Invataminte si reflectii duhovnicesti in vremea crizei. ATENTIE LA IMPRUMUTURI SI LA “OFERTELE TARI”!

29-01-2013 Sublinieri

Despre vremurile actuale

Sfintii Parinti spuneau ca atunci cand se vor astupa cararile dintre oameni, sfarsitul este aproape. Sigur, ca prin astuparea cararilor dintre oameni se intelege disparitia dragostei dintre oameni, insa mai ales faptul ca nu ne vizitam si nu ne ajutam, arata ca nu mai avem dragoste. Desigur, ca vizitele au partea lor neplacuta, adica nici sa mergi pe capul omului fara niciun rost, insa noi le putem face placute atunci cand mergem sa ducem un dar, sau cand invitam pe cineva din inima si cu dorinta de a-l bucura.

Bineinteles ca raceala dintre oameni vine in primul rand din necredinta, iar rautatea are infatisarea omului nemultumit de ceea ce i se ofera, si a omului care se teme pentru ziua de maine; si nu spun asta ca si cum trebuie sa acceptam tot ceea ce ni se ofera, si sa nu ne gandim la ziua de maine, ci o spun ca am ajuns sa fim mereu nemultumiti si sa ne imbolnavim de griji. Care ar fi solutia? Solutia ar fi sa nu ne facem datorii, pentru ca apoi sa plangem, cand trebuie sa le platim, si sa gasim solutia supravietuirii cu foarte putin.

Asa-zisa criza, care a fost provocata tot de oameni, deocamdata nu este o criza alimentara, ca sa nu avem ce sa mancam, dimpotriva, au fost din toate din abundenta, ci este de fapt o criza a sistemului care neavand cap pe umeri, a ridicat fortat nivelul de comoditate al omului, iar acum se vede nevoit sa lase lucrurile asa cum au fost la inceput: omul trebuie sa-si castige painea mai ales prin cultivarea pamantului si cresterea animalelor, iar nu in fata calculatorului si printr-o industrializare, care strica totul pe pamant.

[…] Desi este mult pamant nelucrat, totusi se spune ca nu se gaseste de munca, si fara indoiala, aici este vina sistemului, care i-a luat pe oameni de la vatra satului, si i-a ingramadit in orase, unde acum multi dintre ei nu mai stiu ce sa faca. Am fost dezvatati sa traim simplu cu o bucata de pamant, o capra si doua gaini, insa acum oamenii vor fi nevoiti sa-si indrepte privirea spre pamantul nelucrat si spre simplitatea de altadata, caci sistemul nu face altceva decat sa reduca si vrea sa faca toate serviciile on-line si prin cartela, pentru a astupa complet cararile dintre oameni. Dupa ce am fost dezvatati de viata simpla de la tara, acum vor sa ne obisnuiasca ca nici sa nu ne mai intalnim unul cu altul, si nici sa iesim la cumparaturi, sau ca sa ne platim factura.

Totul merge prin astuparea cararilor de altadata, lucru care se face simultan cu stricarea credintei, a bunelor obiceiuri, si prin stricarea intregului pamant. Oamenii parca nu au ochi sa vada cum se altereaza totul in jur. Dam cu deodorant, inchidem ochii la ce se intampla in jur, si mai luam o portie de drog la televizor. Cei care insa am deschis ochii, sa scoatem afara din viata noastra toate prostioarele noilor oameni, care se scalda intre necunostinta si rea vointa.

Ce facem in vreme de criza?

In vreme de criza se fac reduceri, iar noi ar trebui sa ne reducem placerile pacatoase, care de multe ori sunt foarte costisitoare. Unii asteapta iesirea din criza, insa mai devreme sau mai tarziu va fi o criza incomparabil mai mare cu ce am trait pana acum. Modul oamenilor de a se manifesta fata de cei care se fac vinovati de colapsul mondial ar trebui sa fie unul de rupere a lor de la super-imperiul centralizat al celor care duc lumea aceasta intr-o directie gresita, de cei care departeaza pe oameni de credinta si de Dumnezeu. Renuntarea la televizoare ar fi un prim pas; macar sa nu-i mai vedem, pe ei si tot circul lor. Ar fi o economie mica, poate neimportanta de bani, insa in acel timp, pe care il pierdeam la televizor, am putea sa facem ceva folositor.

[…] Sigur, s-a vorbit mult despre intoarcerea omului la tara, ca sa avem macar un mic mijloc de a trai, insa fiecare face cum poate, pentru ca asa cum am spus de atatea ori nu este important sa supravietuim, ci este important sa ne mantuim sufletul. Natura si viata la tara raman pentru fiecare dintre noi, locuri in care ne sintitim mai aproape de Dumnezeu, de Creatia Lui si, de ce nu, mai aproape de canonul primit de la Dumnezeu de a ne hrani din osteneala si sudoarea noastra (cf. Facerea 3,17-19).

Atentie la ofertele tari!

„Cine poate scapa din cursele diavolului”? intreba un sfant parinte, iar raspunsul a fost: Singura, smerenia”. Multe sunt cursele intinse de inselatorul in zilele noastre, si putini sunt cei care scapa din acestea. De aceea, este bine ca oamenii sa ceara binecuvantare de la duhovnic, atunci cand au de luat o hotarare importanta, iar duhovnicul sa fie cat de cat in cunostinta de cauza, si nu neaparat sa dea un raspuns imediat, ci dupa un timp mai indelungat de rugaciune, timp in care sa se roage si credinciosul, abia dupa aceea sa ia impreuna o hotarare.

Existau in trecut parinti cu viata sfanta, care nu dadeau un raspuns decat dupa cateva zile de rugaciune, insa in zilele noastre raspundem la intrebari nu numai fara sa ne rugam, dar de multe ori si inainte sa ne gandim bine, ca la un fel de tie break, sau raspundem chiar si inainte de a fi intrebati, ca de`, astazi s-au inmultit parintii vazatori cu duhul. Atunci cand cineva vrea sa ne insele face niste oferte foarte tentante, cum a fost de pilda Caritas-ul (sau atatea pacaleli care se posteaza pe internet), care spunea ca returneaza bani de cateva ori mai mult, celor care depuneau banii la ei. Cine putea sa refuze o asemenea oferta, sa pui o suta de milioane si sa primesti sapte sute de milioane intr-un timp scurt?

Ar fi trebuit sa bata la ochi, insa faptul ca primii care au depus banii au primit asa cum li s-a promis, a facut ca toata lumea sa isi depuna banii acolo, si bineinteles, ca apoi tot jocul s-a oprit: un faliment despre care se stia de inainte, insa fiecare a urmarit castigul sau, si nimeni nu s-a gandit la cei care vor pierde. Aici este lipsa de credinta, si aici este rautatea: faptul ca vrem ca noi sa traim bine, chiar daca altii ar suferi pentru asa-zisul bine al nostru.

Imi aduc aminte de un batranel, care a fost si el inselat de curentul respectiv, si a vandut saracul ce avea, si a alergat sa depuna banii la Caritas. Nu auzise de falimentul Caritas-ului, dar auzise ca din cauza ca se castiga multi bani, este foarte mare aglomeratia, si este foarte greu sa depui banii. Batranul, insa, s-a intors de la Caritas foarte fericit, si spunea celor pe care ii intalnea: „Asa de bine am umblat, nu era nimeni acolo, am reusit sa-mi depun banii, ba doamna de acolo mi-a dat si o cafea“. Ca sa dai averea pentru o cafea, sigur ca diavolul este mare negustor, insa diavolul s-a bucurat mai mult de tulburarea pe care a facut-o multor oameni, certurile care au urmat in familie, si toate celelalte urmari negative, care au venit drept consecinta a faptului ca banii intuneca mintea omului, si nu mai vede lucrarea inselatorului. Imi aduc aminte de o metoda de prins peste cu sacul, in care cineva tine sacul, iar celalalt tulbura apa in fata sacului, si apoi izgoneste pestii spre sac.

La fel face si diavolul, si de aceea avem nevoie de rugaciune si de smerenie pentru a scapa din cursele lui.

Atentie la imprumuturi!

Din pacate, nivelul de trai al oamenilor nu se mai calculeaza in functie de ce ne da Dumnezeu, ci se calculeaza in functie de ceea ce creaza omul, astfel poate sa fie un an cat de abundent si sa stea alimentele gramada, daca nu avem serviciu si bani atunci suntem saraci; insa pana la urma mancam bani sau alimente? Iar nivelul de trai se calculeaza in functie de lux, sau de necesitate? Sigur, ca oamenii au rasturnat lumea invers, insa noi nu trebuie sa mergem dupa ei, ci trebuie sa plecam urechea la cuvantul Lui Hristos, si sa iesim din aceasta nebunie a lumii.

Spuneam ca smerenia ne-ar scapa din inselarile actuale, iar lipsa de smerenie ne baga in tot felul de prapastii ale acestei vieti, ne tulbura linistea si ne fura mantuirea. Astazi, dupa cum am mai spus in atatea randuri, oamenii si-au facut viata mult mai pretentioasa, si in acelasi timp mult mai scumpa, si cum se spune in proverbul ca: „Omul nu este prost destul daca nu este si fudul”, prostia, care nu este altceva decat lipsa de credinta, ii duce pe oameni la pretentii mult mai mari decat isi permit, si astfel ajung la imprumuturi.

Este o diferenta cand te imprumuti pentru o necesitate, si cand te imprumuti pentru un moft, numai ca oamenii argumenteaza cum ca toate mofturile lor ar fi o necesitate. Casa mare este o necesitate, masina de asemenea, vreo cateva televizoare pentru ca sotul sa se uite la meci, sotia la telenovele si copiii la desene, un scuter, doua, cateva telefoane si laptop-uri, abonamente la internet si TV, si alte „necesitati”, fara de care omul nu poate trai. Sigur, ca sunt si oameni care in slujirea pentru altii, sau in preocuparile de serviciu au nevoie de mai multe lucruri, insa acestia sunt in general persoanele mai importante din aceasta societate, insa noi dorim sa fim cu totii importanti si sa fim dotati cu de toate, in cele mai multe cazuri nu pentru slujirea aproapelui, ci pentru mandria noastra.

Multi au cazut in aceasta cursa a imprumuturilor, si daca se gandesc mai bine, ar fi putut gasi si alta solutie si sa nu apeleze la imprumut. Bancilor le-a convenit sa stimuleze imprumuturile, ca doar ce aveau de pierdut? Bancnote de hartie? Iar oamenii s-au facut robi pentru multi ani pentru a returna banii, si multi au ajuns disperati, si s-au imbolnavit din cauza datoriilor. Daca ar plange omul asa si pentru datoriile sufletesti, sau sa planga atunci cand isi pierde credinta, asa cum plange cand isi pierde casa! Insa nu ne gandim la asta. Suntem materialisti, si nu ne pasa de oferta uriasa, pe care o avem in fata noastra, si nu ne bucuram pentru ea, si anume de viata vesnica. Acolo avem ceva mai mult decat casa, decat masina si televizorul, dar nu prea ne bucuram pentru aceasta. Schimbam canalele, ne framantam pentru facturi si datorii, si cine sa se bucure ca avem in fata noastra imparatia cea vesnica? Insa Dumnezeu ne cheama si din starea aceasta, si nu exista disperare a sufletului, atata timp cat suntem in viata, si dorim sa ne pocaim. Putem pierde totul din punct de vedere material, insa daca este material ceea ce am pierdut, nu este decat pamant, sau altfel zis, nu am pierdut nimic. Sufletul supravietuieste la toate acestea si pe el sa ne sarguim sa nu-l pierdem cu pacatele. Sa ne adunam pentru viata cealalta! Multi care au plecat in strainatate, si-au pus tinte: casa, masina si altele, insa putini si-au pus ca tinta faptele bune. De aceea lumea nu merge cum trebuie, si in zadar aratam cu degetul spre politicieni, pentru ca nici noi nu am facut ce trebuie si nu am cautat Imparatia lui Dumnezeu, asa cum ne indeamna Hristos, insa ne bucuram ca putem face aceasta de acum inainte.

Partea buna a crizei

Cum orice rau de aici de pe pamant are si partea lui buna, hai sa vedem si care este partea buna a crizei economice prin care se spune ca trecem. De ce se plang oamenii mai mult? De bani si de locuri de munca. Din start, omul trebuie sa fie mai putin pretentios si sa se multumeasca cu ce i se ofera, adica cu putin. Romanii deja incep sa se multumeasca cu putin, gandindu-se ca in loc de putin poate sa fie si nimic. Este o lupta oarba cu viata si o lupta pentru supravietuire. De ce lupta oarba? Pentru ca in cele mai multe cazuri aceasta lupta este un nonsens: omul munceste toata ziua ca sa supravietuiasca si pentru ca a doua zi sa o ia de la inceput. Atat de mult se gandeste la concediu si la zilele libere, incat atunci cand ajunge la ele este dezamagit de realitatea pe care si-a inchipuit-o altfel.

Da, omul isi creeaza niste visuri, si sfarseste prin a fi dezamagit de realitatea pe care o traieste, si asta se intampla cu cei necredinciosi, sau cu cei care traiesc superficial credinta, si care cauta fericirea exterioara, nestiind sa se bucure de cea din interior, adica de Imparatia lui Dumnezeu, acea minune cu adevarat spectaculoasa, pe care trebuie sa o traim inauntrul nostru.

Partea cu adevarat rea a crizei este pentru cei cu datorii in aceasta lume, insa chiar si acestia ar fi trebuit sa fi avut o acoperire pentru datoriile pe care le au, si daca au avut acum, sa o ia de la inceput. Pentru toti insa, poate fi o oportunitate de a gandi altfel despre viata, si de a ne trai altfel viata. Majoritatea oamenilor au pornit pe un drum gresit, si poate era nevoie de aceasta culoare rosie a semaforului, care sa-i opreasca din drumul lor. Toata lumea isi imagina fericirea intre pacate, cu munca cat mai putina, distractie cat mai multa, si eventual cu o superficiala viata la biserica, or nu se poate asa ceva. Daca Dumnezeu ar fi tras acum linie, cati oameni s-ar fi mantuit? Sigur ca vom zice ca nu stim noi judecatile lui Dumnezeu, insa daca majoritatea oamenilor nici nu vor sa stie de Dumnezeu, cum i-ar putea Dumnezeu mantui pe acestia, de vreme ce ei nu vor? De aceea, omenirea are nevoie de ruperi de ritm, ca sa nu adoarma in cursul ei, care o duce la pieire.

In Romania, dar si in multe alte locuri din lume, cum ar fi Grecia sau Israel, sunt sute de manastiri, care nu au calugari, in vreme ce oamenii se plang ca nu gasesc de munca, si ca nu pot trai. Insa calugari nu vrem sa ne facem, pentru ca de`, tigara, alcoolul, televizorul si femeia nu au ce cauta in viata calugarului, si atunci ne este mai usor sa ne plangem. Vrem de munca ca sa ne satisfacem capriciile, sau poate ca suntem oameni seriosi cu familie si copii, insa au fost si au sa mai fie si cazuri de calugari, care au avut familie si copii, iar manastirea a acceptat sa-i sustina pentru serviciile pe care le aduceau manastirii.

[…]

(Din: Singhel Ioan Buliga, Provocarile crestinului ortodox in zilele de astazi, Editura Egumenita, 2012)

Legaturi:

***

***


Categorii

"Concentrate" duhovnicesti, Crestinul in lume, Cum munceste crestinul?, Ieromonah Ioan Buliga, Vremurile in care traim

Etichete (taguri)

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Articolul urmator/anterior

Comentarii

12 Commentarii la “Invataminte si reflectii duhovnicesti in vremea crizei. ATENTIE LA IMPRUMUTURI SI LA “OFERTELE TARI”!

  1. Bun ar fi de prezentat la catehezele sãptamânale acest fragment .

  2. Se spune ca se intalneste un iepure cu o broasca testoasa. Iepurele agitat si innebunit cum sa faca sa ajunga mai repede la capatul drumului se mira cum de broasca testoasa, care se misca incet este atat de linistita si deloc stresata. Atunci el o intreaba, cum de este asaj, stiind ca nu mai este deloc timp, iar ea ii raspunde: sunt bucuroasa ca nu ajung atat de repede pe un drum gresit…

  3. Frumoase cuvinte; şi mai ales realiste! Închipuiţi-vă ce bine ar fi, dacă niciun cetăţean român nu ar fi împrumutat de la bănci!

  4. “Cere de la Dumnezeu sa-ti dea sa ajungi la masura credintei.Si daca simti desfatarea ei in sufletul tau,nimic nu te va impiedica sa ajungi la Hristos.Si nu-ti va fi greu sa fii rapit in tot ceasul de la cele pamantesti si sa uiti de lumea aceasta neputincioasa si de amintirea lucrurilor ei.
    Nu se aseamana ostenelile cele pentru adevar din veacul acesta cu desfatarea gatita celor ce patimesc greu pentru cele bune.Precum pe cei ce seamana cu lacrimi ii asteapta snopii veseliei,asa urmeaza bucuria grelei patimiri pentru Dumnezeu.
    Celui ce se ingrijeste de cele duhovnicesti,cele trupesti i se daruiesc fara sa se ingrijeasca de ele,cand ii lipsesc si cand vine vremea.Iar cel ce se ingrijeste peste trebuinta de cele trupesti,cade de bunavoie de la Dumnezeu.
    Deci de ne vom stradui sa ne ingrijim de cele ce trebuie facute pentru numele Domnului,Se va ingriji El Insusi de amandoua felurile,dupa masura nevointei noastre.”
    Apofteme din scrierile Sf. Isaac Sirul

  5. Adevarate sunt aceste cuvinte.

  6. Pingback: Parohia “Sf. Nectarie Taumaturgul” – Coslada (Madrid) » Blog Archive » Invataminte si reflectii duhovnicesti in vremea crizei
  7. Pingback: “Crestinul ortodox in fata crizei economice”: PILDA UNUI CONDUCATOR IMPREUNA-PATIMITOR CU POPORUL SAU. Cum sa ne raportam la criza? (I) -
  8. Pingback: INSELACIUNEA BOGATIEI CONSUMISTE SI BINELE DIN RAUL CRIZEI ECONOMICE. Cum sa ne raportam la criza? (II) Saracie si cugetare duhovniceasca -
  9. Pingback: BOGATUL NEBUN DIN NOI IN FATA SARACIEI LUMII: “Cum poti sa dormi li­nistit daca cel de langa tine, semenul tau, nu are ce manca? Rusine sa ne fie!” -
  10. Pingback: Arhim. Nectarie Mulațiotis: “NOI CA POPOR NE-AM INDEPARTAT DE HRISTOS SI DE ACEEA DUMNEZEU A PERMIS SA NE CONDUCA TIRANII. Norii negri si marea ceață se apropie. Suntem in fata celui de-al treilea razboi mondial si nuclear“ -
  11. Pingback: FEMEIA GARBOVA ASTAZI: Un popor garbovit de ploconiri, linguseli, LIPSA DE VERTICALITATE; o omenire tip “Prikoke”, COCOSATA DE PACATE si MANIPULATA sa se simta “LIBERA” cand este mai ROBITA si sa fie fericita SCORMONIND IN GUNOAIEL
  12. Pingback: VEACUL INSELARII, VEACUL DESFRANARII. Predica Protos. Ioan Buliga (audio + text) despre PROPAGANDA EDUCATIEI SEXUALE si a SODOMIEI, inrobirea economica a tarilor si a familiilor. BUCURIILE PIERDUTE ALE COPIILOR ABANDONATI TEHNOLOGIEI. De unde sa incepem s
Formular comentarii

* Pentru a deveni public, comentariul dumneavoastra trebuie aprobat de un administrator. Va rugam sa ne intelegeti daca nu vom publica anumite mesaje, considerandu-le nepotrivite, neconforme cu invatatura ortodoxa sau nefolositoare sufleteste. Va multumim!

Articole Recomandate

Carti recomandate