PARINTELE ARSENIE PAPACIOC SI PARINTELE CLEOPA. Cand se intalnesc Batranii sfinti si se bucura ingereste unul de altul… “Maica Domnului, cum de l-ai adus aici!”
ÎMPREUNĂ CU PĂRINTELE CLEOPA
Să vă spun ce înseamnă ascultarea. Ne-a apucat o mare ploaie într-o pădure măruntă; o pădure nu prea înaltă, mare cât casa, aşa. Părintele Cleopa într-o parte, eu într-altă parte, căutam tufişuri mai dese să ne adapostim. Părintele însă insista, aşa, pe sub ramuri, să vin la el. Până acolo erau cam 30 de metri. Eu ziceam, că culcuşul meu este mai bun, şi zic „Nu!“. “Stai, măi, băiete! Ia să ascult eu pe Părintele Cleopa!” Am fugit de acolo şi imediat a trăsnit locul acela în care am fost eu. Măi, m-a impresionat! Ce înseamnă ascultarea!
– Câţi ani v-aţi nevoit împreună prin pădure?
– Patriarhul Justinian, după ce ne-am întors de la pustie în 1954, a avut o părere pe care ne-a împărtăşit-o: să ne trimită în toate mănăstirile din România, cel puţin de două ori pe an, să spovedim părinţii şi să-i povăţuim duhovniceşte. Insă, i-am spus că nu sunt de aceeaşi părere, pentru că mănăstirile au şi ele duhovnicii lor şi nu se cuvine să te duci peste ei, pentru că s-ar crea antagonisme. „Cine sunt ăştia? Ce sunt ăştia? Nişte pustnici? Acum nu prea i-am califica noi mari sfinti!”
Atunci am fost de părere să ţinem mănăstirea noastră, Slatina, deschisă, să vină toată lumea să se folosească. Şi aşa s-a şi întâmplat.
După ce am fost arestat la Suceava, am fost transportaţi cu o maşină la Bucureşti pentru a fi judecaţi. Ancheta a durat 90 de zile şi a fost foarte nesuferită. Bătăi, ciocniri, mă trăgeau de barbă în tot felul… Până la urmă s-a speriat şi anchetatorul. Era un căpitan foarte rău. Mi-a luat barba şi mi-a retezat-o la jumătate. (Barba tot aşa era de lungă). Şi zic: „Ai să răspunzi de asta în faţa lui Dumnezeu!” Ştiţi ce mi-a zis? „Lasă, că nu stă călugăria în barbă!” Când a vorbit vorba asta, zic: „N-ai vorbit dumneata, ci Duhul Sfânt!” Doar Sfântul Clement Alexandrinul are o vorbă despre barbă: „Are o mare înrâurire sufletească asupra cugetului”.
[Parintele Cleopa]:- Părinte Arsenie, cea mai mare bucurie este că te văd aici, dragul mamei! Te-a împodobit mila Domnului cu răbdare, cu harul preoţiei şi cu barba asta aşa de frumoasă! Iaca, mila Lui te-a ţinut! Ai 82-83 de ani! Vai, Doamne, mare bucurie mi-ai făcut! Am aiuzit că eşti tare ocupat!
– Da, Părinte! Am spus însă: „Plec la Mănăstirea Sihăstria cu orice chip!” La mine se pune o problemă încordată, destul de grea. Nu are cine să mă înlocuiască! Şi am făcut noi intervenţii la Patriarhie şi mi-au trimis un părinte tinerel, care a mai fost pe la noi. A rămas la mănăstire până vin eu.
[Parintele Cleopa] – Mai stai, mamă, mai stai! Să ştii că de acum, dacă ne-am întâlnit, cu mila Domnului, să-ţi mai spun de-ale mele. Eu sunt bolnav şi bătrân, cu cinci operaţii…, mâine-poimâine, mă duc la fraţii mei. Ce zice psalmul 89: Anii lor sunt 70, iar de vor fi în putere 80, iar ce este mai mult decât aceştia, osteneală şi durere, că trece viaţa noastră şi ne vom duce! Parcă visez când te aud vorbind, dragul mamei! Mila Preasfintei Treimi te-a adus aici! Am vrut să ne mai vedem încă odată în viaţă! Nu se ştie! Vai de mine, prin câte ne-a trecut pe noi Dumnezeu!
– Este foarte bine să ne rugăm unii pentru alţii! Da, cu adevărat, ca să fim întru adevăr! Să aducă omul jertfă ca să fim în împărăţia lui Dumnezeu! Pentru că s-a dorit mult în adâncul inimilor noastre lucrul acesta! Dar cine poate să spună că merită? De asta trebuie să ne rugăm, Părinte Cleopa!
[Parintele Cleopa]- Doamne, Maica Domnului, cum de l-ai adusaici! Tare am dorit să-l mai văd, săracul! Că am ştiut că-i sincer şi cu frica de Dumnezeu! M-a ajutat cand eram scârbit şi necăjit! Săracul, o trecut prin multe!
[Parintele Ioanichie] – Veniţi aici la noi, Părinte Arsenie măcar acum la bătrâneţe.
– Mai mult decât sfinţiile voastre doresc să vin. Am simţit duhul lui Dumnezeu în mănăstirea asta. Eram cu Părintele Cleopa prin pădure şi spunea odată părintele cu insistenţă că, dacă moare – îşi punea problema asta sincer -, zicea să-l aduc la Sihăstria. Eu îi spuneam: „Pe mine leagă-mă de picior şi arunca-ma”. N-a vrut Dumnezeu să murim! Se spune că istoria unui neam este scrisă pe ziduri, dar la Sihăstria este scrisă pe copaci!
[Parintele Cleopa] – Ne-a ţinut mila Domnului până acum, eu am85 de ani, el 83.
– Eu sunt la Techirghiol de 21 de ani. Vine multă lume şi sunt singur. Vă închipuiţi, toată Dobrogea ne cercetează. Spovedesc încontinuu. Cea mai obositoare ascultare a mea! Dar mă liniştesc cu gândul că dacă Dumnezeu a hotărât aşa, nu am motive de întristare. Ferească Dumnezeu. Nu mai permiteţi întristări. Vorba Sfântului Ioan (Carpatiul), nu mai fericesc pe nimeni, decât numai pe voi călugării! Trebuie să avem o stare de veselie permanentă, care să ne menţină verticalitatea să ne ţină mereu în mişcare. N-are la cine să mai ceară Dumnezeu acum sprijin pentru lume, decât la noi.
A venit odată unul, care m-a impresionat aşa de tare, era din Maramureş, şi zic: „Aţi venit aici la băi?” „Nu, domnule Părinte! N-am venit! Am venit special la Sfinţia ta!” Era în Săptămâna Mare, Sâmbăta Mare. Şi l-am spovedit. Nu am avut de lucru şi l-am întrebat dacă a postit. Dar cu acest om, de 35 de ani se luptau sectanţii să-l facă adventist. încă şi nevasta lui de 35 de ani se dăduse la adventişti. Vă închipuiţi! El, săracul, nu avea Paşti, nu avea Crăciun… Dar nu s-a lăsat! Era un om foarte înalt şi voinic şi sufleteşte. Că dacă îl amăgeau pe el adventiştii, atunci îi cucereau pe toţi din sat.
Dar, nu am de lucru şi-l întreb dacă a postit: „N-am postit, domnule părinte! Ieri a fost Vinerea Mare, am mâncat şi atunci!” Atunci zic în sinea mea: „Arsenie, ce faci?” Dar, deodată mi-am amintit: „Au oare postul decide, sau sfărâmarea inimii? Omul acesta de 35 de ani lupta pentru Ortodoxie, pentru credinţa lui adevărată şi strămoşească!” „Bine, zic, te împărtăşeşti, dar nu mai mănânci până mâine!” Mai erau câteva ceasuri!
Nu vă lăsaţi! Oricât aţi fi de neînsemnaţi, oricât aţi fi de obosiţi, nu trebuie să vă lăsaţi. Căci, va repet, nici o nenorocire nu înseamnă ceva. Nimic nu e pierdut, cât credinţa este in picioare, capul se ridica din nou si sufletul nu abdica; sa te ferească Dumnezeu de întristări! Nu vă temeţi! E adevărat, gândul la iad şi numai la iad, dar nădejdea la Dumnezeu fără de întrerupere, gândindu-ne că ne iubeşte mai mult. Părinţilor, Dumnezeu ne este mai intim decât ne suntem noi înşine! Când te gândeşti la lucrul asta, te umpli de nădejde. Dar, pentru faptele noastre, fie ele chiar grozav de bune, nu ne putem mântui. Nu ne poate şterge nimic. Si, fără discuţie, suntem nişte păcătoşi, dar în nădejde. Nădejdea, asta e!
Valoarea sufletului nostru n-a spus-o un prooroc sau un apostol, ci a spus-o Hristos: Ce va da omul în schimb pentru sufletul său? De ar avea toată lumea nu poate cumpăra un suflet! Asta a spus-o Hristos!
Pentru că, aşa cum spun şi marii cercetători, libertatea unui sclav este mai mare decât a unui rege, de cele mai multe ori! Şi noi suntem, nu nişte sclavi, ci suntem fraţii lui Hristos, fii Lui, miresele Lui.
Călugăria este mare lucru, părinţilor. Se vorbeşte mult, s-au vorbit multe, lucruri subtile despre călugărie, dar nu s-a atins niciodată tot. Şi toată frumuseţea ei sta în tăierea voii. Tăierea voii este o continuă luptă cu Dumnezeu. „Trebuie biruit, căci El ne-a creat!” El ne-a creat cu voinţa liberă. Şi noi acum trebuie să ne tăiem aceasta voinţă liberă. Şi când te gândeşti, care sunt eforturile pe care le facem pentru cinstea care ne este dată?
Părinţilor, plăcerile nu au făcut decât să împuţească pământul! Ce plăceri? O plăcere de sminteli, oricum le-ai lua! Mănâncă cât îţi este foame, bea când îţi este sete, dar numai să stai aici. Şi cine a spus asta? Un mare părinte; chiar şi Arsenie cel Mare a spus vorba asta.
Aşa că, părinţilor, foarte mult să ne bucurăm că suntem călugări! Să-mi daţi voie să va spun, tare aş vrea, ca la sfârşitul vieţii mele, să pot să spun atât: „Mor fericit că sunt călugăr!” Şi am fost foarte ispitit, părinţilor! Închisori, pustii, stareţii, fel de fel, chiar şi ca duhovnic acum.
M-a întrebat odată o fată, ca la 25-30 de ani, cred că era profesoara, după ce terminasem slujba de acolo, eram pe treptele de la casa de unde stau eu în mănăstire, zice: „Părinte, care este prima condiţie care trebuie s-o îndeplineşti ca să te faci călugăr?” Zic, dintr-o data: „Să fii nebun!” A înţeles!
Ne ducem dintr-o necesitate sufletească, şi atunci te iei la luptă cu tine, frate, şi să nu te laşi cu nici un chip. Nu trebuie să urmăriţi mântuirea te miri cum! Urmăriţi-vă pe voi, cercetaţi-vă mai mult! Şi ca metodă, înregistraţi-vă mereu paşii: „Ce fac, unde merg, cine sunt?” Pentru că una din marile tactici ale diavolului este să ne scoată din mănăstire, după cum sunt foarte convins, atunci când te duci la mănăstire diavolul este în stare să angajeze toată lumea ca să te împiedice, toată lumea pământului!
– La Cuviosul Paisie cel Mare a venit la miezul nopţii Constantin cel Mare, împăratul creştinilor. Strălucea ca soarele! Şi zice: „Mata eşti Hristos?” „Nu sunt Hristos! Paisie, ferice de voi şi de toţi care vor răbda în mănăstire până la sfârşit! Eu am mare slavă, am făcut atâtea biserici, am dat libertate creştinismului, am văzut Sfânta Cruce pe cer, am scos de la închisoare atâtea mii de călugări şi preoţi, am palate de aur…, dar nu sunt unde sunt călugării! Acolo unde sunt călugării, nici nu pot privi! Atâta slavă au adevăraţii călugări!”
– Se spune despre Sfânta Elena, mama împăratului, că servea călugăriţele în genunchi, că zicea: „Eu sunt împărăteasa unui împărat stricăcios, dar voi sunteţi împărătesele lui Hristos!” Vă daţi seama!
Lucrul acesta, părinţilor, nu este o glumă sau alegorie, ci este un adevăr. Suntem miresele lui Hristos! Pe cine să iubească mai mult un mire, decât pe mireasa lui? Nu aţi observat, pe apostoli întâi i-a numit slugi şi pe urmă i-a numit fraţii Mei! Suntem acolo unde trebuie să fim. Poziţia călugărilor este mare pe suprafaţa pământului.
– La rai să ne vedem, mamă!
– Vă rog foarte mult să mă pomeniţi şi să mă înţelegeţi. Eu, părinţilor, mă închei la nasturi mai puţin, ca să mă pot descheia la mai puţini. Aşa puţin timp am!
– Atâta lume-i pe capul lui!
– Părinţilor, să cădem cu feţele la pământ să mulţumim Domnului că ne-a dat această putere să fim călugări. Ţineţi-vă în mare unitate. Respectaţi-vă de sus până jos. Şi de jos până sus. Nu este nimeni neînsemnat. Oricare dintre noi suntem prieteni lui Hristos, nu suntem nişte sclavi. Şi libertatea unui sclav poate să fie mai mare decât a unui rege, de multe ori.
Vă rog să mă credeţi că este o mare lipsă de duhovnici în mănăstiri. Gândiţi-vă că sunt mănăstiri întregi care n-au duhovnici. Dacă ar fi să plec, unde aş putea să mă duc?
– A rămas singur, dragu mamii! Mila Preasfintei Treimi, că te văd, mamă! Uite ce albă i s-a făcut barba, că era roşie!
– Eu, părinţilor, mănânc, când mi-e foame, nu prea dorm că n-am timp, dar aş dormi, şi sunt cu inima veselă. Acestea sunt secretele mele. Mi-e dragă mănăstirea! Îi mulţumesc lui Dumnezeu din toată inima, cum de mi-a dat mie în minte cu zeci de ani în urmă, să mă duc la mănăstire! Nu m-a învăţat nimeni şi totuşi am plecat.
– Minune de la Domnul, tată!
– Asta este cea mai mare minune pe care o făcut-o Dumnezeu cu un om, să-i dea harul plecării la mănăstire! Nu înviere de morţi, nu vindecări de bolnavi, ci aceea să te aşezi pe poziţia cea mai înaltă a Sfintei Scripturi: Vrei să fii desăvârşit? Vinde-ţi totul, ia-ti crucea şi urmează-Mi Mie! Părinţilor, cruce înseamnă să duci ce nu-ţi convine! Asta-i crucea!
– Aşa-i. Dragu mamii! Parcă visez când te văd c-ai apărut aici! Preasfânta Treime şi Maica Domnului să ne întâlnească dincolo, dragul mamei!! Să nu mă uiţi la rugăciune! Mântuiltorul spune în Evanghelie: Privegheaţi şi vă rugaţi, că nu ştiţi ziua,, nici ceasul Dar la vârsta asta ce să aştepţi?
– Ei, părinte…
– Şi dacă mâine-poimâine primeşti telegramă c-am murit, să vii să mă dezlegi la mormânt!
– Aş vrea să-mi ajute Dumnezeu. Dar cine ştie prin ce momente trec şi eu! Dar cine -va pleca mai înainte? Nu ştim. Uneori pleacă cei tineri…”
(Din: Ne vorbeste Parintele Arsenie 2, Editura Episcopiei Romanului, 1997)
Legaturi:
- Parintele Arsenie Papacioc: “IN IAD SUNT CEI MAI MULTI CARE VORBESC DE RAU”; “Inchide pe Domnul in inima si fii cu luare aminte acolo!”
- PARINTELE ARSENIE PAPACIOC A TRECUT AZI, 19 IULIE, LA DOMNUL (UPDATE VIDEO)
- Cuvant de exceptie si de forta duhovniceasca al IPS Teofan la inmormantarea Parintelui Arsenie Papacioc (AUDIO): DUMNEZEU L-A DARUIT NEAMULUI ROMANESC CA SA IL AJUTE SA TRAIASCA CLIPE DE ADEVAR
- La despartirea (si) de Parintele Arsenie: PLANGERE PENTRU IMPUTINAREA SFINTILOR
- PARINTELE ARSENIE PAPACIOC, izvorul de autentic intr-o lume falsa…
- LA MARGINEA EXISTENTEI – Interviu cu Parintele Arsenie Papacioc
- Articolele saptamanii: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC DESPRE MOARTE: “Auziti? Viata e dincolo, si noi asta facem, trecem dinspre moarte spre viata”
- CUVANT AL PARINTELUI ARSENIE PAPACIOC PENTRU UNITATEA BISERICII si impotriva celor care puneau intrebarea tendentioasa: “Unde a fost Biserica Ortodoxa in vremea comunismului?”
- Parintele Arsenie Papacioc: “Nu pierdeti timpul, dragii mei!”
- CUM SA NE RUGAM? Ne invata ca nimeni altul… PARINTELE ARSENIE PAPACIOC: “Avem nevoie de o prezenta continua a inimii, asta este esenta rugaciunii…” (si VIDEO)
- Parintele Arsenie ne invata cum sa stam impotriva curviei, a mandriei si a vorbariei
- Parintii Arsenie Papacioc si Proclu Nicau despre JUDECAREA PREOTILOR (VIDEO)
- Parintele Arsenie: “Maica Domnului e suparata pe aceia care nu-i cer nimic”
- Cuviosul Arsenie Papacioc, nascut acum 96 de ani in lumina Adormirii Nascatoarei de Dumnezeu, despre iubirea Preacuratei pentru noi: “O, FERICITA INCREDERE! O, SCAPARE SIGURA! MAICA LUI DUMNEZEU ESTE MAICA MEA. SA NE ARATAM FII!”
***
- PARINTELE CLEOPA – 12 ani de la plecarea “in gradinile Raiului” (†2 dec. 1998): “MANCA-V-AR RAIUL SA VA MANANCE!” (inedit audio si video)
- Parintele Cleopa si INIMA DE MAMA
- RABDARE, RABDARE, RABDARE… – Parintele Cleopa – de 10 ani printre sfinti (multe fragmente VIDEO)
- Intalnire intre Parintele CLEOPA si Cuviosul PAISIE AGHIORITUL
- Parintele Cleopa: ZIDURI, ZIDURI, ZIDURI…
- Parintele Cleopa: DA, NOI SUNTEM CEI DE PE URMA!
- “Ar trebui sa plangem in toata ziua, dar traim in nesimtire”
- La 98 de ani de la nasterea iubitului nostru parinte Cleopa Ilie: MARIA PARTEA CEA BUNA SI-A ALES…
Sfinţenia , ce dar divin !
Ce calitate minunată !
Ce însuşiri fără de seamăn,
Ne-a dat prin Har cerescul Tată
Ea–i chipul nevinovăţiei
Şi purtătoarea de lumină
Smerită, tainică, ascunsă
Firească, simplă şi divină.
Ea face om cu chip de înger ,
Şi înger cu chip omenesc ,
(Din cel căzut), prin Har şi taine,
Prin mila Tatălui ceresc .
Ea risipeşte orice teamă
Şi îndoială în credinţă,
Vorbeşte fără de cuvinte
Şi vindecă în suferinţă .
Este smerenia firească,
Neafișată şi putere
Purtată întru neputinţă.
E dragoste şi mângâiere .
Sfinţenia convinge duhul
Direct, profund, fără cuvinte
Iar cel curat , cinstit şi sincer
O recunoaşte şi o simte .
Ea se jerfește pentru ceilalţi
Şi uşurează tot ce-i greu,
Dă bucurie, dă nădejde
Şi dragoste de Dumnezeu .
Ea spune sufleului nostru
Şi dăruiește’n chip ascuns
Concretul tainic al prezenţei
Şi milei Domnului Iisus.
Sfinţenia vorbeşte lumii ,
Prin Adevăr şi prin tăcere ,
Prin înpliniri nădăjduite ,
De cei ce nu mai au putere,
Prin mila ce n-a fost sperată
În vină grea’n nenorocire,
În vindecare unde moartea
Avea deja pecetluire,
Prin convertirea fără vorbe,
A ce-i mai ticălos în noi
Şi ridicarea în nobleţe
Din cel mai întinat noroi.
Sfinţenia este trăire
În curăţie şi iertare .
Este lumină din lumină.
Iubire fără de hotare .
E inocenţa ce’mblanzește
Cu dragostea-i desăvâşită
Cea mai cumplită răutate
Şi “fiara” cea mai înrăită
Parfumul curăţiei sale
Este mireasmă şi putere
Şi strălucire a luminii
Ce’a coborât din Înviere .
Sfinţenia nici când nu’ncape
În explicaţii , în cuvinte…
Dar sufltul o recunoaşte
(De la disanţă) şi o simte.
Sfinţenia , câtă iubire
În viaţa noastră omenească !
Ce şansă vie , ce ofertă ,
Ce dragoste Dumnezeiască !
Şi iată se oferă lumii ,
Prin jertfa crucii , prin iubire .
Iisus cu drag ne-o dăruieşte.
Veniţi la El , la mântuire.
Multumesc din suflet pt. aceasta postare, ca si pentru toate celelalte(inclusiv cele de la stiri). Toate sunt sa ne mearga la inima sau sa ne trezeasca la trairea adevarata…
Dumnezeu si Maica Domnului sa va rasplateasca osteneala !
“Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui” – Sf. Siluan
“Când nu mai ai nimic de pierdut ai totul de câstigat” – Pr. Arsenie Boca
Spunea cineva:” Pentru orice situatie ma gândesc si-mi imaginez cea mai proasta solutie. Incerc tot timpul sa fac mai mult si mai bine. Dar, indiferent ce se intâmpla, e mai mult decât cea mai proasta situatie si deci e bine. Daca insa se intâmpla sa fie situatia cea mai defavorabila – ma asteptam la ea! In felul asta, orice s-ar intâmpla E BINE! Asa reusesc sa fiu optimist tot timpul”
Interesanta optica!
Doamne, ajuta-ne si ne miluieste!
@ a.maria:
Noi va multumim mult pentru ca aveti marimea de suflet sa primiti ceea ce incercam sa dam si noi mai departe. Bogdaproste!
Cit Har a dat Dummnezeu acestor Parinti Sfinti si ce recunoastiinta trebuie sa avem noi pentru darul de a fi fost cu noi aici si rugatori si mijlocitori acum.
Admin iti multumesc din tot sufletul pentru aceste postari!!! in fiecare zi frecventez acest site am multe de invatat de aice . am 22 de ani si inca nu stiu pe care drum sa merg , is foarte derutat , am vazut aice o postare acum cateva zile despre ]de ce ingaduie Dumnezeu suferinta’ (era vorba de coplul acela care s-a imbolnavit la 3 ani si a murit spanzurat la tinerete ca mama lui nu a vrut ca sa moara atunci la 3 ani) mult mi-a folosit !!! iti multumesc din tot sufletul pentru acest site si despre Sf Nectarie daca ai putea pune ceva material aice multe minuni savarseste in Romania noastra. Maica Domnului sa iti ajute !!
@ Adrian:
Si noi iti multumim!
Despre Sf. Nectarie, avem multe postari aici:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/category/sfinti-parinti-recenti/sfantul-nectarie-de-eghina/
Despre sensul suferintei mai gasesti si:
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/09/21/cuvinte-vii-de-la-parintele-calciu-despre-sensul-suferintei/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/03/19/virgil-maxim-despre-binecuvantarea-suferintei-si-lupta-neincetata-cu-ispitele/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2011/05/14/duminica-slabanogului-de-la-vitezda-de-ce-suferinta-de-ce-boala-cum-sa-il-ajutam-pe-cel-care-sufera-ne-raspunde-parintele-arsenie-muscalu-audio/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2009/03/21/duminica-sfintei-cruci-duminica-mangaierii/
http://www.cuvantul-ortodox.ro/2007/10/29/ce-sa-facem-atunci-cand-ne-simtim-incercati-la-maximum/
iti multumesc Admin !!!
si pe mine m-a ajuatat Maica Domnului si Sf Nectarie am avut 21 de restante si am reusit sa le iau si sa termin faculta !!! am trait multi anii in nepasare si tot timpu il suparam pe Dumnezeu!! Mare este Dumnezeu intru Sfintii LUI
Aţi văzut cum se adresează pr. Cleopa pr. Arsenie cu “dragul mamei”?
Aşa vorbea pr. Cleopa cu toţi, inclusiv cu pelerinii care veneau la Mănăstirea Sihăstria.
@antuza:
Da, Antuza, i se adreseaza cu ”dragul mamei” pt. ca parintele Cleopa mereu insista sa avem o inima de mama catre aproapele !
Cu adevarat mare duhovnic si traitor cu duhul Parintele Arsenie Papacioc. Ce alt duhovnic sau preot l-ar fi impartasit pe acel maramuresan fara sa fi postit inainte?
Toti se impiedica de cele mici, neajungand sa le vada pe cele mari.
Citind, îmi tot vine în minte o vorbă auzită nuş pe unde: Când îngenunche călugărul, se cutremură iadul! Doamne, ajută!
Arsenie@
Este o greseala sa comparam duhovnicii unii cu altii. Duhovnicul decide in functie de caz, dupa cum e luminat de Dumnezeu, iar de multe ori si dupa credinta si rugaciunea noastra. Deci si cei care par ca se “impiedica de cele mici” tot de Dumnezeu sunt luminati. Ceea ce poate fi “mic” pentru unul poate fi foarte “mare” pentru altul.
Foarte bine punctat de tiza mea. Nu este bine sa judecam, in special duhovnicul.Avem obiceiul asta pacatos sa tot judecam. Multumim adm. pentru toate postarile, asa invatam si ne luminam mintea si sufletul de la marii traitori ai ortodoxiei.
Sa va ajute Bunul Dumnezeu pe toti cei care truditi pentru acest site ortodox, ne este de mare folos! Astazi Maica Mantnuitorului ma ajuta sa inteleg de ce eram nefericit dupa ce citeam articolele lui saccsiv. Cum a spus partinele Arsenie Papacioc: Sa iubim, sa iubim bine, sa iubim frumos, sa iubim rana si cel care a produs rana!
@ Robert:
Amin!
http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2010/09/09/demontarea-unei-manipulari-si-o-invitatie-la-reflectie-pe-marginea-lucrarii-sistemului-antihristic-sine-ira-et-studio-daca-e-posibil/#comment-32436
Cautand alte inregistrari video cu Parintele nostru drag Cleopa, am descoperit pe internet o inregistrare noua. Mare bucurie am avut cand am vazut-o de la un capat la altul. Dati pe la minutul 48. Suntem datori in fata Lui Dumnezeu sa ne indreptam viata cat mai degraba. Ni s-a dat “mur-ngura” cum se zice, fata de alte popoare , tot ceea ce ne trebuie ca sa ne indreptam viata, prin povetele pline de duh a marilor nostrii duhovnici (Parintele Cleopa,Arsenie Papacioc, Parintele Paisie Olaru….etc etc.)
Doamne ajuta!
@ Andrei:
Care este linkul?
Imi cer scuze ca am uitat sa adaug linkul http://www.youtube.com/watch?v=wlgl05MPEZA