sunt aducatoare de ploi binecuvantate si protectoare ale manastirilor si familiilor credincioase. Fara indoiala, toate icoanele sunt facatoare de minuni si ajutatoare credinciosilor. Dar unele poarta o harisma speciala, pe care o simte numai cel ce se roaga mult si cu lacrimi in fata sfintelor icoane” (Arhimandritul Ioanichie Balan).
Manastirea Bisericani este o manastire ortodoxa situata in satul Scaricica, comuna Alexandru cel Bun – Viisoara, in judetul Neamt, la o distanta de numai 12 kilometri vest de orasul Piatra Neamt, pe soseaua Piatra Neamt – Bicaz. Vatra monahala de la Bisericani, inaltata la o altitudine de 650 de metri, isi intinde radacinile isihaste pana spre secolul al XV-lea, cand un grup de schimnici au ales locul pentru a se nevoi. Se crede ca aici a functionat o sihastrie a Manastirii Bistrita.
Manastirea din sihastria Bisericanilor a fost ctitorita, dupa cum spune traditia, de Sfantul Stefan cel Mare. Lucru cert este insa faptul ca, intre anii 1517-1527, fiul acestuia, Stefanita Voda, a ridicat biserica din piatra, reconstruita de urmasul sau la tron, Petru Rares. Intre anii 1626-1631, biserica este inconjurata de ziduri groase cu turnuri de aparare. Biserica actuala dateaza din anul 1786, ea fiind ridicata pe locul celei vechi de domnitorul fanariot Constantin Moruzi.
Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Bisericani
Icoana Maicii Domnului de la Bisericani este legata de o intamplare din viata Sfantului Iosif de la Bisericani. Cuviosul Iosif de la Bisericani a vietuit, vreme de cativa ani, intr-o pestera din apropierea actualei manastiri. Inmultindu-se ucenicii, in apropierea pesterii sale, Cuviosul Iosif a inaltat o biserica din lemn, apoi a organizat randuiala slujbei neintrerupte, impartind calugarii in trei cete, fiecare ceata slujind cate trei ore, dupa modelul tipiconal din Manastirea Studion, din Constantinopol.
Vremurile erau insa tulburi, iar biserica schitului a fost incendiata de catre tatari. Razboaiele Sfantului Stefan cel Mare si Sfant cu paganii i-au determinat pe calugari sa paraseasca sihastria de la Bisericani, pentru a se retrage in Sfantul Munte Athos, Grecia. Astfel, in luna iulie a anului 1449, coborand ei pe Valea Rea, la mica distanta de pestera, dintr-un stejar, izbucni o vedenie de fulger.
In fata ochilor li se infatiseaza Sfanta Fecioara Maria:
“Unde plecati, parintilor?” Cuviosul Iosif raspunde: “La Sfantul Munte, in Gradina Maicii Domnului.” Maica Domnului le-a raspuns, zicand: “Nu plecati, caci si aceasta este Gradina Mea.”
Scena celor patru calugari, cu vedenia Maicii Domnuluilui in stejar, este zugravita in iconostasul Maicii Domnului din biserica voievodala, in anul 1517.
Calugarii au gasit apoi, in scorbura stejarului, o icoana a Maicii Domnului, pastrata pana astazi. Pe acel loc ei au inaltat o bisericuta din lemn, iar dupa cativa ani, prin ajutorul voievodului Stefan cel Mare si al urmasului sau, Stefanita Voda, a fost zidita Manastirea de piatra de la Bisericani. Icoana Maicii Domnului, gasita in scorbura, s-a facut renumita prin puterea ei de a alunga duhurile necurate abatute asupra oamenilor. Icoana Maicii Domnului de la Bisericani are si darul de a curma suferintele celor care sufera de boli ale plamanilor.
Cu binecuvantarea P.F.Daniel, in anul 1998, pe locul cu pricina s-a construit un paraclis cu hramul “Acoperamantul Maicii Domnului”, el cuprinzand si trunchiul stejarului cu icoana. Paraclisul a fost sfintit in data de 3 octombrie 1999, la implinirea a 500 de ani de la minunata intamplare.
Cuviosii Iosif si Chiriac de la Bisericani au fost canonizati pe 3 octombrie 2008, ei fiind pomeniti pe 1 octombrie, cand este praznuit si “Acoperamantului Maicii Domnului”.
Sursa: CrestinOrtodox.ro
***
Sfintii Iosif si Chiriac de la Bisericani
– zi de pomenire la 1 octombrie –
Sfintii Iosif si Chiriac de la Bisericani – argumente pentru canonizare
Cuviosul Iosif de la Bisericani
1. Ortodoxia neindoielnica a credintei, pastrata pana la moarte
Cautand pe Dumnezeu si harul Sfantului Duh, deci in mod evident sfintenia, “fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul” dupa cum precizeaza Sf. Apostol Pavel, Cuviosul Iosif, cunoscut cu numele “de la Bisericani,” a aratat in tot timpul vietii sale (sec.XV) (…) – ca a dorit sa implineaca cuvintele din Sf. Evanghelie – Mat. 10, 37-38 – pentru a urma Mantuitorului Iisus Hristos. De aceea, parasind familia, s-a inchinoviat in obstea Manastirii Bistrita, dupa cum ne arata unii istorici, manastirea fiind dintotdeauna loc dedicat nevointelor care apropie si unesc pe om cu Dumnezeu.
Pomelnicul cel mare al Manastirii Bisericani mentionat de mai multe lucrari in domeniu, il aminteste pe Cuviosul Iosif ca fiind intemeietor de vatra monahala, mai ales ca a adus din Tara Sfanta saptesprezece ucenici, de aceeasi ravna si dorinta cu el, altfel aceia nu l-ar fi urmat. Daca ne gandim ce au insemnat marii cuviosi: Teodosie incepatorul vietii de obste, Antonie ca promotor al monahismului, Teodor Studitul sau Paisie de la Neamt, desi la dimensiune mai mica, aceeasi importanta o are Cuviosul Iosif pentru Muntele Bisericani si imprejurimi. Asadar, despre Cuviosul Iosif putem vorbi ca a avut aceeasi lucrare de nevointa sfanta si de sfintire a sufletelor celor saptesprezece ucenici care l-au urmat din Tara Sfanta in Muntele Bisericani, sau al bisericosilor, sau al evlaviosilor, dupa cum au fost pastrate aceste toponime prin viu grai si mentionate de istorici4. Mai mult decat atat, randuiala vietuirii monahale inceputa de Cuviosul Iosif in sec. al XV-lea a avut continuitate pana astazi, a luat amploare in decursul istoriei, aici nevoindu-se mai multe sute de monahi, intre care cunoastem cateva nume de cuviosi de aceeasi ravna duhovniceasca, cum ar fi primii ucenici ai sai: Simon, Metodie, Varnava, Petra, Averchie, Gherman, Pir si Grecu, apoi mai tarziu, in sec. al XVII-lea, Chiriac s.a., toti avand aceeasi ravna pentru sfintirea si mantuirea sufletelor lor.
2. Proslavirea de catre Dumnezeu, manifestata prin puterea de a-si inchina viata celei mai inalte trairi religioase
Pentru Cuviosul Iosif si ucenicii sai, Imparatia cerurilor a insemnat nu “mancarea si bautura sau alte lucruri materiale, ci nevointa cu sfintenie” (Triod), caci “Imparatia lui Dumnezeu, dupa Sf. Ap. Pavel, este pace si bucurie in Duhul Sfant” si asa a trait Cuviosul Iosif si ucenicii sai, in pace cu toata lumea, bucurandu-se de prezenta Duhului Sfant in viata lor, ca o pregustare a Imparatiei cerurilor.
Cu toate ca avem putine stiri despre viata dedicata nevointelor monahicesti a acestui vas ales al Sfantului Duh, care a fost Cuviosul Iosif de la Bisericani, putem intelege ca acesta, prin infranare a biruit lacomia de mancare si iubirea de lucruri pamantesti, prin post s-a impotrivit pornirilor patimase, cu iubirea a coplesit mania, primind bucuria Duhului Sfant ca dar pentru ostenelile sale. Astfel s-a nevoit toata viata in privegheri si rugaciuni, fugind de slava desarta.
De aceea, consider ca pentru mareata sa lucrare duhovniceasca pe care nu a abandonat-o nici o clipa, urcand pe scara virtutilor si vietuind in sfintenie, este necesara trecerea in randul cuviosilor nevoitori a Cuviosului Iosif de la Bisericani, impreuna cu ucenicii sai: Simon, Metodie, Varnava, Petru, Averchie, Gherman, Pir si Grecu.
Cuviosul Chiriac de la Bisericani
1. Ortodoxia neindoielnica a credintei, pastrata pana la moarte
Daca Sf. Cuv. Iosif este doar incepatarul vietuirii in nevointa si sfintenie in Muntele Bisericani, doua secole mai tarziu, Cuviosul Chiriac, este nu numai continuatorul lucrarii duhovnicesti inceputa de Cuviosul Iosif, ci arata o nevointa mult mai aspra si o vietuire mult mai retrasa, dupa cum mentioneaza Sf. Ierarh Dosoftei: “Parintele Chiriac de la Bisericani, gol si ticalosit in munte sase zeci de ani”, iar in Patericul sfintilor din Moldo-Romania, fila 14 a, se arata mai pe larg forma vietuirii si a nevointelor sale, dovedind mai mare dragoste de Dumnezeu decat de lume si de cele ale lumii acesteia. Mai mult, aici ni se arata si data pomenirii Cuviosului Chiriac, caci “…se serbeaza in 31 Dekembrie” , impreuna cu un alt Cuvios Chiriac de la Tazlau.
Vietuirea pusniceasca si in mari nevointe a deprins-o, asemenea Cuviosului Ioan Colov, de la unii dintre nevoitorii de pe Muntele Bisericani, mentionati de parintele Dumitru Staniloae, care spune ca acolo erau aproximativ 400 de pustnici.
Marele ascet avea un bagaj de cunostinte despre nevointele si realizarile sfintilor care au trait mai inainte si acum dorea din tot sufletul sa urmeze exemplul lor… De aceea, se pare ca acest cuvios ar fi primul care s-a nevoit in forma aceasta pe care a adoptat-o, pe teritoriul tarii noastre, dupa el urmand Cuvioasa Teodora de la Sihla si pustnicul Gordie Rusu, de pe muntele Rusu.
2. Raspandirea sfinteniei dupa moarte si confirmarea sfinteniei prin cultul spontan
Pomenirea Cuviosului Chiriac de la Bisericani in randul sfintilor este intarita si de mentionarea intre marii nevoitori in sihastriile moldovene a Cuviosului Chiriac de la Tazlau, amintit de aceiasi istorici, iar in sec. XIX, cuviosii pustnici romani din Sf. Munte al Atonului, l-au asezat pe Parintele nostru Chiriac alaturi de mari si cunoscuti sfinti ai Bisericii Ortodoxe.
Astfel, pe frontispiciul bisericii Schitului Prodromu din Sf. Munte, sfintita in 1863, avand in centru macheta bisericii, sunt pictati:
in dreapta:
Sf. Prooroc Ioan Botezatorul, Sf. Mc. Clement ep. Romei, Sf. M. Mc. Eustatie Plachida, Sf. Mc. Sava Stratilat, Sf. Cuv. Inochentie de la Probota, Sf. Cuv. Partenie de la Agapia, Sf. Cuv. Epifanie de la Vorona, Sf. Nicodim de la Tismana, Sf. Mc. Ioan de la Suceava, Sf. M. Filoteea de la Arges;
iar in stanga:
Sf. Atanasie Atonitul, Sf. Cuv. Parascheva de la Iasi, Sf. Mc. Ioan Valahul, Sf. Cuv. Dimitrie Basarabov, Sf. Cuv. Chiriac de la Bisericani, Sf. Cuv. Grigore Decapolitul, Sf. Cuv. Daniil de la Voronet, Sf. Cuv. Chiriac de la Tazlau, Sf. M. Mc Nichita Romanul, Sf. Ier. Ioan de Ia Rasca.
Din relatarea Arhidiaconului Ioan Ivan, aflam ca pe “…un Sbornic … se gaseste insemnarea care pare sa fie a ravnitorului schimnic: Mult pacatosul Chiriac a scris-o cu mana neputincioasa si pacatoasa “. Arhid. Ioan Ivan afirma ca daca aceasta scriere provine de la inceputul veacului al XVII-lea, nu este exclus ca insemnarea sa fie a Cuviosului Chiriac.
Felul vietuirii sale l-a adus la stare de sfintenie si s-a impus in constiinta contemporanilor, din tara si strainatate, ca un sfant care trebuie cinstit in ziua mutarii sale la viata vesnica. Acest obicei a fost preluat de calugarii din Manastirea Neamt pentru a pomeni pe Cuviosul Paisie dupa ce a trecut la viata vesnica (+ 1795).
Daca inaintasii nostri l-au cinstit ca sfant, cu constiinta ca aduc prin aceasta lauda Facatorului, este de datoria noastra sa-i trecem numele in randul Sfintilor Cuviosi, alaturi de alti cuviosi, nevoitori in sihastriile de alta data si sa-l cinstim cu cinstea ce i se cuvine unui sfant, ca pe cel ce a fost un indemnator la viata de sfintenie si de daruire lui Dumnezeu.
(…)
Sfintilor Cuviosi Iosif si Chiriac rugati-va lui Dumnezeu pentru noi!
Viata Sfintilor din Sinaxar si Troparele lor sunt incluse la:
MAICA DOMNULUI, SPORITOAREA MINTII – povestea icoanei facatoare de minuni
Foarte frumoasa icoana …
“Pe Preasfânta Curata, Preabinecuvantata, Mărita Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea si pururea Fecioara Maria cu toţi sfinţii să o pomenim: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu mântuieşte-ne pe noi ! “
Rugăciune către Doamna Născătoarea de Dumnezeu.
Pentru supărarea gândurile celor rele şi viclene.
Prea-sfântă Stăpâna mea de Dumnezeu Născătoare, goneşte de la mine, păcătosul şi nevrednicul robul tău, trândăvirea, uitarea, necunoştinţa, lenevirea, şi toate gândurile cele rele şi viclene, şi urâte, şi hulitoare, alungă-le de la ticăloasa şi ticăloşita inima mea, şi de la sufletul meu cel întinat, şi de la mintea mea cea întunecată. Şi stinge văpaia patimilor mele. Şi mă miluieşte, şi îmi ajută, că neputincios şi ticălos sînt eu. Şi mă izbăveşte de aducerile aminte şi de mai-nainte prinderile în minte cele viclene ce vin asupra mea, şi de toate faptele cele rele slobozeşte-mă. Că prea-binecuvântată eşti, şi numele tău cel sfânt slăvit, în vecii vecilor. Amin.
a Rugăciune către Prea-sfânta Născătoarea de Dumnezeu.
A Sfântului Ioann Damaskin.
Născătoarea Luminii celei neînserate, ia aminte la mine, cela ce îţi vestesc, rogu-mă. Că m-am întinat şi m-am spurcat, şi întunecat m-am făcut, ticălosul. Pământul l-am pângărit, ah, ticălosul, cu păcatele mele cele multe, Stăpână. Pentru aceasta, suspinând strigă acum asupra mea către Judecătorul cel nemitarnic. Aducând asupră, vai, şi martori pe Cer împreună cu stelele şi pe Soare. Şi viforul gândurilor m-a cuprins, şi mă afund de-aici întru deznădăjduire. Sufletul meu de cutremur este ţinut, aşteptând, ah, hotărârea. Născătoare de Dumnezeu, toată nădejdea mea spre tine am pus-o, ticălosul.
Iată de toată ruşinea plină este, ah, faţa robului tău; ci roagă neîncetat pe Cel pe Care L-ai născut, să Se milostivească spre mine, nevrednicul. Singură dezleagă legăturile mele cele nedezlegate, ceea ce ai născut lumii pe Izbăvitorul. Înălbeşte-mă cu lacrimile pocăinţei pe mine, cela ce m-am înnegrit, şi întuneric m-am făcut. Ridică-mă pe mine, cel omorît prin multă trândăvie, ceea ce ai născut Viaţa mea. Şi pe mine, cel înstrăinat de la Dumnezeu şi de la Îngeri, întoarce-mă iarăşi către dânşii. Cu adevărat înfricoşată minune, cum a suferit Domnul păcatele mele! Cum nu m-a pogorît îndată în fundul iadului de viu pe mine, ticălosul! Cum nu a trimis de sus toiag nevăzut, sau sabie să mă bată! Ci tu cu adevărat, Stăpână, cu rugăciunile tale mi-ai dăruit mie viaţă, căutând pocăinţa mea, pe care însăţi dă-mi-o mie, robului tău, Prea-bună. Că tu îmi eşti mie zid, şi liman, şi tărie. Străluceşte-mi lumina feţei tale celei Dumnezeieşti, mie celui ce dorm în noaptea lenevirii. Dăruieşte-mi mie umilinţă, Stăpână, suspinuri neîncetate, şi lacrimi. Spală întinăciunile mele cele sufleteşti, şi dă-mi mie desăvârşită iertare, ca ceea ce eşti om purtător de Dumnezeu, şi ai născut Dumnezeu purtător de om. Te voi vedea pe tine, Marie Prea-curată, cu ochi gânditori, şi mă voi bucura. O, Tărie! O, Nădejde neruşinată! O, Viaţă, şi dulce Lumină a robului tău! Primeşte rugăciunea aceasta din limbă întinată, şi din gură spurcată. Acum este vreme de ajutor, şi mă mântuieşte din patimi, şi de greşale, şi de necazuri. Acum bucure-se Îngerii, Stăpână, de mine, şi duhurile drepţilor. Ca cu mulţumită şi cu veselie, să slăvesc prea-sfânt numele Tău. Prea-lăudată, ştiu că poţi către Dumnezeu, pe Care L-ai născut, câte voieşti.
http://www.scribd.com/doc/38652810/A-Pan-This-Ma
Datori suntem Preasfântă Maică,
Să îţi aducem preţuire,
Iubire şi recunoştinţă
Şi laudă de preamărire.
Că Tu eşti mult mai fericită
Decât puterile’ngereşti
Şi’ntreci în slavă hruvimii,
Şi serafimii prin ce ești.
Că prin minune negrăită
Din trupul tău neîntinat,
Ai născut lumii pe Cuvântul
Lui Dumnezeu, fără bărbat.
Că Tu odor al omenirii
Prin tot ce-i mai frumos și sfânt,
Ne reprezinţi în cerul slavei
Pe noi cei slabi, de pe pământ.
Prin tot ce Ţi-a dat Ţie Tatăl,
Prin Fiul ce l’ai alăptat,
Prin Duhul Sfânt, ce te umbrește,
La Dumnezeu ne’ai înălţat.
Prin sfânta, prin nevinovata
Și mult smerita-ţi ascultare
Ai slujit Domnului și lumii,
Prin taina cea mântuitoare.
La pieptul tău fără prihană
Ţii ceru’ntreg, căci Dumnezeu
Te-a facut Maica omenirii,
Și Maică pentru Fiul său.
Uimiţi și’nfricoșaţi de taină
Te lăudăm și Te cinstim
Că ești și om și Maica Celui
Prin care toţi ne mântuim.
Că ești și Maică și Fecioară
Neispitită de bărbat,
Cinstea și slava omenirii
Din lumea plină de păcat,
Faptura cea mai ne’ntinată
Și opera Lui Dumnezeu
Ca om, ca roabă și ca Mamă,
Ce s’a supus Fiului său.
Pre Tine cea nevinovată,
Ce-n naşterea Ta, – o, minune –
Ne-ai născut nouă pe Cuvântul,
Fără să suferi stricăciune,
Te laudăm și î-ţi aducem
Înaltă cinste și’nchinare,
Ca Mamei fără prihană
Și Maicii pururea Fecioare,
Și ne’nchinam și î-ţi aducem
Din suflete recunoştinţă,
Adâncă, sinceră și vie
Cu dragoste și cu credinţă.