“N-am avut odihna in duhul meu, pentru ca n-am gasit pe Tit, fratele meu…” SFANTUL IOAN GURA DE AUR DESPRE PRIETENIA MARILOR APOSTOLI PAVEL SI TIT (25 august)

26-08-2011 Sublinieri

… sau cum sufereau chiar si cei mai sfinti barbati din cauza despartirii de fratii lor iubiti

Fragment dintr-una din epistolele din exil ale Sfantului Ioan Gura de Aur catre diaconita Olimpiada, ucenica si prietena sa in Duhul Sfant:

Ştiu că te îndurerează nu numai nenorocirile şi necazurile de acum, ci şi aceea că eşti despărţită de nimicnicia mea. Şi asta te face să plângi necontenit şi să spui tuturora: „Nu mai auzim glasul acela, nu ne mai bucurăm de predicile lui; suntem osândiţi la foamete. Ameninţarea cu care ameninţase odinioară Dumnezeu pe evrei, o îndurăm noi acum; nu suferim de foame de pâine, nici de sete de apă, ci de foame de dumnezeiască învăţătură”.

b. Ce voi răspunde acestor cuvinte? Îţi voi răspunde că în lipsa mea poţi vorbi cu mine, citind cărţile mele. În ce mă priveşte mă voi strădui, dacă reuşesc să am curieri, să-ţi trimit dese şi lungi scrisori. Iar dacă vrei să auzi cuvânt chiar din gura mea, poate că va fi asta şi mă vei vedea iarăşi, cu ajutorul lui Dumnezeu. Dar mai bine spus, nu mă vei vedea iarăşi, cu ajutorul lui Dumnezeu. Dar mai bine spus, nu poate, ci neîndoielnic, îţi aduci aminte că n-am spus aceste cuvinte în zadar, nici ca să te înşel şi că nu ştiu ce spun. Da, vei auzi şi prin viu grai, ceea ce-ţi spun acum în scris.

c. Iar dacă te supără întârzierea, gândeşte-te că nici asta nu ţi-i fără de folos. Vei avea mare răsplată dacă ştii să rabzi, dacă nu rosteşti cuvânt nesocotit, dacă dai slavă lui Dumnezeu pentru acestea, după cum şi faci. Nu-i mică lupta asta! Ai nevoie de suflet de tânăr, de minte de creştin ca să înduri despărţirea de un suflet pe care-l iubeşti. Cine spune asta? Cel care iubeşte sincer, cel care cunoaşte puterea dragostei, ştie ce spune.

d. Dar ca să nu umblăm mult în căutarea unor prieteni sinceri – lucru atât de rar – să alergăm la fericitul Pavel. El ne va spune cât e de mare lupta aceasta şi de ce fel de suflet are nevoie. Pavel acesta, care s-a dezbrăcat de carne, care a lepădat trupul, care a umblat prin toată lumea aproape cu sufletul gol, care a izgonit din minte orice patimă, care imitase nepătimirea puterilor netrupeşti, care locuia pe pământ cum ar fi locuit în cer, care stătea sus cu heruvimii, care lua parte cu ei la cântarea aceea tainică, a îndurat pe toate celelalte cu uşurinţă, ca şi cum le-ar fi suferit într-un trup străin, a îndurat temniţele, lanţurile, arestările, bătăile, ameninţările, moartea, lovirile cu piatră, cufundările în adânc, tot felul de pedepse; dar despărţirea de un suflet iubit atât îl neliniştea, atât îl tulbura, încât a plecat îndată din oraşul în care n-a găsit pe prietenul său pe care l-a părăsit, când nu i-au putut arăta pe cel căutat.

„Şi venind în oraşul Troada, spune Pavel, pentru Evanghelia lui Hristos, şi uşă fiindu-mi, deschisă în Domnul, n-am avut odihnă în duhul meu, pentru că n-am găsit pe Tit, fratele meu, ci, lăsându-i pe ei, am plecat în Macedonia”.

e. Ce înseamnă asta, Pavel? Când erai legat în butuci, când erai în închisoare, când erai plin de răni, când îţi curgea sânge de pe spate, predicai, botezai, aduceai jertfa şi nu treceai cu vederea măcar pe unul care voia să se mântuiască, iar când ai venit în Troada, când ai văzut ogorul curăţit şi gata să primească seminţele, când ai găsit aria plină şi atâta uşurinţă, ai aruncat din mâini un câştig atât de mare, cu toate că veniseşi pentru el – „Veniţi, spui, în Troada pentru Evanghelie” – cu toate că nu aveai nici un potrivnic – „uşa fiindu-mi deschisă” – ai plecat îndată! – “Da, am plecat, ne răspunde Pavel. Tirania marii tristeţi m-a cuprins şi mult mi-a tulburat sufletul absenţa lui Tit. Atât de tare m-a stăpânit şi m-a biruit, că am fost silit să fac asta!”

Nu e nevoie să facem presupuneri că din pricina tristeţii a plecat Pavel. O aflăm chiar din gura lui Pavel. A adăugat şi pricina plecării, spunând:

„N-am avut odihnă în duhul meu, pentru că n-am găsit pe Tit, ci, lăsându-i pe ei, am plecat”.

12.a. Ai văzut că trebuie să dai foarte mare luptă, ca să poţi îndura în linişte despărţirea de un suflet ce ţi-i drag? Ai văzut câtă durere şi câte amărăciune pricinuieşte? Ai văzut că e nevoie de un suflet mare, de un suflet de tânăr? Lupta asta o duci şi tu acum. Cu cât lupta e mai mare, cu atât şi cununile sunt mai frumoase şi răsplata mai strălucită. Aceasta să-ţi fie mângâierea zăbavei mele şi aceea că am să te văd iarăşi negreşit încununată, strigată cu slavă în gura mare şi plină de răsplata pe care ti-a adus-o mângâierea.

Dar cei care se iubesc nu se mulţumesc numai cu legătura sufletească a dragostei; nu le e de ajuns asta spre mângâiere; au nevoie şi de prezenţa trupească; de le lipseşte, se pierde mare parte din bucurie.

b. Şi venind iarăşi la Pavel, tatăl dragostei, avem să vedem că aşa e. Scriindu-le macedonenilor, le grăia aşa:

„Iar noi fraţilor, rămânând orfani de voi pentru o vreme, cu chipul, nu cu inima, ne-am sârguit mai mult să vedem cu mult dar faţa voastră; eu, Pavel, am voit să vin la voi şi o dată şi de două ori, dar ne-a împiedicat Satana. De aceea nemaiputând răbda, am hotărât să rămânem în Atena singuri şi am trimis pe Timotei”.

Câtă putere are fiecare cuvânt! O arată cu multă claritate flacăra dragostei din sufletul său. N-a spus: „fiind despărţit de voi”, nici: fiind departe de voi, ci: „rămânând orfani de voi”. A căutat un cuvânt în stare să arate durerea sufletului lui. Era, e drept, tatăl tuturora, dar rosteşte cuvinte de copii orfani, care şi-au pierdut în vârstă fragedă tatăl; a voit să arate cât îi este de mare tristeţea lui.

c. Ce dureros lucru e să rămâi orfan din frageda vârstă, când vârsta nu ţi-i de nici un ajutor, când cei ce te ajută nu sunt sinceri, iar duşmanii şi uneltitorii apar pe neaşteptate; stai ca un miel în mijlocul lupilor, te sfâşie şi te atacă toţi din toate părţile. Nu se poate înfăţişa prin cuvinte mărimea acestor nenorociri. De aceea, şi Pavel, trecând pe dinaintea ochilor totul şi căutând să găsească un cuvânt care să arate pustietatea şi cumplita durere a sufletului său, s-a folosit de acest cuvânt, ca să înfăţişeze suferinţa pricinuită de despărţirea de cei iubiţi ai lui. Şi întăreşte gândul lui prin cele ce adaugă:

„Am rămas orfani – spune el – nu pentru vreme îndelungată, ci pentru o vreme; am fost despărţiţi de voi, nu cu sufletul, ci numai cu chipul. Dar nici aşa nu puteam îndura durerea despărţirii. Ar fi drept continuă Pavel – să ne mângâiem din destul că suntem legaţi sufleteşte, că suntem în inima voastră, că v-am văzut ieri şi alaltăieri; dar asta nu ne scapă de tristeţe”.

d. – Dar, spune-mi, Pavele, ce vrei, ce doreşti? Ce doreşti cu atâta tărie?

–  Doresc să văd chipul lor!

“Că ne-am sârguit mai mult să vedem faţa voastră”.

Ce spui tu, marele şi vestitul bărbat? Tu, pentru care lumea este răstignită şi eşti răstignit pentru lume tu care ai scăpat de toate cele trupeşti şi ai ajuns aproape fără de trup? Atât ai ajuns de robit de dragoste, că te-ai coborât la trupul cel de lut, la cel din pământ, la cel pătimaş?

–  Da, răspunde Pavel, şi nu mă ruşinez să spun acestea, ci chiar mă laud cu ele. Le caut pe acestea, pentru că am în mine, ca un izvor, dragostea, mama bunătăţilor.

Şi Pavel nu doreşte numai prezenţa lor trupească, ci mai cu seamă doreşte să vadă chipul lor. „Ne-am sârguit mai mult – spune el – să vedem faţa voastră.”

– Spune-mi, doreşti să le vezi faţa, să le vezi chipul?

– Da, răspunde Pavel. Da, doresc să le văd chipul în care sunt adunate toate simţurile. Sufletul singur legat cu alt suflet gol nu poate nici grăi, nici auzi; dar dacă mă desfăt de prezenţa trupească a celor pe care-i iubesc le şi vorbesc şi sunt auzit de el. De asta doresc să văd faţa voastră, faţa în care este gura care sloboade glas şi-mi vesteşte cele dinlăuntrul sufletului, în care este auzul, care primeşte cuvintele, în care sunt ochii, care zugrăvesc mişcările sufletului şi prin care mă pot bucura mai bine de sufletul iubit.

13.a. Şi ca să vezi cât de mult ardea Pavel de dorinţa de a-şi vedea prietenii, nu s-a mulţumit să spună „ne-am sârguit mai mult”, ci a adăugat „cu mare dor”. Apoi, pentru că nu voia să se amestece cu ceilalţi, a arătat că îi iubeşte mai mult decât ceilalţi. După ce a spus: „Ne-am sârguit mai mult” şi: „am voit să vin la voi”, s-a desprins de ceilalţi şi, rămânând singur, a adăugat: „Eu, Pavel, o dată şi de două ori”. Prin aceste cuvinte a arătat că s-a străduit mai mult decât alţii. În sfârşit, pentru că n-a reuşit să-i vadă, nu se mulţumeşte cu scrisorile, ci le trimite capul, pe Timotei cel împreună cu el, care-i va fi în loc de scrisori. De asta a şi adăugat, zicând:

„De aceea, nemaiputând răbda”.

Iarăşi, ce cuvânt înalt! Câtă putere are acest cuvânt! Arată dragostea lui nestăpânită. După cum unul care s-a aprins, face totul ca să scape de foc, tot aşa şi Pavel, aprins de dragoste, caută pe cât poate oarecare uşurare:

„Nemaiputând răbda noi, am trimis pe Timotei, slujitorul Evangheliei şi împreună-lucrător cu noi; am rupt pe lângă mine pe cel mai de trebuinţă mădular al meu; am schimbat durerea cu durere”.

Că nu îndura cu uşurinţă nici lipsa lui Timotei şi că din dragoste pentru tesaloniceni a preferat povara aceasta foarte mare, a arătat-o şi pe aceasta spunând: „Am hotărât să rămânem singuri la Atena”. Ce suflet care se identifică desăvârşit cu dragostea! Spune că a rămas singur, pentru că s-a despărţit de un frate, când erau atâţia cu el!

b.  Cugetă, dar, la acestea necontenit şi tu! Şi cu cât viaţa e mai plină de dureri, cu atât vei avea mai mult de câştigat dacă o înduri cu mulţumire. Aduc nespuse cununi nu numai durerile trupeşti, pricinuite de lovituri, ci şi durerile sufletului; şi durerile sufletului mai mult decât cele ale trupului, când cei loviţi le îndură cu mulţumire. După cum ai primi mari răsplăţi dacă spre slava lui Dumnezeu ai suferi cu curaj biciuirea şi sfâşierea trupului, tot aşa aşteaptă mari răsplăţi şi pentru suferinţele sufleteşti ce le înduri acum. Nădăjduieşte că ai să vezi negreşit iarăşi, că ai să scapi de durerea aceea şi ai să ai mare câştig, şi atunci şi acum, de pe urma acestei dureri.

Îţi sunt de ajuns acestea ca să te mângâie; dar mai bine spus, nu numai pe tine, ci chiar şi pe un om cu puţină minte şi cu sufletul de piatră. Dar când e vorba de atâta pricepere, de atâta bogăţie de credinţă, de atâta înălţime creştinească şi de un suflet care a călcat în picioare toate gândurile lumeşti, vindecarea e mult mai uşoară.

c.  Arată-mi, dar, şi aici dragoste, ca să aibă şi scrisorile mele asupra ta mare putere; tot atâta câtă aveam când eram alăturea de tine. Şi mi-o vei arăta negreşit dacă aflu că ai avut un câştig oarecare de pe urma scrisorilor mele; dar mai bine spus, nu numai un câştig oarecare, ci atât de mare câştig cât doresc. Doresc să fii atât de veselă acum pe cât erai când te vedeam. De voi afla aceasta, îmi va fi şi mie mai uşoară singurătatea, în care mă găsesc. Deci, dacă vrei să mă bucur şi eu mai mult – şi ştiu că vrei să te sârguieşte mult – arată-mi că ai alungat din suflet toată povara tristeţii şi că eşti liniştită. Dăruieşte-mi această răsplată pentru prietenia şi dragostea ce ţi-o port. Ştii, doar, ştii bine, cât curaj îmi dai, de faci ce-ţi spun şi dacă-mi arăţi adevărul prin scrisori”.

(Din:Sfantul Ioan Gura de Aur – Cuvioasa Olimpiada diaconiţa: O viaţă – o prietenie – o corespondenţă”, Editura DEISIS, Sibiu 1997)

sursa online

Vezi si Editia (revizuita si adaugita) cu titlul: Sfantul Ioan Gura de Aur: Scrisori din exil catre Olimpiada si cei ramasi credinciosi. Despre deprimare, suferinta si providenta.

Legaturi:

***

***



Categorii

Prietenia, Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfintii - prietenii lui Dumnezeu, prietenii nostri, Sfintii Apostoli Petru si Pavel

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

16 Commentarii la ““N-am avut odihna in duhul meu, pentru ca n-am gasit pe Tit, fratele meu…” SFANTUL IOAN GURA DE AUR DESPRE PRIETENIA MARILOR APOSTOLI PAVEL SI TIT (25 august)

  1. Fratilor,mare bucurie mi-ati facut cu aceste margaritare!
    E un subiect ca o rana deschisa…
    Multi s-au laudat ca au o multime de prieteni.Sfantul Ioan Gura de Aur vorbeste despre o prietenie care se mai gaseste doar in rezervatii:prietenia duhovniceasca.Asa ceva am vazut numai la Parintii Cleopa si Arsenie.
    Nu stiu altii cum sunt,dar personal am pierdut toti prietenii.Ii declar nuli.

  2. Fariseii i-au zis:Tu marturisesti despre Tine insuti; marturia Ta nu este adevarata. A raspuns Iisus si le-a zis: Chiar daca Eu marturisesc despre Mine insumi, marturia mea este adevarata fiindca stiu de unde am venit si unde Ma duc. Voi nu stiti de unde vin, nici unde Ma duc. Voi judecati dupa trup; Eu nu judec pe nimeni. Si chiar daca Eu judec , judecata Mea este adevarata, pentru ca nu sint singur, ci Eu si Cel ce M-a trimis pe mine. Eu sint Cel ce marturisesc despre Mine insumi si marturiseste despre Mine Tatal, Cel ce M-a trimis.
    Ii ziceau deci: Unde este Tatal Tau? Raspuns-a Iisus: Nu Ma siti nici pe Mine, nici pe Tatal Meu;daca M-ati sti pe Mine, ati sti si pe Tatal Meu.
    Si iarasi le-a zis:Eu Ma duc si Ma veti cauta si veti muri in pacatul vostru. Unde Ma duc Eu, voi nu puteti veni.
    Si El le zicea: Voi sinteti din cele de jos; Eu sint din cele de sus. Voi sinteti din lumea aceasta; Eu nu sint din lumea aceasta.
    Si cel ce M-a trimis este cu Mine; nu M-a lasat singur, fiindca eu fac pururea cele placute Lui. Daca veti ramane in cuvantul Meu, sinteti cu adevarat ucenicii ai Mei. Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi.
    Ei insa I-au raspuns: Noi sintem samanta lui Avraam si nimanui niciodata n-am fost robi. Cum zici Tu ca : Veti fi liberi?
    Iisus le-a raspuns:Adevarat, adevarat va spun: Oricine savarseste pacatul este rob pacatului. Iar robul nu ramane in casa in veac; Fiul insa ramane in veac. Deci , daca Fiul va va face liberi, liberi veti fi intr-adevar. Stiu ca sinteti samanta lui Avraam, dar cautai sa Ma omorati, pentru ca cuvantul Meu nu incape in voi. Eu vorbesc ceea ce am vazut la Tatal Meu, iar voi faceti ceea ce ati auzit de la tatal vostru.
    Ei au raspuns si I-au zis: Tatal nostru e Avraam. Iisus le-a zis: Daca ati fi fiii lui Avraam, ati face faptele lui Avraam. Dar voi acum cautati sa Ma ucideti pe Mine, Omul care v-am spus adevarul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Avraam n-a facut aceasta.Voi faceti faptele tatalui vostru. Zis-au Lui: Noi nu ne-am nascut din desfranare. Un tata avem: pe Dumnezeu.
    Le-a zis Iisus: Daca Dumnezeu ar fi Tatal vostru, M-ati iubi pe Mine, caci de la Dumnezeu am iesit si am venit. Pentru ca n-am venit de la Mine insumi, ci El M-a trimis. De ce nu intelegeti vorbirea Mea? Fiindca nu puteti sa dati ascultare cuvantului Meu. Voi sinteti din tatal vostru diavolul si vreti sa faceti poftele tatalui vostru. El d3e la inceput a fost ucigator de oameni si nu a stat intru adevar, pentru ca nu este adevar intru el. Cand graieste minciuna, graieste dintru ale sale, caci este mincinos si tatal minciunii. Dar pe Mine, fiindca spun adevarul, nu Ma credeti.
    Cel care este de la Dumnezeu asculta cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultati, pentru ca nu sinteti de la Dumnezeu.
    Adevarat, adevarat zic voua: daca cineva va pazi cuvantul Meu, nu va vedea moartea in veac.

  3. @ Rafael:

    Daca sunteti bun, sa ne lamuriti si legatura versetelor evanghelice cu acest articol, va multumim!

  4. In cele ce urmeaza cateva citate despre prietenie, in special cea inteleasa in sens duhovnicesc, din cartea A iubi inseamna a ierta de Ieromonah Savatie Bastovoi:

    – Prietenia este o stare si o masura duhovniceasca, este capacitatea omului de a privi lumea cu ochii lui Hristos.

    -[…]Sfintii aveau ucenici sau prieteni de nevointe iubiti. Dar aceasta nu inseamna ca ii preferau pe acestia altora, ci ca vedeau in ei virtutile dumnezeiesti. Sfintii iubesc oamenii nu pentru frumusestea lor, nici pentru bogatie, nici pentru vreun alt dar firesc, ci pentru virtutile duhovnicesti, pentru ca in acestea se vede chipul lui Dumnezeu, iar sfintii iubesc tot ceea ce le aduce aminte de Dumnezeu si-i indreapta catre Dansul. […] Asadar toata prietenia si toata unirea preferentiala a sfintilor se face in Hristos, se datoreaza lui Hristos, si se indrepta catre Hristos ca un dor firesc dupa desavarsire.
    Oamenii mai putin desavarsiti leaga prietenii doar pe baza intereselor si a cautarilor comune, ii unesc mai putin adancimile duhovnicesti. Desigur, exista astfel de interese si cautari comune si in nevointa crestina. De exemplu, unii considera ca nevointa principala si mai folositoare postul, altii propovaduirea cuvantului, altii linistirea si retragerea, altii slujirea bolnavilor, si se alipesc grupurilor sau duhovnicilor care recomanda o cale sau alta. Desi aceasta pare o relatie duhovniceasca, totusi ea este intotdeauna unilateral orientata si, chiar daca nu ajunge sa dezbine membrii grupului, intotdeauna ii separa pe acestia de restul credinciosilor. Orice virtute nu este decat o parte din ceea ce trebuie indeplinit si deci insuficienta pentru a acoperi lucrarea lui Hristos, care este o lucrare de indumnezeire prin dragoste. Prin urmare, chiar si cei ce se unesc in privinta cultivarii anumitor virtuti, cum ar fi postul, sau tacerea, sau milostenia, de multe ori se despart, pentru ca nu pun inainte de toate lucrarea dragostei si a smereniei. Pentru ca, asa cum spune Sfantul Ioan Casian, daca cei cu totul trupesti strica prieteniile din cauza averilor si a invidiei, cei mai duhovnicesti se pot certa din cauza intelesurilor diferite pe care le au despre anumite versete din Scripturi. Asadar, doar pretenia izvorata din dragostea dumnezeiasca petrece neclintita de rabufnirile egoismului din noi.

  5. Cuvant impotriva necredintei evreilor.
    Iisus este Lumina lumii.
    Si, au adus la El fariseii si carturarii pe o femeie prinsa in adulter si, asezand-o in mijloc, au zis Lui: Invatatorule aceasta femeie a fost prinsa asupra faptului de adulter.
    Ispitindu-L , ca sa aiba de ce sa-L invinuiasca.
    Iisus le vorbeste , iar ei nu-L inteleg,El le spuse : Eu sint Lumina lumii;cel ce Imi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii.
    Fariseii ii raspund prin necredinta si rautate , si anume ca, nu-L recunoaste ca fiind trimis de Dumnezeu.
    Ei ramanad legati de legea lor. Ioan Gura de Aur spune despre indaratnicia iudeilor:”Dar cei care doresc sa gaseasca indreptatire de la Lege vor cadea si din har”.
    Trebuie sa iubim pe Bunul Dumnezeu, pe Fiul si Sfantul Duh, ca o indatorire a fiecarui crestin, si sa veghem mereu ca sa nu abatem de la calea cea Dreapta Crestin-Orodoxa.
    Depinde de fiecare sa urce Scara lui Teofan:1)Urcusul dumnezeiesc;2)Rugaciunea curata;3) Caldura inimii;4)Sfanta lucrare;5)Lacrimile inimii;6)Pacea gandurilor;8)Contemplarea tainelor;9)Luminarea inimii;10)Desavarsirea.
    Zece trepte, filozofia-ndumnezeirii,
    Zece trepte, rodul Scripturilor toate,
    Zece trepte, descoperirea desavarsirii,
    Zece trepte,inspre cerurui urcate,
    Zece trepte, ce fac sa vedem pe Dumnezeu.

  6. @cristi_g

    Oau!
    “Sfantul Ioan Gura de Aur vorbeste despre o prietenie care se mai gaseste doar in rezervatii:prietenia duhovniceasca.Asa ceva am vazut numai la Parintii Cleopa si Arsenie.” – in ‘rezervatii’ manastiresti, poate! SAU si in LUME?! Se spune ca, atunci cand ti se inchide o USA ti se deschide o alta…se pare ca este un sambure de adevar (cel putin in cazul meu) referitor la asa-zisii prietenii! Cei doar lumesti sunt ametiti d.p.d.v. lumesc – mancat, baut, imbracat, distractie si altele si, ii accepti sau nu – asa cum sunt!

    Eu vreau sa atrag atentia asupra unei alte categorii de ‘prieteni’ – cea mai periculoasa – aparent dohovnicesti DAR – de fapt si de drept – dornici de parteneri de sporovaiala si de pierdere de timp (din plictiseala) prin interpretare dezastruasa dusa pana la extreme unde se frizeaza fanatismul, exagerarile de tot felul cu experiente chiar pe copiii lor, familiile lor!

    “Nu stiu altii cum sunt,dar personal am pierdut toti prietenii.Ii declar nuli.” – eeee…asa cum schimbi o haina veche asa ii ‘pierzi’ pe cei care nu ti-au fost NICODATA cu adevarat prieteni! Din punctul meu de vedere si, in cazul meu – n-a fost o pierdere ci, un castig! Au fost doar parteneri de discutii, speculanti, unii – excroci sentimentali – si, cam ATAT!

  7. Cu adevarat,prietenul credincios mangaiere este in viata.Ce n-ar fi in stare sa faca un prieten adevarat?Cata placere,cata prisosinta si cat temei nu aduce el?
    Poti descoperi atatea comori,dar nimic nu pretuieste cat un prieten adevarat?Sa aratam mai intai bucuriile legate de prietenie Vede rea unui prieten imbraca inima in sarbatoare si o infloreste ;te legi de el cu un lant care-ti umple sufletul de o fericire nespusa;chiar numai aducerea aminte despre el da aripi gandului si il inalta.Vorbi
    m despre prietenii buni,care sunt devotati si jertfelnici. Vorbim despre acei care ard de prietenie…
    Daca vreunul dintre voi are un prieten din acestia,va recunoaste ca spun drept si de l-ar vedea in fiecare zi si tot nu s-ar satura-si-i doreste ceea ce siesi isi doreste.Stiu pe cineva,care cerea Sfintilor sa se roage mai intai pentru prietenul sau si dupa aceea si pentru sine.Atat de mare dar este un prieten adevarat,ca de dragul lui,iti sunt scumpe unele locuri si unele vremuri.Dupa cum un trup frumos sau o floare aleasa raspandesc o mireasma in jurul lor,tot astfel prietenuii lasa ceva din farmecul lor locurilor pe unde au trecut;asa ca,adesea,aflandu-ne acolo fara ei,plangem si suspinam, aducandu-ne aminte de vremea petrecuta impreuna.Nu putem arata prin grai bucuria pe care ne-o daruieste intalnirea cu prietenii,numai aceia o cunosc ca au incercat-o.Daca un prieten ne porunceste ceva,ii multumim,daca sta la cumpana ,ne mahnim.Nu e nimic din ce-i al nostru,care sa nu fie si al lor.Chiar de dispretuim bunurile pamantesti-din pricina prietenilor nostri nu am vrea sa parasim lumea aceasta;ci ne sunt mai dragi ca lumina zilei…”
    (Cuvinte alese -Despre prietenie- Sf.Ioan Gura de Aur)
    Inchei, cu un adanc oftat…

  8. Pingback: DUMINICA FEMEII CRESTINE. Cuvinte emotionante ale pr. Constantin Coman despre “teologia” vie a IMBRATISARII curate si a CANDELEI aprinse -
  9. Pingback: Parintele Cleopa (audio) despre DREPTUL IOV. Sfantul Ioan Gura de Aur (II) despre TIRANIA TRISTETII, RABDAREA BOLII si despre PARINTII NEPASATORI LA PACATELE COPIILOR -
  10. Pingback: SFANTUL NECTARIE DIN EGHINA DESPRE PRIETENIE, chipul prietenului adevarat si a celui nesincer si lingusitor, “cel mai abject dintre toti oamenii” -
  11. Pingback: Sfantul Ioan Gura de Aur despre NECURATA MANDRIE SI SLAVA DESARTA -
  12. Pingback: SFANTUL IOAN GURA DE AUR (13 nov.) – merinde necesare pe calea cea stramta, candele fierbinti pentru incalzirea si luminarea sufletelor: “Prin comoditate sa nu se astepte cineva sa vada cerul” -
  13. Pingback: SFANTUL IOAN GURA DE AUR: “DEZNADEJDEA SI NEPASAREA SUNT DISTRUGATOARE. Nici o arma nu este mai eficienta in mana diavolului ca deznadejdea“. De ce ar trebui SA NE DOARA caderile fratilor nostri? -
  14. Pingback: INTALNIREA CU PARINTELE SERAFIM ROSE – geniul sfant al ortodoxiei americane si calauzitorul convertitilor. MARTURIA PARINTELUI DAMASCHIN – staretul manastirii din Platina – si a unei pelerine romance in America | Cuvântul Ortodox
  15. Pingback: PUTEREA DRAGOSTEI LUCRATOARE IN RUGACIUNEA PENTRU CEL IUBIT. Nevoia ontologica de comuniune cuprinsa in duiosia DORULUI. Fagaduinta INCREDERII intre cei care se unesc in TAINA CUNUNIEI | Cuvântul Ortodox
  16. Pingback: SFANTUL IOAN GURA DE AUR (13 nov.) – MODEL DE RUGACIUNE: “Mulțumim ție, Doamne, pentru toate binefacerile Tale, pentru cele care le știm și care nu le știm, pentru cele arătate și cele nearătate…” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Carti

Articole recomandate

Articole Recomandate

Carti recomandate