Parintele Calciu despre RAZBOIUL NEVAZUT SI VREMURILE DE SFARSIT. Cum luptam cu demonii?
Despre războiul gândurilor
– Părinte, spuneţi-ne un cuvânt despre războiul nevăzut!
– Noi suntem înconjuraţi pretutindeni de demoni. Sfântul Apostol Pavel spune că tot acest văzduh este plin de demoni care zboară în jurul nostru şi care ne atacă permanent. Toţi avem demoni în noi. Când te îndeamnă ceva din tine să urăşti, să vorbeşti de rău, să fii aspru cu lumea, să nu fii milos, toţi aceştia sunt demoni ai patimilor. Dar fiecare din noi are un demon dominant. La cei mai mulţi dintre noi demonul dominant este trufia. Dar există un demon al lăcomiei, un demon al banului – mamona. Şi aceşti demoni pot deveni demonii noştri dominanţi.
Noi trebuie să luptăm împotriva acestor demoni. Când cineva în mintea ta îţi spune: „De ce te întorci la Dumnezeu, că tu ai făcut aşa de multe păcate încât nu te va ierta niciodată! Cum poţi să te întorci la Dumnezeu, când ştii ce rău ai făcut în faţa Lui?”, tu zici că-i mintea ta, dar în fond e un dialog cu demonul din tine, căci acesta este un demon al minciunii, al deznădejdii.
Întoarce-te la Dumnezeu, căci Dumnezeu te aşteaptă. Când faceţi rugăciunea sunt mii de gânduri care vă asaltează. Când stai la televizor în faţa unui film, două ceasuri nu te mişti de acolo şi mintea ta nu mai fuge. Stai acolo şi te uiţi la ce se întâmplă. Dar încearcă să spui Tatăl nostru şi ai să vezi că o mie de gânduri o să îţi treacă prin minte. Tatăl nostru îl spui într-un minut şi-ţi trec o mie de gânduri prin minte… Zici că nu sunt gânduri păcătoase? Este adevărat, unele gânduri nu sunt păcătoase, pentru că demonul vrea să facă orice din tine, numai să nu spui rugăciunea. In timp ce spui „pâinea noastră cea de toate zilele“, îţi vine în minte că nu ai luat pâine de la magazin, sau te întrebi cât o fi ceasul, sau dacă afară plouă, sau ninge, sau e soare. O mie de gânduri inocente, dar ele toate au rolul satanic de a te îndepărta de la atenţia rugăciunii. Aşa că nu spuneţi: „gândurile mele au fost gânduri simple, copilăreşti”. Sunt copilăreşti, dar substratul lor este foarte adânc.
Cele mai multe fapte pe care le facem noi sunt fapte rele. Mai puţine sunt cele bune, pentru că răul este foarte imaginativ. Uită-te la un om rău câte născoceşte ca să facă rău, câtă elaborare mintală iroseşte ca să-şi închipuie răul, câte mijloace are prin care face păcatul, prin care loveşte… Pe când omul bun este foarte simplu. El ştie că face binele şi îl face. Nu se omoară ca să inventeze tot felul de sisteme ascunse şi subterane.
Cum luptăm cu demonii
Este foarte greu să îi biruim pe demoni cu inteligenţa, cu pocăinţa sau chiar cu credinţa noastră, pentru că demonul este un înger căzut. El are inteligenţă mai mare decât a noastră, putere de înţelegere mai mare decât a noastră, el vede lucrurile mai mult decât noi. In orice luptă cu demonii, dacă nu suntem foarte bine căliţi, suntem pierduţi.
Rugăciunea e una dintre cele mai puternice arme pe care am primit-o de la Iisus Hristos, armă de care dracii fug. Rugăciunea Sfântului Vasile cel Mare era aşa de puternică, încât atunci când începea el să se roage, toţi demonii fugeau. Dumnezeu a pus în el această putere extraordinară, pe care o poate pune şi în noi, credincioşii de rând. Să avem o rugăciune puternică, nu chiar ca să mutăm munţii, dar măcar să speriem demonii, să ne curăţim. Calea postului este o cale de curăţire a trupului spre transparenţa cărnii, pentru că o carne îmbuibată este nepenetrată de duh. Nu se poate ca Duhul lui Dumnezeu să pătrundă într-o carne sătulă, îngrăşată. De aceea postul care duce la flămânzire face trupul mai transparent pentru cuvântul lui Dumnezeu. Inţelegem mai uşor poruncile lui Dumnezeu şi primim puterea de a-l birui pe diavol. Nu întotdeauna, fiindcă sunt demoni care nu se sperie de oricine.
Am şi eu experienţa mea. Am avut aici, acum câţiva ani, un tânăr american care era posedat. Nu făcea rău. Nu cădea jos, nu făcea spume la gură, dar avea o neîncredere totală în oameni. Se temea de Dumnezeu şi de biserică. Avea o frică. Când îi citeam molitvele Sfântului Vasile cel Mare, era cuprins de un tremur nervos. Gândul lui probabil se contracta în acele momente, încât scotea nişte sunete inumane. Nu făcea rău, nu m-a atacat niciodată, nu a încercat să mă lovească, să fugă de sub epitrahil. Dar avea aceste manifestări, care erau ale unui demon ce se sălăşluise în el, şi până când nu şi-a descărcat sufletul în spovedanie, nu a scăpat de acel demon. In momentul în care cade sub ispită, vine la mine şi îi citesc, până azi îi citesc rugăciunile. Dacă diavolul pune stăpânire pe inima lui, se manifestă aşa cum am spus, dacă nu, se manifestă numai prin gânduri, prin închipuiri păcătoase. Rugăciunile încep să lucreze, dar vin şi ispitele, îl luptă tot felul de imagini, gânduri care-i spun că Dumnezeu nu are putere asupra lui, că rugăciunile pe care i le citesc eu nu au aceeaşi putere ca la Sfântul Vasile, şi alte lucruri din acestea, ca să-l scoată de sub influenţa rugăciunii. Dar dacă ai o rugăciune puternică, dacă ai postit înainte, să ştiţi că diavolul fuge.
Dumnezeu lucrează prin cei care cred şi au primit harul lui Dumnezeu prin preoţie, indiferent de valoarea sau păcătoşenia lor. Unii sunt atraşi de intelectul unui preot, alţii de puterea rugăciunii, alţii de cuvântul duhovnicesc. Totdeauna există ceva care te atrage la un preot şi el prin aceasta are putere. Acesta e Harul care i s-a dat prin punerea mâinilor, prin care poate să lege tot ce se poate lega pe pământ şi să dezlege tot ce este legat pe pământ, după cuvântul Evangheliei.
Nu vă temeţi de gândurile de necredinţă
– Părinte, vorbiţi-ne despre cum îşi poate recăpăta credinţa cineva care şi-a pierdut-o.
– Prin rugăciune şi răbdare. Este în Pateric o întâmplare. Un ucenic vine la Părintele său şi-i spune: „Avva, urăsc lumea. Simt cum în sufletul meu creşte ura împotriva lumii”. Şi Avva i-a zis: „Du-te în lume şi trăieşte un an de zile acolo!“. S-a dus în lume, s-a întors şi i-a spus: „Urăsc lumea mai mult, pentru că am văzut în ce desfrâu şi păcate trăieşte“. Şi Avva i-a zis: „Du-te în peşteră şi trăieşte un an de zile acolo!“. S-a dus în peşteră, a stat un an de zile şi întorcându-se, i-a spus Avvei: „Şi mai mult urăsc lumea, pentru că stând în peşteră, toate lucrurile mi s-au limpezit şi cugetând la ce se întâmplă în lume, am început să cred că lumea trebuie cu adevărat dispreţuită şi urâtă”. Şi l-a întrebat Avva: „Dar tu de când eşti în mănăstire?“. „De şapte ani“, a răspuns tânărul. Şi Avva a zis: „Uite la el, eu sunt de treizeci de ani monah şi el vrea să ajungă desăvârşirea în şapte ani!”.
Aşadar, nu vă temeţi de faptul că simţiţi că vă pierdeţi credinţa, pentru că acesta e asaltul diavolului. O rugăciune, chiar şi cu buzele, este o rugăciune! Ea este măcar atitudinea trupului, dacă sufletul nu este implicat, dar prin atitudinea trupului să ştiţi că şi sufletul se implică. Aşa cum, să zicem, într-un dans, ritmul şi muzica te fac să intri într-o anumită trepidaţie, tot aşa poziţia trupului şi rugăciunea buzelor trezesc treptat-treptat duhul nostru. Iar Dumnezeu o să dea la un moment dat şi ploaia binefăcătoare a lacrimilor şi o să fiţi fericiţi.
VREMURILE DE SFÂRŞIT
Călugării şi vremurile de pe urmă
În multe mănăstiri călugării mi-au spus că ei rămân acolo până când se vor pune cip-urile, şi atunci vor părăsi mănăstirea. E foarte bine, dar le-am răspuns: „Dacă o cetate abandonată este o cetate pierdută, ce se va întâmpla cu o mănăstire!? Aici este loc sfinţit, aici sunt oasele călugărilor, ale părinţilor duhovniceşti, ale părintelui Cleopa, ale părintelui Paisie… Toate moaştele acestea vor fi profanate! Rămâneţi în mănăstire! Dacă vă vor împuşca, veţi fi împuşcaţi, dacă vă trimit la puşcărie, veţi merge la puşcărie! Dar asta este misiunea voastră, nu să fugiţi în munţi…” Poate nu-i rău nici plecatul acesta în munţi, unde vor veni oameni să-şi caute mângâierea… Dar poate datoria lor e să rămână în mănăstirea lor, să apere ideea monahală ortodoxă şi naţiunea creştină ortodoxă.
La sfârşitul veacurilor
– Care va fi sprijinul credincioşilor zilelor noastre când, după cum spune Sfântul Ignatie Briancianinov, la sfârşitul veacurilor nu vor mai exista povăţuitori?
– Nu cred că vor fi mai puţini decât au fost sub comunişti. Vom apela desigur la scrierile Sfinţilor Părinţi, întotdeauna vom face acest lucru, dar cred că Dumnezeu va trimite oameni, va avea grijă de noi. Dumnezeu va rândui cumva, ca la sârbi, va fi o trezire spirituală, va fi o întoarcere la credinţă, aşa cum a fost după comunism. Dumnezeu întotdeauna îl va ridica pe credincios din cădere, îi va ridica pe preoţi şi pe ierarhi din cădere şi se vor naşte întotdeauna noi duhovnici şi noi episcopi.
Ne apropiem de sfârşit
Din ce în ce mai mult toate teoriile celelalte pierd teren. A căzut comunismul cu prăbuşire mare iar acum se prăbuşesc ideile materialiste ale lumii. Biruinţa este a lui Dumnezeu. Ne apropiem probabil de sfârşit. Dumnezeu să ne dea o inimă curată şi o vedere deschisă pentru a şti clipa în care El va veni din nou pe pământ. Să ne găsească pregătiţi şi nu ca pe oamenii pe care Stăpânul din parabolă i-a pedepsit pentru necredinţa lor şi pentru neprimirea cuvintelor pe care împăratul le trimitea prin solii săi.
(din: Parintele Gheorghe Calciu, Cuvinte vii. “A sluji lui Hristos inseamna suferinta”, Editura Bonifaciu, 2009)
Legaturi:
- Pravila – momentul de despărţire de demonismul lumii
- CUVINTE VII DE LA PARINTELE CALCIU DESPRE SENSUL SUFERINTEI
- Anchetatorii mincinosi
- Parintele Arsenie Muscalu despre formarea duhovniceasca in vremea noastra (I)
- Cuviosul Paisie Aghioritul ne arata cum lucreaza diavolul la nivel personal
- Munitie pentru razboiul duhovnicesc de la Sfantul Siluan Athonitul
- PARINTELE CLEOPA DESPRE PAZA MINTII: “Sa nu iesi la razboi fara Mine!” (1)
- TINE-TE DE DUMNEZEU si LUPTA!
- Sfinţii Arhangheli şi războiul nevăzut
aveam atata nevoie, chiar in aceasta dimineata sa aud aceste cuvinte din paragraful “Nu vă temeţi de gândurile de necredinţă”.
…rezonam admin 🙂
Doamne ajuta!
Confirm pe propria piele, cum s-ar spune. In zilele urmatoare luarii Sfintei Impartasanii, ispitele vin mai aprig si unele dintre ele sunt ispite de necredinta. Ataca cu putere. Numai cu ajutorul Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru, reusim sa nu cadem.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatoasa!
Foarte frumos!
Cuvintele Parintelui Calciu imbina extraordinar micro (sufletul si constiinta) cu macro (lumea de lânga noi), ce trebuie sa stim si ce trebuie sa facem!
Tare ma bucur, si va multumesc, dragi admin-i ca dati articole echilibrate care trezesc si ung sufletul in acelasi timp! Ne spune Parintele Calciu de suferinta dar nu simt spaima sau deznadejde in vorbele lui ci doar speranta!
P.S. Vai ce usor stim sa rezolvam probleme din afara (prostitutie, droguri) si ce greu e sa vedem bârna de la noi (necredinta, lipsa de iubire, …)
Doamne, ajuta!
intr-adevar , 100 % de acord . Constat lucrul asta de fiecare data cand ma rog la Dumnezeu . Din ceea ce am citit si trait , am tras concluzia ca daca smerenia este mare si daca ma eliberez de toate grijile si le predau Domnului , reusesc sa stau mai mult intr-o rugaciune mai adanca dar nu intr-una citita ci intr-una proprie , chinuita si cu cuvinte simple ca de aceea este nevoie ca Duhul sa se roage pentru noi , tocmai pentru ca noi nu stim sa o facem .
Ca suntem inconjurati de demoni se vede tot mai mult. Pana acum se simtea adevar in aceast cuvant al parintilor nostri, acum e evident.
Incep sa ne sufoce ispitele la nivel de fiecare suflet in parte, pana la nivel de neam. Mai adineauri ziceau de Australia ca azi a fost o furtuna de nisip cu vizibilitate la citiva metri in Sidney, 2 cutremure si grindina mare.
Semnele vremurilor, le vedem peste tot. Crime, deznadejde, ingrijorare Dumnezeu ne lasa sa vedem cat de rau e sa fim singuri fara El. E si asta o metoda de a ne trezi din adormire.
Sa ne acopere Maica Domnului cu Sfantul Acoperamant, sa-si aduca aminte si de neamul nostru sa nu ne lase sa ajungem batjocura demonilor.
@ Mihai:
Acum am vazut si noi imaginile din Australia, tulburatoare, incredibile, apocaliptice. Chiar este explicabil si normal ce se intampla acolo, oare?
http://www.hotnews.ro/stiri-mediu-6185673-video-orasul-sydney-este-inecat-praf-haos-traficul-aerian-ingrijorari-privind-sanatatea-locuitorilor.htm
@admin
Nu cred ca sunt fenomene normale. Chiar faptul ca au mai fost in 1940 inainte de un razboi mondial e ceva tulburator.
Oricum si la noi parca totul devine apasator, cerul e innorat dar nu ploua, oamenii sunt tulburati si ingrijorati cum n-au fost niciodata. Parca cerul s-a inchis pentru noi si se simte multa apasare si iminenta unor necazuri mult mai mari.
Zilele trecute vorbeau de un scut antiracheta care sa nu mai fie in Polonia si Cehia ci in Romania si Turcia, ceea ce ne mai pune si in prim plan in cazul unui razboi, fereasca Dumnezeu.
Semnele fizice ale vremurilor sunt facute cu ajutorul instalatiilorGWEN si cele HAARPdin Alaska. Am auzit ca acum au si in Europa si probabil si in Australia. Americanazistii experimenteaza din anii 40 cu modificatul vremii si acum sunt destul de avansati. In anii 90 au recreat cele 40 de zile si nopti de ploi biblice pana au cauzat inundatii mari ale riului Mississipy. Pot produce cutremure, tsunami, seceta si multe altele.
Nu exista nici incalzirea, nici racirea planetei despre care vorbesc ziarele vandute, ci doar experimentele lor descreierate. Acum se joaca pe un scenariu apocaliptic, ca sa sperie oamenii.
Adevaratele semne ale vremii sunt apostazia, prezentarea raului drept bine si invers (Isaia 5:20), lipsa adevaratelor virtuti crestine (dragostea, mila de aproape,etc.), tradarile si vanzarile masive ale populatiei (la nivel mondial) de catre proprii lor lideri, judecatori, preoti, doctori, etc. si bineinteles ticalosia generala.
Evenimentele cu iz apocaliptic servesc si la distragerea atentiei unor oameni de la faptul ca va fi si este un razboi spiritual, dupa cum zice Apostolul Pavel.
POPORUL CEL CURAT ŞI SINCER
Poporul cel curat şi sincer
Te cheamă Doamne’n rugăciune,
Însingurat şi plin de lacrimi,
Când totu-i strâmb şi rău în lume.
Creştinii cei săraci dar vrednici
Care-şi păstrează curăţia,
În acest veac al făr’delegii
Î-Ţi cer cu sete veşnicia.
Ei duc necazul, duc amarul,
Şi jugul greu al umilinţei
Rîbdând în suflete şi-n inimi
Batjocura dată credinţei.
Dispreţul ce loveşte-n taine,
În curăţie’n ce-i frumos
În Adevărul viu şi veşnic,
Şi-n Maica Domnului Hristos.
Ei tac, suportă şi îndură
Şi plâng amar în rugăciune,
Când văd poporul în păcate
Târât , vîndut în căi străine.
Plângând în duh î-ţi cer iertarea
Şi ajutorul Tău ceresc,
Că toate cele bune astăzi,
Din zi în zi se prăbuşesc.
Din ţara noastră ortodoxă
Piere uşor sfânta ruşine
Răbdarea , mila, pocăinţa,
Trăind plăcerile păgâne.
A pierit dragostea cea sfântă
-Primită doar în curăţie-,
Smerenia ,discernământul
Şi dorul pentru veşnicie.
Respectul pentru cele sfinte,
Ce le trăiau profund părinţii,
Credinţa fără compromisuri
Şi dogmele ce ne-au dat sfinţii.
Câtă durere arde’n inimi
Când vedem ţara sărăcită,
,,Baronii ‘’ lacomi la putere
Şi dragostea batjocorită,
Valorile sfintei credinţe,
Şi toată zestrea strămoşească
Dispreţuită şi schimbată
Cu desfătarea păgânească.
Poporul cel curat şi sincer
Te cheamă Doamne-n greu suspin,
Tot mai hulit si tot mai singur,
Mai izolat şi mai străin.
Dar va răbda până la sânge,
Batjocura şi umilinţa,
Durerea lipsa şi ocara,
Numai să-şi apere credinţa.
Numai de dorul Tău Iisuse,
De taina-Ţi sfântă şi curată,
Şi frumuseţea fără seamăn
Din viaţa cea adevărată.
Mă alătur părerilor susţinute de Mihai, admin. şi cAsAndrA. Pare nebunie să crezi că este posibiă modificarea climei cu tehnologiile actuale. Multe lucruri par a vorbi însă de la sine. Fenomene ce au ieşit demult din normal , pare că nu mai interesează pe nimeni în România.Se compară situaţia de la noi cu cea din vecinătatea noastră ? Mă întreb doar. În unele zone umiditatea din sol aproape a disăpărut.Norii vin dar nu plouă, cum spunea Mihai.Soarele evaporă rapid şi total apa din sol după fiecare simulacru de ploaie. Ni se flutură teoria încălzirii globale, teoria OZN , dar cu atâţia sateliţi se ştie cu precizie care este situaţia în orice colţ al ţării, de,, marii stăpâni’’. Nu demult un Mig, la mare înălţime şi-a spart carlinga într-un impact cu un corp ce nu a fost văzut de radar, undeva parcă pe la Cluj. Nu are nici o legătură cu aceste fenomene anormale ?Se fac aprecieri batjocoritoare la adresa României de oameni importanţi –spre ex. în Israel- cum că ţara se cumpără pe nimic sau că deja e şi cumpărată şi controlată. Sărăcirea rapidă , seceta care se suprapune perfect peste criza economică,peste corupţia şi haosul din politică, nu sunt un scenariu ci o realitate înspăimântă toare. Nimeni din oamenii importanţi nu vede ,nu le corelează nu le analizează ? Bor este preocupată de ecumenism nu de gravitatea secetei de schismele tot mai prezente de marile probleme reale ale credincioşilor. Nu se mai fac rugăciuni pentru ploaie, nu se mai scot sfintele moaşte în procesiune cum spun bătrânii că se făcea în trecut. Episcopii aleargă la Consiliu Europei după milă, echitate şi dreptate socială –şi se mândresc că au găsit înţelegere- şi nu la Hristos, la post la rugăciune şi viaţă duhovnicească adevărată. Grija este în zona ecumenismului nu a schismei. Nu se iniţiază dialog la nivel de episcopi pentru lămurirea problemelor dogmatice cu ei pe bază de adevăr nu de compromis . Ce fel de părinţi sunt cei care-şi leapădă copii şi se ocupă de străini ? Cu adevărat pare că este valabilă soluţia lui scapă cine poate. Totuşi nu ne mântuim singuri. Este nevoie de unitate în credinţă , în rugăciune, de dragoste faţă de semeni.