IESIREA DIN INTRISTARE PRIN RUGACIUNE si CONVERTIREA DURERII IN BUCURIE DARUITA: “Sa nu pierdem atatea prilejuri neprevazute care apar in viata noastra, inchizandu-ne in melancolie”/ OMUL LIBER si OMUL INTERESAT
Cele doua rani ale inimii
Ne este lene sa iesim din intristarea noastra. Desi toti avem o bomboana dulce in buzunar, ramanem cu amaraciunea noastra. Mergi pe drum si te roade supararea. Deodata iti aduci aminte: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluieste-ma”. O bucurie adanca te cuprinde. A fost atat de usoara iesirea din intristare…
Uitarea ne vatama atat de mult! Truda creatoare ne alunga intristarea din inima. Suntem raniti de sagetile intristarii, iar inima Sfintilor este ranita de iubirea lui Hristos. Cei ce traiesc in confort sunt raniti de suparari. Dimpotriva, cei ce traiesc in nevointele jertfei sunt raniti de dorinta de a-L iubi pe Hristos.
22-03-2007
Dorirea celor dumnezeiesti
Daca ne intoarcem energia spre Dumnezeu, indepartand-o de diferitele dorinte si tulburari pe care le traim zilnic, vom dobandi lesne dorirea celor dumnezeiesti. Rugandu-ne cu ravna la Dumnezeu, simtim prezenta Lui, care vine sa domoleasca si dorintele pamantesti. Intamplarile extreme din viata noastra, cele care ne scot din hotarele noastre, care ne aduc inaintea unor riscuri abisale, care ne fac sa vedem limpede haosul sau moartea in fata noastra, sunt ocazii unice de participare la harul dumnezeiesc. Atunci rugaciunea devine arzatoare. Cand „cuiburile” pamantesti se destrama, n-ai alta solutie decat sa strigi la Dumnezeu.
Nici un om „confortabil” nu-L poate cunoaste pe Dumnezeu. Parintii purtatori de Dumnezeu, prin nevointele lor extreme, din iubire puternica de Dumnezeu, au atins „hotarele” Lui necuprinse. Parintele Porfirie voia sa-si riste viata, dar si pe cea a monahilor sai, crezand ca prin acest risc trezvia creste si se adanceste cautarea lui Dumnezeu.
Sa nu pierdem atatea prilejuri neprevazute care apar in viata noastra, inchizandu-ne in tristete si melancolie. Maica Domnului n-a inabusit marea durere pe care a trait-o langa Cruce, ci a preschimbat-o in rugaciune fierbinte si puternica pentru toti cei aflati in suferinte. A devenit cea mai mare tamaduitoare si mijlocitoare a oamenilor.
Prin incercari voluntare sau involuntare, Sfintii au ajuns la extreme pentru Dumnezeu si acolo L-au intalnit. Noi toti putem sa-L intalnim pe Dumnezeu in situatii extreme nedorite. Odata, Sfantul Siluan l-a sfatuit pe un tanar sa se roage, iar tanarul i-a raspuns:
„Am invatat sa ma rog in razboi, parinte. Gloantele imi treceau pe la urechi si eu, aflandu-ma sub teroare, ma rugam si nu ma atingeau”.
Atunci Sfantul a spus:
„intreaga stare a tanarului, in ceasul cand imi vorbea, arata ca este afundat in rugaciune”.
Sa lasam minciunile, fratilor. Atunci cand ne dorim patul cel frumos, somnul cel dulce, mancarea cea gustoasa, intalnirile cu prietenii, terminarea predicii, dobandirea bunatatilor materiale, nu vom simti iubirea dumnezeiasca, pe Hristos. Ar fi o lucrare binecuvantata, ca in ceasul cand ne indreptam cu nerabdare spre patul nostru, sa avem si un cuget dumnezeiesc: „Dumnezeul meu, Te doresc si pe Tine la fel in viata mea?“. Acest cuget smerit este ceva din putinul nostru, punctul pe care Dumnezeu sa se bazeze pentru a ne binecuvanta.
30-07-2007
Omul liber
Adevarul il poate vedea si rosti numai omul liber. Omul liber este cel desprins de lume. Cel care nu este legat de o parte a lumii, ci care poate imbratisa lumea intreaga.
Omul liber nu este tarat de sentimentele lui, de simpatii si antipatii, de interes. Pe toti ii vede cu aceeasi dispozitie. Dispozitia iubirii intru Hristos. Strainii sunt ai nostri si ai nostri sunt straini. In felul acesta vine echilibrul. Cel ce-L iubeste pe Hristos se indurereaza pentru toti si le da tuturor bucurie spre mangaiere. Dimpotriva, cel ce iubeste sentimental, cauta de la altii bucurie, placere, si ofera reprosurile si nemultumirile lui.
Omul sfant aduna durerea oamenilor si da bucuria. Cel „salbatic”, adica omul lumesc, aduna bucuria si da durerea. Adevarul se pastreaza mereu. Minciuna are termen de expirare. La fel se intampla si cu omul interesat, care iubeste si promoveaza grupul lui apropiat, in contradictie cu omul sobornicesc, care iubeste si ajuta dezinteresat intreaga lume.
21-10-2008
Din aceeasi carte:
- MARETIA MICILOR ASCULTARI. Roada durerii truditoare
- LUPUL CU CHIP DE MIEL si… CEI DUPA CHIPUL SAU: “Pe cand la exterior par neprimejdiosi, in interior te rod prin rautatea lor, prin invidie, ura si osandire”
- LUCRAREA DEZINTERESATA A “CELUI MAI MARE OM NASCUT DIN FEMEIE”
- DUMNEZEU SI PLANURILE OAMENILOR. Invatam ceva din istorie?
- SFANTUL APOSTOL PAVEL SI IUBIREA “NEBUNA” CARE SE GOLESTE DE SINE. Riscul jertfelnic de a promova binele si de a vorbi in apararea celui calomniat, intr-o epoca a barfei generale, in care se scoate in evidenta numai raul
***
Eram în Cipru şi prietenii mei urmau să vină să mă ia de la mama de-acasă ca să mergem în alt sat, pentru Liturghie. Aranjasem să vină să mă ia la ora şase; Liturghia trebuia să înceapă la şapte şi din Nicosia până în sat era o oră de drum. Eram foarte ocupat în Cipru, pentru că mulţi preoţi mă chemau să vorbesc în parohiile lor, la televiziune, la radio, aşa că eram cu totul obosit şi secătuit. Mă culcasem târziu şi mă sculasem pe la patru, ca să mă pregătesc pentru Liturghie, dar nu mă puteam ruga. Inima mi-era sfâşiată în bucăţi; chiar nu voia să-mi facă ascultare. Mi-am spus: „Nu am energie, nu am putere să mă rog; mă voi duce să-mi spăl rufele”. Aveam câteva tricouri de spălat, pentru că transpir mult noaptea. „Poate că asta mă va înviora puţin şi apoi voi încerca din nou să mă rog”. M-am dus în baie timp de o jumătate de oră şi am terminat de spălat. La patru şi jumătate am ieşit şi am auzit un şuşotit. Uşa era întredeschisă şi am zărit-o pe mama, care nu putea umbla, în pat. Făcea mici închinăciuni în pat şi se ruga, şi la fiecare rugăciune spunea: „Toată lumea şi copiii mei”. Făcea aceasta cu râvnă şi m-am simţit atât de ruşinat, încât inima mi s-a vindecat şi timp de o oră şi jumătate m-am rugat şi eu. M-am pregătit pentru Liturghie şi a fost una dintre cele mai bune Liturghii pe care le-am avut. În dimineaţa aceea, bătrâna mea mamă m-a ruşinat.
Uneori credem că nu avem energie, când de fapt avem o cantitate incredibilă de energie în noi. Secretul este să găsim un gând smerit care să ne ruşineze, care să ne aducă pocăinţă şi să descătuşeze energia duhovnicească din noi. De aceea trebuie să ne îndreptăm pe calea smerită a „pogorârii”, ca să fim mereu în stare „să pescuim” acele gânduri smerite care dezlănţuie energia duhovnicească lăuntrică ce ne va da puterea să facem lucrul lui Dumnezeu.
Este la noi în mănăstire un ieromonah şi într-o zi era foarte obosit de pe urma slujirii sale oamenilor. Era duminică şi era complet epuizat. Mi-a spus: „Noaptea, când sunt atât de sfârşit, mă duc de obicei în chilia mea, mă uit la icoane şi zic: «Noapte bună, vouă, tuturor» şi mă culc. Dar în noaptea aceea i-a fost ruşine să facă aşa; în schimb umbla în sus şi în jos pe coridor, spunând: „Îmi pare rău, Doamne, nu mă pot ruga în noaptea asta. Iartă-mă”. „Îmi pare rău, Doamne, simt obosit, nu mă pot ruga în noaptea asta. Iartă-mă”. Timp de jumătate de oră a umblat în sus şi în jos pe coridor spunând aceste cuvinte şi, în felul acela, Dumnezeu i-a dat putinţa să-şi facă pravila.
- “S-a dat cap de sfant pe trup de desfranata…” – CHIPUL LUI IROD DIN NOI, “masochismul duhovnicesc”, superficialitatea si radacinile ascunse ale pacatului; GLASUL SFANTULUI IOAN DIN NOI – mustrarea constiintei, pe care cautam sa o acoperim. PREDICI AUDIO LA TAIEREA CAPULUI INAINTEMERGATORULUI IOAN: “Desi se indulcea de cuvantul lui, nu facea nimic ca sa isi schimbe viata…”
- “PROVOCAREA” LUI HRISTOS şi ÎNTRISTAREA BOGATULUI “NEPREGĂTIT” DIN NOI: “Oamenii sunt foarte trişti când nu reuşesc în proiectele lor, în programele lor. Ei bine, această tristeţe vine tocmai pentru că OMUL NU CONCEPE SĂ SE LEPEDE DE AMBIŢII”
- MIRUL SUFLETULUI: “Nu lasa acel moment sa treaca pe langa tine!”
- Siguranta de a fi IN MAINILE DOMNULUI, cu nadejdea de a ne improspata mereu puterile SUB ACOPERAMANTUL ARIPILOR DRAGOSTEI SALE: “Daca ti se pare ca nimeni nu mai are nevoie de tine, sa stii ca in ochii Lui ai ramas de mare pret”
- SUB MANA CEA TARE A LUI DUMNEZEU/ “Fii credincios pana la moarte si-ti voi da cununa vietii!”
- DOAMNE, RAMAI CU NOI! Cum devine INVIEREA o realitate tainic lucratoare in concretul zilelor vietii noastre?
- “AJUNGE ZILEI RAUTATEA EI…”
- El, Cel ce-i vindeca pe cei cu inima zdrobita…
- VIE IMPARATIA TA, FACA-SE VOIA TA… Cugetari duhovnicesti pentru Duminica despre grijile vietii – “Exista o singura ordine fireasca: DUMNEZEU PE PRIMUL LOC! Domnul nu primeste JUMATATILE DE INIMA”
- DUREREA ALTUIA – DUREREA NOASTRA. Cum dobandim rabdare si ce folos avem din incercari? ISPITELE INSINGURARII
- Konstantin V. Zorin: LA CE AR PUTEA FOLOSI BOALA SI SUFERINTA? SITUATIILE LIMITA SI CERCETAREA PRONIEI DUMNEZEIESTI
- “HIATUL” MAICII EMILIANA din THEBA: “Atunci cand structura lucrurilor e gresita, singura nadejde este sa distrugi totul si sa pui inceput nou. NU TREBUIE SA NE TEMEM SA FIM DIFERITI, sa fim priviti de sus, gresit intelesi sau chiar ridiculizati, ori sa suferim pentru ca suntem altfel (crestini)”
- „Doamne, în toate întâmplările neprevăzute nu mă lăsa să uit că totul este trimis de Tine…“
- PREDICI AUDIO in Duminica dupa Inaltarea Sfintei Cruci, de folos exceptional tuturor celor preocupati de viata duhovniceasca: UN INTELES NEASTEPTAT AL LUARII CRUCII “IN FIECARE ZI”: Sa avem incredere in Dumnezeu!
- “Vom vedea pe Dumnezeu precum este” (I): ARHIMANDRITUL SOFRONIE si BINECUVANTAREA DE A CUNOASTE CALEA: “Rari sant sufletele care au destula barbatie pentru a iesi de pe cararile batute ale multimilor…“. MANA NEVAZUTA A DUMNEZEULUI CELUI VIU si HAUL STAPANIRII INTUNERICULUI
- “Tot darul de Sus ni-l insusim neaparat prin suferinta”. PARINTELE SOFRONIE despre BUCURIA DE A FI BIRUIT DE DUMNEZEU. De ce Dumnezeu ingaduie incercarea parasirii Sale, a “pogorarii in intuneric” si a atacurilor infuriate ale Ispititorului? “BINECUVANTAREA DE A CUNOASTE CALEA” (III)
- “Vom vedea pe Dumnezeu precum este” (IV): ARHIMANDRITUL SOFRONIE despre SUFERINTELE SI FERICIRILE DUHULUI: “Este oare cu putinta… fara o mare lupta cu propriile patimi, fara un plans zdrobitor, fara multime de scarbe, fara o arzatoare intristare? Toate se agonisesc prin multe suferinte“
- Parintele Andrei Coroian: MEDITATII IN OGLINDA SFINTEI CRUCI (audio, text) – COPIII LUI DUMNEZEU SI FIII MAICII DOMNULUI: “Dumnezeu duce crucea păcatelor omului, Maica Sfântă poartă crucea umanităţii… Dumnezeu dăruieşte din ce în ce mai mult, iar omul şi-a făurit un program care L-a exclus pe Dumnezeu”
6 Commentarii la “IESIREA DIN INTRISTARE PRIN RUGACIUNE si CONVERTIREA DURERII IN BUCURIE DARUITA: “Sa nu pierdem atatea prilejuri neprevazute care apar in viata noastra, inchizandu-ne in melancolie”/ OMUL LIBER si OMUL INTERESAT”