Parintele Arsenie Papacioc: “IN IAD SUNT CEI MAI MULTI CARE VORBESC DE RAU”; “Inchide pe Domnul in inima si fii cu luare aminte acolo!”

3-08-2011 Sublinieri

CUVÂNT PENTRU MONAHI [si nu numai, n.n.]

– Părinte Arsenie, daţi un sfat la ucenicii Pă­rintelui Cleopa.

–  Fraţii mei tineri, dacă auziţi aceste lucruri de la nişte păriniţi, hai să zic mai în vârstă şi cu numele de trăitori, folosiţi-vă! Pentru că este mare lucru să aveţi o tinereţe bătrână, ca să puteţi avea o bătrâneţe tânără! Ştiţi frăţiile voastre cât de mare lucru este să ai tinereţe la bătrâneţe?

Ne întrebaţi, ne căutaţi, ne bateţi la uşă. Dar noi suntem asaltaţi, traşi de lume, obosiţi. Nu putem să vărsăm după inima frăţiilor voastre, aşa, ca să vă umplem de multe ori. Dar, o dată cuvântul auzit băgaţi-l în inimă! Ni s-a întâmplat şi lucrul acesta, să vorbim mereu aceleaşi lucruri şi la aceiaşi oameni. Nu trebuie cu nici un chip să vă jucaţi cu vârsta. Uite, vă spun, daţi-mi-o mie dacă nu ştiţi ce să faceţi cu tinereţea voastră! Nu vă jucaţi cu lucrul acesta!

Să mulţumiţi lui Dumnezeu sincer când zic sincer zic chiar şi cu faţa la pământ -, că v-a dat harul acesta, să păşiţi spre această mare instituţie care este călugăria! Şi călugăria înseamnă să faci tu mănăstire când te duci la mănăstire, prin trăirea ta. Să asculţi: tu faci mănăstire!

Nu mai vorbiţi unul despre altul de rău! Vorbiţi numai de bine! Să ştii că după cuvintele tale te va judeca. Sau după cuvintele tale te vei bucura! Că este o foarte mare ruşine să vorbeşti de rău pe fratele tău de drum, în luptă cu acelaşi duşman nesuferit, diavolul!

Este foarte mare darul să ai pe cineva lângă tine! În iad este o mare fericire, cum zice Sfantul Macarie, când se vede unul cu altul. Căci zice:

În orice ceas te  vei milostivi spre cei ce sunt în chinuri şi te vei ruga pentru dânşii, se mângâie puţin!

Iar Avva Macarie l-a întrebat: „Care este mângâierea şi care este chinul?” I s-a răspuns:

„Pe cât este departe cerul de pământ, atât este focul de dedesubtul nostru, fiindcă de la picioare până la cap stăm în mijlocul focului şi nu este cu putinţă să se vadă cineva faţă către faţă, ci faţa fiecăruia este lipită de spatele celuilalt. Deci, când te rogi tu pentru noi, din parte vede cineva faţa celuilalt! Aceasta este mângâierea noastră!

Auzi ce bucurie?

Acum, când suntem tovarăşi de drum toţi, ne urâm unul pe altul? Ai în traistă un lucru bun, care ţine de foame, şi celălalt nu are, şi tu mergi cu el şi  nu-i dai şi lui? Îi dai şarpe? Îi dai răutate? Vă daţi seama cât de mult se greşeşte în faţa lui Dumnezeu, pentru că nu preţuim faptul că suntem împreună? Vorbiţi-vă de bine!

Spuneam şi sunt foarte convins, că în iad sunt cei mai mulţi care vorbesc de rău. Vorbesc de rău şi se  motivează: „Ce, numai eu vorbesc?„Da’ ce, eu n-am dreptate?”

Nu! N-ai dreptate! Şi ce te interesează că vorbeşte acela de rău? Că poate dracul vorbeşte prin acela! Tu ai venit la mănăstire pentru bine­cuvântare! Ai venit la mănăstire ca să te înfrăţeşti! Aţi văzut frăţiile voastre – dacă ar fi cu putinţă să vedeţi -, îngeri certându-se? Îngeri vorbind de rău pe alţi îngeri? Şi noi, călugării, suntem îngeri ai pământului! Suntem cin îngeresc! Suntem dincolo de lume, în lume fiind! Sigur că da. Iubiţi-vă! Eu v-am spus vouă! Vă priveşte.

Sfântul Grigorie de Nazianz spune că pentru orice cuvânt în plus dăm răspuns! Cu atât mai mult pentru orice cuvânt ruşinos! Şi zic şi eu mai departe cu atât mai rău de orice cuvânt ucigător. Căci, a vorbi de rău pe aproapele tău, te încadrează în canonul de  ucidere! Ucidere cu îngăduinţă, că ai vorbit numai de rău! Vorbiţi-vă de bine!

Aţi observat, frăţiile voastre, că criteriul de mântuire în Evanghelie este iubirea? După asta ne va judeca: De ce n-aţi iubit?” Aţi observat, atunci când se citesc Evangheliile cum repetă mereu Dumnezeu:

Iubiţi-vă! Poruncă nouă dau vouă: să vă iubiţi unul pe altul… Să vă iubiţi cum v-am iubit Eu! «Să vă iubiţi!»

Măi, fraţilor, ne întrebăm de ce oare nu iubim. De ce? Stăm aşa întâmplător? Mergem în virtutea inerţiei? Adică a venit ziua de azi, vine şi ziua de mâine… Dar, auziţi: veţi fi obligaţi şi certaţi şi judecaţi – şi eu şi toţi -, dacă vorbim de rău în loc sa binecuvântăm pe fraţii noştri. Iată, acesta este lucrul de mare importanţă: a nu vorbi de rău!

Ştiţi că părintele acela din Pateric, care era considerat mai lenevos în mănăstire, îmbolnăvindu-se, a venit la el toată mănăstirea şi cu stareţul; şi el era vesel. Şi i-a spus stareţul: „Eşti vesel, frate, dar ai fost cam lenevuţ!” Şi el a răspuns:

„Aşa este preacuvioase! Dar n-am vorbit de rău pe nimeni! N-am judecat! Şi  dacă n-am vorbit de rău, Cel Care judecă ne-a spus: «Să nu judeci, să nu vorbeşti de rău pe nimeni, că nici Eu nu te judec pe tine!» Să nu mă judece nici pe mine Hristos, că nici eu n-am vorbit de rău pe nimeni!

Şi ştiţi ce-a zis stareţul? „Mai mult decât noi ai făcut!”

Da! Pentru că este o mare luptă interioară. Deci, care este obiectivul? Să ne cucerim pe noi înşine! Este o luptă interioară foarte mare: să nu vorbeşti de rău şi să iubeşti! Da, este posibil!

Fraţilor, când a zis Hristos o vorbă, totul este  posibil! Iubiţi pe vrăjmaşii voştri! Nu este un lucru  imposibil. A zis Hristos, deci este posibil! Dar sa încercati măcar! Sau numai se aude din literatură să iubeşti pe vrăjmaşi? Ia încercaţi! O să-mi spuneţi: „Nu se poate!” Dar eu vă răspund că se poate. Şi vă răspunde Hristos că se poate!

Dar cum? Uite cum: încearcă să nu mai urăşti pe vrăjmaşi! N-ai să poţi la nivelul zilei, nici poate la nivelul întregii vieţi. Dar tu te lupţi, te lupţi, şi lupta asta este foarte hărăzită, foarte mult ajutată de harul lui Dumnezeu. Şi eventual, dacă vine moartea te găseşte că ai fost în luptă pentru aşa ceva. Pentru că tu, totuşi, realizezi un lucru: chiar dacă n-ajungi să-l iubeşti, n-ai să-l mai urăşti! Şi aşa eşti în afară de baltă, eşti pe scară; pe prima treapta, pe a doua, dar nu eşti în apă! Deci asta este lupta care trebuie să o dăm noi călugării.

(…)

Te-ai   dăruit  pe  tine refăcut, restaurat de răstignirea lui Hristos. Suntem fiinţele cerului, părinţilor! Nu vă lăsaţi cu nici un chip! Rugaţi-vă mult, părinţilor! Nu în  sensul de rugăciune îngenuncheată, de tipic. Ci cu mintea şi cu inima! Nu vă lăsaţi deloc! Tresăriţi aşa şi ziceţi: „Doamne ajută!” Ţi-a venit în minte să judeci pe un frate? Sa zici: „Doamne, Iisuse Hristoase, ce fac eu? Nu mă lăsa, Doamne! Săracul de el!” Pentru că ţi-o spun, frate! Acela a greşit cum a greşit, mult, puţin, dar tu l-ai judecat mult! Şi mai mare e greşeala ta, decât ce a făcut acela. Tu l-ai judecat, el se pocăieşte, şi tu rămâi ca un prost, osândit. Asta-i călugăria! Şi asta-i creştinătatea, nu numai călugăria! Pentru că noi, vă spunem acum ca oameni cercetaţi de lume străină, să ştiţi că găsim în rândul mirenilor oameni foarte  trăitori, de  ne folosim! Vă rog să credeţi! Mă folosesc de foarte multă lume, de felul frumos cum se spovedesc, cum dibuiesc subtilităţi de păcate. Şi uite cum se curăţă! Şi ţi-e drag de ei! Unii sunt mai sporiţi decât călugării! Citesc Filocalia, Biblia, Vieţile Sfinţilor. Şi au probleme foarte multe. Noi nu avem probleme. Noi n-avem vecini răi cum au ei, nu ne fură porcul; nu ne înşeală soţia sau bărbatul cum îi înşeală pe ei, şi le seacă inima, în sfârşit…”

(Din: Ne vorbeste Parintele Arsenie 2, Editura Episcopiei Romanului, 1997)

***

– Ce să facem să ne putem stăpâni limba şi să dobândim darul tăcerii?

– Cu adevărat, mare este nestăpânirea limbii, cum spun sfinţii: Mare este căderea prin limbă. Vorba multă este mai mult deşertăciune decât folos, iar vorbirea de rău este o mare primejdie pe lumea aceasta, dar şi pe lumea cealaltă. Se zice că cei mai mulţi din osândiţii iadului sunt cei care ucid cu vorbirea de rău!

Trebuie să-l iubeşti, frate, pe fratele tău. Nu aceasta este porunca cea mai mare a Mântuitorului? El a dat această poruncă ca o încununare a tuturor învăţăturilor Sale, ca singura cale spre mântuire – iubirea – şi a urmat neuitata şi sfâşietoarea Golgotă!

Trebuie făcută educaţie de amănunt a răspunderii ce o avem pentru viaţa noastră, singurul timp pe care îl avem să ne punem pază limbii şi să ne curăţim inima de răutate. Sfântul Grigorie Teologul spune: “De orice cuvânt în plus vom da răspuns, cu atât mai mult de orice cuvânt ruşinos” şi, cu atât mai grozav, de orice cuvânt ucigător! Patericul va fi de mare folos la capitolul “Folosul tăcerii” (pag. 242). Sfântul Isidor Pelusiotul spune:

“Vorbirea cu folos este o binecuvântare, iar dacă este întărită cu lucrare, este încununată”.

“Că viaţa fără cuvânt mai mult foloseşte, iar cuvântul şi strigând supără. Iar dacă şi cuvântul şi viaţa se vor întâlni, face o icoană a toată filosofia” (pag. 108).

Închide pe Domnul în inimă şi fii cu luare aminte acolo şi să stai acolo înaintea Domnului fără să ieşi. Atunci îţi vei da seama de orice fir de praf. Aşa începe învăţătura tainică. Ea înseamnă o oglindă pentru minte şi o făclie pentru conştiinţă. Ea usucă desfrâul, înăbuşă furia, alungă mânia şi ridică mâhnirea, înlătură cutezanţa, nimiceşte deznădejdea, luminează mintea, alungă lenea, te smereşte cu adevărat şi ai cugetare fără linguşire; răneşte pe demoni, curăţă trupul şi nu este părtaşă, ci străină de orice lucru spurcat.

Cugetă mereu: “La cine mă voi duce? Sunt vierme…Aceasta şi altele care ţin de gândul morţii şi al veşnicelor aşezări, aparţin de învăţătura tainică.

(sursa: Convorbiri duhovnicesti I – Arsenie Papacioc)

*


Cum putem vindeca sufleteste pe cei care vorbesc de rau pe aproapele?

– Cu iubire vesnica te-am iubit pe tine, zice Dumnezeu. Frate draga, Dumnezeu din iubire te-a ales din multimea atator oameni. Ti-a dat viata si te-a asezat in lumea aceasta. Toti cu care traiesti sunt alesii Lui pe care ii iubeste si ii apara. Sunt langa tine, ca laolalta sa va iubiti si prin aceasta se va vedea teama si iubirea de Dumnezeu. Cerul si pamantul si toate fiintele striga neincetat ca iubesc pe Dumnezeu. Soarele, luna, stelele, muntii, izvoarele, florile si toata faptura se pare ca striga: “Iubiti pe Dumnezeu, iubiti opera lui Dumnezeu !”

Ce zici de toate astea? Crezi si nu-L iubesti? Te poti gandi sa iubesti altceva decat pe Hristos? Si totusi, iata, tu vorbesti de rau pe cei pentru care Domnul S-a jertfit sa le dovedeasca ca-I iubeste si cine ii loveste, Il loveste si pe Rascumparatorul lor.

Gandurile noastre, mai degraba sa se indrepte spre facerea lumii, spre blestemata cadere in pacate, spre rascumpararea noastra vesnica de catre un Dumnezeu pe Cruce, ca sa avem parte, straduindu-ne, sa iubim pe toata lumea, oricum ar fi, ca toti sunt facuti frumosi numai pentru singur Dumnezeu.

Iubite frate, care esti stapanit de iubirea de sine, crezi ca nu va veni vremea la o inaripare duhovniceasca si aripile, fiind intinse, nu vor putea zbura din cauza nemiloasei tale lacomii?

Nu te poate obliga nimeni sa duci o viata de mare ascet, care, dupa unii, pare o nebunie, ea fiind de fapt o sfanta nebunie, dar ai putea spune de la cate lucruri bune te-ai lipsit in preocuparea de azi, ca o fiinta aleasa cu nume mare si frumos, tinand cont de subtietatea sufletului in rugaciuni, meditatii, daruiri si multe altele, pentru armonia cu cei cu care traiesti?

Deci, ori paraseste placerile pacatoase si vei castiga viata de veci, pe care sa ne-o adaugam in fiecare zi, ori traieste ingreunat de patimi, care te duc la nesimtire, spre o moarte vesnica. Alege, iubite frate!

sursa online: Crestinortodox.ro

Legaturi:

***


Categorii

Calugaria / viata monahala, Ce este pacatul?, Crestinul in lume, Hrana duhului / PREDICI SI CUVINTE DE FOLOS, Parintele Arsenie Papacioc, Pentru tineri

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

48 Commentarii la “Parintele Arsenie Papacioc: “IN IAD SUNT CEI MAI MULTI CARE VORBESC DE RAU”; “Inchide pe Domnul in inima si fii cu luare aminte acolo!”

VEZI COMENTARII MAI VECHI << Pagina 2 / 2 >>

  1. Pingback: INVATATURI FUNDAMENTALE PENTRU MANTUIREA SUFLETULUI (V). Pocainta sincera pentru propriile pacate. INDRUMAR DUHOVNICESC PENTRU CERCETAREA DE SINE de la Parintele Valentin Mordasov -
  2. Pingback: Marturii in Adevarul despre parintele Arsenie Papacioc, „spitalul de urgenţă al sufletelor“: “TE ADOPTA, CA UN ADEVARAT PARINTE. NU SI-A DORIT SA-SI APROPIE OAMENII CU ORICE PRET, DAR AU SIMTIT CA LUI II PASA DE EI” - Recomandari
  3. Pingback: 3 ani de la mutarea in vesnicie a PARINTELUI ARSENIE PAPACIOC (19 iulie). Invataturi si evocari video: “Frumusetea intelepciunii. Sfaturi pentru viata crestina” -
  4. Pingback: “ORICINE URASTE PE FRATELE SAU ESTE UCIGAS. In iad merg mai ales cei care au in sufletul lor ura si rautate”. Arhim. Vasilios Bacoianis despre IERTARE si MARTURISIRE, TINEREA DE MINTE A RAULUI si APOSTAZIE -
  5. Pingback: PARINTELE PAISIE DE LA SIHLA: “Mai mult sa faci cu FAPTA, decat sa vorbesti cu cuvantul. Ca lumea este plina de vorbe… Cei mai multi sunt bolnavi de MANDRIE”. “Mare lucru este a ne alatura cu cel ce patimeste, sa luam parte la dure
  6. Pingback: MUSTRARE sau OSANDIRE? Adevarul evanghelic si patristic de capatai in chestiuni de o permanenta actualitate si de o cruciala importanta -
  7. Pingback: FATARNICIA – cel mai urat pacat in ochii lui Dumnezeu. “SA NU JUDECAM CU DOUA MASURI”, acuzand cu asprime neputintele altora, iar pentru ale noastre gasind indreptatiri! “DEPENDENTA DE A JUDECA” si PATIMA PLACERII DE A LOVI I
  8. Pingback: Parintele Ciprian Negreanu despre RASPUNDEREA PENTRU PASTRAREA DARULUI INVIERII CA TREZIRE A SUFLETULUI si despre IMENSA PUTERE A CUVANTULUI: “Sa avem mare grija la cuvinte. Cuvintele noastre ne darama pe noi insine!” | Cuvântul Ortodox
  9. Pingback: “Măi, fraţi români, noi n-am ieşit încă din PĂGÂNISMUL nostru, care se manifestă astăzi prin VRĂJITORII la nesfârşit, prin BLESTEME la nesfârşit!” | Cuvântul Ortodox
  10. Pingback: Mare este caderea omului! Oamenii au devenit mai primejdiosi decat dracii… ARMA CLEVETIRII MINCINOASE. Pana unde merge acceptarea calomniilor? | Cuvântul Ortodox
  11. Pingback: “CUMPLITA ESTE NEOMENIA! Mai lesne le va fi atunci sodomitilor, necredinciosilor, inchinatorilor la idoli, decat unor asemenea crestini…” | Cuvântul Ortodox
  12. Pingback: Predici audio “provocatoare” duhovniceste despre IUBIREA VRAJMASILOR si IUBIREA CASNICILOR. “Lui Dumnezeu Ii place sa-I spunem: NU POT, DOAMNE! Cel mai mult ii place lui Dumnezeu sa-I marturisim neputinta“ | Cuvântul Ortodox
  13. Pingback: PREDICA DE PE MUNTE. IUBIREA VRAJMASILOR – Predici si talcuiri (IPS Bartolomeu Anania, PS Sebastian, Parintele Coman) | Cuvântul Ortodox
  14. Pingback: PĂRINTELE ARSENIE PAPACIOC (✝19 iulie 2011) – 4 ani de veşnicie. ULTIMUL INTERVIU pentru “Lumea monahilor”: “VOM RĂSPUNDE, FETIŢĂ SCUMPĂ, TOŢI! Hristos a venit, S‑a jertfit ca să ne salveze pe noi. Iar noi habar nu avem
  15. Pingback: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC – cuvinte insufletitoare despre VIATA IN PUSTIE, CALUGARIE si LUPTA CU DIAVOLUL, despre ajutorul Maicii Domnului si al ingerului pazitor, despre IUBIRE, VORBIRE DE RAU si ISPITE DE-A DREAPTA: “Nu ne pot mantui faptel
  16. Pingback: 5 ani de la mutarea in vesnicie a PARINTELUI ARSENIE PAPACIOC (19 iulie). Invataturi si evocari VIDEO: “Frumusetea intelepciunii. Sfaturi pentru viata crestina…” | Cuvântul Ortodox
  17. Pingback: A inceput POSTUL MAICII DOMNULUI. Parintele Arsenie Papacioc: “ADEVARATUL POST ESTE SUFLETESC: retinerea cu orice chip de la a nu mai judeca, A NU MAI VORBI DE RAU – un lucru atat de grav si care se face atat de usor… Biserica ii incadre
  18. Pingback: PARINTELE ARSENIE PAPACIOC, omul cat un veac, care a stat “CU INIMA TREAZA, CU FATA CATRE DUMNEZEU” | Cuvântul Ortodox
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate