E NEVOIE DE “APA CEA VIE”. Sa nu dezertam de la lupta cea buna!

1-09-2011 Sublinieri

Spiritul viu

Ierom. Teofan Popescu

O anumită modă a delăsării se întinde tot mai mult în rândul tinerilor. Este ea plăcută lui Dumnezeu? Cu siguranţă nu. Există o singură soluţie pentru depăşirea acestei stări de apatie (auto)impusă: spiritul viu.

Un tânăr spunea deunăzi că, deşi respectă credinţa, acest lucru nu-l motivează îndeajuns şi, în general, viaţa i se pare lipsită de sens, iar existenţa omului contemporan i se pare că, în multe cazuri, se caracterizează prin stres şi plictiseală. Ar trebui poate să conştientizăm faptul că, credinţa creştină nu este doar un set de adevăruri faţă de care ne manifestăm respectul, în virtutea unei tradiţii moştenite. Ea este, aşa cum observă părinţii filocalici, o permanentă luptă şi frământare a sufletului viu pentru a dobândi veşnicia. Dacă această perspectivă ni se pare prea înaltă pentru căutările noastre de acum, să începem atunci cu lucrurile simple şi fireşti, care ne ajută să dobândim mai multă viaţă în noi înşine.

Spre exemplu, să încercăm cât mai des să facem ceva pentru a-i ajuta pe cei din jurul nostru, fără să urmărim, în vreun fel sau altul, un interes sau o răsplată. Apoi, să ne străduim să fim sinceri şi drepţi, să nu ne lăsăm cuprinşi de ipocrizie care înseamnă, practic, uciderea conştientă a dragostei şi a simplităţii celei ziditoare, cu care, în mod nativ, este înzestrat fiecare om de către Tatăl ceresc.

În România, moleşeala sufletească se vădeşte nu numai prin alterarea relaţiilor interpersonale, ci şi prin numărul mic de iniţiative benefice, la nivel social şi comunitar, care să depăşească egocentrismul şi interesele meschine, în favoarea unei susţineri a binelui comun românesc. Este îngrijorătoare, de asemenea, abandonarea frecventă a luptei duse în Duhul Adevărului, o luptă pentru adevăr, dreptate şi demnitate. Toate aceste constatări nu sunt menite să ne împingă într-o şi mai mare delăsare, ci ele au rolul de a ne trezi la realitate pentru a căuta calea însănătoşirii.

Se simte cu stringenţă nevoia unui medicament miraculos, a unui leac mai presus de puterile noastre, pentru a putea ieşi la lumină. Despre acest „medicament” i-a vorbit Mântuitorul femeii samarinence, după cum aflăm din Sfânta Evanghelie. Domnul nostru Iisus Hristos îi spune acesteia că El îi poate da apa cea vie, iar cel care va bea din ea „nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţa veşnică” (Ioan IV, 14). Ce este apa cea vie? Este tocmai harul dătător de viaţă, puterea lui Dumnezeu care se dăruieşte tuturor acelora care nu se mulţumesc cu puţinul unei vieţi duhovniceşti mediocre. Doar prin puterea harului mai poate învia România, aşa cum s-a întâmplat de atâtea ori în istoria noastră, atunci când românii şi-au luat în serios rugăciunea şi pocăinţa. Într-un fel, vremurile tulburi de astăzi sunt foarte prielnice unei renaşteri duhovniceşti, dacă, având încredere în ajutorul lui Dumnezeu pentru a ne putea schimba, vom şti să ne smerim şi să ne recunoaştem neputinţele.

Este atâta nevoie astăzi, în România, de oameni vii, de oameni jertfitori, de oameni de cuvânt, de tineri angajaţi în rugăciune şi faptă! Tinerii au atâta nevoie astăzi de modelele vieţii autentice, pentru ca la rândul lor să poată deveni modele ale bunei rânduieli. Preschimbarea noastră lăuntrică prin descoperirea vieţii în Hristos, nu este posibilă dacă rămânem [doar] la abecedarul Ortodoxiei. Să mergem în profunzimile credinţei de unde ne vin puterea, sensul, viaţa şi lumina existenţei noastre. Să ne gândim, de pildă, la cuvintele sfântului Paisie de la Neamţ: cel care a gustat din harul rugăciunii lui Iisus

„nu va mai dori să aibă în viaţa acesta nimic altceva decât să se îndeletnicească necontenit cu facerea acestei rugăciuni din paradis”.

Cu alte cuvinte, a fi ortodox presupune o aşezare a întregii vieţi sub semnul chemării numelui lui Hristos, presupune o permanentă împreună-lucrare între om şi Dumnezeu.

Să medităm, de asemenea, şi la ceea ce spunea părint

ele Dumitru Stăniloae despre Taina Euharistiei:

Trupul lui Hristos pe care îl primim în Sfânta Împărtăşanie nu e alt Trup decât cel primit de Fiul lui Dumnezeu din Sfânta Fecioară, dar îndumnezeit prin Înviere şi Înălţare”.

Semnele transfigurării sufleteşti, ale îndumnezeirii, sunt vădite în tânărul care se îmbogăţeşte de la izvorul Tainelor lui Hristos. Când tot mai mulţi tineri descoperă, prin lucrarea harului dumnezeiesc, frumuseţea vieţuirii în dreapta credinţă, atunci înfloreşte nădejdea învierii într-o comunitate, într-o ţară. Atunci viitorul se înseninează. Aşadar, nu dezertaţi de la lupta cea bună, ci ascultaţi glasul Iubirii:

Eu sunt Lumina lumii; cel ce-Mi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina Vieţii(Ioan VIII, 12)”.

Din revista “CUVINTE CATRE TINERI” (2010)


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Ce este pacatul?, Crestinul in lume, Duminici si Sarbatori - Noime vii pentru viata noastra, Femeia samarineanca, Parintele Teofan Popescu, Pentru tineri

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

45 Commentarii la “E NEVOIE DE “APA CEA VIE”. Sa nu dezertam de la lupta cea buna!

<< Pagina 1 / 2 >> VEZI COMENTARII MAI NOI

  1. Cuvantul cheie (pentru a si faptui ceva)imi pare a fi: ‘Tinerii au atâta nevoie astăzi de modelele vieţii autentice’

    Vedeti cumva in spatiul public romanesc vreun astfel de model ?

  2. @ c2:

    Nu stim, dar in biserica mai sunt. Pana la urma nu trebuie sa fie vedete sau personalitati foarte vizibile in spatiul public.

  3. Un an nou plin de spor si impliniri duhovnicesti va doresc tuturor. Doamne, ajuta!

  4. Cele mai bune modele le gasim in carti. Aceasta este binecuvantarea Domnului peste noi cei ce traim in zilele acestea. Librariile sunt pline de carti minunate, pline de invatatura si capabile sa transmita harul parintilor si inaintasilor nostri, luptatori intru Hristos. La fel si web site-urile, ca de exemplu acesta.

    Si sa tinem minte, Imparatia lui Dumnezeu se ia prin staruinta. Nu va veni nimeni sa-ti puna nimic inainte si sa iei de-a gata. Asa cum meseria se fura, adica se invata printr-o dorinta acuta de a observa si asimila, asa este si cu credinta. Trebuie sa cauti, sa bati, si sa ceri. Acestea le cere Hristos de la noi.

  5. Se spune ca esti ceea ce vezi! Cred ca ne-am obisnuit sa vedem totul in negru. Domnul nostru Iisus Hristos a pastrat„7000 de barbati” ,care nu se vor inchina vremilor antihristice actuale. Ne-am pierdut dragostea intre noi,dar ne-am pierdut si nadejdea.Adevarat ai zis admin…..mai sunt tineri drepti,ascunsi de ochii oamenilor dar in lumina Lui prezenti. Sa nu deznadajduim….Domnul transforma raul si cursele vicleanului in cai de mantuire pt oameni. Doamne ajuta!

  6. Cât de curată și de’adâncă
    E viaţa în ortodoxie,
    Ne’o dovedesc continuu sfinţii
    Prin mult-smerita vrednicie.

    Ne-o spune însăși Adevărul
    Și Domnul Dumnezeu Iisus
    Prin El, prin Crucea Lui, prin fapte
    Prin ce ne-a dat, și-n ce ne-a spus.

    Căci pentu om a făcut totul.
    Și pentru om i’ortodoxia
    Cu Har, cu tainele-i divine
    Cu Raiul și cu veșnicia.

    Și cât de’naltă și de vie
    E viaţa renăscută-n har
    Și reînoită-n pocainţă
    Prin preot, taine și altar.!

    Ce preţ și ce valoarea sfântă
    E-n dragoste și-n curaţie
    O știe’n toată adâncimea
    Crestinul prin ortodoxie.

    Și’o știu și foarte mulţi din lume.
    Fiindcă ea-i pururi fără vină,
    Că-i eroism, jetrfă și trudă
    Că-i Adevăr și că-i lumină.

    Dar nimeni nu o dobândește
    Oricât s’ar osteni de greu
    Fără trăirea ortodoxă
    Prin tainele lui Dumnezeu.

    Și-o recâștigă ortodoxul
    Cel ce se teme de păcat
    (De merge spre desăvârșire
    Prin dragoste cu’adevarat).

    El este cel care-și găsește
    În curăţia sa răspuns,
    La Adevărul existenţei
    Și-a dragostei pentru Iisus.

    C’acesta nu se vrea vedetă,
    Nici vârf a tote, nici erou
    Fără smerenia și harul
    Și dragostea de Dumnezeu.

    Nu vrea nici cerul nici pământul.
    Nu vrea nicicum să stăpânească
    Pe nimeni și nimic vreodată,
    Vrea numai sincer să iubească.

    Nu vrea să stralucească-n lume.
    Nu vrea să facă nici un rău.
    Vrea să iubească omenirea,
    Cum o iubește Dumnezeu.

    Vrea să-l urmeze’n tot și’n toate
    În ce-a facut și în ce-a spus,
    Și ar vrea chiar să sărute pașii
    Ce i-a parcurs Domnul Iisus.

    Să-l doară suferinţa lumii
    Și prăbușirea ei în rău
    (În viaţa-i fără Adevărul
    Și dragostea de Dumnezeu).

    El crede în puterea crucii
    Purtate în ortodoxie,
    (Și se și rastignește sincer)
    Chiar dacă pare nebunie.

    Că fără nebunia crucii,
    Nici dragostea n’are valoare,
    Că’ntregul eroism al lumii
    Fără Hristos e înșelare.

    Dar ce putere, ce lumină,
    Ce dragoste, ce vrednicie
    S’ascunde în iubirea sfântă,
    Si vie din ortodoxie .!!

    Ce sfântă nevonovăţie
    S’ascunde-n sufletul curat
    Ce se jertfește ca să scoată
    Pe fraţi și lumea din păcat.

    Valoarea vieţii este’n crucea
    Pe care-o ducem în Hristos
    Și unica care nu piere
    Dacă-i trăita ortodox.

  7. 1 vrei sa spui ca n-ai “modele” si ca tu n-o sa asculti decat de “modele”.insa stai tu pe langa un “model” suficient de mult timp si o sa-i gasesti defecte, dupa mintea ta, o sa incepi sa-l judeci. avem un talent exceptional in a fi deceptionati de “modele”. daca n-ai credinta si ascultare si atentie la ganduri, insusi Hristos sa-ti fie duhovnic si “model” si te va deceptiona.

    2 iar”modelele” din carti, vietile sfintilor, pot fi de folos tinerilor, dar PANA LA UN PUNCT. iti inflacareaza inima spre bine viata sfantului, cuvintele si faptele lui, ti se lumineaza intelegerea, dar inflacararea NU DUREAZA daca nu vei avea ascultare de un duhovnic. vei reveni la cele obisnuite ale tale.

    stiu ca nu e nici placut nici spectaculos, dar SINGURUL pamant care RODESTE e ascultarea fata de duhovnic. NIMIC NU POATE INLOCUI ASCULTAREA DE DUHOVNIC.

    3 deci toate “modelele” , toti sfintii au ceva in comun, si acest lucru e ascultarea. inainte sa fie “model” a fost ascultator, a facut EXACT, CU ATENTIE, netinand seama de ce-i spun gandurile si marturisindu-le pe toate, CE I-A SPUS SA FACA DUHOVNICUL.

    esti hotarat sa asculti? vei vedea lumina. cauti in disperare modele? te mai luminezi cate un pic din cand in cand, dar revii in intuneric. MAI INTAI SA NE LIMPEZIM LA MINTE marturisindu-ne duhovnicului TOATE pacatele fara ezitare si fara rusine, sa primim de la duhovnic micul medicament, canonul zilnic si sa fim atenti ca nu cumva sa ne faca vrajmasul sa uitam de canon, caci vom fi pierduti.

    4 un pic de curaj, totusi – duhovnicul pe care ni-l da Dumnezeu, ACELA e bun. asculti de el si te linistesti, incet incet ne lumineaza Dumnezeu, numai sa intram pe cararusa ascultarii de un duhovnic.

  8. Intr-adevar tinerii au nevoie de modele, dar acum trebuie vazut ce fel de modele, pentru ca daca ne-am obisnuit sa traim intr-o lume a teribilismului si ceea ce este anormal a intrat in sfera obisnuitului, atunci se poate ca ceea ce este normal sa nu mai vedem, si sa nu-l mai luam drept model.

    Daca, citind carti cu vietile sfintilor vedem ca unii au ajuns la masuri inalte si asceze greu de inchipuit pentru zilele noastre, si uitandu-ne in jur nu mai vedem astfel de vietuitori, aceasta nu inseamna ca modelele de vietuire ortodoxa lipsesc.

    Nu poate exista vre-o epoca care sa nu fi dat sfinti. Asadar ei sunt contemporani cu noi, fara sa stim de multi care sunt.

    Dar daca noi cautam pe cineva care sa stea 1000 de zile pe un stalp, poate ca nu gasim (ce sa mai zic, nici vorba ca nu se vorbeste de el la televizor).

    Dar daca vedem ca un parinte face tot posibilul sa opreasca avorturile, sau are alta lucrare care vadeste pericolul vremurilor de astazi si incearca sa aduca oamenii pe calea cea dreapta, atunci trebuie sa ne dea de gandit, pentru ca ei spun “prezent” in aceste timpuri.

    Dar nu numai in ei putem gasi modele, ci si in toata fapta buna a celor apropiati noua, pentru ca nu numai anumiti oameni ne pot fi modele, ci toti cei care lucreaza (mai mult sau mai putin) poruncile lui Hristos.

    Putem sa incepem deci, de la mic, de la ce avem imprejurul nostru, si sa lucram astfel incat sa ajungem si la masuri mai mari, caci altfel nu vom avea scuza.

  9. @ cn

    Intr-adevar este de remarcat faptul ca ascultarea de duhovnic este o cale buna de a ajunge la o vietuire ortodoxa, dar ar mai fi de spus ca ascultarea trebuie sa indeplineasca anumite conditii ca sa aduca intr-adevar roade, caci altfel poate face mai mult rau.

    Asadar, ascultarea trebuie sa se faca numai in dragoste si adevar, altfel, lipsind fie dragostea, fie adevarul, nu ne mai gasim in ascultarea cea buna.

    Dragostea o putem ilustra prin increderea ce o acordam celui pe care il iubim, asadar intelegand cu adevarat rolul duhovnicului nostru, prin dragoste vom face ascultare de el, pentru a ajunge ca si noi sa crestem si sa ajungem la ceea ce suntem chemati, adica la Asemanare. Atunci cand actionam din dragoste, nu mai percepem porunca precum o manifestare autoriatara asupra noastra, ci ascultam pentru ca iubim.

    De asemenea ascultarea trebuie facuta atata timp cat ne impartasim din duhul Adevarului. Daca vedem ca ceva ne este dat sa facem ca ascultare si ni se pare ca nu ar fi chiar in duhul ortodox, putem sa-l rugam pe cel care ne-a dat s-o facem, sa intelegem mai bine ca asa este intr-adevar, sau sa ne verificam in alta parte. Sigur, acesta nu este un motiv sa ne indoim tot timpul si sa tergiversam lucrurile, caci altfel ajungem sa ne zdruncinam increderea. Dar daca de exemplu, spunand unui duhovnic ca pleci intr-un loc unde nu sunt tinute slujbe ortodoxe si te indeamna sa te duci la cele catolice, ei, pai aici e de discutat.

    Si pe urma duhovnicul pe care ni-l da Dumnezeu intr-adevar acela este bun, dar ce te faci atunci cand ai de ales, sau cand nu ai de ales? Cum sti ca intr-adevar “acela” este duhovnicul trimis tie de Dumnezeu, si pe care trebuie sa-l asculti in orice?

    Sigur, atunci cand ne spovedim trebuie sa avem incredere ca harul preotiei va lucra prin duhovnicul caruia ajungem sa ne i destainuim, dar ascultarea nu se reduce doar la Taina Spovedaniei, ci trebuie privita ca pe o caracteristica permanenta, continua. Adica ori ne aflam in ascultare ori nu, iar a fi in ascultare ne exerseaza de a fi in postura de fii ai Tatalui, de a fi asa cum trebuie sa fim.

  10. @Corina

    1 important e sa nu pierzi timpul, sa amani. alegi unul si il asculti, cand iti da ceva de facut, sa faci.

    2 in duh si in adevar e duhovnicul, noi hai sa n-o intoarcem pe toate fetele, sa fim mai simpli, sa facem ce ne spune duhovnicul.

    (daca iti spune ca poti merge si la catolici, il schimbi, dar n-am auzit de duhovnic ortodox sa spuna asa ceva, avem imaginatie bogata)

  11. @ admin

    multumesc pentru linkuri. sunt lucruri grele, pe mine ma depasesc cele mai multe, in sensul ca nu am capacitatea de a le intelege.

    vreau doar sa spun despre un fapt de viata – fiecare ajunge LA UN MOMENT DAT, privindu-si cu atentie trecutul, sa-si dea seama de cat de intunecat ii e sufletul de pacate nemarturisite. cat de rau se simte cu sufletul otravit.

    ei, daca lasa sa treaca acel moment, daca nu se duce fara intarziere la un duhovnic( cel pe care Dumnezeu i-l da in minte sau i-l scoate in cale prin altii, fara sa mai ia la puricat tot cv-ul duhovnicului) – deci daca nu se duce la un duhovnic sa se spovedeasca ATUNCI, ci ii ia la comparatii si evaluari, le gaseste tuturor bube si defecte, s-a terminat, se afunda si mai adanc in otrava patimilor sale, a pacatelor sale trecute.

    n-o sa gasim noi niciodata duhovnicul perfect, e clar, dar iata ca trebuie sa vedem CARE ESTE URGENTA SUFLETEASCA NUMARUL UNU a noastra, a celor din lume.

    aceasta este sufletul nostru greu de pacate si patimi grele, care ne apasa sufletul tocmai pentru ca sunt nemarturisite. aceasta e urgenta numarul unu, pe care o amanam imediat ce o vedem in toata grozavia ei , pentru ca ne pierdem in evaluari si in frica -pr X da canon prea greu, pr Y ma stie si mi-e rusine. du-te la un duhovnic complet strain, atunci, si nu mai sovai .

    scrie-ti toate pacatele de care iti amintesti, marturiseste toate patimile , fara rusine, direct, si Hristos iti va da o asemenea stare de usurare luminoasa a sufletului de nu-ti va veni sa crezi, caci EL e cel ce iarta prin duhovnic. asculta cu atentie si noteaza-ti tot ce iti spune duhovnicul. fa canonul.

    stiu ca acestea tin de abecedarul credintei. dar celor mai multi le e cel mai greu sa faca acest prim pas si prea multi mor fara sa-l fi facut, saracii

  12. @ cn:

    Cu ceea ce ai scris acum suntem in acord. Problemele pot aparea in alte momente, la alt nivel. In orice caz, nu se pune problema de cercetat CV-ul, si nici de perfectiune. Dupa cum nu se pune problema (pentru un crestin sincer) de facut voia proprie.

  13. Mai jos voi da cateva citate din cartea ieromonahului, sau daca vreti a parintelui duhovnic, Savatie Bastovoi, intitulata “Singuri in fata libertatii”, si pe care o recomand tuturor celor care vor sa inteleaga cum ar trebui sa se faca ascultarea de duhovnic intr-un duh sanatos:

    -“Prin puterea de a asculta, noi restabilim relatia cu Dumnezeu. Hristos, cand a venit pe pamant, ne-a zis ca nu face ceea ce voieste El, nu face voia Sa, ci voia Tatalui Care L-a trimis. Aceasta renuntare la Sine pentru Tatal, care are loc in ascultarea lui Hristos, nu trebuie inteleasa ca o sinucidere spirituala si nici ca anularea a propriului eu, ci ca o suprema manifestare a dragostei.

    Ma supun celui pe care il iubesc ca el sa lucreze prin mine, sa se rasfranga in mine, sa fie una cu mine si astfel sa existam unul prin celalalt. Aceasta ne invata Hristos. De aceea si noi, fiind chip al lui Hristos si urmandu-I, incercam, prin exercitii de taiere a voii noastre, sa ne asemanam cu El, sa ne asemanam cu Sfintii Ingeri care primesc cu bucurie poruncile dumnezeiesti, pe care insa nu le mai percep ca pe niste porunci, ci ca pe o comunicare. In aceasta comunicare noi putem redescoperi dragostea.”

    – “Monahul isi poate permite o ascultare absoluta. Monahul nu are nici o indatorire fata de alti oameni, ci doar fata de duhovnicul sau si de obstea sa. El isi poate permite aceasta nebunie in Duhul Sfant: sa aiba ascultare absoluta. Mireanul traieste in alte conditii. Sfera, societatea in care traieste el, este plina de imprevizibil. El nu stie unde va merge maine si daca va merge, cine va fi acolo, cine va veni la el in ospetie si asa mai departe. El nu poate avea un program clar, iar de multe ori nu poate indeplini anumite porunci ale duhovnicului sau. Si atunic poate sa-i spuna dinainte: “Parinte, nu pot face asta pentru ca…” Sau nu spun de la bun inceput ca nu pot, ca totusi aceasta nu foloseste la nimic, dar ii spun: “Parinte, acolo unde merg eu este asa si asa”. Pentru ca parintele nu este Prorocul Ilie sau unul din proroci ca sa stie chiar toate lucrurile din viata ta. De aceea, ca oameni, ne sprijinim unii pe altii. Spune-i parintelui, asa si asa, din cauza asta am avut o astfel de ispita.

    Dar ascultarea, repet, inainte de a fi o indeplinire a unei porunci, executarea unui fapt, este o stare prin care noi ajungem la smerenie. Mireanul trebuie sa isi taie voia inaintea aproapelui sau, cautand sa aduca bucurie si sa odihneasca pe cel care i-o cere, in masura in care nu calca poruncile lui Hristos. Asa ca, sa tindem spre acea stare, cand vointa noastra o punem intotdeauna dupa vointa celuilalt, adica nu caut ale mele, ci ale aproapelui, cum zice Apostolul Pavel.”

    – “In asa fel sa traim nevointa noastra noi, crestinii, incat ceilalti sa nu prea tie ce nevointa avem.”

    “Pentru ca si eu, ce credeti?, dupa ce am citit aceste carti , veneam la batranul [Selafiil de la noul Neamt] si-i tot spuneam: “Parinte, binecuvanteaza sa fac asa si asa!”. Si asteptam sa fac minuni dupa asta. Si, vazand parintele starea asta a mea, care s-a schimbat de la cititul cartilor si ca tot vorbeam atata despre ascultare: “Parinte, asa-i ca ascultarea-i cea mai buna?, “Parinte, asa-i ca numai ascultarea…?”, “Parinte, asa-i…?”, de parca parintele nu imi spunea si pana atunci ca ascultarea e cea mai buna si ca este virtutea de baza a calugarilor, intr-o zi mi-a zis: “Da, ii buna ascultarea … daca-i cu smerenie!“. Este fundamental ceea ce a zis parintele.”

    – “Veneam uneori la parintele Selafiil si-i spuneam: “Parinte, mi-a zis staretul sau episcopul sa fac cutare lucru si cutare. Da’ nu mai pot!”. “Apoi, du-te si spune-i, daca nu mai poti!”. Asa spune si Sfantul Dorotei al Gazei: “Fratele care face o ascultare ce-l tulbura si vede ca nu mai are iesire, sa mearga si sa spuna mai-marelui sa-i schimbe ascultarea”. Tot asa spune si Sfantul Vasile cel Mare, si alti sfinti. Asa ca sa ne apropiem cu smerenie de ascultare, primind indata cuvantul parintelui, primindu-l cu dragoste, ca de la omul care ti-L descopera pe Hristos si incercand sa-l indeplinim asa cum este el. Dar cand ne vom poticni pe cale, nu vom mai putea, vom avea impotriviri, sa mergem si sa spunem: “Parinte, atata pot, atata nu mai pot!”

    – “Sa nu primim nici idealizarile astea pe care le avem in euforia noastra: “Vai, ce barba are parintele!”, “Vai, ce tras la fata!”, “Vai, cum tace parintele!”, “Vai, da’ parintele cum mi-a zis, s-a si intamplat!”. Sa nu facem asta, pentru ca diavolul ne poate pregati o umflatura din asta ca, dupa aceea, sa ne faca praf, descoperindu-ne neputintele lui. Aceasta este un pericol atat pentru ucenic, cat si pentru duhovnic. Poate din aceasta cauza parintele Selafiil nu suporta cand cineva vorbea cu el ca si cu un harismatic, lucru care se zice si de Macarie cel Mare. Parintelui Selafiil nu-i placea nici sa dea porunci si nici macar canoane la Spovedanie, ci doar sugestii pe care le facea cu o adanca smerenie. Parintele Rafail Noica mi-a povesti ca parintele Sofronie facea la fel.

    – “Foarte multa lume vorbeste despre smerenie, foarte multa lume vorbeste despre libertate, dar foarte putini intelegem ca acestea doua sunt acelasi lucru”
    Deci ascultarea facuta cu smerenie, inseamna si ascultare facuta in deplina libertate.

  14. @ Corina

    nu stiu altii cum sunt, eu nu ascult de duhovnic din dragoste. eu ascult dintr-o anumita intelegere a ascultarii: ca sa ma vindec incet incet de patimi.

    (stiu ca daca nu as asculta de duhovnic ar fi ca si cum m-as otravi singur. pe scurt, n-ai sa ma auzi ca ascult din dragoste de duhovnic. ii sunt recunoscator, dar dragostea inseamna mult mai mult decat asta. dragostea e desavarsirea. )

    deci n-am “duhul sanatos al ascultarii de duhovnic”… sau a pus parintele Savatie stacheta prea sus chiar si pentru monahi, nemaivorbind de oamenii din lume ? poate ma lamureste cineva .

    caci daca DOAR dragostea e “duhul SANATOS al ascultarii de duhovnic” restul ascultam, dar n-are nici o valoare ascultarea noastra, ba e chiar daunatoare, nefiind sanatoasa, nu?

  15. Nu cred ca este bine sa cautam du dinadinsul duhovnic care “ne odihneste”, caci Dumnezeu ne da duhovnic dupa cum ne trebuie, in functie de neputintele noastre si “ranile” care trebuiesc vindecate in sufletul nostru.
    Ascultare de duhovnic trebuie sa facem in orice situatie, chiar daca duhovnicul “exagereaza” in nevointele pe care ni le cere, caci cu voia Domnului o face. Dar nu cred ca duhovnicii exagereaza vreodata, mai degraba unii dintre noi suntem lenesi si gasim motiv de neascultare in neputinta noastra…

  16. Si aceasta e una din multele discutii epuizante si inutile, pe una din acele teme care, din punctul nostru de vedere, se blocheaza inevitabil, fiindca nimeni nu e dispus sa asculte si sa inteleaga mai mult decat deja cunoaste din experienta sa. Chiar daca e vorba de scrieri de autoritate sau de tratarea exhaustiva si detaliata, ultra-nuantata a problemei, E mai usor sa ne impunem propria voce si atat. Si noi nu vrem sa inmultim spre vatamare vorbele. Fiecare sa faca asa cum ii spune constiinta.

    Iertati-ne!

  17. Pingback: CE SE POATE FACE PENTRU TINERII ORTODOCSI DE ASTAZI? Cu Parintele Serafim Rose despre joaca de-a Ortodoxia a noilor generatii narcisiste
  18. Pingback: "Duhovnicul si ucenicul": CRIZA VIETII DUHOVNICESTI A CREDINCIOSILOR "PRACTICANTI" si PERICOLUL BANALIZARII CELOR SFINTE. Urgenta iesirii din inertie, a retrezirii la pocainta adevarata, la nevointa si lucrarea launtrica
  19. Pingback: CUM POATE INVIA SUFLETESTE UN TANAR? Puterea minunata a rugaciunii pentru ceilalti (PREDICI AUDIO) -
  20. Pingback: APA CEA VIE. Predici audio la DUMINICA SAMARINENCEI: IPS Bartolomeu Anania si Ierom. Dosoftei (Putna) -
  21. Pingback: Libertatea de a intinde mana lui Dumnezeu. MARTURISIRILE SI SFATURILE VII PENTRU TINERI ALE UNEI ARTISTE ORTODOXE: sculptorul Silvia Radu -
  22. Pingback: INCEPUTUL ANULUI NOU BISERICESC – 1 septembrie -
  23. Pingback: Parintele Teofan de la Putna despre SECETA NOASTRA SUFLETEASCA si PARINTELE SOFIAN CEL MULT RODITOR -
  24. Pingback: “MANA LA ADANC!” Predici audio la PESCUIREA MINUNATA (Mitropolitul Teofan al Moldovei, Pr. Coman, Ierom. Dosoftei, Arhim. Damaschin) -
  25. Pingback: DOMNULUI SA NE RUGAM… Sa ne folosim de puterea Psaltirii in razboiul nevazut! -
  26. Pingback: CUVINTE CATRE TINERI de la parintii Constantin Coman si Hrisostom de la Putna. CUM SE POATE BIRUI DESFRANAREA SI PASTRA FECIORIA? Care sunt conditiile unei casnicii fericite? Ce inseamna sa iubesti cu adevarat? -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate