PARINTELE TANASE, FARA MENAJAMENTE DESPRE AVORT si perspectivele apocaliptice ale neamului: “Urmeaza pieirea!”

25-08-2011 Sublinieri

UN VARF DE LANCE IMPOTRIVA POPORULUI ROMAN

(fragment dintr-un interviu pentru revista “Credinta ortodoxa”– 2006)

– Părinte Nicolae, vă solicităm să vorbim despre avort şi despre consecinţele acestuia. Prima întrebare ar fi: în istoria omenirii şi în istoria poporului român femeile au făcut avorturi?

– În vechime, femeile practicau avortul. Dar nu erau creşti­ne, iar în vremurile acelea avortul era un accident, nu era o regulă, cum a devenit astăzi. In prezent se omoară mai mulţi copii decât se nasc. O femeie naşte un copil şi omoară opt, naş­te, trei şi  omoară douăzeci. Părintele Cleopa a descoperit cel mai mare număr de avorturi: cin[ci]zeci si cinci! De reţinut că avorturile sunt provocate de femeile botezate, spovedite şi cu­nunate de noi. Adică avorturile le săvârşesc ortodocşii – astfel de oameni suntem noi! De regulă, ucid prunci nenăscuţi acei oameni, atât bărbaţi cât şi femei (căci bărbaţii sunt mai vino­vaţi decât femeile), aflaţi sub o oarecare influenţă: de la vecini, de la cunoscuţi, de la rude, de la televizor, de la cabinetul de planning familial, de oriunde, mai ales de la propria comodi­tate. Eu cred că înmulţirea avorturilor este un vârf de lance îndreptat împotriva poporului nostru şi împotriva credinţei noastre. Pentru că, observaţi, tehnica avortului şi celelalte teh­nici opritoare de la viaţă vin din Occident. Inainte, această teh­nică a împuţinării neamului venea de la Istanbul. Turcii, prin tributul de copii pe care ni-l impuneau, au reuşit să micşoreze neamul nostru.

– Se ştie şi mereu aţi spus la conferinţele pe care le-aţi ţinut în ţară, că românii au un număr extrem de mare de avorturi în raport cu mărimea populaţiei. Se pare ca sunt 15-16 milioane de avorturi oficiale în cei 16 ani de aşa zisă libertate.

– În anii postdecembrişti sunt înregistrate peste 17.200.000 de avorturi [intre timp, statisticile mai noi au numarat pana la peste 21 de milioane pana in anul 2008 – interviul cu pr. Tanase fiind ceva mai vechi, din 2006, n.n.] Asta înseamnă aproape numărul populaţiei rămase în ţară. Daca ţinem cont că din 22 milioane vreo 4 milioane de români au plecat peste graniţă, rezultă că au rămas 18 milioa­ne, ceea ce înseamnă cu au fost ucişi atâţia prunci câţi oameni mai sunt acum în România.

– Oare de ce noi, popor ortodox, cu o veche tradiţie a familiei, am ajuns în această situaţie incredibilă?

Să ştiţi că nu contează numărul de copii născuţi, ci numă­rul de copii crescuţi, educaţi şi destinaţi împărăţiei lui Dum­nezeu, raiului. În schimb, se contabilizează numărul de avorturi. Nu este important câţi copii ai, ci câţi ai omorât. O femeie poate să nască un copil şi atât. Poţi avea 18 copii, dar să ucizi unul şi, dintr-odată, intri în rândul criminalilor. Şi nu crima în­ sine este problema cea mai gravă, ci lipsirea copilului de lu­mina dumnezeiescului botez. Crima este un rău cumplit, dar marele rău, nerezolvabil, rămâne lipsirea pruncului de botez.

– Revin la întrebarea de mai înainte: de ce se comit la noi în ţară atât de multe avorturi?

Din două motive: lipsa de credinţă şi comoditatea. Dacă am avea credinţă în Dumnezeu, nu am omorî chipul Lui în om. Nu este mai comod să scapi de un prunc sau să nu zămisleşti copii, decât să naşti? A naşte un copil înseamnă să-l porţi nouă luni în burtă, să faci unele tratamente, să iei calciu dacă este nevoie, să stai blocat în casă, apoi să-ţi pierzi somnul, să depui efort de îngrijire şi protejare a copilului născut.

– Totuşi, sunt alte popoare care dispun de comodităţi mai mari decât noi, prin prosperitate şi nivel de trai, şi nu sunt campioni mon­diali la avorturi.

Nu sunt campioni la avorturi cu chiureta, pentru că asta mai şi doare, dar sunt de departe campioni la prezervative şi la anticoncepţionale. Este un alt fel de ucidere. Opunerea la viaţă este mai grea decât eliminarea vieţii. Prezervativul în­seamnă a te opune vieţii, a te opune momentului când Dum­nezeu vrea să sădească suflet într-un corp conceput de bărbat şi femeie.

– Pilulele antibaby, anticoncepţionalele, sunt tot otrăvuri ucigaşe?

Da, pentru ca ele nu sunt anticoncepţionale, ci sunt avortive. Dacă ar fi anticoncepţionale, ar conduce la alt fel de păcat, dar sunt avortive, omoară copilul până în 14 zile.

– Dacă la noi păcatul avortului are proporţie de masă, catastrofală, oare nu în aceeaşi măsură şi largă cuprindere apasă şi pedepsele de sus? Cum vedeţi dumneavoastră urmările acestei înmulţiri incredi­bile a pruncuciderilor?

Urmează pieirea! Dumnezeu priveşte şi pe cei drepţi şi pe cei păcătoşi la fel, plouă la fel peste toţi, răsare soarele şi-i lu minează şi-i încălzeşte fără deosebire pe credincioşi şi pe necredincioşi. Dumnezeu ne priveşte ca pe un tot. La judecată vom veni cu neamul nostru, nu separat. Vom fi judecaţi ca persoane, dar în neamul nostru. Dacă un neam se opune lui Dumnezeu, luptă împotriva Lui, are ca viitor pieirea! Ar fi o nădejde ca poporul român să scape, dar este stăpânit de acest păcat îngrozitor. Un păcat aşa de mare lângă tradiţii aşa de frumoase, lângă credinţa jertfelnică şi mărturisitoare.

– Un paradox!

Da. Suntem ţara cu 543 de mănăstiri, cu peste 6.000 de că­lugări, ţara cu cele mai multe Liturghii, ţara cu cele mai multe biserici pe metru pătrat. Suntem ţara cu oameni ce pot sta în genunchi nopţi întregi, ţara care, în anumite momente ale istoriei, a salvat Sfântul Munte, iar acum salvează Occidentul prin credinţă, ţara în care toţi oamenii luminaţi îşi pun nădejdea. Ei bine, ţara aceasta trebuie distrusă, să rămână o suprafaţă cu păduri, cu iarba verde, cu autostrăzi, un loc unde se face turism şi atât.

În biserici şi mănăstiri se va admira arta, nu se va căuta Liturghia, ci spoiala, nu esenţa. Sunt şi acum ghizi de mănăstiri care vorbesc exclusiv despre arta constructorilor şi zugravilor de biserici, împuie capul pelerinilor cu istorie, fără să le spună nimic despre Liturghiile săvârşite acolo. Au existat chiar hotărâri de genul: „Nu mai slujim în biserica aceasta, că se afumă pictura”. Dacă s-ar ridica din mormânt ctitorul bise­ricii şi ar auzi aşa ceva, imediat ar dărâma locaşul. Ctitorul n-a pictat-o ca să nu se mai slujească, ci ca să fie Sfânta Liturghie continuu. În teologia rusească există o afirmaţie: la sfârşitul lumii toate bisericile se vor transforma din materie în imateri­al şi se vor ridica la cer, este vorba de bisericile în care s-a slujit Liturghia. Vă daţi seama ce valoare liturgică mântuitoare are biserica! Ei afirmă, dar nu au temei teologic. Dar faptul că afir­mă nu este puţin lucru.

– Revin la o idee discutata mai inainte referitoare la pacat: desfranarea, discoteca, televizorul, carciuma sunt si ele cauze ale inmultirii avorturilor?

– Acelea nu sunt cauza, ci constituie numai incitarea. Cauza sta in cele pe care le-am spus mai devreme: lipsa de credinta si comoditatea. Un om cu credinta nu omoara pe nimeni. Din pacate, in tara la noi, oamenii care nu mai ucid prunci au ramas tiganii. De aceea si urmeaza sa ne stapaneasca.

In Apocalipsa se vorbeste despre Gog si Magog, rasa galbena, care ne vor stapani. Si asa va fi. Occidentul este plin de chinezi, japonezi, negri, indieni, pe care ii stimam, pe care ii consideram chipul lui Dumnezeu chiar daca nu sunt crestini, dar care pun mana pe noi. Fara sa avem nimic contra lor, noi avem ceva contra noastra, pentru ca noi cunoastem adevarul, suntem crestini de doua mii de ani, lucru cu care ne mandrim aiurea, fara sa fie si bine. Noi suntem crestini de la botezul nostru, nu de doua mii de ani. Ce importanta are ca poporul meu este crestin de doua milenii iar eu sunt un nenorocit si un nemernic? Rusii au fost crestinati cu o mie de ani dupa noi. Ei bine, rusii merg la Liturghie si stau incremeniti, nici macar nu se aseaza in genunchi, ci incremenesc pe toata desfasurarea slujbei, asa traiesc ei Liturghia.

Fiecare popor este ceea ce ramane, nu ceea ce a fost, nu gloria trecuta e importanta, ci inaltimea trairilor prezente.

– Cum credeti ca ne putem salva, cum putem iesi de sub incidenta acestui pacat care a cuprins tot neamul, avortul?

– Pacatul avortului nu a cuprins toti oamenii, dar a cuprins tot neamul. Asta fiindca aceia care nu fac avorturi nu lupta contra avortului, nu se debaraseaza de ceea ce se intampla in jur. Spre exemplu, presedintele tarii, el ar trebui sa spuna: „Personal sunt contra avortului, desi legea prevede altfel”. Asta s-ar cuveni pentru orice demnitar, ministru, parlamentar, ca sa fie un exemplu moral in fata poporului. Dar ei nu o fac.

O sa spun un lucru grav, pentru care pot fi si criticat si condamnat: nu mai exista scapare! Decat daca am reusi o intoarcere de 180 de grade. Ceea ce e foarte greu. Nu mai exista scapare pentru popor, exista scapare doar pentru persoanele particulare care vor sa inteleaga.

– Cum, noi, ca neam, nu mai avem nici o sansa?

– Nu, nu mai avem! Asta e parerea mea.

– De ce nu mai exista sanse, Parinte?

– Cand cancerul e generalizat, urmeaza o singura scapare, minunea.

– Mila lui Dumnezeu…

– Mila lui Dumnezeu nu mai e, nu poate sa fie. Nebunia e asa de mare incat Dumnezeu si sa vrea sa te ajute, nu mai e drept sa o faca. Daca il ataci pe Dumnezeu direct, daca te lupti cu El nebuneste nu ai nici o sansa. Astazi, la Liturghia din biserici vin 4,3 la suta dintre romanii ortodocsi, iar acestia reprezinta 97,7 la suta din populatia romaneasca a tarii, in noaptea de Pasti merg pana la 28 la suta la biserica, raman la liturghie 12 la suta iar ceilalti pleaca la petreceri. In asemenea conditii nu trebuie sa nadajduim la vreo minune. Stiti din Vechiul Testament discutia Patriarhului Avraam cu Dumnezeu, Doamne, daca ar fi 45 de drepti, dar 30, dar 20, apoi cand cifra a scazut sub zece nu a mai indraznit sa prelungeasca negocierea cu Dumnezeu. Acolo unde lipsesc dreptii, nu are rost sa mai indraznim a face negocieri cu Dumnezeu. Cand suntem rapusi de un pacat generalizat, ce sa mai negociezi, ar insemna sa fim obraznici si indolenti.

– Parinte, totusi, la Ninive era gata sa fie distrusa cetatea, ca la Sodoma. Profetul Iona a ridicat glasul, au facut toti pocainta si pericolul a fost inlaturat.

– De acord. Numai ca la noi nu mai are cine sa ridice glasul. Pentru ca preotii sunt produsul poporului. Nu are rost sa mai discutam asta. Daca preotii ar fi picati din cer, da, ar fi o sansa. Acolo, la Ninive, au avut de-a face cu Iona, trimisul direct al lui Dumnezeu. Dar aici nu mai are cine.

– Acolo si poporul a avut constiinta pacatului si a pocaintei…

– Eu am sa va spun un caz din istorie. In secolul XV, la Florenta, in Italia, era unul Savonarola, un calugar teribil. El a predicat asa de puternic, incat a adus la pocainta un popor destrabalat, au ajuns la sac si la cenusa. incepeau privegherile seara si le terminau dimineata. A rezolvat multe pacate. Oamenii stiau ce aspecte dogmatice practicau, cunosteau morala, totul. A reusit. Pana intr-un anumit moment, cand a predicat impotriva jocurilor de noroc si a jocurilor cu pietre foarte populare in Florenta anilor 1490. Mai mult, a predicat impotriva clerului corupt, in special contra papei Alexandru al VI-lea Borgia, care practica simonia si impotriva unor nobili, fapte care i-au atras excomunicarea si un proces inchizitorial devastator. A pierdut tot orasul, si-a pierdut si viata. Oamenii nu au putut renunta complet la pacat. Asa se intampla si la noi acum.

In anul 1998, daca ati auzit, dupa Campionatul Mondial de Fotbal, doua sute de mii de oameni au asteptat 12 ore, in Piata Universitatii din Bucuresti, de la 4 dupa amiaza pana la 4 dimineata, sa-i intampine pe fotbalistii romani care veneau de la Paris. In schimb, in noaptea de inviere, crestinii vin la biserica la ora 12 si pleaca la 12,30. Raman bisericile aproape goale si ei se duc la mici, la discoteci, la chefuri. Pastele are o importanta de jumatate de ora pentru ei. Nu-i condamn pe acei oameni, nu spun ca ei sunt mai pacatosi ca noi, dar ei n-au inteles.

În noaptea de înviere, creştinii vin la biserică la ora 12 şi pleacă la 12,30. Rămân bisericile aproape goale şi ei se duc la mici, la discoteci, la chefuri. Pastele are o importanţă de jumătate de oră pentru ei. Nu-i condamn pe acei oameni, nu spun ca ei sunt mai păcătoşi ca noi, dar ei n-au înţeles. Diferenţa dintre ei şi cei 4,3% care stau în biserică este de voinţă. Noi deosebim oamenii în buni şi răi, drepţi şi păcătoşi, învăţaţi şi neînvăţaţi. Împărţirea nu este corectă. Oamenii se împart în două mari categorii: cei care vor şi cei care nu vor. Nu în­seamnă că cei care vor sunt sfinţi, ci nădăjduiesc ca, la vrerea lor, Dumnezeu să pună mila Lui. Asta-i diferenţa, pentru asta există Biserica: un spital unde se tratează păcătoşii. Neînţele­gerea bisericii duce la sminteală. De ce este atacată Ortodoxia? Pentru că încearcă să facă voia lui Dumnezeu.

– Ce semnificaţie are faptul ca mulţimi uriaşe îi aşteaptă pe fotbalişti şi-i aplaudă?

Că Dumnezeul românilor este fotbalul, dar nu al tuturor românilor, ci numai al celor nebuni. De data asta împărtim în zdraveni la cap şi în nebuni. Cei zdraveni sunt oameni care vor să se mântuiască, iar nebunii sunt aceia care nu mai vor. Asta nu înseamnă că ei nu sunt oameni buni. La doi metri de noi avem tangenţă cu oameni care nu vor să meargă la biseri­că, dar care sunt buni la inimă. Te ajută, îţi dau, îţi trec cu ve­derea, dar nu vor să vină la Dumnezeu. Au o limită, un baraj în suflet. Şi nu-i permis să facă aşa ceva, nu ne dau voie Eminescu, Iorga, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Brâncoveanu, Matei Basarab, Vasile Lupu. Aceştia ne interzic să ne compor­tăm astfel, ne ruşinează pentru că suntem scuipători în obra­zul lui Hristos. Ştim acest lucru şi îl ştiu şi ei, pentru că avem religie în şcoli, dispunem de multe cărţi. Eu, când intru într-o librărie, mă cutremur de ceea ce văd: constat câte cărţi n-am citit, câte s-au scris şi pot fi cunoscute.

– Părinte, poate fi înfiripată credinţa într-un suflet numai prin voinţă?

Nu numai prin a vrea, dar începe prin a vrea. Hristos a în­trebat de atâtea ori: „Vrei să te faci sănătos?” unuia care zăcea de 38 de ani. Întrebarea aceasta „Vrei să fii sănătos?” îi pare aiurea, nelalocul ei. Dar Hristos a rostit-o. Fiindcă El pune ac­centul pe libertatea voinţei omului.

– Totuşi, dacă ar vrea poporul nostru, dacă ar proceda ca la Ninive, nu s-ar putea salva?

Ba da. Dar mai există această putere? Ce zice? Că, în vre­mea din urmă, se va lua harul, asta înseamnă că se va lua pu­terea de a vrea.

Cum, vor fi lăsaţi oamenii sub ispitirea satanicească?

Este ceva care se sfârşeşte. Ai vrea să vrei şi nu mai poţi să vrei, aşa se defineşte această sfârşeală. Femeile, de pildă, că ele sunt mai sensibile, în loc să rezolve problema avorturilor punând ceva în loc, fac pomelnice cu Ion şi Ioana, Ion, Ioana, Ion, Ioana, umplând liste întregi cu aceste nume. Cineva a adus la biserică 62 astfel de nume. Şi-au „botezat”, numai ele ştiu cum, copiii avortaţi şi au început să facă parastase pentru ei. Asta este altă nebunie!

– Ce ar trebui să pună, de fapt, în loc?

Copii. Nu neapărat să facă, dacă nu mai pot, ci să acţioneze împotriva avorturilor, să-i convingă pe alţii să lase pruncii în viaţă. Ori noi, la două minute, comitem păcatul ăsta în ţara. La trei minute auzim: „La vremurile acestea îl mai naşti?” La pa­tru minute se repetă tirada: „Nu eşti zdravănă la cap! Să mai creşti încă un copil?” După ce că suntem criminali, nenorociţi şi proşti, continuăm să-i convingem şi pe alţii să omoare! În loc să sărim de gâtul ei, să o pupăm, să o lăudăm, să o încura­jăm pe aceea care are sarcina, îi cerem să devină ucigaşă. Ne­-am tâmpit de tot. Dacă ar învia strămoşii noştri şi i-am pune de o parte iar pe oamenii de acum i-am aşeza de cealaltă parte, nu s-ar recunoaşte unii cu alţii. Adevărul este că nu ne mai recunoaştem strămoşii, dar nici măcar semenii contemporani.

– Îmi amintesc din Pateric un cuvânt care spune ca Dumnezeu îl lasă pe om să păcătuiască, să coboare în tunele întunecate, pentru ca sa aibă de unde se întoarce, pe genunchi şi pe coate, înapoi la lumină.

De acord. Dar nu la sfârşitul lumii. Ceea ce spun Sfinţii Părinţi este valabil în toată istoria, însă noi trăim acum ultimele vremuri, care nu se ştie cât vor dura, trei mii de ani, trei ani sau trei zile, nu ştim. La căderea Constantinopolului, Dum­nezeu le-a mai dat ortodocşilor 20 de ani răgaz să-şi revină. Cum? Timur Lenk, apărut din deşert, i-a învins pe turci, l-a luat pe Baiazid, care îşi propusese să dea ovăz calului pe altarul catedralei din Roma, l-a pus într-o cuşcă şi apoi l-a omorât. Astfel au primit grecii ortodocşi un răstimp de 20 de ani, dar tot nebuni au rămas şi tot mândri… Părintele Nicodim Măndiţă a vorbit mult despre cauzele căderii Constantinopolului, cetatea Ortodoxiei. Şi la ora actuală încă se mai speră în revenirea Sfintei Sofia la statutul de catedrală ortodoxă, în condi­ţiile în care oraşul are acum 14 milioane de turci şi 12 mii de ortodocşi. În Istanbul, preoţii, în afară de patriarh, n-au voie sa umble îmbrăcaţi în reverendă, decât dacă sunt turişti, dar şi aceia riscă foarte mult. Acolo, astăzi, mitropoliţii, episcopii, arhimandriţii umblă în costum şi cravată. Vă daţi seama, de la 1453 până în 2006, nu s-a rezolvat problema cetăţii care a fost inima Ortodoxiei. De ce? Din cauza unor păcate grave pe care ortodocşii le-au săvârşit în capitala lor.

– Comparând păcatele, putem conchide că vom păţi şi noi ceea ce a suferit Constantinopolul?

Noi nu mai avem ce păţi. Ce să păţim mai rău decât este? În momentul în care nu mai poţi creşte o găină în curtea ta, ca să ai cu ce te hrăni, ce poţi păţi mai rău?

– Totuşi, purtam o discuţie duhovnicească şi nu o putem încheia fără nici o speranţă.

Într-adevăr, fără nici o speranţă! Am nădejde, dacă mai am putere. Ori, poporul nostru este vlăguit de lipsuri materiale, de sărăcie şi, mai ales, de păcate şi patimi. În al doilea rând, a produs preoţi în care nu se mai bizuie, are şi preoţi buni, dar au rămas puţini, ce mai pot face aceştia! Apoi, dacă îi iei la bani mărunţi pe cei 4,3% credincioşi care vin la biserică, vei observa că mulţi sunt cu mintea la interese, la alte lucruri, nu la Liturghie. Dacă mai există putere pentru a vrea o schimba­re, scepticismul meu nu este valabil. Însă eu nu văd puterea, unde mai este, în ce constă ea?

– În acest spectru întunecat, apocaliptic al  discuţiei, vă întreb, oare ce pedepse urmează să primim?

Nimic. Nu mai urmează nici o pedeapsă. Cea mai mare pe­deapsă este ca Dumnezeu să te lase la mintea ta. Dumnezeu nu pedepseşte, El nu face rău. Pedeapsa este efectul acţiunii diavoleşti acolo unde Dumnezeu, cu lucrarea Lui, a fost izgo­nit de noi. De fapt, pedeapsa este lipsa lui Dumnezeu, absenţa protecţiei Sale. El este atotbun şi atotdrept şi dacă noi nu-L vrem, fiind liberi, atunci ne lasă la mintea noastră. Chiar dacă prin raţiune, sentiment şi voinţă suntem ca El, ajungem la mâna diavolului şi se întâmplă ceea ce vedem cu toţii.

Vă pre­zint în ton apocaliptic aceste lucruri, poate se conştientizează cineva şi astfel poate să scape. Ce fel de oameni conştienţi suntem? Predai religie 8 ani de zile, chiar 12 ani şi vezi, la urmă, că rezultatul este zero. Asta fiindcă, în paralel cu educaţia de la şcoală, acasă şi pe stradă, copilul află altceva, mereu altceva, contrar.

Este posibil ca la o nuntă intelectuali de primă mana, doctori, ingineri, profesori să danseze manele? E posibil ca un nenorocit ca Bivolaru, zis guru, sa atraga 70.000 de tineri intelectuali botezati ortodox?

E posibil sa-l asculti spunand: „M-am culcat cu 6.000 de femei si, cu ajutorul lui Dumnezeu, sper ca le-am iluminat” si sa nu te debarasezi de el?

Mai e nadejde la un asemenea popor? Cine spune da, e un om curajos, dar sa ne arate si cum.

Eu vorbesc de popor, ca ansamblu, nu de persoane care, individual, au si pot avea o aplecare adanca fata de Sfanta Liturghie.

sursa online

***

CAUZELE AVORTULUI SUNT NECREDINTA ŞI COMODITATEA

– Părinte, cum credeţi că sunt receptate ideile Pro vita în societatea noastră?

Pro vita a fost o noutate în societatea românească până nu demult. Acum nu mai este o noutate dar nu mai este o pro­blemă nici în discuţii, nici în apariţii de presă, etc. Pentru că cineva a ştiut să creeze probleme şi omul nu mai are timp să se gândească la viaţă, la consecinţele nenaşterii, la consecinţele avortului şi mai ales la consecinţele aşa-ziselor anticoncepţi­onale. Aşa că Pro vita nu este o noutate, dar nici ceva deja cultivat, ceva despre care oamenii să ştie îndeajuns. Uneori se confundă Pro vita românească cu o atitudine continuă a miş­cării Pro vita internaţionale, care este agresivă, care blochează medicii, blochează clinicile; care se culcă la pământ – treabă care este interesantă, dar nu este proprie românilor.

– Cum pot ajunge ideile Pro vita la populaţie? Mersul ideilor este zona elitei, elita se adaptează cu ideile. Şi aş vrea să faceţi aici referire la presă, la intelectuali şi chiar la cler. Ideile ajung în presă, la televi­zor şi ele sunt după aceea receptate, ascultate, respinse sau neauzite de mase.

Dacă este să încep cu presa, depinde de presă. În gene­ral, ea face jocul cuiva. Presa independentă este puţină. Presa vehiculează datele statistice, cel puţin din domeniul demografic, dar nu face nicio legătură între aceste date. Este clar că dacă îmbătrânirea populaţiei se produce rapid, în curând noi nu vom mai avea oameni care să muncească. În Curen­tul am văzut un titlu de genul: „Femeile sărace şi neinformate fac copii mulţi”. În orice discuţie pe care o avem, expunem cauzele avortului ca fiind necredinţa şi comoditatea. Discuţia întotdeauna se deschide afirmându-se făptul că se fac avorturi din cauza problemelor sociale: lipsuri financiare, lipsuri ma­teriale. Dar să ştiţi că cei mai mulţi patroni nu au deloc sau au numai 1-2 copii. De ce? Ori e vorba de necredinţă, ori de comoditate şi dorinţa de a progresa. Problema e că deşi au bani, nu fac copii. O familie – tata, mama – pot da copilului şcoală, bani, maşină, casă, facultate, cont în banca, etc. Însă nimeni nu-i poate da copilului viitor. Viitorul îl dă numai Dumnezeu. Şi atunci este foarte important să ştim că viitorul copilului nostru este în funcţie de atitudinea noastră fată de viată. Dar, din păcate, noi nu mai avem o atitudine faţă de viaţă, suntem contra vieţii, contra naşterii, contra creaţiei – că noi prin asta ne asemănăm cu Dumnezeu: procreând. Dacă am întrerupt asta, deja i-am spus lui Dumnezeu: „Stai în ale Tale!”, ca şi cum am putea limita acţiunea Lui.

– Aţi avut discuţii cu oameni politici. Cum sunt receptate aceste atitudini Pro vita printre ei?

De exemplu, Asociaţia Pro vita Brâncoveanu a făcut în trei rânduri scrisori preşedinţilor Iliescu şi Constantinescu, propunându-le să se delimiteze de legea care permite avortul. Oamenii politici evită să-şi exprime părerea, chiar dacă au o părere. Referitor la cler, e aceeaşi situaţie tristă. Sunt preoţi care spun: nu putem predica contra avortului prea mult, pen­tru că ne pierdem femeile din biserică.

– Ce ar putea să facă preoţii?

De tot ceea ce se întâmpla negativ în România este de vină preotul. Pentru că dacă preoţii ar reuşi să controleze aspecte­le morale, aspectele financiare şi materiale ar veni de la sine. Dacă preoţii ar reuşi în scaunul spovedaniei să determine un om să rămână om... Ginecologii, că pe ei îi atacăm în spitale când răspândim pliante, ne spun: Creştinii voştri vin să facă avort! Voi i-aţi botezat, voi i-aţi cununat, voi i-ati spovedit şi împărtăşit, iar ei vin la noi să le facem avort!” În momentul acesta, ei au dreptate. Desigur, aceasta nu justifică crima lor, dar pune în evidenţă relaţia pe care noi nu o mai avem cu des­tul de mulţi dintre credincioşii noştri.

– Preoţii au de obicei mulţi copii?

Nu contează câţi copii ai, contează câţi ai omorât. În ge­neral, la noi nu există o imagine bună a femeii cu mulţi copii. Pe mine, când mă întreabă lumea câţi copii am, le spun: doi băieţi, o fată şi încă doi băieţi. Ca să nu creadă că am vrut neapărat să am şi o fată. Un preot din Franţa, când l-am întrebat acest lucru, a răspuns: „Şase copii cu o singură soţie“, pentru că în Franţa este obişnuit ca oamenii cu mulţi copii să-i aibă din 2-3-4 căsătorii.

– Ce-ar putea face organizaţiile Pro vita din România?

Pentru mileniul trei, este clar că ideea Pro vita ar trebui să devină misiunea de căpetenie a Bisericii. De aici pleacă totul – de la naştere şi nenaştere. În momentul în care se întâmplă o crimă, de ea este vinovată o persoană, de avorturi şi de lipsa naşterilor se fac vinovate popoarele. Dacă se fac vinovate po­poarele, Dumnezeu este silit să aplice dreptatea, în bunătatea Lui. Aţi văzut filmul Cine leagănă copilul, unde se arată foarte clar ce se întâmplă cu memoria genetică a uterului? Savanţi ruşi şi americani au făcut experimente, au încrucişat armăsa­rul cu zebra şi zebroiul cu iapa şi, după cinci ani, nu au reuşit nimic. După alţi cinci ani, iapa a fătat un mânz zebrat, iar zebra, un mânz nevărgat.

– Cum s-ar traduce acest experiment?

Sf. Apostol Pavel reia textul din Vechiul Testament şi îl comentează, zicând că va lăsa omul pe tatăl şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup. Nu un suflet, un trup. Să înţelegem că aici avem de-a face, pe de o parte, cu o taină şi, pe de altă parte, cu o contopire. În ziare mai apare câte un scandal de genul: o femeie albă, căsătorită cu un soţ alb, a născut un negru, iar ADN-ul arată că bebeluşul îi aparţi­ne respectivului soţ. Problema este alta: dacă eu mă căsătoresc cu o fată care a avut relaţii sexuale cu unul-doi sau mai mulţi bărbaţi, mi se va naşte din ea un copil cu caracterele mele şi cu caracterele celorlalţi, ceea ce mie nu-mi convine. Atunci savanţii americani şi ruşi au ajuns la concluzia că ar fi bine să revenim la abstinenţă. Iar aspectele genetice sunt cele care demonstrează imediat unde şi cum am greşit”.

sursa

Legaturi:

***


Categorii

Avort, Ce este pacatul?, contraceptie, Crestinul in lume, Parintele Nicolae Tanase, Portile Iadului, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

72 Commentarii la “PARINTELE TANASE, FARA MENAJAMENTE DESPRE AVORT si perspectivele apocaliptice ale neamului: “Urmeaza pieirea!”

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 3 / 3 >>

  1. Pingback: MASACRUL AVORTURILOR IN ROMANIA/ “Pinguini mov” – termenul folosit in loc de “baiat” si “fata” pentru a nu jigni TRANSSEXUALII/ EUGENISM SI TOTALITARISM [documentar video]/ - Recomandari
  2. Pingback: Dinu C. Giurescu: DE 25 ANI NU FACEM ALTCEVA DECAT SA DESTRAMAM IDEEA NATIONALA, IDEEA DE STAT/ Stegarul Ion Arion – MARTIRUL NECUNOSCUT AL UNIRII DE LA ALBA-IULIA/ Pr. Mihai Aldea – Conferinta despre ISTORIA NECUNOSCUTA A ROMÂNILOR, INTRE TR
  3. Pingback: UCIDEREA PRUNCILOR NENASCUTI – RAZBOIUL IMPOTRIVA PRUNCULUI IISUS: Avortul ucide si pe cei vii. “AVORTUL, ULTIMA EXPLOATARE A FEMEII” (si video) | Cuvântul Ortodox
  4. Pingback: RUGACIUNEA SFANTULUI GHENADIE LA CADEREA CONSTANTINOPOLULUI. “Daca te avem pe Tine, Doamne, nimic n-am pierdut” | Cuvântul Ortodox
  5. Pingback: PARINTELE IOANICHIE BALAN (si audio) despre TAINA DUHOVNICEASCA A NASTERII PRUNCULUI IISUS IN NOI si CATASTROFA AVORTURILOR: “Ori supravietuim urmand lui Hristos, ori suntem niste Irozi blestemati care ucidem si sufletele noastre, si pruncii cei nev
  6. Pingback: IPS TEOFAN (video) – predica la Nasterea Maicii Domnului, citandu-l pe Simion Mehedinti, cu referire la PRIMIREA REFUGIATILOR vs. PUSTIIREA TARII prin NE-NASTEREA COPIILOR: “Tu, popor român, să nu te temi dacă vor veni străinii peste tine!
  7. Pingback: MAICA DOMNULUI – ICOANA PURITATII DESAVARSITE versus AGRESIUNILE NECURATIEI, “BINE FINANTATE SI ORGANIZATE”, LA ADRESA COPIILOR si “MACELARIA” AVORTULUI CARE APASA CA UN BLESTEM PUSTIITOR ASUPRA POPORULUI ROMÂN: “Sa nu
  8. Pingback: 1 Decembrie: ROMÂNIA – ULTIMUL BAL sau “Tot ce-i românesc nu piere”?/ Scriitoarea ILEANA VULPESCU si istoricul DINU GIURESCU – adevarul despre starea natiunii (VIDEO): Ce mai inseamna astazi Patria, ce mai poate salva România? |
  9. Pingback: De ziua nationala in 2015 cu Ileana Vulpescu si Dinu Giurescu. “SUNTEM COBAII UNEI PUTERI SUPRASTATALE. E UN HAOS ORGANIZAT”/ “CE MAI E NATIONAL IN ROMÂNIA DE AZI?” (Video) | Cuvântul Ortodox
  10. Pingback: Parintele Dosoftei de la Putna despre CRIMA AVORTULUI SI TACEREA NOASTRA VINOVATA/ Parintele Vasile Mihoc: TRADAREA CRESTINISMULUI IN OCCIDENT A DUS LA LEGILE “HOMOSEXUALE” IMPOTRIVA FIRII | Cuvântul Ortodox
  11. Pingback: CAMPANIE ANTI-AVORT LA SIBIU. Pr. Catalin Dumitrean: “SE DISTRUGE FAMILIA SI NEAMUL si acest lucru convine acelor forte care ne cer sa spunem raului bine si care vor sa distruga orice identitate”. NOUL COMUNISM MONDIAL? | Cuvântul Ortodox
  12. Pingback: VINO LA MARSUL PENTRU VIATA SI FAMILIE 2017 de sambata, 25 martie!
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate