PARINTELE DIONISIE DE LA COLCIU ne avertizeaza asupra vremurilor noastre si asupra PERICOLELOR ECUMENISMULUI

23-05-2007 ~~Sublinieri~~

Noi suntem în al VIII-lea veac. În al VIII-lea veac zice că or să fie mari greutăti si mari schimbări în lume, spre răutatea si spre dărâmarea vietii sufletesti si duhovnicesti. Eh! Fiindcă Bunul Dumnezeu a orânduit ca să fim crestini ortodocsi, multi-putini, să nu ne depărtăm de poveţele Bisericii Ortodoxe, de sfaturile Sfintilor Părinti cei îndumnezeiti si să sperăm că o să căpătăm mântuirea.
Se vor schimba multe în scurt timp cu ecumenismul, se vor schimba multe în Biserică. Dar ce va fi mai rău, se vor face partide în Ortodoxie. Unii cu ecumenismul, cu Papa, cu schimbări, alţii împotrivă. Vor fi schimbări mari în Ortodoxie şi duşmanii ei vor spori. Atunci când Ortodoxia nu va mai fi la înălţime, atunci va veni antihristul. Până atunci nu va putea împărăţi el. Noi să ne ţinem de Adevăr, care este Ortodoxia, şi de sfaturile Bisericii cu cele şapte sfinte soboare ecumenice.
Ce se zice azi? „Arhierei erau şi ei, arhierei suntem şi noi. Ei au făcut sinoadele ecumenice sub îndrumarea Sfântului Duh, astăzi putem şi noi schimba, că suntem arhierei!” Dar nu este aşa. Ei (arhiereii Sinoadelor Soborniceşti, n. mea) aveau sfinţenie şi simplitate duhovnicească. Avem noi aşa ceva astăzi? Mai greu…
Daca nu avem dragoste de Dumnezeu, de cele sfinte, atunci avem dragoste de cele pamantesti, de placeri, si sigur vom fi in cele de jos. Trebuie sa ne silim sa avem dragoste. Vezi ce spune Apostolul despre dragoste? Dar trebuie osteneala. Ca sa ai dragoste, trebuie sa iubeşti osteneala.
Un ucenic a întrebat pe Bătrânul său când va veni sfârşitul. Şi Bătrânul a răspuns: „Când se va înmulţi mintea.” Şi asta o vedem astăzi.
Acum toţi sunt cu studii şi automat au înălţarea minţii, nici nu îşi dau seama de asta. Învăţătura e bună, dar înălţarea (minţii, n.mea) nu.
Noi nu mergem la Biserică să citim, ci ca să ne hrănim. Orice cuvânt care se citeşte, trebuie să îl „mistuim”, altfel degeaba citim dacă nu înţelegem nimic, nu rămânem cu nimic.
Să avem dragoste de aproapele, să nu avem dragoste vicleană, adică să facem alegere că acela e viclean, că celălalt este aşa… Eu trebuie să îi iubesc pe toţi ca pe mine însumi, că aşa îmi porunceşte Biserica. Aceasta este Adevărul şi Ortodoxia. Adică să îi iubim pe toţi – şi pe turc, şi pe arab, şi cei de alte neamuri sau religii. Dar Dumnezeu nu porunceşte să-mi schimb şi credinţa după a lor, sau după obiceiurile şi patimile lor.
Noi cunoaştem Adevărul – credinţa ortodoxă. Să o ţinem, să o respectăm; ceilalţi cu ale lor. Faptul că eu îi iubesc pe aproapele meu, nu înseamnă că îmi însuşesc sau aprob credinţa sau patimile lui.
Ăştia vor să facă lumea ca nişte dobitoace, să nu se ştie că este viaţă veşnică, viaţă fără de sfârşit, veşnicie. Chiar dacă zic că este Dumnezeu, ei spun că „totul este aici, în viaţa aceasta să ne fie bine”.
Vezi câte înlesniri? Mare înţelepciune a dat Domnul, dar pentru ce sunt aceste înlesniri? Pentru trup, nu pentru suflet!