SFANTUL TEODOR STRATILAT: INTRE CREDINTA IN ASCUNS SI MUCENICIE. Raspunsuri si pentru cei de astazi

8-02-2012 Sublinieri

Cititi si:

***

Parintele Arsenie Muscalu, raspuns din conferinta “Viata in Biserica” (2003), extras din postarea:

Ce avem noi de facut astazi pentru a ne mantui si pentru a ne pregati de incercarile ce vor veni?

“[…] Am dat mereu exemplul, cand mi s-au pus intrebari asemanatoare, exemplul Marelui Mucenic Teodor Stratilat. Era general al armatei romane. In vremea in care a trait el stapanea idolatria in Imperiul Roman. El fara indoiala ca avea unele obligatii legat de acest cult idolatru, odata ce era ofiter superior al armatei romane. O vreme a reusit sa-si pastreze credinta in ascuns. Era crestin, dar nu se arata pe fata ca este crestin. Nu arata prin nimic altora ca este crestin.

Dar a simtit ca nu se poate – de la un moment dat a simtit ca nu se mai poate sa ramana asa. Eu as zice ca, chiar Harul l-a ocrotit ca nimeni sa nu inteleaga cum ca el in taina este crestin. El stie cum s-a strecurat printre toate. Dar a sosit si momentul in care a simtit ca nu se mai poate altfel si atunci a cerut de la Dumnezeu mai intai un semn de incredintare, sa-i spuna Dumnezeu daca este cazul sa-si de ape fata credinta – pentru ca el stia ce urmeaza – sau sa mai astepte. El a trimis pe unul dintre slujitorii lui cu un brau, in semn al demnitatii lui de ofiter, la biserica, sa-l aseze pe Altar, pe Sfanta Masa. Si a zis el lui Dumnezeu: “Doamne, daca va intra intai preotul Bisericii si va ridica braul de acolo este semn ca a sosit momentul. Daca-l va lua altcineva, voi mai amana”. Se temea ca nu cumva marturisind pe fata ca este crestin, apoi sa nu aiba tarie sa rabde chinurile si in chinuri sa se lepede de Hristos. Avea nevoie de o marturie a lui Dumnezeu ca sa stie daca Dumnezeu binecuvinteaza marturisirea lui pe fata pentru ca stia ca fara Domnul nu este cu putinta sa duci pana la capat alergarea muceniciei. A randuit Dumnezeu asa ca preotul sa intre mai intai, Auxentie mi se pare ca il chema pe preot, si sa ridice de acolo braul lui. El a marturisit pe fata ca este crestin, a fost prins, schingiuit, chinuit cu chinuri groaznice si in toate a ramas neclintit. Si si-a dus lupta marturisirii pana la capat.

As zice ca cele spuse despre el pot sa fie un model si pentru noi. Cat omul simte ca nu are inca taria unei marturisiri pe fata cred ca nu greseste daca ramane cumva mai intru ascuns, dar ramanand intru ascuns sa nu fie las si sa nu dormiteze, ci sa se straduiasca pentru cresterea lui launtrica, pentru ca sa poata sa ajunga la un moment dat la taria unei marturisiri barbatesti, a unei marturisiri fatise. Deci in spiritul celor spuse, cred ca este de la sine inteles raspunsul pe care am vrut sa-l dau.

– Cum ne putem feri de pacat daca traim in preajma unor oameni necredinciosi si suntem mereu cu ei?

Tovarasiile rele, adevarat, strica obiceiurile bune. Bine este sa evitam tovarasiile rele, sa nu ne incredem in taria noastra. Daca imprejurarile asa sunt, ca nu avem cum sa facem lucrul acesta, atunci ne punem toata nadejdea in puterea Harului dumnezeiesc si el ne va apara. Sa avem o dorinta curata si sincera de a fi cu Dumnezeu si de a face voia lui si el ne va apara. Nu va putea nimeni sa ne vatame. Daca Dumnezeu este cu noi, cine poate sa fie impotriva noastra? Cine poate sa ne faca vreun rau, cu ce poate sa ne vatame cineva? Dar stim ca nu avem o credinta atat de tare; de aceea zic, daca se poate, sa evitam tovarasiile rele ca sa nu ne vatamam. Atunci cand nu ne va fi cu putinta, fara indoiala ca Harul ne va apara”.

Legaturi:


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Crestinul in lume, Marturisirea Bisericii, Parintele Arsenie Muscalu, Prietenia, Sfantul Teodor Stratilat

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

17 Commentarii la “SFANTUL TEODOR STRATILAT: INTRE CREDINTA IN ASCUNS SI MUCENICIE. Raspunsuri si pentru cei de astazi

  1. Sf. Teodor Stratilat, podoaba mucenicilor şi ostaşul cel prea înţelept al lui Hristos, cel cu s-a arătat vistierie adâncă a darurilor Cuvântului, cu mintea sa de Duhul sfinţită străbătând adâncurile iubirii Tatălui, să ne acopere pe noi cu veşmântul rugăciunii sale şi să ne încingă cu puterea cugetului smerit, ca să biruim şi noi, cei mult nepricepuţi, în războiul cel duhovnicesc pe vrăjmaşii cei ce ne necăjesc, voind a ne trage în adâncul patimilor.

    http://poeziicrestin-ortodoxe.blogspot.com/2012/02/paraclisul-sfantului-mare-mucenic.html

  2. Acest exemplu este foarte bun si pentru cei care astazi braveaza, cu gandul la prigonirile viitoare, ce au fost profetite, batandu-se cu pumnul in piept, dar si in general, pentru cei carora le place sa se laude cu credinta lor, sau care se viseaza martiri sau prigoniti pentru credinta. Vointa noastra nu e suficienta. Fara smerenie si constientizarea propriei neputinte, si fara rugaciune si traire in Hristos, e foarte greu spre imposibil sa faci fata oricarei prigoane (cu atat mai putin unui martiraj) fara a te sminti sau a ceda, intrucat fara Harul lui Dumnezeu suntem complet neputinciosi.

  3. Pregateste-te sa primesti incercarile trupului cu tot sufletul si pluteste in ele cu toate madularele tale si umple-ti ochii tai de lacrimi,ca sa nu departeze de la tine Pazitorul tau.Caci in afara incercarilor nu se arata purtarea de grija a lui Dumnezeu.
    Nu se poate apropia cineva de Dumnezeu fara necaz si nu poate pazi dreptatea sa neschimbata fara El.Si de va opri lucrurile care sporesc necazul,va opri si pe cele ce pazesc dreptatea lui si se va afla ca o comoara nepazita si ca un luptator dezarmat si ca o corabie lipsita de vaslele ei si ca un rau al carui izvor de apa a secat.
    Cei adevarati si incercati doresc si voiesc sa se sileasca pe ei pentru dragostea lui Dumnezeu si aleg mai bine sa se osteneasca pentru virtute decat sa aiba viata vremelnica si toata tihna in ea.Si cand le vin ispitele,mai degraba se veselesc si se fac prin ele si mai desavarsiti.
    (Din scrierile Sfintilor Parinti)

  4. Calea lui Dumnezeu e crucea de fiecare zi,caci nimeni nu s-a suit la ceruri cu rasfat.Calea tihnei stim unde sfarseste,iar pe cel ce se cufunda pe sine in Dumnezeu nu-l vrea Dumnezeu sa fie niciodata fara grija.Insa el trebuie sa fie cu grija pentru adevar.Dar din aceasta se cunoaste ca este sub grija lui Dumnezeu,ca-i trimite pururea suferinte.
    Cand te afli la largime sa nu te bucuri,iar cand te afli in necazuri sa nu te intristezi,si sa nu le socotesti pe acestea ca straine de calea lui Dumnezeu.Caci pe calea Lui se umbla din veac si din neam in neam prin cruce si moarte!
    A rabda nu sta in puterea noastra.Caci cum ar fi vasul de lut sa tina apa curgatoare,daca nu l-ar intari focul dumnezeesc?Toate le vom lua in Hristos Iisus,Domnul nostru,de I le vom cere,cerandu-le intru smsrenie,cu o dorinta neancetata.
    (Din scrierile Sf.Parinti)

  5. @ soraM:

    Sfantul Isaac Sirul.

  6. admin,asa-i,iertare!

  7. Pingback: Ce ne spune INVATATURA ORTODOXA A SFINTILOR PARINTI despre mucenicie si ispitirea lui Dumnezeu (II) -
  8. Pingback: Razboiul e aproape, iar sfarsitul la usi. CE SA FACEM, DECI? -
  9. de mare folos postarea aceasta! Doamne ajuta!

  10. Pingback: SFANTUL GHEORGHE. Predica Parintelui Sofian despre MUCENICI -
  11. Pingback: SFANTUL DIMITRIE IZVORATORUL DE MIR. Predica audio a Parintelui Dosoftei (Manastirea Putna) -
  12. Pingback: In actualitate: PRIMITIVUL “MISTIC”, “VEDETA” DUHOVNICEASCA, “MINUNISTUL”, DREPTUL MANDRU, SARLATANUL RELIGIOS (II) -
  13. Pingback: SFINTII 40 DE MUCENICI DIN SEVASTIA. Mucenicii si noi: marturisirea lui Hristos sau dorinta de a placea lumii? -
  14. Pingback: MARTURISIREA SI APOSTAZIA in istoria Bisericii si in vremurile noastre. Intre RUSINAREA DE HRISTOS si PROVOCAREA CU DINADINSUL A CHINURILOR -
  15. Pingback: SFANTUL IGNATIE TEOFORUL, exemplu de martiriu -
  16. Pingback: SFANTUL STEFAN, INTAIUL MUCENIC. Predica Sfantului Iustin de la Celie pentru a treia zi de Craciun: PUTEREA CARE BIRUIESTE FRICA DE MOARTE -
  17. Pingback: Predici audio ale Pr. Ciprian Negreanu la praznicul SFANTULUI MARE MUCENIC DIMITRIE. Durerea iubirii ranite a lui Dumnezeu in fata lepadarilor noastre: “Daca la niste lucruri micute nu renuntam, ce sa mai zicem de cele mai mari?” -
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate