Ierom. Ioan Buliga: JOCURILE DESFRANARII
“Una din principalele probleme ale omenirii este pacatul desfranarii. Spuneau Sfintii Parinti, ca atunci cand copiii vor avea patimile celor mari, sfarsitul este aproape. Astazi se observa cum copiii mimeaza, sau sunt cuprinsi de pornirile patimase ale celor mari. Care este cauza? In primul rand societatea alterata in care ei traiesc, apoi un rol deosebit il are „educatorul” din viata noastra: micul ecran, care sugereaza o viata depravata. Fructul oprit este tentant, iar sarpele ne indeamna prin ganduri, prieteni sau TV, sa gustam din el. „Frumusetea”, „placerea” si dorinta de „a fi mare” inainte de vreme, ne indeamna si ele sa nu intarziem. Urmarea o stim cu totii: odata faptul consumat, ni se deschid ochii si ne este rusine ca suntem goi; incercam sa ne indreptatim si ne trezim intr-un iad al parerii de rau. Aceasta este povestea unei caderi, care a fost sau poate fi a fiecaruia dintre noi. Cand copilul creste, odata cu dezvoltarea fizica, patima desfranarii incepe sa se manifeste tot mai mult. Pentru a evita complicatiile, dar si din timiditate, majoritatea fac pacatul de unul singur, adica se masturbeaza. Este un pacat, care facut in exces, duce la boli grave ce pot afecta persoana respectiva toata viata.
Studiile indelungate sunt o alta cauza a mentinerii pacatului desfranarii la cote inalte. Ideal ar fi ca studiile sa se termine la 14-16 ani, pentru ca apoi sa se porneasca in viata. Nu ar fi imposibil, numai ca cei care impart si dau legi vor da socoteala pentru ca au pus interesele lumesti mai presus de lucrarea lui Dumnezeu. Toata viata trebuie sa invatam, insa lucrul acesta se poate combina cu munca si cu viata de familie, iar daca unii vor sa se dedice studiului, nu trebuie sa generalizam.
Casatoria este un remediu pentru desfranare. Cel care traieste impreuna cu femeia, dupa un timp in care vede toate neputintele femeiesti, nu mai este asa de atras de femeie. La randul ei, femeia, care in mod normal asteapta un copil, trece de la starea de a atrage pe cineva la cea de a fi mama. Astfel si unul si altul ajung intr-o noua ipostaza in care nu-si mai pot face de cap, pe cand, daca ar fi trait necasatoriti, fiecare dintre ei era tentat sa traiasca in destrabalare, aprofundandu-si pornirile patimase.
Inainte de casatorie se creeaza o iluzie (…) cum ca prin dragostea trupeasca s-ar ajunge la fericire. Bineinteles, dupa ce vor vedea ca s-au inselat vor aparea problemele; de aceea spunea cineva ca, atunci cand prin casatorie urmarim placerea, deja este o casatorie ratata. O minte matura care vede casatoria ca pe un altar de jertfa, poate sa fie constanta in iubire si nici nu va fi dezamagita de greutatile inevitabile ce vor urma.
Cei care prelungesc perioada de dinainte de casatorie traiesc o stare de hartuiala din punct de vedere sexual; orice atingere, dansuri, etc, ii vor aduce o senzatie de apropiere fata de fructul oprit, pe cand daca ar fi trait langa femeia sa ii venea demult mintea la cap. Cei care traiesc in destrabalare nu sunt nicidecum fericiti, ci zi de zi, ei isi aduna pacate din cele mai grele, de care se vor cai amarnic; daca nu in aceasta lume, atunci sigur dincolo. Daca si dupa casatorie pacatul desfranarii continua, vina este si mai mare. Casatoria ar fi trebuit sa fie un remediu pentru boala desfranarii, iar daca remediul nu si-a facut efectul, atunci inseamna ca boala este mult mai adanca. De aceea, caderea in acest pacat inainte de casatorie se numeste curvie, iar dupa casatorie preacurvie. Deoarece pacatul este o groapa fara fund, dorintele patimase raman neimplinite; atunci se cauta altceva si se ajunge la relatii nefiresti, adica la perversiuni. Astfel, omul care ar fi trebuit sa ajunga dupa asemanarea lui Dumnezeu, ajunge sa faca lucruri pe care nici dobitoacele nu le fac. Este o coborare josnica unde nu mai avem nici o demnitate si de unde ar trebui sa ne ridicam oricare ar fi pretul. Obisnuinta cu pacatul este un pericol real, de aceea sa nu mai staruim in relele obiceiuri, pentru ca, cu cat aceste pacate prind radacini mai adanci in noi, cu atat ne va fi mai greu sa le dezradacinam.
Spuneam ca un remediu pentru boala desfranarii este casatoria, insa pentru cei care aleg sa traiasca in curatie, fie ca duc crucea monahismului, a vaduviei, sau a singuratatii, razboiul este diferit. Cei care au ales una dintre aceste cai, trebuie sa evite pe cat posibil imprejurarile care ar duce la cadere. Apoi razboiul se duce la nivelul gandurilor; este o stare mai avansata a luptatorului care in lupta ce o duce pentru curatia vietii, implineste chemarea noii legi, aceea de a se lupta ca nici macar sa nu pofteasca cu gandul. Diavolul ne ataca atunci cand suntem mai vulnerabili, adica cand dormim. De aceea cei care sunt angrenati in aceasta lupta incearca pe cat posibil sa se controleze si in somn. Pentru a face acest lucru mananca seara cu masura, evita imaginile care iar putea urmari in somn si chiar se scoala noaptea la rugaciune. Totusi cu toate precautiile luate, a ne stapani in somn este o lucrare ce se castiga in timp si atunci numai daca am dus o lupta adevarata. In lupta cu gandurile, pierdem atunci cand le primim sau ne indulcim cu ele, iar daca le respingem imediat, ramanem pe picioare chiar daca am fost raniti. A le opri cu totul este imposibil, pentru ca aceste incercari, fac parte din decorul acestei vieti si prin ele vom fi rasplatiti sau osanditi.
Nu trebuie sa cautam un vinovat; barbatul da vina pe femeie, femeia pe diavol iar urmarea o stim cu totii: cu totii au fost osanditi. Fiecare sa luam vina asupra noastra si sa vedem in dreptul nostru ce avem de facut: barbatul sa fie intelept si sa evite provocarile, femeia sa nu provoace prin nimic si sa evite a locui acolo unde nu-i este locul.
Este un razboi pe care il ducem pana la sfarsitul vietii si trebuie sa vedem in pacatul desfranarii focul nestins si viermele neadormit al chinului vesnic. Sfintii Parinti ne spun sa privim intr-un horn intunecos iar apoi sa ne ridicam ochii catre soare, sa vedem deosebirea si sa fugim de lucrurile intunericului. Nu este usor, insa imparatia lui Dumnezeu este o comoara care merita orice efort“.
ATUNCI CAND NE LIPSESC COPIII (fragment)
“Lipsa unui copil din sangele si carnea noastra nu este nici o tragedie, din contra. Sa nu gandim precum evreii ci sa meditam la nasterea mai presus de fire a Maicii Domnului care a dorit sa-si pastreze fecioria si si-a pastrat-o nascand in acelasi timp. Atunci cand renuntam, atunci primim, si iata, Maica Domnului a primit cel mai frumos dar: sa nasca pe Mantuitorul lumii. Sa meditam la Lucrarea Lui Hristos; care au fost copiii Sai? Trupesti, niciunul; insa sufletesti cat numarul stelelor de pe cer. Hristos a nascut pe cruce, atunci cand un gand spunea: in zadar te-ai trudit, ai nascut vant; apoi insa, deschizand ochii a vazut multimi de oameni venind la Ierusalim spre inchinare, si a zis: dar pe acestia cine i-a nascut?
Hristos este Parintele tuturor celor care se nasc in duh, asa ca nu va zadarniciti ca sa fiti parinte, pentru ca nu exista parinte pe pamant; Parinte este doar unul in ceruri iar noi nu trebuie sa fim decat niste copii buni si nu precum acei copii care se mai bat pentru jucarii, adica pentru femei, masini si cravate de boss.
Sotii care nu au copii sa fie ei insine copii, unul pentru altul si sa se gandeasca ca in lumea aceasta avem oameni credinciosi si necredinciosi. Cei necredinciosi sunt nenascuti si sunt asa de multi … Ei traiesc in intuneric, de ce nu vreti sa facem putina jertfa pentru ei? Dupa ce am cunoscut lumina putem sa o facem cunoscuta si celorlalti, acelor copii care ne lipsesc“.
(Ierom. Ioan Buliga, Desertaciunile lumii. Editie completa. Volumele I-II-III-IV, Ed. Man. Jacul Romanesc).
De acelasi autor:
Imi merge la suflet tot ceea ce scrie Ier.Ioan Buliga!
Ieri am cumparat si eu cartile – nu-mi mai venea sa le dau jos din mana (apucam cand una, cand alta…)si sa tot citesc…
Stiti ce-mi doresc? La Predica de Duminica sa se ‘atinga’ si atare subiecte pentru cei care nu stiu/nu pot/nu au posibilitatea sa cumpere si sa citeasca! Un astfel de Parinte care, dezbate atare subiecte ar atrage atentia, ar ciuli multi/multe urechile si, in afara de Indreptarul de spovedanie in care sunt trecute toate caderile/pacatele posibile, dezvoltarea unui subiect referitor la caderea din zilele noastre – mai ales prin pacatul desfranarii – ar fi benefic pentru trezire, pentru zguduire, pentru a da de gandit si…de parasit acest pacat!
Sa-i rasplateasca bunul Dumnezeu pentru cuvantul de suflet cuprins in toate volumele!
Da , este cumplit …ceva asemanator spunea , candva , Dostoievski:
“Fiecare este vinovat pentru toate” …as fi vrut sa reproduc cateva fraze zguduitoare din studiul parintelui Ioan Buliga , dar nu cred ca mai e cazul …”Societatea alterata” in care cresc si se formeaza copiii de azi – sigur – n-o fi singura vinovata , ca , intrebarea :”Cine a alterat-o ?” are mai multe raspunsuri decat nisipurile Saharei … da , televizorul o fi unul dintre “vinovati” …dar , lasand la o parte folclorul , unde inca
mai exista decenta , bun simt si cate ceva din traditiile noastre curate , si , sigur , copiii talentati in artele plastice si in marea muzica … c i n e sunt cei care pregatesc programe
si concursuri pentru copii ? am privit , stupefiata , cum “danseaza ” copii prescolari si scolari din clasele mici si cum sunt “imbracati” si indemnati sa devina … “v e d e t e” …fel de fel de …emisiuni pentru copii , unele mai stupide decat altele , filme de animatie , care duc la alte nenorociri , inclusiv la …problema numita de parintele Buliga … daca parintii , educatoii , profesorii nu vad Sodoma din televizor , nu aud stridenta , agresivitatea sodomizata ca sa le-o
strige copiilor de pe acoperisuri – cine se mai mira ca
televizorul se transforma in placere nechemata , cu consecinte
grave , boli cumplite … cine sa le deschida ochii , urechile , mintea si inima copiilor , ca sa vina la CHEMAREA
MANTUITORULUI NOSTRU :” Lasati copiii sa vina la MINE !”
??? Cine ? Cati parinti isi mai cresc copiii cu Evanghelia in mana ? Cum se mai preda Religia in scoli , mai bine zis , care sunt urmarile predarii Religiei , ce impact are
asupra fiecarui copil ?
Oricine citeste studiul realist al parintelui Ioan Buliga ,
pricepe ca trebuie sa-si asume “razboiul” cu pacatul , pentru tot restul vietii , cum zice parintele , desi aceasta asumare
nu este usoara …
Cu Dumnezeu inainte !
Suntem in asteptarea Pogorarii Duhului Sfant nu numai spre innoirea sufletelor noastre , dar mai ales pentru copiii
despre spune parintele in “Jocurile desfranarii” , rugandu-ne ,
daca chiar luam aminte cu adevarat …sa aprindem luminite la Cincizecime special in acest scop …
… am uitat sa spun cu cata usurinta , ba chiar nepasare ,
sunt tratati copiii premiati la Olimpiadele Internationale de Matematica , Fizica … etc. …
Profesorii de la facultatea de teologie din constanta(intentionat am scris cu litere mici)ma prigonesc ca nu sunt ecumenist. n-am luat nici un examen in care am marturisit dreapta credinta ortodoxa.acum mai am doua restante “fabricate” de ei ca sa nu intru in licenta…un parinte a recunoscut ca “au ceva cu mine”, ca nu degeaba n-am intrat la fara taxa in acesti ani de facultate si multe altele. fac un apel la voi sa va rugati pentru mine sa reusesc.Doamne ajuta (Mihai)
@Cineva (Mihai)
Mihai! Esti CINEVA! Daca te-ai pus de-a curmezisul astora din Constanta inseamna ca-s vanduti toti! Porti numele Arh.Mihail pe care-l iubesc din tot sufletul alaturi de Sf.Gheorghe si Sf.Ilie Tezviteanul! Pai daca ai asa un aparator (arh.Mihail) de cine te (mai) temi?! Cu noi este Dumnezeu si toata armata de ingeri!
Uite! O sa te mentionez in Liturghia mea! Fiind viitor teolog nu trebuie sa-ti fie frica de ei si nici de faptul ca, ‘poate’ n-ai sa-ti iei licenta! Licenta s-o iei aparand numele lui Dumnezeu si credinta cea adevarata! Daca nu se va putea (lumeste, cum sunt si cei care conditioneaza, cenzureaza si taxeaza adevarata credinciosie) inseamna ca sunt fii ai lui Mamona iar nu a Dumnezeului Cel Viu! Iar, cedand ca sa fii aranjat lumeste, ai sa pierzi duhovniceste! Licenta s-o iei in Imparatia Cerului daca nu se poate altfel, iar pe cei necredinciosi pune-i la Psaltire!
Uite! Am gasit intr-o carte de rugaciuni veche, Rugaciunea Arh.Mihail:
Rugaciunea Arhanghelului Mihail
Doamne, Dumnezeule! Mare Imparate si fara de inceput,
Trimite Doamne pe Arhanghelul Tau Mihail spre ajutor robului/roabei Tale (numele) ca sa ma scoata de la vrajmasii mei cei vazuti si nevazuti. O! Dumnezeiescule Mihaile, mare Arhanghele, al dracilor sfaramatorule, cearta pe toti cei care se lupta cu mine, fa-i pe dansii ca pe niste oi; si ii sfarma ca praful de pe fata pamantului! O! Minunate Mare Arhanghele Mihaile, pazitor al celor negraite, fii mie ajutator in toate nevoile: in scarbe, in mahniri, in cai, in rauri si in mare liman. Si ma izbaveste Mare Arhanghele Mihaile de toata inselaciunea diavoleasca cand ma vei auzi pe mine robul/roaba ta (numele) rugandu-ma Tie si chemand numele Tau cel sfant!
Grabeste spre ajutorul meu si auzi rugaciunea mea. O! Mare Arhanghele Mihaile, biruieste pe toti cei ce impotrivesc mie, cu puterea Cinstitei si de Viata Facatoarei Cruci a Domnului, cu rugaciunile Prea Sfintei Nascatoarei de Dumnezeu! Si cu a Sfintilor Ingeri si Apostoli! Si cu a Sfantului marelui facator de minuni Nicolae! Si cu a Sfantului Prooroc Ilie, si cu a Sfintilor Mucenici: Gheorghe – purtatorul de biruinta, Dimitrie – izvoratorul de mir, Teodor Tiron, Teodor Stratilat si Ioan cel Nou, cu a Sfintilor marilor mucenici: Nechita, Eustratie, Mercurie si Hristofor, cu a cuviosilor ierarhi, mucenici si mucenite si cu a sfintelor cerestilor puteri. Amin.
O! Mare Arhanghele Mihaile, ajuta mie pacatoasei robului/roabei tale (numele) si ma izbaveste de: cutremur, de potop, de foc, de sabie si de napraznica moarte si de tot raul, de inselatoru vrajmas si de furtuna cea fara de veste si de cel viclean ma izbaveste. O! Mare Arhanghele al Domnului, ajuta-mi totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Frate Mihai, nu te teme si nu fa compromisuri.Marturiseste dreapta credinta si cum o vrea BUNUL DUMNEZEU.Imi dau seamaa ce este in sufletul tau, dar gandeste-te ce i-au facut LUI HRISTOS pentru ca a marturisit ADEVARUL. HRISTOS S-A INALTAT
Hristos S-a Inaltat!
Doamne ajuta !
pentru Mihai – viitor teolog (Constanta)
va incurajez folosind doua exemple:
unul este cel al Sfantului Cuvios Iustin Popovici – daca retin bine, in anglia, trebuia sa-si dea o licenta si pentru ca lucrarea Dumnealui era ortodoxa , fara rataciri , a fost respinsa
da ! n-a reusit de prima oara insa…. la sfarsit A AJUNS SA FIE CANONIZAT !
al 2-lea exemplu este din zilele noastre
nu mentionez nume
stiu insa ca un teolog nu primea parohie desi isi dorea din tot sufletul sa-L slujeasca pe Dumnezeu; la un moment dat i s-a propus o parohie insa in anumite conditii … Nu a acceptat pacatul simoniei !
nu s-a nelinistit ! NU! a avut incredere deplina ca Dumnezeu va raspunde dorintei sincere din sufletul lui
si asa s-a intamplat
a fost numit diacon, apoi , in scurt timp a fost numit preot
fara nici un fel de interventie , fara bani, fara nimic…
si acum slujeste intr-o biserica speciala
aveti incredere ca Dumnezeu vegheaza asupra Dumneavoastra si ca va randui ceea ce este bine
Cine este Dumnezeu Mare ca Dumnezeul Nostru ? Tu esti Dumnezeu Carele faci minuni!
Foarte frumos scris.Marea problema o au tinerii.Cu durere o spun,dar tinerii nu mai au nici un fel de limite.Daca ar fi sa aleaga antre o biserica si o discoteca,clar,s-ar duce la discoteca.Fetele s-au stricat iarasi foarte mult.Bietul D-zeu,nu stiu cum de ne mai suporta.Doamne ajuta-ne sa revenim pe calea cea buna.
DIAVOLUL ESTE ACELASI..DOAR LUMEA S-A SALBATICIT!!!e usor sa aruncam vina in diavol..e simplu sa aruncam vina pe cel de langa noi..si este imposibil sa ne gasim pe noi insine vinovati..in egoismul asta fara margini pica orice om..DAR unde este acea intelepciune?unde este acel respect?sunt virtuti ce nu mai exista..daca judecam drept..viclesugul diavolului a crescut odata cu dezvoltarea omului si a tehnologiei..daca Dumnezeu nu`i dadea omului libertate deplina si inteligenta evolutiva..diavolul ar fi ramas doar la nivelul de umblator printre creatie..insa si acesta a evoluat, ce-i drept, mult prea putin comparativ cu omul..daca stam bine sa ne uitam atat in trecut cat si in prezent diavolul a ispitit pentru crima si avem exemplul primordial a lui Cain si Abel, iar azi avem mii de cazuri..apoi au urmat idolatria..inchinarea la chipuri cioplite..azi avem sectele..deci..diavolul pana la urma chiar este la fel..dar oamenii mai salbatici..Dumnezeu sa ma ierte..sa ma indrepte si sa aseze sufletul meu dupa judecata,in loc de odihna..chiar am nevoie..iar pe voi toti..sa va deie ce`mi doresc eu mie..numai bine..